Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 179
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2015
Președinte - S. P. B.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarată de condamnatul C. M. deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.845 din 7 august 2015 a Tribunalului Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat C. M., aflat în stare de deținere, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu P. M. S. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale nr._/2015 aflată la fila 9 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. (2) Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu al contestatorului, aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta, precizând că își menține cererea și depune un set de documente reprezentând înscrisuri în circumstanțiere pe care le prezintă și procurorului.
Contestatorul condamnat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acesteia.
Avocat P. M. S., având cuvântul pentru contestatorul condamnat C. M., arată că acesta a înțeles să formuleze contestație la executare deoarece instanța de fond nu a ținut cont la judecarea cauzei de declarațiile părților, de probele administrate, de faptul că nu are antecedente penale, precum și de starea precară a sănătății sale, motiv pentru care solicită admiterea contestației formulate și rejudecând cauza penală în fondul său, să se rețină circumstanțele atenuante invocate în favoarea condamantului cu consecința reducerii pedepsei aplicate și în executarea căreia se află în prezent.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a căii de atac formulate deoarece motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 598 Cod proc. penală.
Contestatorul condamnat C. M., având personal ultimul cuvânt, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.845 din 7 august 2015 a Tribunalului Dâmbovița a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul C. M.-fiul lui M. și R., născut la 3.03.1982, CNP_, aflat executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Mărgineni.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la plata sumei de 160 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu – M. U., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie ., nr.4639/2015, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /30.06.2015, condamnatul C. M., fiul lui M. și R., născut la data de 03.03.1982, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestație la executare, susținând că instanța de fond nu a ținut cont de starea sa de sănătate, de faptul că declarațiile părților au fost influențate, că nu este cunoscut cu antecedente penale, că a avut un bun comportament la locul de deținere și că a recunoscut și regretat faptele comise, sens în care solicită reducerea pedepsei aplicate.
S-a atașat cererii un referat medical întocmit de către Penitenciarul Spital București Jilava.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a atașat fișa deținutului din baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor privind situația juridică.
Prin adresa nr.N2/_/15.07.2015, Penitenciarul Spital București Jilava a înaintat o copie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.20/2013 din 19.05.2014, emis de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
În ședința publică din data de 7.08.2015, condamnatul a depus la dosar înscrisuri medicale, o caracterizare și copii de pe certificatele de căsătorie și de naștere al fiului său.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.17/11.01.2013 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul
nr._, C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
Potrivit art.598 alin.1 Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face numai în anumite cazuri, și anume: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva
altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice alte cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.
Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârilor penale, prin care se asigură aplicarea corectă a legii în executarea pedepsei stabilite prin hotărâre penală definitivă, nefiind o cale de atac, acest mijloc nu are aptitudinea afectării autorității de lucru judecat, o nouă judecată nefiind posibilă decât prin exercitarea căilor extraordinare de atac, în condițiile legii procesuale.
Mai mult, nu pot fi invocate, pe această cale, nici motive care țin de neaudierea tuturor părților sau a martorilor, de vinovăția sau nevinovăția condamnatului, de înlăturarea unui spor de pedeapsă sau a stării de recidivă reținute, întrucât asupra acestor aspecte hotărârea are autoritate de lucru judecat și s-ar crea un paralelism între căile ordinare de atac și aspecte vizând executarea hotărârilor penale.
Cu privire la cercetarea abuzivă și la neconcordanța declarațiilor, petentul a avut posibilitatea să le invoce și să administreze probe în apărare atât cu ocazia judecării pe fond a cauzei, cât și în căile de atac ordinare, de care de altfel a și uzat.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime ca urmare a recunoașterii învinuirii, instanța de fond făcând aplicarea disp. art.3201 alin.7 Cod procedură penală anterior.
Referitor la susținerea că instanțele nu au ținut seama de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și are o stare de sănătate gravă, acest motiv nu se regăsește printre cazurile contestației la executare.
Față de situația expusă, precum și că prin contestația formulată nu s-au invocat motive care împiedică continuarea executării acesteia, tribunalul a constatat că motivele invocate nu se regăsesc printre cele enumerate limitativ de art.598 Cod procedură penală.
Având în vedere că din actele și lucrările dosarului nu au rezultat alte împrejurări de natură să conducă la admiterea cererii, în sensul dispozițiilor legale menționate, contestația a fost respinsă ca inadmisibilă.
În baza disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței în termen legal a exercitat contestație condamnatul C. M. (fila 4) reiterând prin apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu, motivele
invocate și în contestația la executare adresată primei instanțe și fără a critica soluția de inadmisibilitate pronunțată prin hotărârea dată de judecătorul fondului.
Curtea, examinând sentința penală nr.845 din 7 august 2015 a Tribunalului Dâmbovița constată și reține că nu este afectată și legalitatea acesteia pentru considerentele care succed:
Condamnatul C. M. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare prin sentința penală nr.17/11.01.2013 a Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr._, pedeapsă în executarea căreia se află actualmente în Penitenciarul Ploiești.
Considerând că prin hotărârea de condamnare nu s-au avut în vedere date și împrejurări ce ar fi putut constitui circumstanțe personale cu efect atenuant de natură a duce la reducerea pedepsei aplicate spre executare, condamnatul a formulat contestația la executare pe care instanța fondului a respins-o ca inadmisibilă.
Soluția pronunțată este legală și temeinică deoarece contestația la executare poate fi exercitată numai în cazurile prevăzute de lege, așa cum acestea au fost citate integral în considerentele sentinței penale nr.845 din 7 august 2015 a Tribunalului Dâmbovița, iar motivul invocat de condamnat nu se regăsește printre acestea.
În realitate, condamnantul-contestator C. M. a urmărit prin contestația la executare formulată să obțină o micșorare a pedepsei însă acest caz de contestație la executare prevăzut de art.598 alin.1 lit.d cod proc.pen., vizează: amnistia, prescripția, grațierea sau orice alte cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, această din urmă ipoteză înțeleasă ca fiind o reducere a pedepsei prevăzute de lege intervenită prin voința legiuitorului și reglementată ca atare printr-un act normativ.
Faptul că anumite împrejurări referitoare la fapta comisă sau persoana infractorului ar fi putut să constituie circumstanțe atenuante nu se înscrie între cazurile de micșorare a pedepsei ci trebuiau invocate în cadrul procesului penal în care s-a desfășurat judecata, inclusiv în căile de atac, astfel încât să poată fi eventual valorificate în procesul de individualizare a pedepsei.
Cum pedeapsa pe care o execută condamnatul este definitivă, o reevaluare a acestor pretinse circumstanțe referitoare la persoana sa nu este posibilă decât prin încălcarea autorității de lucru judecat, ceea ce nu poate fi admis.
Pentru aceste considerente, în mod corect judecătorul fondului a stabilit că pe calea contestației la executare nu se poate rejudeca procesul penal și reindividualiza pedeapsa aplicată condamantului C. M. și a respins ca fiind indamisibilă cererea acestuia.
Cum în instanța de control judiciar nu s-au adus critici soluției de inadmisibilitate, corect adoptată de instanța fondului, în baza art.597 alin.8 rap.la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod pr.pen. Curtea va respinge ca nefondată contestația declarată de condamnatul C. M., cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat-inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu-în conformitate cu art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.597 alin.8 rap.la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod pr.pen. respinge ca nefondată contestația declarată de condamnatul C. M.-fiul lui M. și R., născut la 03 martie 1982, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.845 din 7 august 2015 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă pe contestator la 230 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 130 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 5 noiembrie 2015 în ședință publică.
Președinte
S. P. B.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. SPB
2 ex./4 decembrie 2015
Dosar fond nr._
Judec. fond A. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1102/2015. Curtea de... → |
|---|
