Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 226/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 226/2014
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Judecător: C.-G. T.
Grefier: E. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului penal, având ca obiect „omorul calificat”, declarat de inculpatul R. G., fiul lui G. și E., născut la data de 23 august 1967, aflat în P. Iași împotriva sentinței penale nr. 138 din data de 04 martie 2014 pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2014, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a doamnei procuror M. D., susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 aprilie 2014.
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 138 din data de 04 martie 2014, a hotărît:
În temeiul art. 386 Cod proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din art. 20 rap. la art. 174-175 alin.1 lit. c Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 32 noul Cod penal, rap. la art. 188, 199 noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.
Condamnă inculpatul R. G., fiul lui G. și E., născut la data de 23. 08. 1967 în ., domiciliat în ., CNP_, cetățenie română, ziler, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 noul Cod penal, rap. la art. 188, 199 noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b noul Cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul disp. art. 399 alin.1 Cod proc. pen., menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul disp. art. 72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 24.09.2013.
În baza art. 14 și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 și art. 1003 C.civ., cu referire la art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, obligă inculpatul la plata către partea civilă S. C. de Urgență Sf. S. Iași a sumei de 2233,23 lei lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda de referință a BNR până la achitarea prejudiciului.
În baza art. 112 lit. b noul Cod penal dispune confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la comiterea infracțiunii, aflat în plicul nr. 1 la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iași.
În baza art. 162 C.proc.pen. dispune restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către numitul R. C. din ., jud. Iași, a obiectelor de îmbrăcăminte aflate în sacul aflat în Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iași.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 obligă inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.
În temeiul disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 2585 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, 400 lei reprezintă onorarii avocați desemnați din oficiu, sumă ce va fi avansată inițial din fondurile M. Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Frații R. C., R. G., R. S. și Z. D. E. locuiesc împreună cu mama acestora R. E. într-un imobil din perimetrul comunei A., jud. Iași.
În data de 22.09.2013, în cursul dimineții, partea vătămată R. C. și inculpatul R. G. au consumat băuturi alcoolice la domiciliul comun din ., cei doi ajungând în stare de ebrietate.
În jurul orelor 12:30, în aceeași locuință se mai aflau sora celor doi, respectiv martora Z. D. E., care dormea în camera mamei sale, dar și prietenul acesteia, respectiv martorul N. N., care gătea în bucătărie.
La un moment dat, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, dar și a consumului de alcool, între frații R. C. și R. G. a izbucnit un conflict verbal.
Sub acest aspect, partea vătămată R. C. a relatat că au început să se critice unul pe celălalt pentru faptul că nu se ocupă de gospodărie și consumă băuturi alcoolice în exces, până au ajuns să se îmbrâncească reciproc, motiv pentru care, mama acestora, R. E., a intervenit între ei. Întrucât nu a reușit să îi calmeze, aceasta a plecat de acasă.
În cursul urmăririi penale, numita R. E. a uzat de dreptul său de a nu da declarație în cauză, conform prevederilor art. 80 alin. 1 C.p., deși în cuprinsul declarației olograf a relatat că, în momentul în care a ajuns acasă, în data de 22.09.2013, l-a găsit pe fiul său R. C. întins pe un pat și prezentând urme de sânge în zona abdomenului, acesta spunându-i că fusese înjunghiat de fratele său, R. G..
În împrejurările în care cei doi frați continuau să se șicaneze, martorul N. N. i-a atenționat să nu se mai certe, continuându-și activitatea în bucătărie.
Neluându-l în seamă pe acesta din urmă, partea vătămată R. C. și inculpatul R. G. au continuat să-și adreseze diferite acuze, iar la un moment dat, partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură de pumn în zona feței, acesta din urmă căzând pe pardoseală, astfel cum reiese din declarația părții vătămate, deși inculpatul nu a precizat că ar fi căzut în urma loviturii primite de la fratele său.
Cei doi nu au încetat cu injuriile și cuvintele indecente, până în momentul în care, iritat de afirmațiile „deranjante” făcute de partea vătămată R. C. la adresa sa, inculpatul R. G. a luat un cuțit dintr-un dulap din Bucătărie și cu acesta l-a înjunghiat pe fratele său, care se afla în pragul ușii de la bucătărie, în zona abdominală „ pentru a-l face să tacă”, astfel cum rezultă din declarația inițială a inculpatului.
Văzând cum hainele cu care era îmbrăcat fratele său „s-au umplut cu sânge”, inculpatul R. G. a conștientizat gravitatea faptei comise și, după ce a așezat cuțitul folosit în agresiune în dulapul de unde îl luase, a părăsit locuința și s-a deplasat la numitul B. C. din aceeași localitate.
În continuare, partea vătămată R. C. s-a apropiat de martorul N. N. căruia i-a spus „uite m-a tăiat”, acesta din urmă realizând că victima, plină de sânge pe tricoul și pantalonii cu care era îmbrăcată, tocmai fusese rănită de inculpat.
Constatând că partea vătămată era agitată și lăsa urme de sânge în urma sa ( planșă fotografică), martorul N. N. l-a condus pe R. C. în încăperea unde dormea Z. D. E. și l-a așezat pe un pat.
Martora Z. D. E., care se trezise între timp, l-a văzut pe fratele său care „avea o gaură în abdomen, de unde îi curgea sânge” pe hainele cu care era îmbrăcat.
În același timp, martorul N. N. a luat din încăpere o bucată de material textil pe care a aplicat-o victimei pe rana sângerândă, după care a apelat telefonic Serviciul de Ambulanță.
Ulterior, victima a fost transportată la S. C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași pentru acordarea de îngrijiri medicale de specialitate.
În cuprinsul fișei de constatări preliminare nr. A1/3929/24.09.2013, medicii specialiști au concluzionat următoarele:
„1. Din copia FO nr._ a secției de chirurgie generală I a Spitalului „Sf. S.” Iași rezultă că R. C. a fost internat la data de 22.09.2013 cu diagnosticul de trimitere „plagă înjunghiată abdominală, etilism acut”.
2. La examenul local s-a evidențiat un abdomen suplu, mobil cu mișcările respiratorii, dureros spontan și la palpare generalizat, iar la nivelul regiunii epigastrice o plagă de aproximativ 3 cm prin care se exteriorizează franjuri de mare epiplon.
3. Conform protocolului operator nr. 2364 din 22.09.2013 rezultă că s-a intervenit chirurgical pentru dg. de „Hemoperitoneu prin plagă transfixiată lob hepatic stâng. Plagă penetrantă abdominală regiune epigastrică” și s-a efectuat laparatomie exploratorie, hemostază, lavaj, drenaj peritoneal multiplu.
4. Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce prin lovire activă cu obiect înțepător ( posibil cuțit) și necesită 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
5. Aprecieri asupra punerii în primejdie a vieții sus-numitului vor fi efectuate după externarea acestuia”.
În cuprinsul Raportului de constatare medico-legală nr. 3929/25.10.2013 întocmit de IML Iași au fost trasate următoarele concluzii:
„1. Din documentația medicală examinată rezultă că numitul R. C. a prezentat în luna septembrie 2013 un traumatism abdominal obiectivat prin plagă înjunghiată epigastrică paramediană stângă, plagă transfixiantă hepatică, hemoperitoneu, pentru care s-a intervenit chirurgical și s-a efectuat hemostază in situ cu hepatorafie, lavaj, drenaj peritoneal multiplu.
2. Leziunile traumatice prezentate de sus-numitul s-au putut produce prin lovire activă cu obiect tăietor înțepător (posibil cuțit).
3. Leziunile traumatice prezentate de sus-numitul au necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor și au putut data din 22.09.2013.
4. La momentul producerii lor și prin ele însele leziunile traumatice prezentate de sus-numitul au fost de natură a-i pune în primejdie viața.
5. Nu avem elemente medico-legale obiective pe baza cărora să putem face aprecieri certe asupra poziției victimă agresor”.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul R. G. a recunoscut că l-a înjunghiat pe fratele său R. C. cu un cuțit în zona abdominală, motivându-și acțiunea pe fondul consumului de alcool și a unei stări conflictuale continue existente între ei.
În cursul judecății, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date anterior, precizând că aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a avut o altercație cu fratele său R. C. care l-a lovit inițial cu pumnul în față, după care acesta a plecat din bucătărie. Partea vătămată a revenit apoi în bucătărie, a încercat să-l lovească din nou pe inculpat, după care a intrat singur în cuțitul pe care inculpatul îl avea în mână și cu care tăia ceapă.
Apărarea formulată de inculpat în acest sens este neveridică, declarațiile acestuia nefiind susținute de alte mijloace de probă.
Audiată fiind pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești partea vătămată R. C. a prezentat variante diferite asupra modului în care s-au derulat faptele, declarațiile acesteia prezentând neconcordanțe, față de declarațiile inculpatului, dar și ale martorilor N. N., Z. D. E., R. E..
Cu ocazia audierii de către procuror pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului/denunțare calomnioasă, partea vătămată a declarat că atât ea cât și inculpatul erau sub influența băuturilor alcoolice, au început să se certe, iar la un moment dat s-a îndreptat spre inculpat, iar acesta l-a înțepat cu cuțitul în abdomen, însă nu a avut intenția să-l taie, s-a speriat fiind în stare avansată de ebrietate. În continuarea declarației partea vătămată susține că s-a împiedicat și a căzut în cuțitul pe care inculpatul îl avea în mână și cu care tăia legumele pentru o salată.
Pe parcursul urmăririi penale martorii din lucrări R. E., N. N. și Z. D. E. au relatat că nu au asistat la incidentul dintre inculpat și partea vătămată, dar l-au văzut pe R. C. care sângera în zona abdominală și spunea că a fost tăiat cu cuțitul.
În cursul cercetării judecătorești martorii N. N. și Z. D. E. au prezentat o altă variantă, respectiv că nu cunosc împrejurările în care s-au derulat faptele, însă au aflat ulterior de la partea vătămată că ea a fost cea care a căzut în cuțitul pe care inculpatul îl avea în mână.
Martorii N. N. și Z. D. E. au declarat cu ocazia audierii în calitate de suspecți pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, că își retrag declarațiile date în fața instanței de judecată, întrucât au avut o discuție cu partea vătămată și au convenit să declare astfel încât inculpatul să primească o pedeapsă mai ușoară.
În aceste condiții, instanța nu poate reține ca veridică apărarea inculpatului privind modalitatea în care s-a derulat incidentul, respectiv prin căderea părții vătămate care s-a înfipt în cuțitul pe care inculpatul îl avea în mână. Dimpotrivă, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale cu declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale inculpatului, cu concluziile raportului de constatare medico-legală, rezultă dincolo de orice dubiu că leziunile prezentate de victimă, a căror intensitate a fost evidențiată de actele medicale existente la dosarul cauzei, au fost produse prin lovire activă cu obiect înțepător – cuțit.
În drept, fapta inculpatului R. G. care, la data de I. N. și B. V. care la data de 22.09.2013, în intervalul 12,30-15,00, în timp ce se afla la domiciliul comun din ., pe fondul unor discuții preexistente și al consumului de alcool, inculpatul R. G. i-a aplicat o lovitură de cuțit fratelui său R. C., în zona abdominală, cauzându-i leziuni grave, de natură a-i pune viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 noul C.pen. rap. la art. 188 noul C.pen., art. 199 noul Cod penal, rap. la art. 5 noul Cod penal.
Inculpatul a lovit pe partea vătămată într-o zonă vitală a corpului – abdomen – și cu o intensitate deosebită dacă avem în vedere leziunile cauzate, leziuni constatate prin actele medicale și raportul de constatare medico-legală atașate la dosar, și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat a acceptat producerea lui, fapta fiind comisă cu intenție indirectă.
Prin Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 288/2009 privind Codul penal, a fost dezincriminată infracțiunea de omor calificat în varianta prev. de art. 175 alin. 1 lit. c Codul penal din anul 1968, în sensul că în actuala reglementare, art. 189 noul Cod penal, nu mai este prevăzută ca infracțiune de omor calificat, omorul săvârșit asuprea soțului sau unei rude apropiate.
Însă, disp. art. 199 alin. 1 noul Cod penal prevăd: ,,Dacă faptele prevăzute de art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
Astfel, pentru infracțiunea tentativă de omor, prev. de art. 32 noul Cod penal, rap. la art. 188 noul Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 noul Cod penal, limitele de pedeapsă sunt între 5 ani și 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Astfel, comparând limitele de pedeapsă dintre cele două reglementări succesive, evident legea nouă este mai favorabilă inculpatului, atât sub aspectul cuantumului pedepsei principale, cât și cu privire la pedepsele complementare.
În acest sens, în conformitate cu disp. art. 386 Cod proc. pen., instanța va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din art. 20 rap. la art. 174-175 alin.1 lit. c Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 32 noul Cod penal, rap. la art. 188, 199 noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.
Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat în modalitatea și cu contribuția anterior descrise, prima instanță a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, limite reduse ca urmare a reținerii formei tentate a infracțiunii, gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și mijlocul folosit – în cadrul unui conflict casnic, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, prin folosirea unui cuțit – starea de pericol creată pentru una dintre valorile primordiale ocrotite de legea penală – viața și integritatea corporală -, natura și gravitatea rezultatului produs – nr. de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, punerea în primejdie a vieții victimei, dar mai ales urmările potențiale, în ipoteza în care nu se intervenea medical pentru salvarea victimei, motivul săvârșirii infracțiunii – aparent nesemnificativ, o neînțelegere între doi frați aflați sub influența băuturilor alcoolice, antecedentele penale ale inculpatului, care nu atrag starea de recidivă și nu se raportează infracțiunilor comise prin violență, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, materializată prin lipsa totală de interes pentru starea victimei, inculpatul plecând la un vecin.
Față de aceste împrejurări, prima instanță a considerat că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele de incriminare, respectiv de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b noul Cod penal.
În baza art. 65 noul C.pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și lit. b noul C.pen.
În raport de prevederile art. 67 alin. 2 C.pen., instanța interzis inculpatului doar drepturile prevăzute de art. 66 literele a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptei săvârșite și profilul psihic al inculpatului relevat în cauză conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.
În ceea ce privește pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. d-o noul Cod penal, instanța a constatat că inculpatului nu i se pot interzice aceste drepturi: dreptul de a alege, prev. de art. 66 lit. g, în considerarea hotărârii Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr.1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, depășește marja de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi, dar și decizia 74/2007 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii; dreptul prev. de art. 66 lit. g, întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunii, dreptul prev. de art. 66 lit. e și f, întrucât fapta ce face obiectul cauzei nu are legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești de către inculpat, și nu rezultă că acesta ar fi desemnat, sau să existe posibilitatea previzibilă ca să fie desemnat, tutore sau curator al unei persoane; dreptul prev. de art. 66 lit h și i, întrucât nu s-a dovedit că inculpatul ar fi deținut, folosit sau purtat o armă în înțelesul art. 197 noul Cod penal și nici nu posedă permis de conducere; dreptul prev. de art. 66 lit. j, k, l, m, întrucât nu sunt date că inculpatul ar intenționa să părăsească teritoriul României, sau că prezența sa în anumite localități sau la anumite manifestări ar prezentat un pericol, sau că ar avea posibilitatea de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public; dreptul prev. de art. 66 lit. n, o, întrucât inculpatul locuiește în același imobil cu membrii familiei sale, inclusiv cu victima R. C..
Având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior evidențiate, și gravitatea redusă a faptei comise de aceștia, Tribunalul a considerat că reeducarea inculpatului se poate realiza cu eficiență doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu executare efectivă.
În cauză s-a constituit parte civilă și S. C. de Urgență Sf. S. Iași cu suma de 2233,23 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordate victimei.
Având în vedere înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor efectuate (decontul de cheltuieli) și mențiunile raportului de constatare medico-legală, instanța a reținut că în urma agresiunii suferite din partea inculpatului (agresiune a cărei realitate a fost reținută motivat în latura penală a cauzei) partea vătămată a beneficiat de tratament medical corespunzător, în legătură directă de cauzalitate cu . comisă de inculpat.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat apel inculpatul R. G..
Inculpatul nu și-a motivat apelul în scris, însă în timpul dezbaterilor judiciare apărătorul său a solicitat să se dea efect dispozițiilor privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, iar pedeapsa să fie reindividualizată între limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime. Reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a acesteia s-a solicitat și în considerarea faptului că infracțiunea a fost săvârșită în forma tentativei, iar victima nu s-a constituit parte civilă.
C., verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de inculpat, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății, constată următoarele:
Prima instanță, în baza unei cercetări judecătorești complete și propriului examen al tuturor probelor administrate în cauză atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, care în noua lege, ce în concret este pentru inculpat legea penală mai favorabilă, este prevăzută de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 și art. 199 Cod penal.
Astfel, în contextul cauzei, contrar susținerilor inculpatului apelant, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, reținând judicios că la data de 22.09.2013, în intervalul 12,30-15,00, în timp ce se afla la domiciliul comun din ., pe fondul unor discuții preexistente și al consumului de alcool, inculpatul R. G. i-a aplicat o lovitură de cuțit fratelui său R. C., în zona abdominală, cauzându-i leziuni grave, de natură a-i pune viața în primejdie.
Tribunalul, printr-o analiză detaliată a probelor, pe care instanța de apel și-o însușește, a înlăturat corect apărarea inculpatului, conform căreia partea vătămată a căzut și s-a înfipt în cuțitul pe care inculpatul îl avea în mână.
Deși nu au perceput în mod direct momentul exercitării acțiunii violente asupra victimei R. C., martorii Z. D. E. (sora inculpatului și a victimei) și, prietenul său, N. N., care s-au aflat în aceeași locuință cu inculpatul și victima în ziua de 22.09.2013, fiind primii care l-au văzut pe R. C. imediat după agresiune, au relatat că acesta sângera în zona abdominală și spunea că a fost tăiat cu cuțitul.
Având în vedere și informațiile ce rezultă din Raportului de constatare medico-legală nr. 3929/25.10.2013 întocmit de IML Iași, conform cărora leziunile traumatice prezentate de R. C. s-au putut produce prin lovire activă cu obiect tăietor înțepător, posibil cuțit, C. consideră că inculpatul R. G., care nu a contestat că leziunile fratelui său au fost produse cu cuțitul pe care îl avea în mână, este autorul infracțiunii de tentativă de omor, pentru care a fost trimis în judecată.
În concluzie, ținând seama de toate probele administrate în cauză C. reține că prima instanță, analizând toate informațiile necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt, a adoptat soluția justă, de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii menționate, întemeiată pe constatări complete ale tuturor circumstanțelor edificatoare ale cauzei.
Critica de nelegalitate vizând respingerea cererii inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, ca urmare a recunoașterii vinovăției, este neîntemeiată.
Solicitarea inculpatului de la termenul de judecată din 10.12.2013 de a fi judecat în procedura simplificată prev. de art. 3201 Cod procedură penală din 1968, a fost respinsă întemeiat de prima instanță, după ce, în prealabil, s-a procedat la audierea inculpatului, din moment ce situația de fapt prezentată de inculpat este în vădită discordanță cu împrejurările de fapt reținute de rechizitoriu pe baza probelor administrate în prima fază procesuală, relevantă fiind, sub acest aspect, acea parte a declarației sale în care susține că fratele său a intrat singur în cuțitul pe care inculpatul îl ținea în mână. Prin urmare, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de legiuitor în disp. art. 3201 Cod procedură penală din 1968, s-a dispus efectuarea cercetării judecătorești spre a se verifica temeinicia susținerilor și apărărilor formulate de inculpat.
Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, prima instanță a aplicat o pedeapsă principală în cuantum corespunzător dispozițiilor art. 74 Cod penal, dând eficiență tuturor împrejurărilor relevante ale cauzei a căror incidență în cauză a fost reținută întemeiat.
Operațiunea de individualizare judiciară a executării pedepsei corespunde însă gravității infracțiunii săvârșite de inculpat, gravitate ce se evidențiază prin modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
C. consideră că, în raport de gradul de pericol social al activității infracționale analizate, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, este justificată menținerea pedepsei aplicate de 6 ani închisoare. Elementele favorabile inculpatului, vârsta lui și conduita anterioară comiterii infracțiunii au fost valorificate de prima instanță, prin stabilirea unei pedepse corespunzătoare prevăzute de norma de incriminare, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei, dar nici schimbarea modalității de executare a acesteia. Suspendarea executării pedepsei nu este justificată, doar un regim sancționator privativ de libertate fiind de natură să realizeze constrângerea și reeducarea inculpatului.
Pentru considerentele arătate mai sus, motivele de apel invocate de fiind neîntemeiate, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarate de inculpatul R. G..
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr. 138/NCPP/04.03.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Deduce arestul preventiv de la 04.03.2014 la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 350 lei, în care este inclus și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2014.
Președinte, Judecător,
O. – M. T. C. G.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red./Tehnored. OMAG/2 ex.
Tribunalul Iași-I. D.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
