Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 39/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 39/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C.-G. T.
Judecător: E. S.
Grefier: C. D.
DECIZIA PENALĂ NR. 39/2014
Pe rol pronunțarea asupra apelului penal, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art. 211 Cod penal), declarat de inculpatul M. P., fiul lui A. și E., născut la 02.06.1968 – deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 3029 din 23.10.2013 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit data pronunțării pentru azi, 26.02.2014, când:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.3029/23.10.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Condamna pe inculpatulM. P., fiul lui A. și E., nascut la data de 02.06.1968 în municipiul Iași, judetul Iași, domiciliat in satul Valea L., comuna Valea L., .. 17, judetul Iași, fara forme legale in satul Dumesti, ., de cetatenie româna, studii liceale, fara ocupatie, fara loc de munca, necasatorit, are 5 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP_, în prezent deținut în P. Iași (arestat preventiv în prezenta cauză penală), pentru savârsirea infracțiunii de „tâlhărie”, prev. si ped. de art. 211 alin.(1) și alin.(2) lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal,la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) închisoare.
În baza dispozitiilor art. 71 alin. (2) din Codul penal, cu referire la art. 71 alin.(1) din Codul penal, aplica inculpatului M. P. pedeapsa accesorie constand in interzicerea exercițiului drepturilor prevazute de art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal - dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice și, respectiv, dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat -, pe durata si in conditiile prevazute de textul legal sus-mentionat.
În baza dispozitiilor art. 350 din Codul de procedura penala, mentine masura arestării preventive a inculpatului M. P. (mandatul de arestare preventiva nr. 120/U, emis in dosarul nr._/245/2013 al Judecatoriei Iasi, la data de 26.06.2013, pe numele inculpatului), caruia, in baza dispozitiilor art. 88 din Codul penal, îi scade din pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicata acestuia prin prezenta sentinta penala, respectiv din pedeapsa de 5 (cinci) ani si 2 (două) închisoare, durata retinerii si arestarii preventive, respectiv perioada începând cu data de 26.06.2013 la zi.
Constată parțial recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat părții civile I. I., fiul lui V. și Pachita, nascut la data de 19.01.1951 in ., domiciliat in satul Dumesti, ., CNP_.
În baza dispozitiilor art. 14-15 din Codul de procedura penala, rap. la art. 346 din Codul de procedura penala, obliga pe inculpatul M. P., cu datele de stare civila sus-mentionate,sa plateasca părții civile I. I., cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale) suma de 300 lei (RON), reprezentând diferența de prejudiciu ramasă nerecuperată.
Ia cat ca partea civila I. I. nu a solicitat cheltuieli judiciare in cadrul prezentului proces penal.
În baza dispozitiilor art.189 din Codul de procedură penală, suma de 400 (RON), reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnati din oficiu inculpatului M. P., în faza de urmarire penala (delegatiile nr._ din data de 11.07.2013 - titularul delegatiei - avocatul C. C. și, respectiv, nr._ din data de 26.06.2013 - titularul delegatiei - avocatul S. S., ambele emise de Baroul Iași, in faza de urmarire penala), va fi achitată catre Baroul Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Public, urmând ca aceasta sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În baza dispozitiilor art.189 din Codul de procedură penală, suma de 200 (RON), reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului M. P., în faza judecatii în primă instanță (delegatia nr._ din data de 19.07.2013 - titularul delegatiei - avocatul C. C., emisa de Baroul Iași, in faza judecatii), va fi achitată catre Baroul Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertatilor Cetatenesti, urmând ca aceasta sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În baza dispozitiilor art. 349 și art.191 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul M. P., cu datele de stare civilă sus-mentionate, să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urma, suma de 785 lei (RON), din care suma de 600 lei (RON) reprezentând onorariile pentru apărătorii ce i-au fost desemnați din oficiu inculpatului, în ambele faze procesuale (delegatiile nr._ din data de 11.07.2013 - titularul delegatiei - avocatul C. C. și, respectiv, nr._ din data de 26.06.2013 - titularul delegatiei - avocatul S. S., ambele emise de Baroul Iași, in faza de urmarire penala, precum și delegatia nr._ din data de 19.07.2013 - titularul delegatiei - avocatul C. C., emisa de Baroul Iași, în faza judecății).”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat în dosarul penal nr. 8192/P/2013 la data de 16.07.2013 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul mai sus-menționat, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului M. P. pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal.
Prin actul de sesizare a instanței se reține, în esență, că inculpatul M. P., la data de 14.06.2013, în jurul orelor 18,00, într-un loc public, i-a sustras părții vătămate I. I. o bancnotă de 500 lei, pe care i-a smuls-o acesteia din mâna, după care inculpatul și-a asigurat păstrarea bunului sustras, dar și scăparea, prin amenințarea cu acte de violenta asupra celor prezenți (în speta, asupra martorilor A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I.) cu o sticlă, pe care inculpatul a spart-o special în acest scop, dar și cu o scândură. Prin fapta savârsita, inculpatul M. P. a cauzat părții vatamate I. I. un prejudiciu in cuantum de 500 lei, prejudiciu ce a fost recuperat doar partial.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform dispozițiilor art. 339 alin. (2) din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că:
În fapt, la data de 14.06.2013 în jurul orei 18,00 partea vătămată I. I. s-a deplasat la barul aparținând S.C. „D. TRADIND” S.R.L. din localitatea Dumești, judetul Iași, unde se mai aflau martorii A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I. (vânzatorul de la barul respectiv, barmanul). Martorii A. M., S. I.-M. și R. M., dupa ce au facut o comanda de la bar, s-au asezat împreună la una dintre mesele din interiorul localului, pentru a sta de vorbă și a servi comanda facuta.
La un moment dat, a venit in bar si inculpatul M. P., care a comandat o bere (potrivit declaratiilor barmanului M. L.-I.) și care s-a asezat la masa celor trei martori sus-mentionati, pentru a sta de vorba. De mentionat ca martorii stateau la masa si serveau comanda nejucând niciun fel de joc (asa cum au precizat toti martorii A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I. - audiati in ambele faze procesuale -, contrar sustinerilor inculpatului, care a precizat ca in barul respectiv se juca „poker”). La scurt timp (pret de cateva minute), inculpatul M. P. si martorii A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I. au iesit afara din bar (in fata ușii barului, pe scarile din fata barului, dar (tot) in incinta acestuia) unde au continuat sa stea de vorba.
În timp ce martorii sus-mentionati si inculpatul stateau de vorba in fata usii barului, pe scarile de la . venit acolo si partea vatamata I. I. (careia i se mai spune și „J.”), care „era baută”, (asa cum au precizat martorii M. L. - I. și A. M., in fata instantei), starea de ebrietate a victimei fiind confirmata si de catre martorul S. I. - M. (fila 85, dosar instanta). Partea vatamata avea în mana o bancnotă de 500 lei, pe care i-a întins-o mai întâi barmanului M. L. - I., spunându-i acestuia din urma sa-i aduca o bere, barmanul scuzându-se in fata partii vatamate ca nu poate sa-i aduca berea solicitata, întrucât nu are de unde sa-i dea rest la acea bancnota. Toate acestea s-au intâmplat
În aceste imprejurari, partea vatamata I. I. s-a întors cu spatele catre usa de la . sa plece, având bancnota respectiva in mana dreaptă. În timp ce partea vatamata era cu bancnota în mână, inculpatul M. P. a venit prin spatele partii vatamate și, din spatele acesteia, i-a smuls partii vatamate bancnota din mâna, dupa care inculpatul a introdus bancnota respectiva în buzunar.
In aceste imprejurari, partea vatamata i-a cerut inculpatului sa-i restituie bancnota, insa acesta a refuzat. Martorii prezenti au crezut inițial că este vorba despre o gluma a inculpatului, însă, vazând ca, la insistentele partii vatamate de a-i restitui bancnota, inculpatul a refuzat sa facă acest lucru, spunând ca „nu a luat nicio bancnota”, „spiritele s-au cam încins” (asa cum a precizat martorul M. L. - I., in cursul cercetarii judecatoresti), în sensul că au intervenit martorii R. M. si S. I. - M., care i-au cerut inculpatului sa-i dea înapoi partii vatamate bancnota, inculpatul refuzând însă, spunând că „nu are nicio vina, ca el nu a luat nicio bancnota”; inculpatul nu recunostea ca i-a luat partii vatamate banii respectivi (fila 80 - verso, dosar instanta - depozitia martorului M. L. - I.; fila 82 - verso, dosar instanta - depozitia martorului R. M.). În aceste momente, martorul M. L. - I. a intrat înauntrul barului, fiind urmat îndeaproape de catre inculpatul M. P..
Instanta arata in acest context faptul că inculpatul M. P. în mod cert a intentionat sa-și însușeasca bancnota sustrasa partii vatamate I. I. in conditiile si imprejurarile sus-relevate, aspect ce rezulta - pe de o parte - atat din refuzul constant al inculpatului (atat la solicitarea partii vatamate, cat si la solicitarea martorilor prezenti la fata locului) de a restitui victimei bancnota respectiva, cat și - pe de alta parte - din atitudinea inculpatului care, imediat dupa ce barmanul M. L. - I. a reintrat în bar, l-a urmat pe acesta (pe barman), inculpatul întinzându-i martorului bancnota respectiva și spunându-i acestuia din urmă că dacă i-o schimbă, suma de 200 lei (din banii schimbati) i-o dă lui (adică martorului M. L. - I.), iar restul (de 300 lei) rămân la dânsul (adică la inculpat). „Oferta” facuta însa de catre inculpat martorului M. L. - I. nu a fost acceptata de catre acesta din urma, care, la randul sau, i-a cerut inculpatului sa mearga înapoi, în fata barului, și „să îi înapoieze bancnota bătrânului, că asa e mai bine” A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I. - audiati in ambele faze procesuale. Toate aceste aspecte rezulta din declaratiile coroborate ale martorilor A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I., martori ce au fost audiati in ambele faze procesuale.
Refuzat de martorul M. L. - I., inculpatul M. P. a reieșit afară din bar, cu bancnota respectiva asupra lui, dupa inculpat reieșind afara din bar și martorul M. L. - I.. Afară, partea vatamata i-a cerut din nou inculpatului sa-i restituie bancnota, însă inculpatul a refuzat și a intenționat sa plece.
În aceste conditii, martorii prezenti au insistat la rândul lor la inculpat sa-i dea partii vatamate banii înapoi, împrejurari in care inculpatul s-a enervat, „a început … să înjure”, potrivit declaratiei martorului S. I. - M., data in fata instantei - fila 84 - verso, dosar instanta) și, având asupra lui o sticla de bere, a spart-o, dupa care cu sticla spartă respectiva a început sa-i ameninte pe martori, „intenționând sa-i loveasca”, asa cum a precizat in fata instantei martorul R. M. - fila 82 - verso, dosar instanta (inculpatul a spart sticla de bere (pe care a luat-o de pe o masă) și i-a amenințat pe martorii ce se apropiau de el, că îi va tăia; pe martorul R. M., care s-a apropiat mai mult, inculpatul a încercat chiar să-l lovească cu sticla spartă, acesta reușind să se ferească).
Arata în acest context instanta că inculpatul M. P., pentru a-și păstra bancnota sustrasă partii vatamate, l-a atacat, în special, pe martorul R. M.; astfel, inculpatul a încercat „sa dea cu sticla, in zona fetei, martorului R., însă martorul s-a ferit la actiunea inculpatului (fila 80 - verso, dosar instanta - depozitia martorului M. L. - I.). Acest moment este redat cu fidelitate de catre toți martorii audiati. Astfel, martorul R. M. a precizat ca inculpatul a intentionat sa-l loveasca cu sticla spartă respectivă, însă inculpatul nu a reușit sa-l lovească efectiv pe martor, întrucât acesta s-a ferit (asa cum a precizat in fata instantei martorul R. M. - fila 82 - verso, dosar instanta). La rândul sau, martorul S. I.-M. a precizat că inculpatul „a dat să îl taie pe R.”; martrorul a preczat astfel că „…întrucat martorul R. M. i-a spus inculpatului sa dea banii înapoi partii vatamate, inculpatul a încercat sa-l loveasca. … inculpatul avea supra lui o sticlă de bere, iar in momentul in care R. i-a cerut sa îi restituie partii vatamate banii, inculpatul a spart sticla respectivă și a încercat sa îl lovească pe numitul R. M. … martorul R. M. s-a ferit și a reusit să fugă. Dupa acest moment inculpatul M. a plecat la vale….” (fila 84 - verso, dosar instanta, depozitia martorului S. I. - M.). Declaratiile martorilor M. L. - I., R. M., S. I. - M. în sensul anterior aratat se coroboreaza, în toate privințele, si cu declaratiile martorului A. M.. Astfel, instanta arata ca si acest martor a perceput in mod direct momentul in care inculpatul, din spatele partii vatamate, peste umarul acesteia, i-a luat victimei bancnota din mana dreapta, fara ca victima sa-l poată vedea pe inculpat, intrucat era cu spatele; martorul a mai precizat ca inculpatul, la insistentele celor prezenti, inclusiv ale partii vatamate, de a-i restitui victimei bancnota de 500 lei, nu a recunoscut niciun moment ca i-a luat părtii vatamate bancnota respectiva; ba, mai mult, martorul A. M. a precizat ca inculpatul i-a facut semn cu degetul la buze ca să tacă din gură, atunci când partea vatamata i-a cerut acestuia să-i dea banii inapoi, inculpatul întrebând: „Care bani?”; de asemenea, martorul a precizat ca „inculpatul a spart o sticla de bere și a sărit să îl taie pe numitul R. M., întrucat acesta din urmă îi ceruse să-i dea înapoi banii partii vatamate. … inculpatul nu a reusit sa îl taie pe R., întrucat acesta s-a ferit. În aceste imprejurari, inculpatul a inceput sa înjure, a coborât scarile și a plecat acasa”.
După ce inculpatul i-a amenintat cu acte de violenta pe martorii prezenti, în mod special pe martorul R. M. (asa cum s-a relevat anterior, prin considerentele deja expuse), acesta a plecat, iesind din incinta barului respectiv, martorii prezenti neurmarindu-l pe inculpat, intrucat le-a fost teama că acesta le poate face rău, în conditiile in care inculpatul avea în mâna o sticlă sparta, imprejurari in care martorii prezenti „au dat in retragere, … pentru a-i face loc inculpatului să treacă” - asa cum a relatat in fata instantei martorul M. L. - I. (fila 80 - verso, dosar instanta). Starea de temere produsa de catre inculpat celor prezenti rezulta, fara echivoc, si din depozitia martorului R. M., care a precizat in fata instantei: „atunci când inculpatul a dat cu sticla înspre mine, mi-a fost teamă. De aceea m-am și ferit. …. Stiu ca inculpatul a mai fost implicat in scandaluri, cu folosirea violentei” (fila 83, dosar instanta).
În aceste imprejurari, inculpatul M. P. a plecat de la barul respectiv, fara sa restituie bancnota partii vatamate si fara sa fie urmarit de niciunul dintre cei prezenti la fata locului, de teamă; in drumul sau, inculpatul „a rupt o scândura din gardul lui E.” (asa cum a precizat martorul M. L. - I., in fata instantei - fila 81 - verso, dosar instanta); inculpatul a smuls o scândura dintr-un gard, de la o casa din apropiere, gandindu-se ca martorii vor merge dupa el (asa cum a precizat martorul M. L. - I., in fata instantei - fila 81 - verso, dosar instanta), „probabil in intentia de a continua sa facă scandal” (asa cum a precizat martorul R. M., in cursul cercetarii judecatoresti - fila 82 - verso, dosar instanta).
Profitând de avantajul astfel creat, inculpatul M. P. a plecat în cele din urmă la domiciliul său, luând cu sine bancnota de 500 lei, pe care i-a sustras-o părtii vatamate I. I. în împrejurările faptice sus-descrise. Martorul R. M. a sunat dupa acest moment la „112” și au venit la fata locului organele de politie.
Din analiza coroborata a tuturor probatoriilor ce au fost administrate in cauza, instanta retine ca niciunul dintre martorii prezenti la fata locului si nici partea vatamata nu l-au înjurat pe inculpat și nici nu l-au agresat pe acesta în vreun fel (nici verbal, nici fizic), ci i-au solicitat doar acestuia sa-i restituie victimei banii sustrasi (aspect care rezulta din depozitiile tuturor martorilor A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I., martori, ce au fost audiati in ambele faze procesuale, declaratii coroborate si cu plângerea si declaratiile date in cursul procesului penal de catre partea vatamata I. I.).
Inculpatul a cheltuit banii sustrasi în interes personal (asa cum rezultă din declaratiile date de inculpat in fata organelor judiciare).
A doua zi, după ce partea vătămată I. I. a formulat plângere penală și după ce organele de poliție i-au luat declarație în calitate de făptuitor, inculpatul M. P. i-a restituit victimei suma de 200 lei.
Partea vătămată I. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 lei, reprezentând diferenta de prejudiciu ramasa nerecuperata (fila 42, dosar instanta).
În pofida probelor certe de vinovatie (in speta, declaratiile tuturor martorilor A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I., martori, ce au fost audiati in ambele faze procesuale, declaratii coroborate si cu plângerea si declaratiile date in cursul procesului penal de catre partea vatamata I. I.), inculpatul M. P., care a fost audiat in ambele faze procesuale, nu a recunoscut savârsirea infractiunii imputate.
Inculpatul s-a apărat, declarând, în esență, că la data respectiva a participat la un joc de „poker” împreună cu partea vatamata I. I. și cu martorii sus-mentionati, iar partea vătămată, care a pierdut la jocul de carti respectiv, in favoarea inculpatului, nu a vrut să-i plătească acestuia din urma miza unei partide. În aceste imprejurari, inculpatul a precizat că, pentru a-și recupera banii astfel „câștigați”, respectiv suma 50 lei, a luat bancnota părții vătămate I. I., urmând să-i restituie ulterior acesteia diferența. În privinta actelor de agresiune (de violenta) exercitate de catre dânsul, inculpatul a susținut că a fost atacat de martorii prezenti, care doreau să-ș recupereze și ei banii pierduți la jocul de „poker”, inculpatul precizând că a fost astfel nevoit să recurgă la spargerea sticlei, pentru a se apăra.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul M. P. a fost interogat la termenul de judecată din 22.08.2013, în prezența apărătorului său (desemnat din oficiu), ocazie cu care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, acesta precizând ca la data de 14.06.2013, după ce a venit de la serviciu, a fost la barul în localitatea Dumesti. În timp ce se afla la barul respectiv, inculpatul a precizat ca a jucat cărti cu nepotul părții vătămate, numitul S. M.. Inculpatul a precizat ca în barul respectiv se joaca în mod frecvent „poker”, iar dânsul se afla pentru prima oara acolo, ocupându-se de așa ceva. A pretins inculpatul ca la jocul de „poker” a câștigat suma de 200 lei de la nepotul părtii vătămate, precum și de la o alta persoana cu care jucase, respectiv de la numitul (martorul) R. M.. In acel timp, la bar a venit si partea vătămata, care avea asupra sa o bancnota de 500 lei, pe care aceasta intenționa sa o schimbe. Partea vătămata a pus pe masa bancnota de 500 lei, intenționând sa o dea nepotului sau, pentru ca acesta din urma sa o schimbe in bani mai mici, moment în care inculpatul a precizat ca a intervenit si a spus ca o schimbă dânsul, motiv pentru care a luat bancnota de pe masa si a intrat cu bancnota în bar. A pretins inculpatul ca intentia sa a fost generata de faptul că el câștigase la jocul de „poker” si intenționa ca in acesta maniera sa își recupereze si banii pe care îi câștigase la jocul de carti respectiv. Barmanul i-a spus insă inculpatului ca nu are cum sa-i schimbe bancnota de 500 lei, pentru ca in sertarul casieriei avea suma de maxim 200 lei. A mai aratat inculpatul ca, la momentul la care a ieșit din bar o persoana, in speta numitul R. M., s-a îndreptat catre el cu o furcă, acesta fiind supărat de faptul ca inculpatul nu mai juca „poker”, martorul intrebându-l pe inculpat de ce pleaca cu banii părții vătămate. Totodata, inculpatul a mai precizat ca martorul A. M. a rupt o scândura din gard si că amândoi (martorii) veneau înspre inculpat, înarmați in acesta maniera. In acel timp, intrucat avea asupra lui o sticla de bere, pentru ca s-a speriat, inculpatul a precizat ca a spart sticla de bere de bordura care era lângă gard, rămânând in mana cu un ciob mic de sticlă. Cu acest ciob dorea doar sa se apere, motiv pentru care inculpatul a precizat ca s-a retras in acest fel, în mod treptat, din acel loc, până spre casa lui. A mai precizat inculpatul ca a cheltuit în cursul zilei respective, pana a doua zi, suma de 300 lei si a restituit ulterior părții vătămate suma de 200 lei, care-i mai rămăsese. A mai aratat inculpatul ca atunci când a fost dus la organele de politie (la Postul de Politie al comunei Letcani) avea asupra lui suma de 300 lei, pe care dorea sa o restituie părții vătămate, pentru a-i recupera prejudiciul cauzat acesteia, dar (că) nu a reușit sa ia legătura cu partea vătămata, întrucat agentul de politie a dat-o afara din postul de politie, atunci când aceasta a precizat ca dorește sa-și retragă plângerea penala formulata împotriva lui (împotriva inculpatului).
Apararile inculpatului M. P., în sensul anterior aratat, nu sunt însă sustinute prin niciunul dintre mijloacele de proba ce au fost administrate in prezenta cauza penala (asa cum s-a relevat anterior, martorii A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I. au confirmat, in mod coroborat, prin declarațiile lor, săvârșirea faptei de către inculpat, în modalitatea sus-descrisa; astfel, toți martorii, audiati in ambele faze procesuale, au declarat că au asistat la momentul în care inculpatul a smuls bancnota din mâna părții vătămate I. I. și că apoi inculpatul i-a amenințat pe toti cei ce doreau să recupereze banii cu o sticlă spartă și cu o scândură; martorul R. M. a declarat că inculpatul a încercat (chiar) să-l lovească efectiv cu acea sticlă, dar nu a reușit, întrucât martorul s-a ferit; apoi, martorul a sunat la „112”).
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită, pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate I. I. (filele 20, 22, dosar urmarire penala), precum si declaratia data de partea vatamata in cursul judecatii (fila 44, dosar instanta); declarațiile martorilor A. M., S. I.- M., R. M. și M. L.-I., toti audiati in ambele faze procesuale; dovada de predare - primire a sumei de 200 lei (fila 47, dosar urmarire penala); adresa emisa de S.C. „D. TRADING” S.R.L. - . (fila 86, dosar instanta); sentintele penale nr. 1549 din data de 12.05.2011, pronuntata de Judecatoria Iași in dosarul penal nr._/245/2011 al Judecatoriei Iași, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 15.06.2011 și, respectiv, nr. 2831 din data de 26.10.2010, pronuntata in dosarul penal nr._ al Judecatoriei Iași, mentinuta prin decizia penala nr. 53 din data de 03.02.2011 a Tribunalului Iași, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 22.02.2011 (hotarari judecatoresti ce au fost anexate, din dispozitia instantei, la dosarul prezentei cauzei penale, insotite de referatele intocmite de catre C. de Executari Penale din cadrul instantei - filele 71 - 79, dosar instanta); fisa de cazier judiciar a inculpatului, reactualizata (filele 61-62, dosar instanta); alte acte incheiate in cauza, probatorii din coroborarea carora rezulta, fara echivoc, vinovatia inculpatului M. P. în ce priveste savârsirea infractiunii imputate acestuia, pozitia procesuala necorespunzătoare a inculpatului, avuta de catre acesta în ambele faze procesuale, de nerecunoastere a faptei imputate, urmând a fi avuta in vedere de catre instanta la individualizarea judiciara a pedepsei.
În drept, fapta inculpatului M. P., așa cum a fost aceasta reținută de către instanță prin situația de fapt sus-descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin.(1) lit. b) din Codul penal (faptă constând in aceea că inculpatul M. P., la data de 14.06.2013, în jurul orelor 18,00, într-un loc public, i-a sustras părții vatamate I. I. o bancnotă de 500 lei, pe care i-a smuls-o acesteia din mâna, după care inculpatul și-a asigurat păstrarea bunului sustras, dar și scăparea, prin amenințarea cu acte de violenta asupra celor prezenti (în speta, asupra martorilor A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I.) cu o sticlă, pe care inculpatul a spart-o special în acest scop, dar și cu o scândură). Instanta retine savârsirea de catre inculpat a infractiunii de „tâlharie” în formă calificată (respectiv, tâlharia a fost comisa de catre inculpat într-un loc public - circumstanță reală agravantă specială prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) din Codul penal). Totodata, instanta retine ca infractiunea dedusa prezentei judecati a fost comisa de catre inculpatul M. P. in stare de recidiva mare postexecutorie, fiind incidente in cauza dispozitiile art. 37 alin.(1) lit. b) din Codul penal; instanta are in vedere faptul ca inculpatul a savârsit infractiunea dedusa prezentei judecati - infractiune intentionata, pentru care legea penala prevede pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 1 (un) an - la data de 14.06.2013, respectiv dupa executarea pedepsei de 2 (doi) ani inchisoare (cu executare in regim de detentie) la care a fost condamnat anterior, pentru un concurs de infractiuni intentionate (9 infractiuni de „lovire sau alte violente”, „amenintare”, „ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii și linistii publice”) - prin sentinta penala nr. 2831 din data de 26.10.2010, pronuntata in dosarul penal nr._ al Judecatoriei Iași, mentinuta prin decizia penala nr. 53 din data de 03.02.2011 a Tribunalului Iași, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 22.02.2011 (hotarare judecatoreasca ce au fost anexată, din dispozitia instantei, la dosarul prezentei cauzei penale, insotită de referatul intocmit de catre C. de Executari Penale din cadrul instantei - filele 71 - 77, dosar instanta), sentinta penala in baza careia a fost emis pe numele inculpatului, la data de 22.02.2011, mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 3317/2010, mandat ce a fost retras prin sentinta penală nr. 1549 din data de 12.05.2011, pronuntata de Judecatoria Iași in dosarul penal nr._/245/2011 al Judecatoriei Iași, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 15.06.2011 hotarare judecatoreasca ce au fost anexată, din dispozitia instantei, la dosarul prezentei cauzei penale, insotită de referatul intocmit de catre C. de Executari Penale din cadrul instantei - filele 78 - 79, dosar instanta), in baza careia s-a emis la data de 15.06.2011 de catre Judecatoria Iasi un nou mandat de executare a pedepsei, nr. 1857/2011; din executarea acestei pedepse privative de libertate, inculpatul a fost liberat conditionat la data de 30.09.2011, cu un rest de pedeapsa ramas neexecutat de 134 de zile de inchisoare (prin sentinta penala nr. 2066 din data de 30.09.2011 a Judecatoriei Botosani); cum inculpatul a savârsit infractiunea dedusa prezentei judecati dupa executarea pedepsei cu inchisoarea sus-mentionata, dar mai inainte de a fi intervenit reabilitarea sau de a se fi implinit termenul de reabilitare, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 37 alin.(1) lit. b) din Codul penal, privind starea de recidiva mare postexecutorie.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul M. P. va fi pedepsit.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din Codul penal, instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de catre inculpat, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (asa cum s-a relevat, in detaliu, prin situatia faptică sus-descrisa), având in vedere si împrejurarea ca inculpatul a comis infractiunea ce face obiectul prezentei cauze penale într-un loc public - circumstanța reală agravantă specială prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) din Codul penal), iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului, care este recidivist (în sensul că acesta a suferit multiple condamnări anterioare, inclusiv pentru același gen de infracțiuni, îndreptate contra patrimoniului, respectiv infracțiuni de „tâlhărie”, dar și infractiuni de „furt calificat”, precum si infractiuni care presupun folosirea violentei - in speta, infractiuni de „lovire sau alte violente”, dar si „ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii și linistii publice” -, asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar a inculpatului, anexata la dosarul cauzei, ceea ce denotă perseverența infracțională din partea inculpatului și, prin aceasta, o periculozitate socială sporită din partea acestuia), având in vedere si pozitia procesuala necorespunzatoare a inculpatului, avuta de catre acesta în ambele faze procesuale, inculpatul nerecunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui, in pofida probelor certe de vinovatie, având in vedere si imprejurarea ca inculpatul nu a acoperit integral prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, instanța deci, în funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului M. P. o pedeapsă cu închisoarea, dozată în mod corespunzător, cu executare în regim de detentie (dată fiind starea de recidivă mare postexecutorie în care se află condamnatul, care reclamă, ca unică modalitate de executare a pedepsei, regimul privativ de libertate), instanta apreciind totodata ca numai astfel scopul pedepsei, conform dispozitiilor art. 52 din Codul penal, si implicit reeducarea inculpatului se pot realiza.
În baza dispozitiilor art. 71 alin. (2) din Codul penal, cu referire la art. 71 alin.(1) din Codul penal, instanta va aplica inculpatului cu datele de stare civila sus-mentionate, pedeapsa accesorie constand in interzicerea exercițiului drepturilor prevazute de art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal - dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice și, respectiv, dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat -, pe durata si in conditiile prevazute de textul legal sus-mentionat.
Astfel, in ce priveste aplicarea pedepselor accesorii, instanta arata ca aceasta trebuie realizată, atât în baza art. 71 și 64 din Codul penal, cât și prin prisma Convenției EDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) si art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii, C. a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, acceptând că „există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”. De asemenea, instanța reține că în același sens este și hotărârea pronunțată în cauza S. și P. c. României.
În consecință, instanta arata ca o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol Adițional. În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.LXXIV din data de 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia: „Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) din Codul penal”.
Astfel, instanta, in raport de natura faptei săvârșite de catre inculpat si de circumstanțele producerii acesteia, apreciaza că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și în consecință, în temeiul art. 71 din Codul penal și art. 3 din Protocolul Adițional nr. 1 din Convenția EDO, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata si in condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus - menționate.
În baza dispozitiilor art. 350 din Codul de procedura penala, instanta va mentine masura arestării preventive a inculpatului M. P. (mandatul de arestare preventiva nr. 120/U, emis in dosarul nr._/245/2013 al Judecatoriei Iasi, la data de 26.06.2013, pe numele inculpatului), caruia, in baza dispozitiilor art. 88 din Codul penal, îi va scadea acestuia din pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicata prin prezenta sentinta penala, durata retinerii si arestarii preventive, respectiv perioada începând cu data de 26.06.2013 la zi.
În ce priveste mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului, instanta va avea in vedere faptul ca si la acest moment al procedurii judiciare lasarea inculpatului M. P. in libertate prezinta un pericol real și concret pentru ordinea publica, raportat la pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa de catre acesta (pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 4 (patru) ani), raportat la cuantumul pedepsei cu inchisoarea aplicata inculpatului prin sentinta penala de fata, raportat la gravitatea infractiunii savârsite de catre inculpat, având in vedere și perseverenta inculpatului in comiterea unor infractiuni grave (în sensul ca inculpatul a suferit anterior multiple condamnări, inclusiv pentru același gen de infracțiuni, îndreptate contra patrimoniului, respectiv infracțiuni de „tâlhărie”, dar și infractiuni de „furt calificat”, precum si infractiuni care presupun folosirea violentei - in speta, infractiuni de „lovire sau alte violente”, dar si „ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii și linistii publice”), de aceeasi natura cu cea care face obiectul cauzei penale de fata, ceea ce denota periculozitatea sociala sporita a inculpatului; totodata, se va tine seama si de probele certe de vinovatie in baza carora instanta de fata a retinut vinovatia inculpatului privind savârsirea faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea acestuia in judecata prin rechizitoriul din data de 16.07.2013, dat in dosarul de urmarire penala nr. 8192/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, toate acestea constituind suficiente si temeinice elemente care, in opinia acestei instante, impun cu necesitate mentinerea inculpatului M. P. in stare de arest preventiv, in vederea preîntâmpinarii comiterii de catre acesta și pe viitor a unor noi infractiuni grave, de aceeasi natura ca cea dedusă prezentei judecati.
În ce priveste latura civilă a cauzei, instanta va constata parțial recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat părții civile I. I., iar, în baza dispozitiilor art. 14-15 din Codul de procedura penala, rap. la art. 346 din Codul de procedura penala, instanta îl va obliga pe inculpatul M. P. sa plateasca părții civile sus-mentionate, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale) suma de 300 lei (RON), reprezentând diferența de prejudiciu ramasă nerecuperată.
Instanta va lua act că partea civila I. I. nu a solicitat cheltuieli judiciare in cadrul prezentului proces penal.
În baza dispozitiilor art.189 din Codul de procedură penală, suma de 400 (RON), reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnati din oficiu inculpatului, în faza de urmarire penala (delegatiile nr._ din data de 11.07.2013 - titularul delegatiei - avocatul C. C. și, respectiv, nr._ din data de 26.06.2013 - titularul delegatiei - avocatul S. S., ambele emise de Baroul Iași, in faza de urmarire penala), va fi achitată catre Baroul Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Public, urmând ca aceasta sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Văzând și dispozițiile art. 349 și art. 191 din Codul de procedură penală,”
***
În termenul prev. de art. 363 din C. proc. pen. din 1968, hotărârea Judecătoriei Iași fost apelată de către inculpatul M. P., care a criticat-o sub aspectul temeiniciei.
Astfel, M. P., prin motivele de apel susținute oral de apărător, a invocat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie”, întrucât lipsește intenția de a-și însuși banii. Ca și subsidiar, a invocat faptul că pedeapsa aplicată este prea mare, iar ca urmare a recalificării faptei potrivit noului Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, se impune aplicarea legii mai favorabile și reducerea în mod corespunzător a pedepsei.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de inculpatul apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 471 din Codul de procedură penală, C. constată că apelul declarat este fondate, doar sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 din Codul penal, referitoare la legea mai favorabilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, C. de A. constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului M. P..
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. P., constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât, în mod corect, în opinia Curții de A., condamnarea acestuia pentru comiterea a infracțiunilor de „tâlhărie”, reținând în sarcina acestuia, în esență, următoarele: la data de 14.06.2013, în jurul orelor 18,00, într-un loc public, i-a sustras părții vătămate I. I. o bancnotă de 500 lei, pe care i-a smuls-o acesteia din mâna, după care inculpatul și-a asigurat păstrarea bunului sustras, dar și scăparea, prin amenințarea cu acte de violenta asupra celor prezenți (în speta, asupra martorilor A. M., S. I.-M., R. M. și M. L.-I.) cu o sticlă, pe care inculpatul a spart-o special în acest scop, dar și cu o scândură.
Motivele de apel referitoare la nevinovăția inculpatului, respectiv că nu a avut intenția de a-și însuși suma de bani, au fost verificate și de către prima instanță, care a apreciat în mod fondat că aceste apărări sunt nefondate.
În baza propriului examen, C. constată că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind:
- plângerea și declarațiile părții vătămate I. I., date în ambele faze procesuale, în care acesta a precizat în mod clar că inculpatul i-a smuls bancnota din mână, precizând într-o primă fază că i-o va schimba el în alte bancnote de valoare mai mică, după care a băgat bancnota în buzunar refuzând s-o restituie; tinerii aflați în curtea barului i-au solicitat inculpatului să restituie bancnota, dar acesta nu a mai recunoscut că a luat-o, a spart o sticlă de ½ de litru și i-a amenințat pe acești tineri, după care a fugit;
- declarațiile martorilor oculari A. M., S. I. - M., R. M. și M. L.-I., audiați in ambele faze procesuale, care au confirmat împrejurările de fapt relatate de partea vătămată, și în special faptul că inculpatul pentru a putea pleca și pentru a nu fi urmărit, într-o primă fază a spart o sticlă de bere, cu care a amenințat pe martori, după care smuls o scândură dintr-un gard, pentru a fi înarmat dacă cineva îl va urmări.
Intenția inculpatului de a-și însuși suma de bani rezultă și din faptul că a cheltuit în acea zi o mare parte din sumă, respectiv 300 de lei, iar restituirea sumei de 200 lei a avut loc, după 5 zile, la data de 19.06.2013, ca efect a depunerii plângerii penale de către partea vătămată.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, ca urmare a intervenirii la data de 01.02.2014 a noului Cod penal, C., într-o primă etapă va determina legea penală mai favorabilă cu privire la pedeapsă, iar într-o a doua etapă va stabili legea mai favorabilă în funcțiile de instituțiile de drept penal care pot funcționa autonom, respectiv care pot funcționa separat de încadrare și /sau pedeapsă.
Astfel, în ceea ce privește limitele de pedeapsă, se constată că legea penală nouă incriminează fapta de tâlhărie comisă de inculpat la art. 233, nemaifiind incriminată forma agravată a săvârșirii în public, limitele de pedeapsă fiind de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Codul penal din 1969 prevede ca și limite de pedeapsă pentru infracțiunea de tâlhărie, incriminată la art. 211 alin. 1 (nu se va reține și forma agravată prev. de alin. 2, lit. c din Codul penal, în condițiile în care nu mai este încriminată în noua lege), de la 3 la 18 ani.
Cum, instanța de fond a individualizat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege, comparația limitelor de pedeapsă va viza minimul special, minim care este mai favorabil în noul Cod penal.
În ceea ce privește instituția autonomă a recidivei post executorii, C. reține că mai favorabile sunt dispozițiile din Codul penal din 1969, care prevede un tratament sancționator mai puțin sever, art. 39 alin. 4 prevăzând facultatea de a se aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 10 ani, pe când tratamentul sancționator al recidivei, prevăzut de noul Cod penal la art. 43 alin. 5, prevede o majorare obligatorie a limitelor special prevăzute de lege pentru noua infracțiune cu jumătate.
Cum, instanța de fond, ca urmare a rețineri stării de recidivă, nu a optat pentru aplicarea unei pedepse spre maximul special, ci dimpotrivă, se constată că tratamentul sancționator al recidivei, reglementat de disp. art. 37 lit. b și art. 39 alin. 4 din Codul penal din 1969, este mai favorabil inculpatului.
Față de cele arătate, C. constată că, în aplicarea disp. art. 5 din Codul penal, se impune reducerea pedepsei stabilite de instanța de fond spre minimul special prevăzut de disp. art. 233 din Codul penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b din Codul penal din 1969.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Cum, legea nouă este mai favorabilă, se observă că, potrivit art. 233 din Codul penal, este obligatorie aplicarea unei pedepse complementare, urmând a i se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a și b din Codul penal pe o durată de 2 ani.
În cazul pedepsei accesorii se vor reține dispozițiile legii noi, respectiv se va dispune interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin 1, lit. a și b din Codul penal pe durata și în condițiile art. 65 din Codul penal..
Pentru toate aceste considerente, C. va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. a din Codul de procedură penală, admiterea apelului declarat de inculpatul M. P. împotriva sent. pen. nr. 3029/23.10.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o va desființa în parte, în latură penală, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și, rejudecând în aceste limite:
Va dispune reducerea pedepsei aplicată inculpatului M. P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 233 din Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. b din Cod Penal din 1969, de la 5 ani și 2 luni închisoare la 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.
Va dispune aplicare pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a și b din Codul penal pe o durată de 2 ani,
Se vor menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 alin. 1, lit. a și b din Cod penal, pe durata și condițiile prev. de art. 65 din noul Cod penal, ce se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
Se va deduce, în baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală, din pedeapsa de executat durata arestării preventive de după 23.10.2013 la zi.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului M. P. împotriva sent. pen. nr. 3029/23.10.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 233 din Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. b din Cod Penal din 1969, de la 5 ani și 2 luni închisoare la 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.
Aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a și b din Codul penal pe o durată de 2 ani,
Menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 alin. 1, lit. a și b din Cod penal, pe durata și condițiile prev. de art. 65 din noul Cod penal, ce se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală deduce din pedeapsa de executat durata arestării preventive de după 23.10.2013 la zi.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2014.
Președinte,pt. Judecător,
C.-G. T. E. S.
aflat în concediu de odihnă
semnează președintele completului
Grefier,
C. D.
Redactat/Tehnoredactat TGC
4 ex/ - 04.07.2014
Judecătoria Iași
Judecător G. L. G.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 2/2014.... → |
|---|
