Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 175/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 175
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – V. M.
Grefier – A. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de G. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul BÎȚU G., împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2015, de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul Bîțu G., personal, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales V. P. C., din Baroul București, conform împuternicirii avocațiale aflate la dosarul instanței de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție necesitatea trecerii cauzei din camera preliminară în ședință publică, respectiv de pe completul 14 CPPA pe completul 14 FPA, conform Deciziei nr.9/25 iunie 2014 a Președintelui Secției Penale a Curții de Apel.
Inculpatul, prin avocat și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu trecerea cauzei de pe completul de cameră preliminară pe completul de fond.
Contestatorul, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind contestația în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea acesteia.
Avocat V. C., având cuvântul pentru contestatorul-inculpat Bîțu G., solicită în principal admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate iar în subsidiar schimbarea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Susține că deși se reține în dosar că urmărirea penală a debutat cu inculpatul în lipsă, coinculpatul T. F. este autorul infracțiunii săvârșite, inculpatul Bîțu G. fiind doar șoferul său.
Mai arată că de bunăvoie, contestatorul-inculpat a revenit în România și a colaborat din proprie inițiativă cu organele de urmărire penală, având o atitudine sinceră pe tot parcursul cercetărilor.
De asemenea, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar nu ar fi de natură să prejudicieze cercetarea judecătorească și nu subzistă pericolul pentru ordinea publică.
Inculpatul nu se va sustrage de la procesul penal și nu ar putea lua legătura cu martorii sau cu experții din dosar, având în vedere că cercetarea judecătorească este finalizată și urmează să se mai clarifice numai un calcul la o expertiză fiscală, astfel că inculpatul nu are posibilitatea efectivă să influențeze cercetarea judecătorească.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate de inculpat și consideră că încheierea atacată este legală și temeinică și nu există motive pentru a fi desființată.
Arată că măsura arestării preventive a fost luată la data de 14.11.2012.
Susține că există riscul ca inculpatul să se sustragă de la procedurile judiciare aflate în curs de desfășurare, dacă ar fi revocat măsura arestării preventive.
Mai arată că anterior Curtea de Apel Ploiești, în motivarea deciziei penale nr. 135/07.09.2015 în același dosar menționa că există o stare de pericol pentru ordinea publică care justifică menținerea măsurii preventive și s-a mai arătat că deși inculpatul nu este trimis în judecată pentru infracțiuni de violență, gravitatea faptelor săvârșite este relevantă și justifică privarea de libertate a acestuia.
De asemenea, susține că inculpatul s-a sustras cercetărilor iar măsura arestării a fost dispusă în lipsa acestuia.
Consideră că o altă măsură preventivă alternativă ar fi insuficientă pentru apărarea ordinii de drept iar măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite și nu s-a depășit o durată rezonabilă a privării de libertate.
Contestatorul-inculpat Bîțu G., având ultimul cuvânt, arată că atunci când s-a început urmărirea penală el se afla în Suedia, unde muncea cu ziua, însă când a aflat că există un proces penal început împotriva sa, s-a prezentat de bunăvoie în fața organelor judiciare și susține că nu se va sustrage de la buna desfășurare a procesului penal și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 15.10.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr._ 15, a fost amânată pronunțarea asupra cererii de conexare a cauzei ce face obiectul prezentului dosar la cauza ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova la data de 21.10.2015.
În baza art.362 NC.p.p. rap. la art.208 NC.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul BÎȚU G. fiul lui G. și M. P., născut la data de 31.12.1988, în Câmpina jud. Prahova, CNP._, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni.
În temeiul art.208 alin.4 c.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului Bîțu G..
În baza art.275 alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond deliberând asupra măsurii arestării preventive luată față de inculpatul Bîțu G., a reținut următoarea situație de fapt :
Prin Încheierea nr. 52/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._, în temeiul disp. art. 149/1 c.p.p. anterior s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului BÎȚU G., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 280/U/14.11.2012.
Arestarea preventivă a fost dispusă de judecător în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. a și f C.p.p. anterior.
S-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 232/D/P/2011 din 01.02.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T. F. S. (în stare de arest preventiv), Bîțu A. G. (în stare de arest preventiv), disjungerea cercetărilor față de Bîțu G..
Cauza penală a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
În urma disjungerilor cercetărilor penale din dosarul nr. 232/D/P/2011 s-a format dosarul nr. 47/D/P/2013, privind pe inculpatul Bîțu G..
Astfel, s-a reținut că prin Ordonanța nr. 232/D/P/2011 din 13.11.2012, fila 70 vol. I d.u.p., a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul Bîțu G., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 7 al 1 din Legea 39/2003, art. 9 al. 1 lit. a, b, c, f, al. 2 din Legea 241/2005, cu aplic art. 41 alin. 2 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
Potrivit art. 202 alin. 1 C. pr. pen, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Conform art. 223 C. proc. pen., “ (1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Judecătorul a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele cumulative pentru a se putea dispune măsura arestării preventive față de inculpatul Bîțu G..
La data de 06.05.2015 s-a procedat la identificarea inculpatului, care a fost prezentat judecătorului de drepturi și libertăți, în vederea efectuării procedurii prev. de art. 231 C.p.p.
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr.120/ 06 mai 2015 în baza art. 231 C.p.p., a fost confirmată arestarea preventivă și s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 280/U/14.11.2012 emis de Tribunalul Prahova pronunțată în dosar nr._ pe numele inculpatului BÎȚU G., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 06.05.2015 și până la 04.06.2015 inclusiv.
Prin Rechizitoriul nr 47/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului BÎȚU G., pentru săvârșirea . infracțiunilor prevăzute de art. 7 al 1 din Legea 39/2003 și art. 9 al. 1 lit. a, b, c, al. 3 din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin. 2 Cp, cu aplic, finală a art. 33 lit. a Cp, constând în aceea că începând cu anul 2009 a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de către T. F. S. și din care mai făceau parte BÎȚU A. G., suspecții M. T., N. C. G., grup specializat pe comiterea de infracțiuni în domeniul economic, sub coordonarea lui T. F. S., aceștia au desfășurat o amplă activitate infracțională ilicită utilizând atât societăți care aveau o activitate economică înregistrată și declarată la organele fiscale, cât și societăți cu comportament de tip inactiv (fantomă) prin care tranzacționau succesiv produsele petroliere, operațiuni comerciale ce nu erau în totalitate evidențiate în documentele contabile, în sensul că în cadrul societăților de tip „fantomă" nu au fost înregistrate în evidențele contabile aceste operațiuni și nici declarate la organele fiscale, T. F. S. era cel care se ocupa cu găsirea furnizorilor și a beneficiarilor, discutând condițiile contractelor, preț, mijloace de transport, însoțea pe membrii grupului care dețineau firmele în momentul în care aceștia se duceau la bănci pentru a retrage sume de bani, bani care îi reveneau lui T. F. S.; gruparea a fost de tip organizat, ierarhizată, structurată, fiecare membru al acesteia având atribuții strict determinate, activitatea desfășurată în ansamblu circumscriindu-se celei definite de art. 2 din legea 39/2003; de asemenea, inculpatul, în calitate de administrator la . Câmpina, a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 5.330.285 lei, reprezentând 1.325,874 impozit pe profit și 4.004.411 lei TVA.
Măsura arestării preventive a fost menținută prin încheierea nr. 262/ 02 iunie 2015 a Tribunalului Prahova în cursul procedurii de camera preliminară și prin încheierea de ședință din data de 29.06.2015 a Tribunalului Prahova.
Prin Încheierea nr. 307/ 29.07.2015 a Tribunalului Prahova, în baza art.346 alin.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 47/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă ICCJ – DIICOT SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI fiind respectate dispozițiile art.328 C.pr.pen., privind legalitatea administrării probelor, cât și respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și a efectuării actelor de urmărire penală, constatând că instanța este competentă din punct de vedere material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
În baza art.346 alin.2 C.pr.pen s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul BÎȚU G. trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 47/D/P/2013 al DIICOT SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al 1 din Legea 39/2003 și art. 9 al. 1 lit. a, b, c, al. 3 din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin. 2 Cp, cu aplic, finală a art. 33 lit. a Cp,
Măsura arestării preventive a fost menținută în cursul judecății, prin:
- încheierea de ședință din data de 30.06.2015 a Tribunalului Prahova, definitivă prin încheierea din 07.07.2015 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins contestația formulată de inculpat și,
- încheierea de ședință din data de 21.08.2015 a Tribunalului Prahova definitivă prin decizia nr. 135/ 07.09.2015 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins contestația formulată de inculpat și în final prin încheierea din 15 octombrie 2015 ce formează obiectul contestației formulată de către inculpat.
Instanța de fond analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, a reținut că în cauză persistă existența unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul Bîțu G. a săvârșit o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptei se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată.
Instanța de fond a apreciat că măsura preventivă este în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul Bîțu G. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, respectiv evaziune fiscală și aderare la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 al 1 din Legea 39/2003 și de art. 9 al. 1 lit. a, b, c, al. 3 din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin. 2 Cp, cu aplic, finală a art. 33 lit. a Cp, constând în aceea că începând cu anul 2009 a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de către T. F. S. și din care mai făceau parte BÎȚU A. G., suspecții M. T., N. C. G., grup specializat pe comiterea de infracțiuni în domeniul economic; sub coordonarea lui T. F. S., aceștia au desfășurat o amplă activitate infracțională ilicită utilizând atât societăți care aveau o activitate economică înregistrată și declarată la organele fiscale, cât și societăți cu comportament de tip inactiv (fantomă) prin care tranzacționau succesiv produsele petroliere, operațiuni comerciale ce nu erau în totalitate evidențiate în documentele contabile, în sensul că în cadrul societăților de tip „fantomă" nu au fost înregistrate în evidențele contabile aceste operațiuni și nici declarate la organele fiscale, T. F. S. era cel care se ocupa cu găsirea furnizorilor și a beneficiarilor, discutând condițiile contractelor, preț, mijloace de transport, însoțea pe membrii grupului care dețineau firmele în momentul în care aceștia se duceau la bănci pentru a retrage sume de bani, bani care îi reveneau lui T. F. S.; gruparea a fost de tip organizat, ierarhizată, structurată, fiecare membru al acesteia având atribuții strict determinate, activitatea desfășurată în ansamblu circumscriindu-se celei definite de art. 2 din legea 39/2003, actualmente art. 367 C.penal.
În acest caz, inculpatul, în calitate de administrator la . Câmpina, a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 5.330.285 lei, reprezentând 1.325,874 impozit pe profit și 4.004.411 lei TVA.
Astfel, în cauză s-a reținut că sunt îndeplinite atât condițiile generale care au permis luarea măsuri arestării preventive față de inculpat, în sensul că există probe și indicii temeinice din care reiese suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi comis o infracțiune, cât și necesitatea menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de acesta măsură necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal (art.202 alin.1 c.p.p.)
S-a constatat incidența de asemenea a cazului prevăzut la art. 223 alin. 1 lit. a C.p.p., (corespunzător art. 148 lit. a C.p.p.), întrucât după comiterea faptelor a părăsit teritoriul țării.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, însă în momentul analizării necesității luării și menținerii unei măsuri preventive împotriva unui inculpat, instanța trebuie să țină seama de eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Totodată, s-a constatat că este respectată proporționalitatea între gravitatea măsurii arestării preventive și gravitatea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Cercetarea judecătorească nu a debutat, inculpatul nu a fost audiat pentru a se stabili atitudinea procesuală a acestuia, existând riscul să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul BÎȚU G. este legală și temeinică, și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art.362 C.p.p. rap. la art.208 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul BÎȚU G., iar în baza art.208 alin.4 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în termen legal a formulat contestație inculpatul Bîțu G., care a criticat soluția instanței de fond de netemeinicie, solicitând, prin avocat ales, admiterea căii de atac formulate, desființarea soluției primei instanțe, și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, susținând că nu există nici un risc ca inculpatul să se sustragă procedurilor penale iar acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cazul judecării în stare de libertate, nefiind cercetat pentru infracțiuni de violență.
Curtea, examinând încheierea contestată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator în cauză și a dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este legală și temeinică iar contestația formulată de inculpat nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:
Prin încheierea nr. 52 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, în temeiul disp. art. 1491 Cod procedură penală anterior s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Bîțu G., fiul lui G. și M. P., născut la data de 31 decembrie 1988, în municipiul Câmpina, pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, sens în care a fost emis mandatul nr. 280/U/14 noiembrie 2012.
La luare măsurii preventive s-a reținut de către judecătorul fondului incidența dispozițiilor cuprinse în art.148 lit. a) și f) Cod procedură penală anterior.
Ulterior, prin încheierea nr. 198 din ședința camerei de consiliu din data de 06 mai 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Prahova, definitivă la data de 02 aprilie 2015, prin respingerea contestației formulate de către inculpat de către judecătorul de drepturi și libertăți de la curtea de apel, în temeiul disp. art. 231 Cod procedură penală a fost confirmată arestarea preventivă a inculpatului Bîțu G. și s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.280/U/14 noiembrie 2012 emis de Tribunalul Prahova, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 06 mai 2015 până la data de 04 iunie 2015, inclusiv.
Prin Rechizitoriul nr. 47/D/P/2013 din 26 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului Bîțu G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin.1 lit. a), b), c) alin.3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a) Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ 15.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că începând cu anul 2009 inculpatul Bîțu G. a aderat la grupul infracțional organizat de către T. F. S. și din care mai făceau parte Bîțu A. G., suspecții M. T., N. C. G., grup specializat pe comiterea de infracțiuni în domeniul economic.
Sub coordonarea lui T. F. S. aceștia au desfășurat o amplă activitate infracțională ilicită utilizând atât societăți care aveau o activitate economică înregistrată și declarată la organele fiscale, cât și societăți cu comportament de tip inactiv (fantomă) prin care tranzacționau succesiv produsele petroliere, operațiuni comerciale ce nu erau în totalitate evidențiate în documentele contabile, în sensul că în cadrul societăților de timp „fantomă” nu au fost înregistrate în evidențele contabile aceste operațiuni și nici declarate la organele fiscale, T. F. S. era cel care se ocupa de găsirea furnizorilor și a beneficiarilor, discuta condițiile contractelor, preț, mijloace de transport, însoțea pe membrii grupului care dețineau firmele în momentul în care aceștia se deplasau la bănci pentru a retrage sume de bani, aceștia revenind lui T. F. S.. Gruparea a fost de tip organizat, ierarhizată, structurată, fiecare membru al acesteia având atribuții strict determinate, activitate desfășurată în ansamblu circumscriindu-se celei definite de art. 2 din Legea nr. 39/2003.
De asemenea, inculpatul, în calitate de administrator la S.C. Valdra Consult SRL Câmpina a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 5.330.285 lei, reprezentând 1.325.874 lei impozit pe profit și 4.004.411 lei TVA.
Măsura preventivă a arestării a fost menținută de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță prin încheierea nr. 262 din 02 iunie 2015 și ulterior, după dispunerea începerii judecății, prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2015, 21 august 2015 și respectiv 15 octombrie 2015.
Potrivit disp. art. 362 al. 2 C.p.p., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit art. 208 C.p.p.
Conform art. 208 al. 3 rap. la art. 207 al 4 C.p.p. când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere, menținerea măsurii preventive față de inculpat .
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost legal și temeinic dispusă, în cauză.
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Instanța de control judiciar, ca și instanța de fond a reținut că prin existența unei suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze (C.E.D.O., hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (C.E.D.O., hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).
Procedând în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 362 alin.2 Cod proc. penală, rap. la art. 208 alin.2 și 4 din același cod, în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestării dispuse față de inculpat, în prezent fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 223 alin.2 Cod proc. penală, și, contrar criticilor de netemeinicie susținute pe calea contestației, că temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Sub acest din urmă aspect, instanța de control judiciar are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și împrejurările reale de comitere, probele și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale constituindu-se în probe, în înțelesul prev. de art. 223 alin.1 Cod proc. penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. G., ar putea fi autorul infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și art.9 alin.1 lit. a), b), c) alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a) Cod penal, sancționate cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, astfel că soluția primei instanțe de menținere a măsurii preventive a arestării este justă, fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Se constată, totodată, că măsura preventivă a arestării este în continuare proporțională gravității acuzațiilor, astfel cum impun disp. art. 202 alin.3 Cod proc. penală, la aprecierea proporționalității măsurii cu gravitatea acuzațiilor fiind imperios necesară verificarea împrejurărilor comiterii faptelor, ca element în măsură să contureze impactul general asupra ordinii publice și de drept, și care, în cauza de față, relevă gravitatea deosebită a faptelor, atrasă de participația penală multiplă, de structurarea de o asemenea manieră a palierelor grupului infracțional, astfel încât să acționeze prin implicarea mai multor persoane fizice și juridice, în scopul obținerii de beneficii majore prin eludarea obligaților fiscale.
De asemenea, obținerea de către membrii presupusei entități de criminalitate organizată a unor profituri în cuantum de peste 5 milioane lei din sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, desfășurarea activității infracționale pe o durată mare de timp, ce a fost stopată numai ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală și nu la inițiativa inculpatului, conduc la concluzia că gravitatea faptelor deduse judecății se impune a fi avută în vedere în analiza cerințelor ce justifică caracterul necesar și proporțional al măsurii preventive a arestării, precum și aceea că la nici patru luni de la dispunerea ei, o măsură preventivă mai blândă, ca cea a controlului judiciar prev. de art. 211 și urm. Cod procedură penală, solicitată de inculpat, este insuficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 202 alin.1 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată ori prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.
Chiar dacă inculpatul - contestator nu este trimis în judecată pentru infracțiuni de violență, gravitatea concretă a acestora dedusă din circumstanțele reale în care se pretinde că au fost comise, dar și faptul că inculpatul s-a sustras cercetărilor, arestarea preventivă a acestuia fiind dispusă în lipsă, sunt date și informații ce conduc la concluzia că privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Sub aspectul analizat, instanța de control judiciar apreciază că și la acest moment procesual măsura arestării preventive a inculpatului este singura în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, iar luarea unei măsuri preventive alternative, neprivative de libertate, precum arestul la domiciliu ori controlul judiciar, apar ca fiind insuficiente pentru prezervarea ordinii publice și de drept, ce prevalează dreptului la libertate al inculpatului.
Față de cele precizate, măsura arestării preventive a inculpatului apare în continuare ca fiind necesară cât și proporțională cu scopul prevăzut de lege și anume, buna desfășurare a procesului penal, iar timpul scurs de la data luării acestei măsuri (respectiv confirmarea măsurii arestării preventive, întrucât, așa cum s-a arătat, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală), nu depășește o durată rezonabilă, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat.
În raport de argumentele expuse pe larg mai sus, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanță de judecată a menținut în continuare măsura arestării preventive a inculpatului, pronunțând o încheiere temeinică și legală, motive pentru care în baza disp. art. 4251 alin.1 rap. la art. 206 Cod proc. penală, va respinge contestația formulată de inculpat, ca nefondată.
Având în vedere soluția dispusă, potrivit art. 275 alin.2 Cod proc. penală, se va dispune obligarea inculpatului contestator la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod proc. pen. raportat la art. 206 Cod proc. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul BÎȚU G., fiul lui G. și al lui M. P., născut la data de 31 decembrie 1988, în Câmpina, J. Prahova, CNP._, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2015, de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc. pen. obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiembrie 2015.
Președinte,Grefier,
V. M. A. S.
Red. V.M.
Tehn.grefier E.V.
5 ex/03.11.2015
D.F. nr._ 15, Tribunalul Prahova.
JF. T. Z.
Operator de date cu caracter personal nr. 4058
Notificare nr. 3113/2006
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 660/2015. Curtea de Apel... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
