Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 8/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 79/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ NR. 79/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul I. V. împotriva sentinței penale nr.8/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.)
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 4 martie 2014, cu participarea domnului procuror C. I. – reprezentant al Ministerului Public – P. de pe lângă C. de A. Iași, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei decizii, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 18 martie 2014.
C. de A.,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 8 din 14 Ianuarie 2014, a Judecatoriei Huși, dată în dosarul nr._, s-a hotărât:
„Condamnă pe inculpatul I. V., fiul lui V. și M., născut la data de 03.02.1962 în loc. Tătărăni, jud. V., cu domiciliul în .. V., CNP_, cu antecedente penale:
- pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. ped. art. 181 alin. 1 C. penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. art. 64 lit. a teza a II-a și b C. penal.
În baza art. 81 și 82 C. penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixează termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 359 C. pr. penală, atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. 5 C. penal, dispune pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și suspendarea pedepsei accesorii stabilite mai sus.
În baza art. 14, art. 346 C. pr. penală, admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V. și, în consecință obligă inculpatul să achite părții civile suma de 467,4 lei, c/v cheltuieli de transport cu dobânda de referință practicată de B. N. R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 modificată și completată cu L 356/2002.
În baza art.14, art. 346 C. pr. penală cu aplic. art. 313 alin. 1 din L 95/2006 admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. M. HUȘI și, în consecință obligă inculpatul să achite părții civile suma de 1413,14 lei, c/v cheltuieli de spitalizare cu dobânda de referință practicată de B. N. R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 modificată și completată cu L 356/2002.
În baza art.14, art.346 C. pr. penală cu aplic. art.1357 și art. 1381 C. civil, admite, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă I. P. și, în consecință obligă inculpatul să achite părții civile suma de suma de 4.000 lei, cu titlu de daune morale.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
„La data de 05.11.2012, partea vătămată I. P. în vârstă de 86 ani, se afla în curtea locuinței sale din satul Tătărăni, când a observat în grădină niște păsări care mâncau din coșerul cu porumb situat la cea 1,5 m de gardul ce desparte proprietatea sa de a vecinului I. V., păsări care îi aparțineau acestuia. Inculpatul I. V. a dat peste gard un nepot al său în vârstă de 7 ani pentru a scoate păsările, moment în care partea vătămată s-a apropiat cu un arac spre copil, acesta s-a speriat și a fugit în stradă.
Văzând această situație, inculpatul și partea vătămată au început să se certe, între ei existând un conflict mai vechi, moment în care inculpatul ce se afla în curtea sa, 1-a lovit cu un băț peste cap și umărul stâng. Ambii au prins bățul și au început să tragă spre ei. Partea vătămată a declarat că a fost lovit de două ori cu bățul de către inculpat, o dată în zona capului și o dată în zona umărului stâng.
După aproximativ 15 minute de la incident, la partea vătămată a venit fiul acestuia care a anunțat ambulanța și care 1-a transportat la S. mun. Huși unde a rămas internat pe perioada 05-13.11.2012.
Din certificatul medico-legal nr.784/16.11.2012 al S.M.L.J. V. a rezultat că numitul I. P. a prezentat, la data examinării, leziuni traumatice de tipul fracturii subcapitale humerus stâng, plăgii contuze și echimozei, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente cu și de obiecte contondente.
În cauză a fost întocmit și un raport de expertiză medico-legală cu nr. 14/E din 17.01.2013 de către S.M.L.J. V., care a concluzionat că I. P. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii subcapitale humerus stâng, plăgii contuze și echimozei, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, putând data din 05.11.2012, și necesitând 40-45 zile îngrijiri medicale.
„. subcapitală de humerus stâng s-a produs, cel mai probabil, prin mecanism indirect (cădere pe cot, cădere pe mână, posibil și varianta torsiunii brațului); varianta unui mecanism direct (cădere pe braț sau umăr, sau lovire cu un corp dur) este posibilă, dar mai puțin probabilă.
Plaga contuză din regiunea parietală stângă s-a produs prin lovire activă cu corp dur, posibil corp contondent alungit."
Prin raportul de expertiză medico-legală s-a apreciat că „în varianta răsturnării stivei de lemne peste victimă ar fi fost de așteptat să existe și alte leziuni traumatice în afara celor consemnate în documentația medicală".
Având în vedere această stare de fapt instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, text legal în baza căruia va fi condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, făcându-se totodată aplicarea art.71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, fapta fiind dovedită prin declarațiile martorilor audiați, actele medico-legale și celelalte probe aflate la dosarul cauzei.
Nu s-au reținut dispozițiile legale prev. de art.73 lit.b Cod penal privind starea de provocare, dat fiind faptul că instanța apreciază faptul că probele administrate în cauză nu au dovedit comiterea faptei în aceste condiții.
Pentru a se reține starea de provocare, este necesar ca săvârșirea infracțiunii să fie determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, ceea ce nu este dovedit, și chiar dacă astfel de acte ar fi existat, capacitatea victimei de a produce o puternică tulburare în ceea ce-l privește pe inculpat, prin agresiune, mai ales că victima are o vârstă venerabilă, este puțin probabilă.
Instanța constată că declarația martorului C. C. este neconcludentă sub aspectul existenței unei provocări a inculpatului de către partea vătămată.
Art.52 C. penal, arată că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Conform disp. art.81 C. penal, “Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).”
Față de cuantumul pedepsei aplicate, instanța constată că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului urmând ca, în baza art. în baza art. 81 și 82 C. penal, să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 359 C. pr. penală, atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. 5 C. penal, instanța va dispune pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și suspendarea pedepsei accesorii stabilite mai sus.
Relativ la latura civilă, instanța reține următoarele:
Cu adresa nr.5366/18. 06. 2013, S. MUN. HUȘI s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1413,14 lei reprezentând c/v cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată.
Potrivit art.313 alin. 1 din L. 136/1995 „ Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
Așa fiind, în baza art.14, art. 346 C. pr. penală cu aplic. art. 313 alin. 1 din L 95/2006, instanța va admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. Mun. Huși și, în consecință va obliga inculpatul să achite părții civile suma de 1413,14 lei, c/v cheltuieli de spitalizare cu dobânda de referință practicată de B. N. R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 modificată și completată cu L 356/2002.
Cu adresa nr.2298/14.06.2013, S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V. arată că se constituie parte civilă în cauză, cu suma de 467,4 lei, reprezentând c/v cheltuielilor de transport medical pentru partea vătămată.
Așa fiind, în baza art.14, art.346 C. pr. penală, instanța va admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V. și, în consecință va obliga inculpatul să achite părții civile suma de 467,4 lei, c/v cheltuieli de transport cu dobânda de referință practicată de B. N. R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 modificată și completată cu L 356/2002.
Partea vătămată I. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei, daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu deplasările la spital, medicamente și suma de 7.000 lei, daune morale.
Sub aspectul daunelor materiale, acestea nu au fost dovedite prin administrarea de către partea civilă a probei cu martori si a probei cu înscrisuri.
A fost audiat pe latura civilă martorul A. A. care a declarat că nu știe nimic despre cheltuielile efectuate de partea civilă
Sub aspectul daunelor morale, cuantumul acestora rămâne la libera apreciere a instanței de judecată, neexistând criterii matematice, precis determinate, astfel încât să poată constitui o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit de partea civilă.
Perioada de spitalizare, numărul de zile necesar pentru vindecarea leziunilor a constituit și constituie, în mod firesc, o traumă psihică, cuvenindu-se acordarea unei juste reparații morale părții civile, pe care instanța o cifrează la suma de 4.000 lei, având în vedere caracterul compensatoriu al daunelor morale și faptul că daunele acordate, nu trebuie să se constituie în amenzi excesive pentru autorii daunelor ori în venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
Pentru cele ce preced, în baza art.14, art. 346 C. pr. penală cu aplic. art.1357 și art.1381 C. civil, instanța va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă și, în consecință va obliga inculpatul să achite părții civile suma de 4.000 lei, cu titlu de daune morale.
Instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, ca fiind nedovedită.”
În termen legal această sentință a fost atacată cu recurs, devenit apel conform art 10 al. 2 din Legea 255/2013, de inculpatul I. V., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile inculpatului vizează redozarea pedepsei și cuantumul daunelor morale, pe care îl consideră mare sau nedovedit.
Avocatul inculpatului a arătat că, instanța de fond în stabilirea pedepsei precum și a daunelor materiale nu a ținut cont de expertiza medico-legală coroborată cu întregul material probatoriu (declarațiile de martor, acte). În expertiza medico-legală se arată că . subcapitala de humerus stâng s-a produs cel mai probabil prin mecanism indirect (cădere pe cot, cădere pe mână) și doar plaga contuză din regiunea parietala stânga s-a produs prin lovire activă cu un corp dur.
Din declarațiile martorilor reiese cu certitudine că partea vătămata nu și-a schimbat comportamentul după acest incident și nici nu are urme vizibile pe corp care să-i afecteze imaginea, starea lui atât fizică cât și psihică fiind pe deplin refăcute.
Deși cuantumul daunelor morale sunt lăsate la aprecierea judecătorului, în stabilirea acestora el trebuie sa aibă la bază, ca punct de plecare tot materialul probatoriu din care să rezulte suferința părții vătămate, atitudinea psihică și fizică schimbate. Toate acestea nu au fost dovedite în niciun fel de partea civilă și prin urmare stabilirea de către instanța de fond a daunelor morale în cuantum de 4.000 lei este nejustificată.
În aceste condiții, consideră că se impune admiterea apelului și, în rejudecare, instanța să dispună diminuarea pedepsei aplicată și înlăturarea daunelor morale.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2 Cod proc. penală, instanța de control judiciar constată că apelul inculpatului este nefondat din următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul-apelant.
Solicitările inculpatului-apelant de reducerea cuantumului pedepsei nu pot fi primite de instanța de control judiciar.
Având în vedere prevederile noului cod penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, instanța de apel constată că, infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 Cod penal vechi, devine infracțiunea prevăzută de alin. 193 alin. 3 din Noul Cod penal, faptă care se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
În vechiul cod penal, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de vătămare corporală, erau de la 6 luni la 5 ani închisoare.
Chiar dacă intervenția noului cod penal a adus modificări de pedeapsă pentru infracțiunea de „vătămare corporală”, aceste limite fiind aceleași ca și în vechiul cod doar că prevedea alternativa amenzii, instanța urmează să nu opereze aplicarea legii mai favorabile conf. Art. 5 din noul cod penal, cu motivarea că pedeapsa de 8 luni închisoare ci suspendarea condiționată, se afla intre limitele legale prevăzute și de noul cod penal.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” după noul cod penal cât și după vechiul cod, s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor art. 72 vechiul Cod penal-art. 74 noul cod penal. S-au avut în vedere atât modalitatea concretă de săvârșire a faptei și consecințele produse, precum și datele care caracterizează pe inculpat și limitele speciale ale pedepsei.
C. constată că se impune menținerea acestei pedepse de 8 luni închisoare ci suspendarea condiționată, având în vedere că partea vătămată I. P. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii subcapitale humerus stâng, plăgii contuze și echimozei, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, și au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale.
O reținere formală a disp. art 5 din noul cod penal nu ar avea nicio eficiență asupra pedepsei stabilită de prima instanță.
Dacă C. considera că se impunea o reducere a cuantumului pedepsei sau să stabilească pedeapsa amenzii, putea sa rețină acest articol de lege.
Având în vedere aspectele invocate, C. reține că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea care sa contribuie la a-l determina pe inculpat sa nu mai comită fapte penale.
Constatându-se, așadar, că individualizarea pedepsei a fost realizat în mod judicios atât ca întindere, cât și ca mod de executare, criticile formulate de inculpatul-apelant apar ca neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Și latura civilă a cauzei a fost rezolvată legal și temeinic așa încât nici critica pe latura civilă nu este fondată.
În ceea ce privește daunele morale solicitate cu acest titlu (ca prejudiciu moral suferit) în cadrul prezentului proces penal de către partea civilă I. P., instanța arată că aceasta, a suferit prin fapta culpabilă a inculpatului, în mod cert, și un prejudiciu moral, ce reprezintă, în esență, rezultatul dăunător direct de natură nepatrimonială al faptei ilicite și culpabile a inculpatului, prin care i s-a adus părții civile sus-menționate o vătămare (a) valorilor și drepturilor sale extrapatrimoniale, constând în dreptul la integritate fizică și psihică.
Instanța de apel arată, sub acest aspect, că orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel în mod automat și o suferință psihică.
În acord cu argumentarea primei instanțe și C. reține că perioada de spitalizare, numărul de zile necesar pentru vindecarea leziunilor a constituit și constituie, în mod firesc, o traumă psihică, cuvenindu-se acordarea unei juste reparații morale părții civile și suma de 4.000 lei, stabilită este de natură să compenseze prejudiciul moral suferit așa încât nu se impune înlăturarea acestei sume și nici reducerea ei așa cum a solicitat inculpatul.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct 1 lit b noul Cod procedură penală, apelul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 din noul Cod de procedură penală inculpatul-apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. V., împotriva sentinței penale nr. 8 din 14.01.2014 a Judecătoriei Huși, pe care o menține.
În baza art. 275 al. 2 Cod proc. penală, obligă inculpatul-apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare, și părții civile I. P. suma de 600 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
D. AntonMihaela ChirilăCristina B.
Red. AD
Tehnored. CB
(2 ex. – 24.03.2014)
Judecătoria Huși – I. B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 2/2014.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 185/2014. Curtea de... → |
|---|
