Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 83/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 83/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
Decizia nr. 83/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte E. S.
Grefier C.-M. Ș.
Ministerul Public reprezentat de procuror Z. L.
din cadrul D. – S. T. Iași
Pe rol fiind judecarea contestației formulate de inculpatul R. N., împotriva Încheierii penale din data 07.11.2014, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de deținere, asistat de avocat Gust V. și avocat C. A., apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelat de către instanță, inculpatul învederează acesteia că își menține contestația formulată.
Apărătorii inculpatului arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța, văzând că nu sunt de formulat cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației.
Avocat Gust V., având cuvântul, solicită admiterea contestației și pe cale de consecință să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept prin nesoluționarea contestației în termenul legal prevăzut de lege. Solicită a se observa că măsura arestării preventive a fost discutată și menținută la data de 23.09.2014 iar această măsură trebuia discutată în intervalul de 60 de zile. Solicită a se observa că măsura arestării preventive a fost discutată la data de 7.11.2014. În intervalul de timp 23.09.2014 – 7.11.2014, măsura arestării preventive luată față de inculpatul nu a mai fost pusă în discuție. Solicită a se constata că momentul soluționării contestației este depășit cu trei zile, sens în care solicită casarea încheierii pronunțate de instanța de fond întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 242 al. 1 Cod procedură penală. Pe fondul contestației solicită admiterea acesteia și a se constata că în raport de momentul la care a fost soluționată încheierea prin care a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpat, termenul de soluționare a contestației a fost depășit.
Avocat C. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației și casarea încheierii pronunțate de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică. Solicită a se observa că măsura arestării preventive a inculpatului a ajuns la un apogeu de 8 luni, atingând scopul preventiv, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat. Inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, în sensul că toate acuzațiile aduse trebuie să fie dovedite. Măsura arestării preventive a fost dispusă și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru ca inculpatul să nu influențeze martorii.
Apreciază că în cauză nu există probe certe care să conducă la ideea că inculpatul este vinovat iar lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordina publică. S-a susținut că inculpatul este recidivist însă arată că la dosar a depus înscrisuri din care rezultă că a lucrat în afara țării și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru aceste considerente solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației și a se observa că măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost menținută la data de 7.11.2014, sens în care măsura se află înlăuntrul termenului prevăzut de 60 de zile. În raport de modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea, apreciază că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive că măsura arestului la domiciliu.
Solicită a se observa că circumstanțele atenuante trebuie avute în vedere în raport de pericolul care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului precum și anturajul acestuia care este format din persoane consumatoare de droguri.
În concluzie solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Precizează că nu este cunoscut cu antecedente penale. Susține că a săvârșit o faptă de înșelăciune când era minor. Solicită a se avea în vedere că are un copil minor, este rezident în Spania de 10 ani și nu are legătură cu persoane consumatoare de droguri.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față:
Prin încheierea de ședință din data de 7.11.2014, Tribunalul Iași a dispus „în baza dispozițiilor art. 362 alin. 2 și ale art. 208 Cod procedură penală, coroborat cu art.207 alin.4 C.proc.pen. cu referire la art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală, verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului R. N., fiul lui N. și A., născut la data de 19.11.1979 în Iași, în prezent arestat preventiv în P. Iași, măsură pe care o menține.
Respinge, ca neîntemeiată, solicitarea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.”
În termen legal, inculpatul, prin apărători aleși, a contestat încheierea de ședință sus menționată invocând următoarele critici:
Măsura arestării preventive a încetat de drept prin nesoluționarea contestației în termenul legal prevăzut de lege, această măsură fiind menținută la data de 23.09.2014 urmând a fi discutată în intervalul de 60 de zile. S-a solicitat a se constata că momentul soluționării contestației este depășit cu trei zile, fiind incidente dispozițiile art. 242 al. 1 Cod procedură penală.
Încheierea pronunțată de instanța de fond a mai fost criticată și pe motive de nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că măsura arestării preventive a inculpatului a ajuns la un apogeu de 8 luni, atingând scopul preventiv, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat. A mai invocat apărătorii aleși ai inculpatului că în cauză nu există probe certe care să conducă la ideea că inculpatul este vinovat iar lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordina publică și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Curtea a analizat legal și temeinic încheierea de ședință contestată, reținând următoarele:
Inculpatul R. N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară fără drept droguri de risc prev. de art. 3 alin. 1 din legea nr. 143/2000, republicată, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată ,trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Codul penal trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 și 41 alin. 1 Cod penal, reținându-se că începând cu data de 20.02.2014 și până în 02.03.2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în vederea comercializării, a vândut sau a oferit cu titlu gratuit, atât personal cât și prin intermediari, consumatorilor din mun. Iași cantitatea de circa 500 grame cannabis, cantitate pe care a achiziționat-o din Spania în prima jumătate a lunii februarie 2014.
La termenul de judecată din data de 7.11.2014 a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. N. și a fost analizată cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prin prisma disp. art. 362 Cod procedură penală, art. 207 și art. 208 Cod procedură penală și art. 242 Cod procedură penală.
Curtea a reanalizat probatoriile administrate în raport de prevederile relevante în materie reține că existe probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi autorul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, măsura arestării preventive continuă să fie proporțională cu gravitatea faptelor și se impune menținerea ei pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă, fiind astfel îndeplinite astfel exigențele art.202 Cod procedură penală.
Curtea reține din coroborarea tuturor probelor administrate în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești că se menține suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor legate de circulația și deținerea stupefiantelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și că subzistă la acest moment procesual în sarcina inculpatului un grad de pericol social concret potențiat faptelor comise, prin caracterul premeditat și organizat al pretinsei activității derulate, constând în introducerea în țară a unei importante cantități de droguri de risc și de mare risc, deținerea, comercializarea, distribuirea și oferirea cu titlu gratuit a unor cantități de drog de risc și mare risc); împrejurările comiterii presupuselor fapte (în mod repetat, prin atragerea unor tineri pe linia traficului și consumului de droguri, în locuri publice), urmările presupus produse dar și cele ireversibile care se puteau produce prin continuarea plasării pe piața consumatorilor de droguri din municipiul Iași a unor cantități de drog și atragerea unor tineri neangrenați în astfel de activități pe linia consumului de droguri.
Raportat la criticile inculpatului ce au vizat aspecte de procedură, instanța reține că acestea nu sunt întemeiate.
Verificând cronologic încheierea de ședință la care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R. N. (menținută prin decizia penală pronunțată în cauză), Curtea constată și la acest moment legitimitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel încât apărările formulate nu au suport probator.
Pe de altă parte, analiza circumstanțelor personale ale inculpatului a fost corect evaluată de instanța de fond și coroborate judicios cu toate actele și lucrările dosarului nu pot determina prin ele însele, schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, cu atât mai mult cu cât acestea au fost cunoscute și au fost evaluate de instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpat.
Tot din perspectiva apărărilor formulate de contestator, chiar dacă antecedentele penale ale inculpatului nu constituie în sine motiv sau temei de arestare, jurisprudența CEDO statuează că „gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului, fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată”.
Sub aspectul cerințelor art. 242 Cod procedură penală privind cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpat, Curtea reține, față de argumentele probatorii expuse că o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru asigurarea scopurilor prev. de art. 202 Cod procedură penală, inculpatul R. N. neprezentând la acest moment nici o garanție că se va abține de la comiterea faptelor prevăzute de legea penală, în raport de antecedența sa penală, de la adoptarea unei conduite procesuale de natură să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Natura și multitudinea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului R. N., gravitatea abstractă și concretă a acuzațiilor formulate împotriva inculpatului, Curtea constată că este asigurată la acest moment cerința proporționalității măsurii arestării preventive, ca cea mai severă dintre măsurile preventive, măsură care își păstrează caracterul rezonabil și necesar în vederea bunei asigurări a procesului penal, cu înlăturarea oricărui risc ca probele ce se impun a fi administrate să poată fi influențate în sens negativ de inculpat precum și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Raportat la considerentele expuse, constatând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință contestate, Curtea va respinge ca nefondată contestația inculpatului R. N..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul R. N., fiul lui N. și A., născut la data de 19.11.1979 în Iași, în prezent arestat preventiv în P. Iași, împotriva Încheierii penale din data 07.11.2014, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.11.2014.
Președinte,
E. S.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red. S.E.
Tehnoredactat Ș.C.M.
5 ex./8.12.2014
Tribunalul Iași – L. S.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 283/2015. Curtea... → |
|---|
