Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.113
Ședința publică din data de 02 februarie 2015
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTOR – I. S.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. M. V., fiul lui E., tatăl necunoscut, născut la data de 03 iulie 1955 în comuna Mogoșani, ., CNP_, cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în comuna Mogoșani, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.1872/14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care în temeiul art. 336 alin. 1 din Cod penal (2009), cu aplicarea art. 5 Cod penal (2009), cu referire la art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal (2009) a fost condamnat inculpatul B. M. V., la 9.600 lei amendă penală reprezentând 240 de zile amendă cu un cuantum de 40 lei/zi amendă.
S-a atras atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art. 63 Cod penal, potrivit cărora, în cazul în care, cu rea credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul B. M. V., la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a răspuns apelantul - inculpat B. M. V., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, aduce la cunoștință apelantului - inculpat că are posibilitatea să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Apelantul - inculpat B. M. V. având cuvântul, arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, întrucât își menține declarațiile anterioare, cu precizarea că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului în susținerea apelului. Depune la dosar note scrise, aflate la filele 19 - 23.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apelantul - inculpat B. M. V. având cuvântul, arată că prin sentința penală nr. 1872/14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești, în baza disp.art.336 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea sa la 9.600 lei amendă penală, reprezentând 240 de zile amendă cu un cuantum de 40 lei/zi amendă, reținându-se în mod eronat că are antecedente penale.
Astfel, susține că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 din Noul Cod penal și de disp.art.61 pct.3 din același cod, la pronunțarea hotărârii atacate, aplicând pedeapsa amenzii penale într-un cuantum foarte ridicat, situație față de care, independent de voința sa, va fi în imposibilitate de a achita această amendă, aspect față de care nu se va mai realiza scopul pedepsei aplicate, fiind pus în pericolul de a ajunge la închisoare.
În acest sens, arată că nu are antecedente penale (aspect corect reținut în rechizitoriu), a recunoscut că a consumat alcool, după producerea accidentului, în domiciliul său ca urmare a stării tensionate în care se afla, stare datorată de distrugerea mașinii pe care tocmai o cumpărase în acea zi, deși în mod normal nu consumă alcool, întrucât starea sănătății nu îi permite, deoarece suferă de diabet, fără a cunoaște că există prevederi legale care interzic consumul de alcool după producerea unui accident de circulație înainte de prelevarea probelor biologice.
De asemenea, precizează că a regretat cele întâmplate, atât în fața Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, cât și în fața instanței de fond, a reparat a doua zi gardul numitei V. D., ce fusese distrus ca urmare a accidentului de circulație produs, acoperind astfel paguba creată, s-a prezentat atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată ori de câte ori a fost chemat, fără a se sustrage în vreun fel sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Totodată, mai arată că este în vârstă de aproape 60 de ani, este pensionat pe caz de boală, având o pensie în cuantum de 459 lei, la acest moment fiind singurul întreținător de familie, întrucât soția sa nu realizează venituri și nici nu beneficiază de pensie, ceea ce nu îi permite să poată achita amenda penală în cuantumul stabilit de instanța de fond, cuantum pe care îl consideră foarte ridicat.
În raport de cele ce preced, în principal, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, iar pe cale de consecință, a se dispune achitarea sa, în baza art.17 pct.2 rap.la art.16 pct.1 lit.a din Noul Cod de procedură penală (fapta nu există).
În subsidiar, în situația în care instanța de apel va trece peste apărările sale - expres enunțate în motivele de apel aflate la filele 4 - 8 dosar, a se dispune aplicarea pedepsei - amendă penală, într-un cuantum redus, având în vedere cuantumul minim al unei zile - amendă (respectiv 10 lei) și numărul minim al zilelor - amendă (respectiv 30 de zile), prevăzut de disp.art.61 pct.2 din Noul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, față de actele în circumstanțiere depuse la dosar, pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpatul B. M. V., desființarea în parte a sentinței penale nr.1872/14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești și reducerea cuantumului amenzii 9.600 lei, având în vedere cuantumul minim al unei zile - amendă și numărul minim al zilelor - amendă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1872/14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești, în temeiul art. 336 alin. 1 din Cod penal (2009), cu aplicarea art. 5 Cod penal (2009), cu referire la art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal (2009) a fost condamnat inculpatul B. M. V., fiul lui N. și E., născut la data de 03.07.1955 în municipiul București, Sector 3, domiciliat în comuna Mogoșani, ., CNP_, cetățean român, cu antecedente penale, la 9.600 lei amendă penală reprezentând 240 de zile amendă cu un cuantum de 40 lei/zi amendă.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Cod penal, potrivit cărora, în cazul în care, cu rea credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul B. M. V. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul din data de 12.03.2014, întocmit în dosarul nr. 447/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. M. V., pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (2009).
În fapt, s-a reținut că la data de 18.02.2013 inculpatul B. M. V. s-a deplasat în satul M. de unde a cumpărat un autoturism marca „BMW” cu numărul de înmatriculare_, după care s-a deplasat cu acesta la domiciliu.
În momentul în care a ajuns la ., pe DJ 401 A, nefiind obișnuit cu tracțiunea spate, într-o curbă, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat cu autoturismul în gardul imobilului nr. 3.
Conform declarației inculpatului, după producerea accidentului a plecat de la fața locului de frică pentru că se strânsese lumea în fața imobilului. După ce a ajuns acasă inculpatul a povestit soției cele întâmplate și, de supărare, a scos din frigider o sticlă de coniac din care a consumat aproximativ 150-200 ml. La aproximativ 15-20 de minute, la locuința acestuia au ajuns organele de poliție cu care inculpatul s-a deplasat la fața locului unde a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În continuare inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc Găești unde i-au fost recoltate probe biologice. În urma efectuării analizelor de laborator s-a constatat că inculpatul avea în data de 18.02.2013 la ora 18,04 o concentrație de 1,60 g/l alcool pur în sânge.
În cauză, a fost audiată martora V. D. care a confirmat faptul că în data de 18.02.2013 în jurul orei 17,00, în timp ce se afla în curtea locuinței sale a auzit o bubuitură, iar la colțul gardului a văzut fum. Când a ieșit la poartă a observat un autoturism de culoare neagră marca BMW care era intrat în gardul său, rupându-i-l. Martora s-a deplasat lângă autoturism și l-a văzut pe inculpatul B. M. V. care încerca să pornească autoturismul. Martora a mai afirmat că inculpatul mirosea puternic a alcool, se afla singur în autoturism și că a fost scos de un vecin, acesta abia ținându-se pe picioare. A mai susținut martora că inculpatul a plecat de la fața locului cu un autoturism care l-a transportat la domiciliu. Aceasta, împreună cu vecinii a sunat la 112 anunțând producerea accidentului.
După aproximativ o jumătate de oră, la fața locului a ajuns un echipaj de poliție împreună cu inculpatul B. M. V. după care l-au transportat la Spitalul orașului Găești pentru recoltare probe biologice.
Martorul S. Ș. a declarat că în după-amiaza zilei de 18.02.2013, în timp ce se afla în curte, a auzit scârțâit de roți și a văzut un autoturism marca BMW de culoare neagră care a intrat în gardul vecinei sale. A ieșit la poartă, a mers lângă autoturism și l-a găsit, în interior, pe B. M. V. care încerca să iasă.
A mai precizat martorul că nu știe dacă inculpatul B. M. V. mirosea a alcool. S. Ș. a apelat serviciul de urgență 112, anunțând producerea accidentului, după care inculpatul a urcat într-un autoturism care l-a transportat la domiciliu.
Martora B. M. a declarat că în ziua de 18.02.2013, în jurul orei 17,00, în timp ce se afla în bucătărie, a intrat soțul său care era total schimbat la față și care tremura. Aceasta l-a întrebat ce s-a întâmplat, inculpatul B. M. V. nu a putut să îi răspundă și imediat a mers la frigider de unde a scos o sticlă de coniac din care a băut. Ulterior, i-a spus că a fost implicat într-un accident, a intrat într-un gard deoarece a derapat pe pietriș. La aproximativ 30 de minute de la sosirea inculpatului la domiciliu, la poartă și-a făcut apariția un echipaj de poliție care l-au condus la fața locului.
Martorul S. A. a declarat că în luna februarie a vândut inculpatului B. M. V. un autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_, încheind cu acesta un contract de vânzare-cumpărare. A mai precizat martorul că inculpatul nu mirosea a alcool și nici nu a consumat băuturi alcoolice.
Referitor la urmărirea penală, s-a reținut că prin Rezoluția din data de 04.06.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul B. M. V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, iar prin ordonanța din data de 24.02.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (2009).
Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință drepturile și i-a fost asigurată asistența juridică de apărător ales.
Cu privire la inculpat, s-a arătat că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ din data de 31.03.2014.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 18.02.2013 inculpatul B. M. V. s-a întâlnit în orașul Găești cu martorul S. A. pentru a încheia un contract de vânzare cumpărare pentru un autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ . Cu același prilej inculpatul i-a vândut martorului un autoturism marca Mercedes înmatriculat în Bulgaria.
După încheierea contractului cei doi s-au deplasat la domiciliul martorului din . pentru ca să își recupereze obiectele personale din cele două autoturisme. (fila 22 din dosarul de urmărire penală și fila 23 din dosarul de fond).
După ce s-a despărțit de martorul S. A., inculpatul B. M. V. s-a deplasat cu autoturismul marca BMW către domiciliu.
La ., . inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat cu autoturismul în gardul imobilului aparținând martorei V. D..
După producerea accidentului inculpatul a coborât din autoturism și a făcut semne unui alt autoturism care se deplasa în aceeași direcție, al cărui conducător auto a oprit și l-a transportat până la adresa de domiciliu.
După aproximativ 30 de minute la adresa de domiciliu a inculpatului s-au prezentat organele de poliție care l-au transportat la locul producerii accidentului și l-au testat cu aparatul alcooltest.
Întrucât, rezultatul testării alcooltest indica o valoare pozitivă (0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat) inculpatul a fost transportat la Spitalul orășenesc Găești unde i s-au recoltat probe biologice. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 148/19.02.2013 a rezultat că în data de 18.02.2013 la ora 18,05 inculpatul avea o concentrația de 1,60 g/l alcool pur în sânge (fila 23 din dosarul de urmărire penală).
În apărarea sa, inculpatul a arătat faptul că la momentul conducerii autoturismului nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, procedând la consumarea de astfel de băuturi după ce a ajuns la domiciliu.
Susținerile inculpatului sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Din declarația martorei V. D. rezultă faptul că în momentul în care s-a apropiat de inculpatul B. M. V. care coborâse din autoturismul marca BMW, a sesizat faptul că acesta mirosea puternic a alcool (fila 16 din dosarul de urmărire penală). Martora și-a menținut poziția și în fața instanței cu ocazia audierii declarând că la momentul la care a ajuns lângă autoturism, la o lungime de braț de inculpat, i s-a părut că inculpatul mirosea a alcool (fila 40 din dosarul instanței).
Deși martorul S. A. declară că nu l-a observat pe inculpat să fi consumat băuturi alcoolice și nici nu i s-a părut ca acesta să miroasă a alcool instanța are în vedere faptul că, de la momentul despărțirii de martor și până la momentul producerii accidentului a trecut o perioadă de timp suficientă pentru ca inculpatul să consume băuturi alcoolice. Astfel, potrivit declarației martorului S. A. (fila 23 din dosarul de fond) cei doi s-au despărțit în jurul orei 16,00 iar de la domiciliul martorului și până la locul producerii accidentului este o distanță de aproximativ 2 km care se parcurge în 5-10 minute. Or, potrivit declarației martorei V. D. și a martorului S. Ș. accidentul s-a produs în jurul orei 17,00, s-a reținut că între momentul despărțirii de martorul S. și momentul producerii accidentului au trecut cel puțin 30 de minute, perioadă de timp pe care inculpatul nu a justificat-o.
S-au avut în vedere și dispozițiile art.78 din O.U.G. 195/2002 republicată, potrivit cărora: „Conducătorului de autovehicul (..), implicați într-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.
În situația în care nu sunt respectate dispozițiile alin. (1), se considera că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului (..) în momentul producerii accidentului.”
S-a constatat că dispozițiile legale anterior amintite sunt aplicabile în speța dedusă judecății, întrucât, inculpatul B. M. V. a produs un accident de circulație care s-a soldat cu avarierea autoturismului marca BMW și deteriorarea gardului care împrejmuia proprietatea martorei V. D..
În această situație, s-a constatat că potrivit prezumției legale absolute se consideră că la momentul producerii accidentului, inculpatul avea în sânge o concentrație de 1,60 g/l alcool pur, stabilită la aproximativ o oră după eveniment.
Susținerea inculpatului, potrivit căreia, nu a avut cunoștință despre această prevederi legală nu poate fi primită având în vedere faptul că dispozițiile O.U.G. 195/2002 trebuie să fie cunoscute de conducătorii auto posesori ai unui permis de conducere. De altfel, inculpatul chiar a declarat că avea cunoștință că potrivit dispozițiilor legale îi era interzis să consume băuturi alcoolice după ce a fost implicat într-un accident de circulație.
Nu au fost primite nici susținerile apărătorului inculpatului, potrivit cărora, prin . noului Cod penal, dispozițiile anterior menționate nu se mai aplică deoarece după . Legii 286/2009 (noul Cod penal) OUG 195/2002 nu a fost abrogată, dispozițiile art. 78 fiind în continuare în vigoare. Pe de altă parte, chiar dacă faptele care sunt considerate infracțiuni sunt incriminate în noul Cod penal, aceste dispoziții se completează cu celelalte dispoziții în materia circulației pe drumurile publice conținute în legi, hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență, decrete, ordine, etc.
Coroborând probele administrate în faza de urmărire penală, precum și dispozițiile legale în materie, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 al. 1 Cod penal (2009).
Potrivit art. 336 al. 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere având o îmbibație alcoolică ce depășește limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice – limită peste care fapta este considerată infracțiune.
S-a constatat că potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 148/19.02.2013, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița, inculpatul a avut la data de 18.02.2013 la ora 18,05 inculpatul avea o concentrația de 1,60 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol generată cu privire la siguranța circulației, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat.
S-a constatat că din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea de pedepse.
La stabilirea naturii, a cuantumului/duratei pedepsei, s-a avut în vedere gravitatea infracțiunii, precum și periculozitatea infractorului care au fost apreciate după criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal (2009).
Astfel, s-a constatat că infracțiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, deoarece inculpatul a condus vehiculul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice peste limita legală, deci cu atenția și reflexele afectate, punând în primejdie viața, sănătatea și integritatea corporală a sa și a celorlalți participanți la trafic.
S-a avut în vedere și situația că în cauză s-a produs și un accident care a avut ca urmare avarierea autoturismului și degradarea unui gard. Există posibilitatea ca, tocmai datorită stării produsă de consumul de alcool, inculpatul să fi produs accidentul.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că potrivit fișei de cazier judiciar (fila 10 din dosarul de fond) inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, anterior acestuia fiindu-i aplicată amenda administrativă pentru același gen de faptă (79 alin. 4 din OUG 195/2002 în forma din anul 2004 - refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei).
Totodată, s-a avut în vedere și conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii în sensul că, imediat după ce a produs un accident de circulație nu a anunțat organele de poliție, ci s-a deplasat la domiciliu unde a consumat băuturi alcoolice.
Potrivit caracterizării eliberate de reprezentanții Primăriei Mogoșani, județul Dâmbovița, inculpatul este pensionat medical, este cunoscut ca o persoană respectoasă, ce dă dovadă de corectitudine având un comportament civilizat nefiind în stare conflictuală cu vecinii și nu se află înregistrat cu debite (fila 53 din dosarul de fond).
De asemenea, s-a reținut faptul că după comiterea accidentului inculpatul a reparat gardul aparținând martorei V. D..
Având în vedere că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată anterior datei de 01.02.2014, dată la care a intrat în vigoare a Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal (N.C.P.), s-a făcut aplicarea prevederilor art. 5 din legea menționată, constatând că în speță sunt mai favorabile prevederile legii penale noi, deoarece prevăd pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.
S-au aplicat dispozițiile noului Cod penal, întrucât, s-a apreciat că reeducarea inculpatului B. M. V. și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse cu amenda.
La stabilirea amenzii, s-a avut în vedere dispozițiile art. 61 Cod penal (2009), constatând că potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal, amenda este prevăzută alternativ cu închisoarea mai mare de 2 ani, deci cu limite cuprinse între 180 și 300 de zile amendă.
La stabilirea cuantumului unei zile amendă, s-a avut în vedere situația materială a inculpatului, precum și obligațiile legale ale inculpatului față de persoanele aflate în întreținerea sa, respectiv situația că inculpatul nu are persoane în întreținere, așa cum declară acesta - copii săi fiind majori și plecați în străinătate - realizează venituri și deține bunuri mobile și imobile, în data de 18.02.2013 acesta achiziționând un autoturism marca BMW aspect ce a făcut și obiectul prezentei cauze.
De asemenea, s-au avut în vedere și dispozițiile art. 61 alin. 2 Cod penal (2009), potrivit cărora, suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 și 500 de lei.
Având în vedere toate aceste argumente, a fost condamnat inculpatul B. M. V. la 9.600 lei amendă penală, reprezentând 240 de zile amendă cu un cuantum de 40 lei/zi amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă din data de 18.02.2013.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Cod penal (2009), potrivit cărora, în cazul în care, cu rea credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B. M. V., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, achitarea sa, în temeiul art.17 pct.2 rap.la art.16 pct.1 lit.a Cod procedură penală (fapta nu există), iar în subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și reindividualizarea pedepsei aplicate, față de împrejurarea că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă și nu s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.74 Cod penal, rap.la art.61 pct.3 Cod penal, aplicând o pedeapsă într-un cuantum excesiv.
Curtea, examinând hotărârea apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de prima instanță și pe larg descrise mai sus, în sensul că la data de 18 februarie 2013, inculpatul B. M. V. a condus autoturismul marca „BMW 325 TDS” cu numărul de înmatriculare_, pe raza localității Mogoșani, pe DJ 401 A și care, la momentul prelevării mostrelor biologice avea o îmbibație de 1,60 gr.%o alcool pur în sânge, fapt ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe pe drumurile publice, prev. de art.336 alin.1 Cod penal.
Probele administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarații de martori, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.148/19.02.2013, buletinul de examinare clinică, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretate de prima instanță, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, pericolul social creat, împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar și faptul că anterior, i-a fost aplicată amenda administrativă pentru același gen de faptă (art.79 alin.4 din OUG nr.195/2002 în forma din anul 2004 - refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai, de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei).
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art.17 pct.2rap.la art.16 pct.1 lit.a Cod procedură penală - fapta nu există - și nici redozarea pedepsei aplicate, apreciind astfel că scopul preventiv educativ al acesteia poate fi atins numai în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanță.
Așa fiind, pe cale de consecință, apelul declarat de inculpatul B. M. V., urmează a fi respins ca nefondat, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. M. V., fiul lui E., tatăl necunoscut, născut la data de 03 iulie 1955, domiciliat în comuna Mogoșani, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.1872/14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești.
Obligă apelantul - inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02 februarie 2015.
Președinte Judecător
V. M. I. S.
Grefier
E. V.
Red.IS
Tehnored.EV
4 ex./16.02.2015
dos.f._ Judecătoria Găești
j.f. M. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Înlocuire măsură preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.242... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
