Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 73/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: C.-G. T.
Grefier: L. A.
DECIZIA PENALĂ NR. 73/2014
S-au luat în examinare contestațiile formulate de către P. de pe lângă Tribunalul V. și de contestatorul M. F., împotriva sentinței penale nr. 35/01.02.2014 a Tribunalului V. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect - sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2014, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă C. de A. Iași, a domnului procuror C. I., cele susținute fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a stabilit termen de pronunțare la data de 15.04.2014, și apoi pentru astăzi.
C. DE A.,
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 35 din 01.02.2014 pronunțată de Tribunalul V., s-a hotărât:
„În baza art.595 C. proc. pen., admite sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din P. V..
Constată intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. la care a fost condamnat inculpatul M. F., fiul lui V. și L., născut la data de 06.06.1992, prin sentința penală nr. 81/2013 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 123/2013 a Curții de A. Iași, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 C.p rap. la art.174 și art.175 lit.i C.p. .cu aplicarea art. 37 lit.a C.p, art.320 ind.1 al.7 C.p.p., art.74 al.1 lit.b, rap.la art.76 al.2 C.p ( art188 al.1, 2 NCP, cu aplicarea art. 33 al.2 NCP, art.41 al.2 1 NCP, art.396 al.10 NCPP, pe care o descontopește în pedepsele componente astfel: - 4 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.;
- 300 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1627/2011 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/2012 a Curții de A. Iași;
- 2 luni închisoare spor de pedeapsă aplicate prin sentința penală nr.81/2013 a Tribunalului V..
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. F. sentința penală nr. 81/2013 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 123/2013 a Curții de A. Iași, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 C.p rap. la art.174 și art.175 lit.i C.p. .cu aplicarea art. 37 lit.a C.p, art.320 ind.1 al.7 C.p.p., art.74 al.1 lit.b, rap.la art.76 al.2 C.p ( art188 al.1, 2 NCP, cu aplicarea art. 33 al.2 NCP, art.41 al.2 1 NCP, art.396 al.10 NCPP) la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b NCP pe care o sporește cu încă 300 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1627/2011 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/2012 a Curții de A. Iași, conform art.43 al.1 NCP, art.104 al.2 NCP, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 4 luni și 300 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b NCP pentru comiterea infracțiunii prev. de art188 al.1, 2 NCP, cu aplicarea art. 33 al.2 NCP, art.41 al.2 1 NCP, art.396 al.10 NCPP.
Înlătură sportul de pedeapsă în cuantum de 2 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr.81/2013 a Tribunalului V..
Deduce din pedeapsă durata executată de la data de 09.01.2013 la zi.
Anulează MEPI nr. 98/ 16.07.2013 a Tribunalului V. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
Menține restul dispozițiilor și le înlătură pe cele contrare .
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
„Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului V. la nr._ Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din P. V. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnatul M. F..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 81/2013 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 123/25.06.2013 a Curții de A. Iași, inculpatul M. F. a fost condamnat la o pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a, lit.b C.p. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 C.prap. la art. 174 al.1, 175 al.1 lit.i C.p, cu aplicarea art.37 lit.a Cp, art. 320 ind.1 al.7 C.p.p, art. 74 al.1, lit.b C.p, art.76 al.2 C.p. de Tribunalul V., prin sentința penală nr.81/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 123/25.06.2013 a Curții de A. Iași.
Pedeapsa de 5 ani închisoare se compune din:
- 4 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art64 alin.l lita teza a II-a(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit.b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în fază de tentativă;
- 300 de zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de Judecătoria V. prin sentința penală nr.1627/2011 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/2012 a Curții de A. Iași.
In prezent, prin modificarea Codului penal, omorul calificat prev. de art.174-175 al.1 lit.i C.p. (comiterea faptei în public) este modificat prin art.188 al.1,2 NCP, care prevede o pedeapsă mai mică (închisoare de la 10-20 ani și interzicerea drepturilor, față de pedeapsa de 15-25 ani și interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1.
Totodată, regimul sancționator al tentativei, în noul Cod penal nu este diferit de cel din art.20-21 al.2 C.p, prev. reducerea cu ½ din minimul și maximul pedepsei prev. de lege pentru infracțiunea consumată, deci nu se pune problema în acest caz, la existența unei legi penale mai favorabile.
Dispozițiile art.320 ind.1 al.7 Cpp au o natură mixtă, atât de dreptul penal cât și procesul penal, deci putându-se aplica și aici principiul legii penale mai favorabile. Conform art. 396 al.10 NCPP prevăd și ele reducerea pedepsei tot cu 1/3 din cuantumul acesteia, deci nu există în cadrul acestor drepturi legale aplicabile, o lege penală mai favorabilă condamnatului.
Aplicarea dispozițiilor art.74 al.1 lit.b C.p. referitoare la circumstanța atenuantă a stăruinței depuse de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită, duce conform art.76 al.2 C.p la posibilitatea reducerii pedepsei cu cel mult 1/3 din minimul special, în speță 15 ani închisoare.
Conform dispoz. art.75 al.1 lit.d NCP, repararea prejudiciului nu constituie o circumstanță atenuantă legală, fiind exceptată de legiuitor, dar, poate constitui o circumstanță atenuantă judiciară prev. de art. 75 al.2 lit.a NCP.
Și în acest caz, conform art. 76 al.1 NCP prin efectul circumstanțelor atenuante se reduce pedeapsa pentru infracțiunea comisă cu 1/3, la fel ca și în vechiul art.76 al.2 C.p, nefiind deci o dispoziție legală mai favorabilă condamnatului.
Referitor la art. 37 lit.a C.p (recidiva postexecutorie) se pedepsesc conform art. 39 al.2 C.p, contopirea având loc între pedeapsa nou aplicată pentru infracțiunea comisă în termenul de recidivă și restul de pedeapsă neexecutat de 300 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de Judecătoria V., prin sentința penală nr. 1627/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/2012 a Curții de A. Iași.
În art. 41 al.1 NCP este reglementată recidiva, arată ca regim sancționator dispozițiile art. 43 al.1 NCP care indică ca și modalitate de contopire a pedepsei noi comise în stare de recidivă, cu restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa anterioară, care este și primul termen al recidivei să fie adăugată astfel încât pedeapsa rezultantă să fie compusă din pedeapsa pentru noua infracțiune la care se adaugă și restul de pedeapsă neexecutată din hotărârea judecătorească ce atrage recidiva.
Astfel, NCP nu mai prevede și aplicarea unui spor de pedeapsă, la contopirea cu restul de pedeapsă, așa cum era prevăzut în vechiul Cod penal la art.39, C. de A. prin decizia penală nr. 123/2013 sporul de 2 luni de închisoare, ajungându-se la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (conform fișei de cazier judiciar).
In aceste condiții, legea mai favorabilă condamnatului este Noul Cod penal.
Având în vedere cele expuse, în baza art.595 C. proc. pen., va admite sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din P. V..
Va constata intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. la care a fost condamnat inculpatul M. F., prin sentința penală nr. 81/2013 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 123/2013 a Curții de A. Iași, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 C.p rap. la art.174 și art.175 lit.i C.p. .cu aplicarea art. 37 lit.a C.p, art.320 ind.1 al.7 C.p.p., art.74 al.1 lit.b, rap.la art.76 al.2 C.p ( art188 al.1, 2 NCP, cu aplicarea art. 33 al.2 NCP, art.41 al.2 1 NCP, art.396 al.10 NCPP, pe care o va descontopi în pedepsele componente astfel:
- 4 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.;
- 300 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1627/2011 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/2012 a Curții de A. Iași;
- 2 luni închisoare spor de pedeapsă aplicate prin sentința penală nr.81/2013 a Tribunalului V..
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. F. sentința penală nr. 81/2013 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 123/2013 a Curții de A. Iași, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 C.p rap. la art.174 și art.175 lit.i C.p. cu aplicarea art. 37 lit.a C.p, art.320 ind.1 al.7 C.p.p., art.74 al.1 lit.b, rap.la art.76 al.2 C.p ( art188 al.1, 2 NCP, cu aplicarea art. 33 al.2 NCP, art.41 al.2 1 NCP, art.396 al.10 NCPP) la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b NCP pe care o va spori cu încă 300 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1627/2011 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/2012 a Curții de A. Iași, conform art.43 al.1 NCP, art.104 al.2 NCP, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 4 luni și 300 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b NCP pentru comiterea infracțiunii prev. de art188 al.1, 2 NCP, cu aplicarea art. 33 al.2 NCP, art.41 al.2 1 NCP, art.396 al.10 NCPP.
Va înlătură sporul de pedeapsă în cuantum de 2 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr.81/2013 a Tribunalului V..
Va deduce din pedeapsă durata executată de la data de 09.01.2013 la zi.
Va anula MEPI nr. 98/ 16.07.2013 a Tribunalului V. și se va emite un nou mandat de executare a pedepsei închisorii după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
Va menține restul dispozițiilor și le va înlătura pe cele contrare .
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”
* **
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termenul legal de 3 zile de la comunicare, condamnatul M. F. și P. de pe lângă Tribunalul V..
La termenul de judecată din data de 08.04.2014, prezent în fața judecătorului, în condițiile în care a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu, contestatorul condamnat A. C. a precizat că înțelege să-și retragă contestația formulata împotriva sentinței penale nr. 35/01.02.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ . În acest sens, instanța a procedat la luarea unei declarații scrise, contestatorului condamnat.
Parchetul de pe lângă Tribunalul V. prin motivele scrise a criticat hotărârea contestată sub următoarele aspecte:
- întrucât legea nouă conține dispoziții mai favorabile cu privire la pedeapsă, circumstanțele atenuante și efectele acestora trebuiau aplicate tot potrivit legii noi;
- prin aplicarea disp. art. 6 alin. 1 din Codul penal pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, ar fi trebuit redusă la maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv la cel de 4 ani, 5 luni și 10 zile închisoare;
- instanța de fond a stabilit în mod greșit că noul Cod penal cuprinde dispoziții mai favorabile cu privire la tratamentul recidivei postcondamnatorii și a aplicat în mod greșit aceste dispoziții.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile și la motivele contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul V., C. constată ca fiind fondată această contestație, dar pentru alte argumente decât cele susținute de contestator, și anume:
Art. 6 alin.1 din Noul Cod penal prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
Rațiunea dispozițiilor din art. 6 Noul Cod penal nu este de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile pedepselor definitive nu face decât să înlăture surplusul de pedeapsă care depășește maximul prevăzut de legea nouă.
Determinarea incidenței legii penale mai favorabile, în cazul hotărârii definitive de condamnare se realizează prin compararea pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită cu maximul special prevăzut de legea nouă.
În cazul tentativei, prin maximul special prevăzut de legea nouă se înțelege maximul pedepsei pentru forma tentativei, adică maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei.
În cazul recidivei postcondmnatorii se va compara pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită prin luarea în considerare a disp. art. 43 alin. 1 din Codul penal, dar și a disp. art. 104 alin. 1 din Codul penal.
Totodată, pentru determinarea pedepsei prevăzute de lege, și, în consecință, a maximului special prevăzut de lege, se exclude luarea în considerare a circumstanțelor atenuante (cauze de reducere a pedepsei), precum și cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968, reținute și valorificate în pedeapsa concretă, întrucât potrivit disp. art. 187 din Codul penal prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prima instanță a reținut corect că infracțiunea de tentativă la „omor calificat” prevăzută de art. 174 alin 1, art. 175 alin. 1, lit. i) din Codul penal din 1968, pentru care a fost condamnat contestatorul, se regăsește în Noul Cod penal în dispozițiile art. 32 rap. la art. 188 alin.1 și 2, fiind pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Având în vedere că infracțiunea pentru a care a fost condamnat M. F. a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit disp. art. 43 alin. 1 din Codul penal, dar și a disp. art. 104 alin. 1 din Codul penal, se va adăuga la maximul special de 10 ani prevăzut de noul Cod penal pentru infracțiunea săvârșită restul de pedeapsă neexecutat de 300 de zile, rest rămas din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicat prin sent. pen. nr. 1627/2011 a Judecătoriei V., și, astfel, maximul special prevăzut de legea nouă va fi de 10 ani și 300 zile închisoare.
Prin compararea pedepsei de 5 ani închisoare în a cărei executare se află condamnatul M. F. cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din noul Cod penal, cu aplic. art. 43 alin. 1 și art. 104 alin. 1 din noul Cod penal, se constată că aceasta nu depășește maximul de 10 ani și 300 zile închisoare aplicabil conform legii noi, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal.
Un argument în plus este dat de dispozițiile art. 4 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal care stabilesc că „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Pentru considerentele arătate, C. constată că în mod nefondat s-a dispus admiterea sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, și, în consecință, în baza disp. art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală, va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul V. împotriva sentinței penale nr. 35 din 01.02.2014 pronunțată de Tribunalul V., hotărâre ce va fi desființată integral.
Rejudecând cauza, se va dispune, pentru argumentele mai sus prezentate respingerea, ca nefondată, a sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din P. V. în ceea ce privește pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II a și lit. b din Codul penal aplicată persoanei condamnate M. F., fiul lui V. și L., ns. la data de 06.06.1992, deținut în P. V., pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor calificat”, prev. de art. 20 din Codul penal rap. la art. 174, 175 lit. i din Codul penal, cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal, art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, art. 74 alin. 1, lit. b, rap. la art. 76 alin.2 din Codul penal.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocaziona soluționării contestației formulate de procuror vor rămâne în sarcina acestuia.
Față de manifestarea de voință exprimată de contestatorul condamnat M. F., reținând faptul că prezenta contestație reprezintă o cale de atac asupra căreia titularul cererii are un drept de dispoziție, având astfel posibilitatea de a-și retrage cererea, instanța urmează să ia act de declarația acestuia în sensul retragerii contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 35/01.02.2014 pronunțată de Tribunalul V..
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
- Admite contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul V. împotriva sentinței penale nr. 35/01.02.2014 a Tribunalului V., sentință pe care o desființează integral.
Rejudecând cauza:
Respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din P. V. în ceea ce privește pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1, lit. a, teza a IIa și lit. b din Codul penal aplicată persoanei condamnate M. F., fiul lui V. și L., ns. la data de 06.06.1992, deținut în P. V., pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor calificat”, prev. de art. 20 din Codul penal rap. la art. 174, 175 lit. i din Codul penal, cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal, art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, art. 74 alin. 1, lit. b, rap. la art. 76 alin.2 din Codul penal.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
II. Ia act de declarația contestatorului M. F., fiul lui V. și L., ns. la data de 06.06.1992, deținut în P. V. de retragere a contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 35/01.02.2014 a Tribunalului V..
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod pr. penală, obligă contestatorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei RON, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2014.
Președinte,
C.-G. T.
Grefier,
L. A.
Red./tehnored.T.C.G.
4 ex./ -04.07.2014
Tribunalul V.
Judecător: R. N. O.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 226/2014. Curtea de... → |
|---|
