Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.58
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
PREȘEDINTE - C. R.
GREFIER - E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.- D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații R. I. C., fiul lui A. și E., născut la data de 21 iulie 1981 și R. G., fiul lui A. și E., născut la data de 23 iunie 1975, persoane private de libertate la Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2015, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, prin care au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii inculpați, în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărători aleși C. M. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 23 dosar și S. M. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, depusă la fila 24 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorii aleși au luat legătura cu contestatorii aflați în stare de arest, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată căile de atac formulate de inculpații R. I. C. și R. G. în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor aleși ai acestora în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțeleg să le invoce în cauză.
Avocat C. M., apărător ales al contestatorilor inculpați, precizează că prin prezenta cale de atac se critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul B. la data de 9 aprilie 2015, prin care au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive sub puterea căreia se află cei doi inculpați cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, ca fiind netemeinică.
Susține că s-a formulat această nouă cerere de înlocuire a măsurii preventive întrucât se apreciază aceasta poate fi admisă având în vedere aspectele ce au rezultat în urma cercetării judecătorești efectuată până la acest moment procesual și nu din alte motive.
În acest sens, solicită a se avea în vedere declarația martorului audiat la termenul din 9 aprilie 2015, martor invocat de acuzare în susținerea afirmațiilor conform cărora inculpații ar fi avut o anumită imixtiune în desfășurarea procesului penal.
De asemenea, precizează apărătorul ales al contestatorilor că în cauză instanța de fond a admis în trei rânduri cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive însă P. a formulat contestație de fiecare dată, căi de atac ce au fost admise de Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de control judiciar, situație care nu este înțeleasă de cei doi inculpați și nici nu le poate fi explicată, deoarece, la rândul său, apărătorul nu înțelege de ce se întâmplă așa ceva.
În plus, solicită a se constata că în ultima încheiere adoptată de instanța de apel au fost reținute considerente care nu aveau nici o legătură cu ceea ce se întâmpla la acel moment în dosarul cauzei și se făceau referiri la aspecte care s-au desfășurat în cursul urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât toate acestea au fost infirmate de probatoriile administrate în fața instanței de fond. Astfel, în încheierea respectivă, la fila 13, trimiterile efectuate de curtea de apel nu mai sunt de actualitate de foarte mult timp.
Procedându-se de această manieră, se poate concluziona că cercetarea judecătorească s-a desfășurat degeaba, atâta timp cât nu s-a dat eficiență aspectelor rezultate în urma cercetării judecătorești, aspecte care pun sub semnul întrebării veridicitatea acuzațiilor aduse inculpaților, ceea ce permite înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu.
Mai susține apărătorul ales al contestatorilor că soluțiile adoptate de judecătorul fondului atunci când a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive pot fi luate în considerare, în condițiile în care acesta este cel care cunoaște cel mai bine actele și lucrările aflate la dosarul cauzei.
Totodată, precizează că inculpații nu pot înțelege de ce nu se poate dispune și împotriva sa măsura preventivă a arestului la domiciliu având în vedere că în alte dosare, cu fapte mult mai grave și prejudicii impresionante, gen dosarele B., C. ș.a., s-au dispus față de persoanele cercetate astfel de măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate, cu atât mai mult cu cât inculpații în cauză nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au situații socio-familiale deosebite (cu copii minori în întreținere și probleme personale de sănătate grave) și se află în stare de arest preventiv de mai bine de un an de zile.
De fiecare dată când au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive magistratul judecător investit a invocat faptul că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică și se impune menținerea lor în stare de arest preventiv pentru a se înlătura această stare de pericol, însă acest considerent este cu totul eronat, deoarece faptele reținute în sarcina inculpaților nu sunt mai grave decât faptele penale deduse judecății în alte cauze penale în care față de inculpați s-a luat măsura arestului la domiciliu iar, pe de altă parte, nu se poate vorbi de o stare de pericol prezentată de contestatori prin luarea împotriva lor a măsurii arestului la domiciliu, atâta timp cât urmărirea penală a fost începută împotriva lor în anul 2010, fără a se dispune nici o măsură preventivă împotriva lor.
Astfel, solicită a se constata că în cauză inculpații nu sunt persoane care să prezinte un real pericol pentru ordinea publică sau faptele de care sunt acuzați să prezinte un așa grad de gravitate care să impună menținerea măsurii stării de arest preventiv față de aceștia iar în condițiile în care se va analiza în mod obiectiv situația lor se va constata că în mod clar sunt îndeplinite condițiile prev. de art.242 alin.2 Cod proc. penală pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestațiilor, ca fiind întemeiate, desființarea încheierii ca nefondată și, pe fond, rejudecând cauza, să se admită cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, urmând a se stabili toate acele obligații care se apreciază ca fiind necesare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, reținându-se că inculpații sunt cei mai interesați în aflarea adevărului în cauză.
Avocat S. M., apărător ales al acelorași contestatori inculpați, în temeiul disp. art.425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.a) Cod proc. penală solicită admiterea contestațiilor așa cum au fost formulate și desființarea încheierii pronunțată de prima instanță la data de 09.04.2015 în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, ca fiind neîntemeiată.
În plus față de aspectele învederate de antevorbitorul său, la care se raliază în totalitate, precizează că înțelege să spună atenției în cauză următoarele:
Susține că elementul decisiv în acest moment în dosar este faptul că temeiul esențial avut în vedere la data luării măsurii arestării preventive, acela al înlăturării stării de pericol pentru ordinea publică, așa cum prevede art.223 teza a II a Cod proc. penală, după trecerea unei perioade de 400 de zile de arest preventiv, a dispărut și în acest context se impune a se analiza dacă o măsură preventivă mai ușoară dispusă față de inculpați ar fi suficientă pentru atingerea scopului prev. de art.202 Cod proc. penală.
Mai precizează apărătorul ales al contestatorilor că în cauză a fost depășit termenul rezonabil al privării de libertate, fiind astfel îndeplinite cerințele prev. de art.23 din Constituție și art.5 paragraful 3 din C.E.D.O. Toată această perioadă de când inculpații se află în stare de arest preventiv se apropie de termenul limită, mai fiind doar trei luni, practic, inculpații ajung să execute minimul de pedeapsa ce le-ar putea fi aplicat în ipoteza condamnării.
În aceeași ordine de idei, menționează că în cauă trebuie respectat principiul unui proces echitabil prev. de art.6 din C.E.D.O., în condițiile în care din toți cei șase inculpați trimiși în judecată, doar contestatorii se află sub puterea măsurii arestării preventive.
După cum se poate observa, toate elementele ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive odată cu trecerea timpului s-au diminuat, și-au pierdut din eficiență, iar, pentru schimbarea în prezent a mediului din cel instituțional în cel familial, pentru ambii inculpați contestatori, există suficiente garanții ca acest proces să se desfășoare fără nici un impediment privind riscul punerii în libertate, deoarece nu există nici o dovadă că lăsați în arest la domiciliu s-ar produce un risc iminent pentru înfăptuirea justiției.
Față de toate aceste argumente, solicită admiterea contestațiilor așa cum au fost formulate.
Reprezentantul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați ca nefondate, apreciindu-se că judecătorul fondului a pronunțat o încheiere legală și temeinică sub toate aspectele, fiind evident că motivarea expusă în cuprinsul încheierii atacate se raportează și la ceea ce s-a întâmplat cronologic cu privire la măsurile preventive dispuse în dosar.
Precizează că, într-adevăr, Curtea de Apel Ploiești a admis de mai multe ori contestațiile formulate de P. împotriva soluțiilor dispuse de prima instanță și a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați și admise de instanța de fond, însă această situație trebuie văzută ca efect al demersurilor efectuate de inculpați pentru denaturarea aflării adevărului, acesta fiind unul din argumentele principale pentru care instanța de control judiciar a procedat astfel.
Soluția magistratului fondului adoptată prin încheierea din 09 aprilie 2015 este justificată și de faptul că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată și nici nu au apărut elemente noi care să-l determine să ajungă la o altă concluzie asupra măsurii arestării preventive.
Mai mult, raportat la circumstanțele cauzei în mod corect cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive au fost respinse, având în vedere dispozițiile prev. de art.242 alin.2 Cod proc. penală, unde se face referire la atitudinea procesuală a inculpaților și împrejurările concrete ale speței, urmând a se reține că circumstanțele personale și cele sociale invocate astăzi de inculpați nu reprezintă aspecte noi care să nu fi fost avute în vedere de instanță până acum iar în privința împrejurărilor concrete urmează a se constata că nu au survenit schimbări de esență care să poată conduce la înlocuirea măsurii arestării preventive.
În același sens, solicită a se reține starea de pericol pentru ordinea publică creată de inculpați și gravitatea faptelor imputate acestora, în raport de care măsura arestării preventive este proporțională, chiar dacă de la data privării de libertate au trecut 385 de zile.
De asemenea, apreciază că soluția instanței de fond se justifică și din perspectiva activității infracționale desfășurată de inculpați, perioada îndelungată în care se presupune că a fost comisă, o activitate infracțională elaborată, în cadrul organizat, cu mai multe persoane implicate și care au practicat prostituția în favoarea inculpaților.
Totodată, susține că situația în speță nu este singura de acest gen, în sensul că instanța de control judiciar a infirmat de mai multe ori soluția primei instanțe, pe rolul instanțelor de judecată de pe raza teritorială a curții de apel existând și alte dosare penale, spre exemplu cel privind pe inculpatul C. D. și alții.
Mai precizează reprezentantul Ministerului Public că în dosar nu a fost depășită nici durata rezonabilă a privării de libertate, având în vedere complexitatea cauzei și, în plus, măsura arestării preventive este necesar a fi menținută pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și aflarea adevărului.
Având cuvântul în replică, avocat C. M., apărător ales al inculpaților, susține că prevederile art.242 alin.2 Cod proc. penală, aplicabile în cauză, nu obligă instanța de judecată să analizeze dacă există elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, ci, dacă împrejurările cauzei de la momentul respectiv permit sau nu luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate.
Pe de altă parte, precizează că afirmația procurorului de ședință că inculpații au efectuat acte de imixtiune în desfășurarea procesului penal nu are suport real, nu s-a concretizat niciodată o astfel de activitate, nici unul din cei doi inculpați nu au încercat să influențeze vreo persoană din dosar, dovadă în acest sens fiind probele administrate la cercetarea judecătorească.
În plus, menționează că nici comparația cu dosarul „C. ș.a.” nu poate fi primită, deoarece în această cauză se discută de fapte de evaziune fiscală, cu prejudiciu foarte mare și o măsură preventivă care durează doar de cinci luni de zile, în condițiile în care contestatorii R. sunt privați de libertate de mai bine de un an.
La rândul său, având cuvântul în replică, avocat S. M., apărător ales al acelorași inculpați, solicită ca la examinarea stării de pericol pe care o prezintă inculpații prin lăsarea în libertate să se aibă în vedere cauzele C. vs. România, Tărău contra României și J. contra României.
Contestatorul inculpat R. I. C., având cuvântul personal, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a arestului la domiciliu, deoarece se află în arest preventiv de foarte mult timp iar starea de sănătate este gravă, cu mențiunea că și fratele său se află sub arest la domiciliu și nu a împiedicat cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Contestatorul inculpat R. G., având cuvântul personal, precizează că se află în stare de arest preventiv de 1 an și 1 lună, perioadă în care a avut o atitudine procesuală legală și corectă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a arestului la domiciliu pentru a putea fi alături de familie și a o ajuta, deoarece aceasta trece printr-o perioadă foarte grea întrucât casa le-a ars de două ori.
CURTEA,
Asupra contestațiilor penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2015, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, printre altele, au fost respinse cererile formulate de inculpații R. I. C., fiul lui A. și E., născut la data de 21 iulie 1981 și R. G., fiul lui A. și E., născut la data de 23 iunie 1975, aflați în stare de arest preventiv la Penitenciarul Focșani, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 37/D/P/2010 din 16.06.2014 al D.I.I.C.O..T. – Biroul Teritorial B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților R. I. C., pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism și proxenetism calificat, fapte prev. și ped. de art. 367 al. 1, 3, CP, art. 210 alin. 1 lit. a, CP, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p, (în relație cu părțile vătămate K. R. M., S. Sanziana L.), art. 213 alin 1, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p., art. 213 alin 2 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p. (în relație cu V. I. D. și Aljelda M.) și R. G. pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism și proxenetism calificat, fapte prev. și ped. de art. 367 al. 1, 3, CP, art. 210 alin 1 lit. a, CP, cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 5 CP (în relație cu părțile vătămate K. R. M., S. Sanziana L. și cu martora I. I.), art. 213 alin 1, cu aplic. art 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p.
Totodată, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu a inculpatului R. I. C. pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism, fapte prev. și ped. de art. 367 al. 1, 3 CP, art. 210 alin 1 lit. a), cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 5 C.p. (în relatie părțile vătămate K. R. M., S. R. N. și cu martora I. I.), art.213 alin. 1 cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 5 C.p., fapte concurente conform art. 38 al. 1 CP.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului R. I. C. că a coordonat activitatea infracțională în ansamblul ei pe teritoriul Spaniei și că în perioada în perioada ianuarie - aprilie. 2009 a primit și găzduit pe teritoriul Spaniei pe partea vătămata D. R. M. știind că aceasta fusese indusă în eroare de fratele lui, R. G., cu privire la natura activității pe care urma să o desfășoare în respectiva țară, care era în fapt practicarea prostituției; împreuna cu fratele lui, R. I. C. în perioada februarie-iunie 2005 a primit și a asigurat cazarea pe teritoriul Spaniei pentru partea vătămata S. Sanziana L. știind că aceasta fusese indusă în eroare de către fratele lor, R. G. cu privire la natura activității pe care urma să o desfășoare în respectiva țara care era în fapt practicarea prostituției; tot împreuna cu R. I. C. i-a cerut, în perioada februarie-iunie 2005, numitei S. L. Sanzina din . se prostitueze și la opoziția acesteia o determina apoi să muncească patru luni la cules de portocale într-o plantație din zona, cei doi însușind banii obținuți de aceasta în integralitatea lor; a primit și a cazat pe numita G. M. F. și a colectat de la aceasta cota parte de bani obținuta din livrarea ei prostituării respectiv jumătate din venituri pe o perioada de un an și jumătate plasata în intervalul de timp 2004-2006; împreuna cu fratele lui, R. I. C. a asigurat cazarea pe teritoriul Spaniei în perioada 2007 - 2010 a numitei Dancs E., înlesnindu-i astfel practicarea prostituției; a colectat sumele de bani obținute de Dancs E. din practicarea prostituției, aproape în integralitatea lor; a asigurat cazarea și a colectat aproape în integralitatea lor sumele de bani obținute de numita Aljelda M. din practicarea prostituției pe un interval de 6 luni respectiv 3 luni în anul 2006 și 3 luni în anul 2007; a asigurat cazarea numitei C. A. F. pe teritoriul Spaniei și a colectat de la aceasta în cota parte sumele de bani pe care le-a realizat din practicarea prostituției pe perioada ianuarie - iulie 2007; a plasat, în perioada 2009-2013, pentru practicarea prostituției în diferite cluburi din Spania, Elveția și Germania pe numita Candea A. M. zisa M. din mun. Sibiu de la care a colectat în cota parte sumele de bani obținute de aceasta din desfășurarea respectivei activități ; a asigurat cazarea pe teritoriul Spaniei și a colectat sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către numita V. I. D. zisa G. pe perioada 2007 - 2009; a colectat în cota parte sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către R. C. M. din . pe o perioada de 4 luni din anul 2007 ; a plasat în diferite cluburi din Spania pentru practicarea prostituției pe numita R. V. N. în perioada 2005 – 2009 de la care a colectat în cota parte sumele de bani realizate din prestarea respectivei activități; a colectat în cota parte pe perioada 2005-2006 sumele de bani obținute din practicarea prostituției pe teritoriul Spaniei de către C. R. M..
În sarcina inculpatului R. G. s-a reținut, în fapt, că în perioada ianuarie – aprilie 2009 a recrutat, a transportat, a asigurat cazarea și a constrâns prin acte de violenta pe partea vătămata D. R. M. (pe care anterior o indusese în eroare cu privire la natura activității pe care urma sa o desfășoare - respectiv îngrijire de bătrâni și servicii de curățenie) să practice prostituția pe teritoriul Spaniei; în perioada februarie – iunie 2005 cu sprijinul mamei lui, R. E. a recrutat prin inducere în eroare pe partea vătămata S. Sanziana L. (cu privire la natura activității pe care urma să o desfășoare – respectiv dama de companie fără livrarea prostituării) iar ulterior i-a asigurat transportul prin suportarea cheltuielilor pana în Spania știind ca cea în cauza va desfășura activitate de prostituție; în anul 2004 a recrutat pentru prostituție pe numita G. Menuela F. căreia i-a suportat cheltuielile de transport pana în Spania urmărind ca cea în cauza sa fie plasata apoi în grija fraților lui pentru prestarea prostituției; a tras foloase de pe urma practicării prostituției în regatul Spaniei de către numita Ș. C. din . pe o perioada de 8 luni respectiv intre aprilie și noiembrie 2011; a recrutat și transportat în Spania în anul 2005, în vederea practicării prostituției pe numita C. R. M. pe care a plasat-o în acest scop sub supravegherea fratelui lui R. I. C.; a plasat pentru practicarea prostituției în diferite cluburi din Spania, Elvetia, Germania pe numita Zverchea R. din mun. B. care prestează aceasta activitate pe diferite intervale de timp cuprinse intre primăvara anului 2009 și pana în prezent; a tras foloase de pe urma practicării prostituției pe teritoriul Spaniei în interval de un an din perioada 2006-2007 de către O. L. C. din mun. P..
Prin încheierea din 26.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul de contestatie nr._, ca efect al admiterii contestatiei depusa de DIICOT – Biroul Teritorial Buzau, a dispus arestarea preventiva pe o durata de 29 zile a inculpaților R. I. C. și R. G., această masură fiind prelungită ulterior în faza de urmărire penală cu respectare dispozițiilor legale și menținută în procedura camerei preliminare și în faza judecății.
Prin încheierea nr. 107 din 22.08.2014 a Tribunalului B. s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței și s-a dispus începerea judecății, iar prin încheierea din data de 25.09.2014 a Curții de Apel Ploiești s-au respins contestațiile formulate împotriva încheierii susmenționate.
Prin încheierea din data de 14.10.2014 pronunțată de Tribunalul B. s-a dispus în temeiul art. 208 alin.2 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive cu privire la inculpații R. I. C. și R. G. și menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu pentru inculpatul R. I. C..
La termenul de judecată din data de 13.11.2014 s-a procedat la audierea inculpaților și s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv pentru inculpații R. I. C. și R. G. cu măsura arestului la domiciliu.
Prin decizia penală nr.493 din 19.11.2014 a Curții de Apel Ploiești s-a admis contestația formulată de P. de pe lângă I.C.C.J- DIICOT- Biroul Teritorial B. și au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut în esență că din declarațiile martorei Aljelda Mandița din data de 23.05.2014 rezultă că numitul B. G. i-a transmis acesteia, din partea inculpatului R. C. că va primi o suma de bani dacă își retrage plângerea, existând astfel dovezi că inculpații încearcă să intimideze martorii.
Prin încheierea din 15.01.2015 pronunțată de Tribunalul B. s-au admis cererile formulate de inculpații R. I. C. și R. G. și s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, făcându-se aplicarea art.221 alin 2-9 cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.11 din 23.01.2015 Curtea de Apel Ploiești, admițând contestația DIICOT-Biroul Teritorial B., a respins cererile de înlocuire formulate de inculpați, menținându-se măsura arestului preventiv.
Prin încheierea din 19.03.2015 a Tribunalului B. s-au admis cererile formulate de către inculpații R. I. C. și R. G. și s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, făcându-se și aplicarea art. 221 alin. 2-9 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 46 din 27.03.2015 a Curții de Apel Ploiești s-a admis contestația DIICOT – Biroul Teritorial B. și s-au respins cererile formulate de inculpați, reținându-se de către instanța de control că este evidentă necesitatea privării de libertate a inculpaților R. I. C. și R. G., pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și modul, circumstanțele de comitere a acestora, că nu există argumente de ordin personal ale inculpaților care ar putea constitui garanții ale desfășurării în bune condiții a procesului penal, reținându-se că aceștia au încercat, direct sau prin intermediari, să influențeze persoanele vătămate sau martorii și că au existat presiuni asupra acestora.
De asemenea, s-a arătat că este necesară menținerea inculpaților în arest preventiv, deoarece pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală, nu este suficientă măsura preventivă a arestului la domiciliu, existând riscul ca inculpații să influențeze buna desfășurare a procesului penal, parte din martore locuind în aceeași comunitate cu aceștia.
Potrivit art. 242 alin.2 Cod procedură penală, s-a reținut de prima instanță că măsura preventivă se înlocuiește din oficiu, sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală.
Din materialul probator administrat în cauză s-a reținut că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism și proxenetism calificat pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, s-a constatat că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 alin.2 Cod procedură penală.
Starea de pericol pentru ordinea publică, prin cercetarea inculpaților în stare de libertate s-a apreciat că rezultă din modul și împrejurările în care aceștia au săvârșit infracțiunile, respectiv pe o perioadă lungă de timp, pe teritoriul mai multor state, obținând importante venituri bănești, consecințele acestora, temerea, starea de nesiguranță și reacția comunității, în lipsa unei reacții ferme a autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa, astfel cum a reținut instanța de fond, că anumite infracțiuni prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea și implicit menținerea măsurii arestării preventive, cel puțin pentru o anumită durată de timp, acest pericol descrescând pe măsura trecerii timpului (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
În aceste împrejurări, magistratul fondului a apreciat că nu este oportună judecarea inculpaților arestați sub imperiul altor măsuri preventive mai ușoare, față de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care aceștia sunt trimiși în judecată și având în vedere că nu au intervenit împrejurări noi față de cele avute în vedere de Curtea de Apel Ploiești la momentul respingerii cererilor de înlocuire a măsurilor preventive, prin decizia nr. 46/27.03.2015.
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că pentru buna desfășurare a procesului penal în sensul dispozițiilor art. 202 alin.1 Cod procedură penală nu este oportună judecarea inculpaților sub imperiul altor măsuri preventive, mai ușoare, nefiind incidente dispozițiile art. 242 alin .2 Cod procedură penală.
Prin urmare, au fost respinse ca nefondate cerrile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulate de către inculpatii R. I. C. și R. G..
Împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul B. au formulat contestații inculpații R. I. C. și R. G..
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, curtea constată nefondate contestațiile formulate de inculpații R. I. C. și R. G..
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1 Cod penal, respectiv scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Din conținutul acestei dispoziții legale reiese că analiza cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive se raportează la rezultatul evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, soluția admiterii ei fiind condiționată, determinată de o apreciere favorabilă, o schimbare pozitivă a împrejurărilor concrete și a conduitei inculpaților în raport cu cele reținute la momentul dispunerii arestării.
Curtea reține că în prezenta cauză, analiza, evaluarea celor două elemente nu conduce la o asemenea concluzie pozitivă în privința cererii inculpaților ci, dimpotrivă, confirmă încă o dată existența temeiurilor de fapt și de drept reținute la momentul luării și ulterior menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților.
Deși s-a susținut de către apărare că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive în raport de declarațiile date de persoanele vătămate și martorii care au fost audiați în cursul cercetării judecătorești, Curtea reține că la acest moment procesual nu există o ordine de preferință în ceea ce privește declarațiile date pe parcursul procesului penal, de persoane vătămate/martori, suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea unei infracțiuni presupunând ca probele în baza cărora se dispune și se menține măsura arestării preventive să furnizeze date, informații credibile care să susțină presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, condiție care este îndeplinită în cauză.
Curtea constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că subzistă temeiul reglementat prin dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, reținându-se existența datelor în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura infracțiunilor de comiterea cărora sunt acuzați inculpații, împrejurările și modul în care se arată că ar fi fost desfășurată activitatea presupus infracțională, relațiile sociale presupus a fi fost încălcate; pericolul pe care inculpații îl reprezintă pentru ordinea publică, contrar susținerilor apărării, nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din evidențierea unor criterii de evaluare a acestui tip de pericol cum sunt natura infracțiunilor, pericolul concret al infracțiunilor, pericolul că lăsarea în libertate să conducă la încurajarea săvârșirii de infracțiuni de aceeași natură, nevoia de prezervare a ordinii publice, necesitatea de a înlătura posibilitățile de influențare negativă a bunei desfășurări a procesului penal.
În opinia Curții, contrar apărării, o detenție provizorie de 1 an și o lună nu devine nerezonabilă în raport de complexitatea cauzei, natura infracțiunilor presupus a fi fost comise, perioada mare de timp în care se arată că s-ar fi desfășurat presupusa activitate infracțională și gravitatea faptelor despre care există indicii că ar fi fost comise de inculpați, gravitate care poate justifica măsura arestării preventive, în condițiile în care durata acesteia nu a depășit o limită rezonabilă, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal, simpla contestare a comiterii faptelor pentru care sunt în prezent cercetați inculpații, neconstituind suficiente garanții în a considera că la acest moment starea de pericol creată pentru ordinea publică, s-a redus astfel încât cercetările ar putea continua în bune condiții prin plasarea inculpaților în arest la domiciliu.
În privința susținerii referitoare la faptul că inculpații R. I. C. și R. G. ar trebui să beneficieze de principiul egalității de tratament juridic, în condițiile în care în alte dosare inculpații sunt cercetați în stare de libertate/sunt supuși unor măsuri preventive mai ușoare, Curtea reține că măsurile preventive se raportează la circumstanțele reale în care se arată că ar fi fost comise infracțiunile și în raport de circumstanțele personale ale inculpaților.
În circumstanțe expuse mai sus, Curtea constată că rezultatul evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei nu este unul favorabil inculpaților, așa cum prevăd dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală.
În opinia Curții, în acest moment procesual înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu este insuficientă față de gradul de pericol social ridicat al faptelor presupus a fi fost comise, de modul în care se arată că acestea ar fi fost comise, dar și de scopul prevăzut de disp. art. 202 alin. 1 cod pr.penală.
Potrivit art. 218 alin. 1 Cod pr.penală, „arestul la domiciliu se dispune dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. 1 Cod pr.penală”, iar potrivit alin. 2 „aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. 1 se face ținându-se seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura”.
Criteriile enumerate în art.218 alin.2 C.p.p., se regăsesc, în parte, și în art.223 alin.2 din același cod, criterii care nu trebuie analizate individual, independent de celelalte, neputându-se da o eficiență mai mare circumstanțelor personale sau criteriilor de ordin subiectiv, cu ignorarea unor aspecte importante privitoare la fapte și la contextul în care se reține că acestea ar fi fost comise respectiv a criteriilor de ordin obiectiv.
Prin urmare, criteriilor de ordin subiectiv invocate de către inculpați ( situația familială), lipsa antecedentelor penale, nu li se poate da prevalență asupra altora, întrucât examinarea criteriilor în alegerea măsurii preventive se face prin raportare la toate criteriile legale, în funcție de circumstanțele faptice și personale din contextul cauzei.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) Cod procedură penală raportat la art.206 Cod procedură penală va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații R. I. C. și R. G. împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2015, pronunțată de Tribunalul B..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) Cod procedură penală raportat la art.206 Cod procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații R. I. C., fiul lui A. și E., ns. la data de 21 iulie 1981 și R. G., fiul lui A. și E., ns. la data de 23 iunie 1975, persoane private de libertate la Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2015, pronunțată de Tribunalul B..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
C. R. E. F.
Tehnored.jud.CR./E.F
8 ex./21 APRILIE 2015
Dos. fond_ Trib. B.
Jud. fond C. J.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 357/2015.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
