Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 660/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 660/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 660

Ședința publică din data de 23 iunie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – G. C.

Judecător - M. V.

Grefier - S. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr. 19/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria P., prin care în baza art. 386 alin.1 C.P.P., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. G. - fiul lui I. și F., născut la data de 10.06.1966 în ., CNP -_, domiciliat în P., .. 12, jud. Dâmbovița, studii - fără, fără ocupație, cu antecedente penale, din ultraj prev. de art. 239 alin.1 C.P. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.P. 1968 în ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu reținerea art. 38 C.P., și cu aplicarea art. 5 C.P.

În baza art. 396 alin. 1, 2 C.P.P. raportat la art. 91 C.P., a fost condamnat inculpatul C. G., cu datele personale de la pct.1, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu aplicarea art. 5 C.P. (persoană vătămată A. V.), 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu aplicarea art. 38 C.P., și cu reținerea art. 5 C.P. (persoană vătămată S. C. Ș.) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, fără spor.

În baza art. 91 alin. 1 C.P. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C.P., termen care se calculează începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. 1 C. P. s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a) C.P., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. 3 C.P, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității într-o unitate din două instituții din comunitate ce urmează a fi desemnate de Serviciul de Probațiune Dâmbovița, pe o perioadă de 60 de zile. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor nr. 254/2013.

În baza art. 91 alin. 4 C.P. s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 94 alin. 1 C.P. s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. 1 lit. c)-e) C.P. se comunică Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

S-a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 272 alin. 1, art. 274 alin. 1 C.P.P., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu (200 lei, av. S. L., conform delegației ., nr. 790/2013) pentru faza urmăririi penale, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 398 C.P.P., art. 274 C.P.P., a fost obligat inculpatul la plata celorlalte cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat C. G., personal, aflat în stare de libertate, lipsă fiind intimații-persoane vătămate A. V. și S. C. Ș..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, procedează la legitimarea inculpatului C. G., care prezintă CI ., nr._ eliberată de Serviciul Public Comunitar P., domiciliat în P., Județul Dâmbovița.

Curtea, în temeiul art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală, aduce la cunoștință intimatului-inculpat C. G. dreptul de a da sa de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.

Inculpatul C. G., personal având cuvântul, declară că nu este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținând declarațiile date anterior la instanța de fond.

Intimatul-inculpat prezent și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică sentința primei instanței pe motive de nelegalitate, întrucât deși s-a reținut comiterea a două infracțiuni totuși instanța de fond nu a aplicat sporul de pedeapsă care se impunea conform disp. art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal.

Invocă netemeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât se impunea cel puțin majorarea termenului de încercare la durata de 4 ani, având în vedere că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere.

De asemenea, se impunea aplicarea disp. art. 93 alin. 2 lit. d) Cod penal (obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței de judecată) ca o obligație imperativă.

Mai arată că inculpatul are antecedente penale și a mai comis în trecut infracțiuni de ultraj.

Susține că în mod greșit instanța de fond a stabilit o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă corectă fiind aceea de 2 ani închisoare.

Inculpatul C. G., având ultimul cuvânt, arată că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității și nu dorește să execute pedeapsa în regim privativ de libertate, iar în ceea ce privește aplicarea sporului de pedeapsă lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 19/25.02.2015, pronunțată de Judecătoria P. în baza art. 386 alin.1 C.P.P., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. G. - fiul lui I. și F., născut la data de 10.06.1966 în ., CNP -_, domiciliat în P., .. 12, jud. Dâmbovița, studii - fără, fără ocupație, cu antecedente penale, din ultraj prev. de art. 239 alin.1 C.P. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.P. 1968 în ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu reținerea art. 38 C.P., și cu aplicarea art. 5 C.P.

În baza art. 396 alin. 1, 2 C.P.P. raportat la art. 91 C.P., a fost condamnat inculpatul C. G., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu aplicarea art. 5 C.P. (persoană vătămată A. V.), 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu aplicarea art. 38 C.P., și cu reținerea art. 5 C.P. (persoană vătămată S. C. Ș.) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, fără spor.

În baza art. 93 alin. 1 C. P. s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a) C.P., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de calificare profesională.

S-a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 398 C.P.P., art. 274 C.P.P., a fost obligat inculpatul la plata celorlalte cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin Rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria P. la data de 04.10.2013 în dosarul nr. 1791/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. G. (pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.1 C.P. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.P. 1968.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței, că în data de 21.08.2012, a amenințat nemijlocit persoanele vătămate A. V. și S. C. (funcționari publici – polițiști, aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu), cu acte de violență, proferând totodată injurii la adresa acestora.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă : declarații persoană vătămată A. V., declarații persoană vătămată S. C., declarații făptuitor/inculpat C. G., cazier inculpat C. G., declarații martori M. G., D. I., G. C., C. V. Mrilena, D. V., V. E. P., G.

D. O., proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală în prezența unui avocat din oficiu, înregistrări audio video, citații.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 10.12.2013 sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 26.05.2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, din data de 29.01.2014, cauza s-a amânat pentru aducerea cu mandat a inculpatului și solicitarea cazierul actualizat al acestuia, termen în 19.03.2014.

La termenul din data de 19.03.2014, cauza a fost transpusă în camera preliminară în vederea parcurgerii acestei etape.

La termenul din data de 26.05.2014 s-a constatat legalitatea probelor și actelor de urmărire penală conform art. 346 C.P.P.

La termenul de judecată din data de 18.06.2014 a fost audiat inculpatul C. G. (care nu a recunoscut comiterea faptei), și persoanele vătămate A. V. și S. C., care declară totodată că nu se constituie părți civile.

La termenul de judecată din data de 10.09.2014, au fost audiați martorii M. G. și D. I., iar la termenul de judecată din data de 22.10.2014, a fost audiat martorul G. C..

Totodată, la termenul din data de 18.02.2015, a fost audiată martora C. M. și nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul procurorului și părților pe schimbarea încadrării juridice și apoi pe fondul cauzei, amânând pronunțarea pentru data de 25.02.2015.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt :

În data de 21.08.2012, inculpatul C. G. se deplasa cu atelajul (căruța) pe . P.; ajungând în dreptul Școlii nr. 3 din P., a trecut pe lângă un echipaj de Poliție care i-a făcut semne să oprească întrucât agenților de Poliție li s-a părut suspect ce transporta inculpatul în căruță. Inculpatul și-a continuat drumul până la locuința sa, unde a intrat în curte și a închis porțile, echipajul de Poliție ajungând și el la câteva minute. În momentul în care polițiștii – persoanele vătămate A. V. și S. C. au ajuns la locuința inculpatului, acesta a început să înjure, luând în mână o furcă cu care amenința polițiștii, exclamând „vă omor, vă iau gâtul”, îndemnând pe membrii familiei sale, să arunce cu apă în polițiști, folosind în acest sens un furtunul cu care spălau covoarele.

La solicitarea persoanelor vătămate, la fața locului a ajuns un alt echipaj de Poliție format din martorii D. V., V. Eudard și G. D., agenți de Poliție, care a declarat că inculpatul era violent verbal și avea o atitudine recalcitrantă.

Fiind audiat, pe parcursul urmăririi penale inculpatul C. G. a declarat că în ziua de 21.08.2012 trecea cu atelajul pe . P., iar când a ajuns în dreptul Scolii nr. 3 din oraș, i s-a făcut semn de către organele de Poliție să oprească, refuzând acest lucru deoarece i-a fost teamă să nu i se ia încărcătura de fier vechi pe care o transporta în căruță, care era acoperită cu o

pătură. Astfel, evitând autospeciala Poliție care a încercat să îl oprească, și-a continuat drumul până la domiciliu unde, la scurt timp, au ajuns și organele de Poliție. Fiind nervos pentru acest lucru, inculpatul a recunoscut că i-a înjurat pe polițiști, că avea în mână un lemn, respectiv un bici, și că i-a stropit cu un furtun cu apă, dar nu a recunoscut că i-ar fi amenințat pe polițiști cu acte de violență (poziție menținută în fața instanței) și deși în faza urmăririi penale a declarat că unul dintre polițiști l-ar fi amenințat cu pistolul din dotare, în fața instanței revine asupra acestui aspect și declară că polițiștii nu au folosit armamentul din dotare ci doar spray-ul paralizant.

În faza urmării penale și în cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii care au fost de față la momentul ultragierii polițiștilor de către inculpat în data de 21.08.2012, martori care confirmă susținerile persoanelor vătămate A. V. și S. C., în sensul că inculpatul a amenințat verbal și nemijlocit cei doi agenți de poliție, cu acte de violență („vă omor, vă iau gâtul”), în plus înjurându-i și stropind pe aceștia cu un furtul cu apă, amenințare care le-a creat celor doi agenți o stare de temere care i-a determinat să se retragă și să cheme în sprijin încă un echipaj de Poliție.

În acest sens, sunt declarațiile martorilor M. G., D. I., G. C. (lucrători care efectuau lucrări la drum în zonă), care infirmă poziția nesinceră a inculpatului, depozițiile martorilor fiind congruente și clare – inculpatul a amenințat cu moartea pe persoanele vătămate, agenți de Poliție, care purtau uniforme, și își exercitau atribuțiile de serviciu în limitele legii.

Instanța de fond a mai reținut că declarațiile persoanelor vătămate și depozițiile martorilor menționați au fost confirmate și de declarația martorei C. V., care a arătat că inculpatul a adresat agenților de Poliție - acte de amenințare cu moartea și injurii, respectiv faptul că agenții nu au folosit pistolul din dotare, aspect confirmat de inculpat în declarația în fața instanței, după ce în faza urmăririi penale afirmase (nesincer) că persoanele vătămate l-ar fi amenințat că îl împușcă.

În fine, atitudinea recalcitrantă a inculpatului C. G. a fost confirmată, după cum s-a arătat mai sus, și de martorii D. V., V. Eudard și G. D., agenți de Poliție care au făcut parte din echipajul de Poliție care a ajuns ulterior la fața locului.

Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarații persoană vătămată A. V., declarații persoană vătămată S. C., declarații făptuitor/învinuit C. G., cazier inculpat C. G., declarații martori M. G., D. I., G. C., C. V. M., D. V., V. E. P., G. D. O., C. M., proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, în prezența unui avocat din oficiu, înregistrări audio video, citații.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului C. G. care în data de 21.08.2012, a amenințat nemijlocit persoanele vătămate A. V. și S. C. (funcționari publici – polițiști, aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu), cu acte de violență (amenințări cu moartea), folosind în acest sens și o furcă (lemn),

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.1 C.P. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.P. 1968. (concurs ideal, - 2 persoane vătămate).

Întrucât de la data comiterii faptei - 21.08.2012, și până la pronunțarea prezentei hotărâri, a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014 o nouă lege penală (Legea nr. 286/2009 privind noul cod penal), instanța de fond a făcut aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 din noul C.P., în vigoare, observând totodată și conținutul Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, decizie care stabilește că în aprecierea legii penale mai favorabile pentru succesiune de legi penale intervenită până la judecata definitivă a cauzei, în aplicarea art. 5 C.P. în vigoare instanțele vor alege legea care este în ansamblu mai favorabilă inculpaților, iar nu prin aplicarea acesteia pe instituții autonome.

În prezenta cauză, s-a constatat că referitor la infracțiunea de ultraj prevăzute de 239 alin. 1 C.P. 1968, în vigoare la data comiterii faptei, pe legea veche - C.P. 1968 individualizarea pedepsei s-ar face între limite de pedeapsă mai mari decât decât cele pentru infracțiunea corespondentă în Codul penal în vigoare, cu consecințe asupra alegerii regimului de executare administrative al pedepsei. De asemenea, legea nouă este mai favorabilă deoarece la stabilirea pedepsei, instanța nu va mai reține concursul de infracțiuni, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal, care prevede că „tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă (…)”, or în prezenta cauză cele două infracțiuni din concursul (ideal) de infracțiuni au fost comise anterior intrării în vigoare a legii noi. Prin urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens, în acord cu dispozițiile art. 5 C.P.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii complexe de ultraj, prevăzute de 239 C.P. 1968 (art. 257 alin. 1 și 4 C.P., după schimbarea încadrării juridice), instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de ultragiere prin amenințare nemijlocită (cu săvârșirea unei infracțiuni, - omor) – a unui funcționar public (polițist) ce exercită o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiu legal și neabuziv al atribuțiilor de serviciu. Infracțiunea are subiect pasiv adiacent calificat – funcționarul public în sensul art. 175 alin. 1 lit. a) C.P., aflat în cadrul legal al atribuțiilor de serviciu, și în legătură directă cu funcția.

Din punct de vedere al pluralității de infracțiuni, s-a reținut că inculpatul a acționat cu forma de pluralitate a concursului ideal de infracțiuni, exercitând actele de violență asupra a două persoane (polițiști), printr-o singură acțiune care, din cauza împrejurărilor în care s-a produs și a urmărilor, a realizat conținutul a două infracțiuni de ultraj. Acest lucru se explică prin faptul că autoritatea de stat (valoare protejată în principal prin infracțiunea de ultraj), este protejată prin intermediul protecției acordate fiecărui reprezentant al său.

S-a arătat că urmarea imediată constă întotdeauna în punerea în pericol a autorității de stat (acțiunea principală), precum și starea de pericol cu privire la libertatea psihică a persoanei amenințate (acțiunea adiacentă).

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cel puțin cu vinovăția în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16

alin. (3) lit. b) C.P., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui prin săvârșirea faptei.

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.P., respectiv: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța de fond a reținut că inculpatul C. G. este născut în data de 10.06.1966, nu are loc de muncă stabil, este căsătorit și are mai mulți copii minori în întreținere, fiind principalul suport al familiei.

Instanța de fond a mai reținut de asemenea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei pe parcursul procesului penal, însă a colaborat constant cu organele de urmărire penală și nu s-a sustras urmăririi penale.

De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat în trecut inclusiv pentru infracțiunea de ultraj, și pentru alte infracțiuni și sancționat administrativ.

Instanța de fond a apreciat că, în aceste condiții, pedeapsa principală a închisorii fără pedepse accesorii și complementare, cu executarea în regim de suspendare sub supraveghere va fi în măsură să își dovedească eficiența în schimbarea conduitei inculpatului într-una corespunzătoare normelor de conviețuire socială. În acest scop, inculpatului va trebuii să respecte măsurile de supraveghere obligatorii prevăzute de art. 93 alin. 1 C.P., cu obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității de 60 de zile.

Totodată, inculpatului i-a fost impusă obligația de a urma un curs de pregătire profesională (curs de calificare), în vederea dobândirii unei pregătiri care să-i confere posibilitatea de a avea un loc de muncă stabil.

Pe latură civilă, instanța a luat act de opțiunea persoanelor vătămate de a nu se constitui părți civile.

Pentru aceste motive, în baza art. 386 alin.1 C.P.P., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. G. din ultraj prev. de art. 239 alin.1 C.P. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.P. 1968, în ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu reținerea art. 38 C.P., și cu aplicarea art. 5 C.P.

În baza art. 396 alin. 1, 2 C.P.P. raportat la art. 91 C.P., a fost condamnat inculpatul C. G., la pedeapsa de:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu aplicarea art. 5 C.P. (persoană vătămată A. V.)

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. art. 257 alin. 1 și 4 C.P., cu aplicarea art. 38 C.P., și cu reținerea art. 5 C.P. (persoană vătămată S. C. Ș.), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, fără spor.

În temeiul art. 91 alin. 1 C.P., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C.P., termen care se calculează începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. 1 C. P. s-a stabilit că inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a) C.P. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. 3 C.P, s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității într-o unitate din două instituții din comunitate ce urmează a fi desemnate de Serviciul de Probațiune Dâmbovița, pe o perioadă de 60 de zile. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor nr. 254/2013.

În temeiul art. 91 alin. 4 C.P. s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 94 alin. 1 C.P. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. 1 lit. c)-e) C.P. să se comunice Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

S-a luat act că persoanele vătămate A. V. și S. C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 272 alin. 1, art. 274 alin. 1 C.P.P. onorariul apărătorului desemnat din oficiu (200 lei, av. S. L., conform delegației ., nr. 790/2013) pentru faza urmăririi penale, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 398 C.P.P., art. 274 C.P.P., a fost obligat inculpatul la plata celorlalte cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria P., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât, deși a reținu două infracțiuni de ultraj nu a aplicat sporul de pedeapsă, potrivit legii, în temeiul disp.art.39 alin.1 lit.b din Noul Cod penal.

De asemenea, a solicitat aplicarea disp.art.93 alin.2 lit.d din Noul Cod penal și anume: obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței de judecată ca și obligație imperativă ce trebuia impusă inculpatului, iar în privința termenului de încercare se impune majorarea duratei acesteia, în raport de faptele penale comise de inculpat.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, ca situație de fapt, reținută de instanța de fond, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Instanța de control judiciar, făcând propria analiză a probatoriilor existente la dosar și anume: declarații persoană vătămată A. V., declarații persoană vătămată S. C., declarațiile inculpatului C. G., cazier inculpat C. G., declarații martor M. G., declarații martor D. I., declarații martor G. C., declarații martor C. V. Mrilena, declarații martor D. V., declarații martor V. E. P., declarații martor G. D. O., înregistrări audio video, reține următoarea situație de fapt:

În data de 21.08.2012, inculpatul C. G. se deplasa cu atelajul (căruța) pe . P.; ajungând în dreptul Școlii nr. 3 din P., a trecut pe lângă un echipaj de Poliție care i-a făcut semne să oprească întrucât agenților de Poliție li s-a părut suspect ce transporta inculpatul în căruță. Inculpatul și-a continuat drumul până la locuința sa, unde a intrat în curte și a închis porțile, echipajul de Poliție ajungând și el la câteva minute.

În momentul în care polițiștii – persoanele vătămate A. V. și S. C. au ajuns la locuința inculpatului, acesta a început să înjure, luând în mână o furcă cu care amenința polițiștii, exclamând „vă omor, vă iau gâtul”, îndemnând pe membrii familiei sale, să arunce cu apă în polițiști, folosind în acest sens un furtunul cu care spălau covoarele.

Fiind audiat, inculpatul C. G. a declarat că în ziua de 21.08.2012 trecea cu atelajul pe . P., iar când a ajuns în dreptul Scolii nr. 3 din oraș, i s-a făcut semn de către organele de Poliție să oprească, refuzând acest lucru deoarece i-a fost teamă să nu i se ia încărcătura de fier vechi pe care o transporta în căruță, care era acoperită cu o pătură.

Astfel, evitând autospeciala Poliție care a încercat să îl oprească, și-a continuat drumul până la domiciliu unde, la scurt timp, au ajuns și organele de Poliție.

Inculpatul a recunoscut că i-a înjurat pe polițiști, că avea în mână un lemn, respectiv un bici, și că i-a stropit cu un furtun cu apă, dar nu a recunoscut că i-ar fi amenințat pe polițiști cu acte de violență (poziție menținută în fața instanței de fond) și deși în faza urmăririi penale a declarat că unul dintre polițiști l-ar fi amenințat cu pistolul din dotare, în fața primei instanțe a revenit asupra acestui aspect și a declarat că polițiștii nu au folosit armamentul din dotare ci doar spray-ul paralizant.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, care au fost de față la momentul ultragierii polițiștilor de către inculpat în data de 21.08.2012, reiese că aceștia au confirmat susținerile persoanelor vătămate A. V. și S. C., în sensul că inculpatul a amenințat verbal și nemijlocit cei doi agenți de poliție, cu acte de violență („vă omor, vă iau gâtul”), în plus înjurându-i și stropind pe aceștia cu un

furtul cu apă, amenințare care le-a creat celor doi agenți o stare de temere care i-a determinat să se retragă și să cheme în sprijin încă un echipaj de Poliție.

În acest sens, sunt și declarațiile martorilor M. G., D. I., G. C. (lucrători care efectuau lucrări la drum în zonă), care infirmă poziția nesinceră a inculpatului, depozițiile martorilor fiind congruente și clare – inculpatul a amenințat cu moartea pe persoanele vătămate, agenți de Poliție, care purtau uniforme și își exercitau atribuțiile de serviciu în limitele legii.

Instanța de control judiciar, ca și instanța de fond, reține că declarațiile persoanelor vătămate și depozițiile martorilor menționați sunt confirmate și de declarația martorei C. V., care a arătat faptul că inculpatul a adresat agenților de Poliție acte de amenințare cu moartea și injurii, respectiv că agenții nu au folosit pistolul din dotare, aspect confirmat de inculpat în declarația în fața instanței, după ce în faza urmăririi penale afirmase (nesincer) că persoanele vătămate l-ar fi amenințat că îl împușcă.

Atitudinea recalcitrantă a inculpatului C. G. reiese și din declarațiile martorilor D. V., V. E. și G. D., agenți de Poliție care au făcut parte din echipajul de Poliție care a ajuns ulterior la fața locului.

Ca și instanța de fond, instanța de control judiciar reține faptul că inculpatul la data de 21 august 2012 prin amenințarea nemijlocită a persoanelor vătămate A. V. și S. C., polițiști aflați în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, cu acte de violență, respectiv amenințarea cu moartea, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de ultraj.

În mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză, legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului este legea nouă, aceasta reieșind din analiza comparată a cuantumului pedepselor aplicabilă inculpatului, cât și din modalitatea de executare a pedepsei aplicate acestuia, instanța de fond alegând în mod corect aplicarea în cauză a legii noi.

Deși a apreciat în mod corect că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, instanța de fond nu a aplicat dispozițiile prevăzute de art.39 alin.1 lit.b din Codul penal, în sensul că potrivit legii noi, după efectuarea concursului de infracțiuni, potrivit textului de lege arătat este obligatoriu aplicarea unui spor de pedeapsă.

În sensul celor arătate, criticile formulate de către P. sub acest aspect, apar ca fiind întemeiate, apărând necesară admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond în latură penală și menținând pedepsele aplicate inculpatului care au fost în mod corect individualizate, ținând seama de toate criteriile prev. de disp.art.74 din Noul Cod penal, să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, în baza art.39 alin.1 lit.b din Codul penal să aplice inculpatului, pedeapsa cea mai grea și anume, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din a doua pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, deci un spor de 6 luni închisoare, astfel încât, în final, inculpatul va executa o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Așa cum s-a arătat, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind în mod corect că în raport de criteriile generale de individualizare prev.de disp.art.74 din Noul Cod penal, aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării sub supraveghere a executării acesteia, va putea atinge atât scopul preventiv educativ cât și cel sancționator al pedepsei aplicate acestuia.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză și anume: majorarea pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond, urmare aplicării sporului de pedeapsă obligatoriu de 6 luni, se apreciază că în cauză se impune și majorarea duratei termenului de supraveghere pe durata maximă a acestuia, potrivit art.92 din Noul Cod penal și anume: de la 3 la 4 ani.

De asemenea, instanța de control judiciar, apreciază ca fiind justificată solicitarea Parchetului de a impune inculpatului și obligația prev.de art.93 alin.2 lit.d din Noul Cod penal, privind obligația inculpatului de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței de judecată, tocmai pentru a realiza o supraveghere atentă a acestuia pe perioada termenului de supraveghere în vederea reeducării sale.

În raport de considerentele expuse pe larg mai sus, în temeiul disp.art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul parchetului de pe lângă Judecătoria P., împotriva sentinței penale nr.19 din 25 februarie 2015 a Judecătoriei pucioasa, va desființa în parte această sentință numai în latură penală și pronunțând o nouă hotărâre va menține pedepsele aplicate intimatului - inculpat C. G. pentru infracțiunile deduse judecății, iar în baza disp.art.39 alin.1 lit.b din Codul penal, va aplica acestuia pedeapsa cea mai grea și anume, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 6 luni închisoare, potrivit celor arătate mai sus, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin majorarea termenelor de supraveghere de la 3 la 4 ani și instituirea în sarcina inculpatului și a obligației prevăzute de disp.art.93 alin.2 lit.d din Codul penal, pentru argumentele arătate anterior.

La analiza din oficiu efectuată potrivit disp.art.417 alin.2 Cod procedură penală, nu se mai constată alte cauze de netemeinicie ori de nelegalitate a hotărârii atacate, motive pentru care urmează a se menține restul dispozițiilor acesteia.

În raport de soluția pronunțată în cauză, potrivit disp.art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, urmează a rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr. 19/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria P., desființează în parte sentința, în latură penală și pronunță o nouă hotărâre, în sensul că menține pedepsele aplicate inculpatului-intimat C. G. pentru infracțiunile deduse judecății, iar în baza disp. art. 39 alin. 1 lit. b cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, deci un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul C. G. urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

Menține aplicarea disp. art. 91 cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și majorează termenul de supraveghere de la 3 ani, la 4 ani.

Menține obligațiile și măsurile de supraveghere stabilite prin sentința apelată, la care se adăugă și obligația prev. de art. 93 alin. 2 lit. d cod penal, aceea de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

G. C. M. V.

Grefier,

S. A.

Red.VM

Tehnored.EV, SA.

5 ex./30.06.2015

Dos. fond_, Judecătoria P.

Jud. fond C. V.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 646/2015....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 660/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 660/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI