Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1123/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1123/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1123
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2015
Președinte – C. R.
Judecător – I. N.
Grefier – D. R. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul P. C. C. împotriva sentinței penale nr.1414 din 15 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata parte civilă V. E., lipsind apelantul inculpat P. C. C. care este reprezentat de avocat din oficiu M. I., în substituirea avocatului din oficiu Cosai Karin M., din Baroul Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Avocat din oficiu M. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat P. C. C., arată că l-a strigat de dimineață și nu a răspuns. Afirmă că acesta a spus la fond că vrea să se împace cu partea vătămată. De atunci nu mai are altă poziție procesuală exprimată de acesta pentru că nu s-au întâlnit.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
La interpelarea Curții, avocatul din oficiu M. I. arată că intimata parte civilă V. E. i-a comunicat că nu sunt achitate daunele materiale.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu apelantul inculpat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat din oficiu M. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat P. C. C., arată că acesta a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 1414 din 15 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt, la care s-a contopit și un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 292 de zile.
Solicită o redozare a pedepsei, în sensul micșorării acesteia, față de poziția procesuală a inculpatului care nu a finalizat efortul de a se împăca sau de a despăgubi partea vătămată constituită parte civilă cu suma de 1.000 lei.
Față de cuantumul pedepsei aplicate acestuia la instanța de fond solicită să se aprecieze asupra posibilității micșorării pedepsei, urmând ca instanța de control judiciar să se orienteze către o pedeapsă spre minimul prevăzut de legea penală, apreciind că-și atinge mai bine scopul .
Pe cale de consecință, solicită să se aprecieze asupra apelului formulat în mod pozitiv și asupra reducerii cuantumului pedepsei .
Cu privire la latura civilă, având în vedere motivele invocate de către inculpat, arată că acesta a spus că vrea să plătească.
La interpelarea Curții cu privire la critica adusă, în sensul că prejudiciul a fost recuperat și cu toate acestea a fost obligat de instanță, avocatul din oficiu al apelantului inculpat arată că partea vătămată s-a constituit parte civilă, acesta spunându-i că a fost de acord, dar mai departe nu s-a văzut să i se susțină afirmația.
Intimata parte civilă V. E., având cuvântul cu privire la apelul formulat de apelantul inculpat C. C., solicită ca acesta să fie arestat și să fie despăgubită cu suma de 1.000 lei daune materiale. Precizează că suma de 1.000 lei reprezintă contravaloarea distrugerilor și că nu a cerut 2.500 lei, restul reprezentând cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public susține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, apreciind că pedeapsa aplicată este bine stabilită având în vedere fapta săvârșită dar și starea de recidivă.
În ceea ce privește latura civilă, apreciază că deși bunurile au fost recuperate, inculpatul a și distrus anumite obiecte, motiv pentru care instanța l-a obligat la despăgubiri civile în mod justificat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1414 din 15 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost condamnat inculpatul P. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1- art.209 alin.1 lit. g) și i) Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a) din Codul Penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală la pedeapsa de 2 ani închisoare .
În baza art. 404 alin. 5 Cod procedură penală, art. 6 Cod penal s-au interzis condamnatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a – II - a, b) Cod penal anterior pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal anterior.
În temeiul art.61 alin.1 teza a – II - a Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de 292 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.132/07 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsa finală de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
Conform art. 404 alin. 5 Cod procedură penală, art. 6 Cod penal, s-au interzis condamnatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a – II - a, b) Cod penal anterior pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal anterior.
Potrivit art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art.19 și art. 20 Cod procedură penală, cu referire la art. 1381 Cod civil, art. 1385 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civila V. E. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul aparitorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul nr. 7737/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti, s-a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului P. C. C. pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. 1. art.209 alin.1. lit. g) și i) din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal .
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că inculpatul în noaptea de 18/19 iunie 2011, profitând de starea de întuneric, a pătruns în casa situată la nr. 353 din satul P., . ușilor, din interiorul căreia a sustras mai multe bunuri feroase cauzând un prejudiciu de 5.000 lei, o parte din bunuri fiind recuperate, însă au rămas distruse soba de teracotă, ușile, gardul din plasă și poarta de la grădină.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate V. E. - fila 17-18; procesul verbal de cercetare la fața locului - fila 5-6; planșă foto-fila 7-16; declarațiile martorului S. P. A. - fila 19-20; raportul de constatare tehnico - științifica dactiloscópica nr._, din data de 17 noiembrie 2011-fila 21-27; procese verbale de ridicare și de predare bunuri - fila 34-35; declarațiile învinuitului P. C. C. - fila 28, 30-32 și fișă de cazier judiciar a învinuitului - fila 33;
Situația de fapt prezentată a reieșit din declarațiile părții vătămate, ale învinuitului și ale martorului, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, raportul de constatare tehnico - științifica dactiloscópica precum și procese verbale de ridicare și de predare bunuri care s-au coroborat sub toate aspectele relevante cauzei.
Fiind audiat, învinuitul P. C. C. a avut o atitudine oscilantă în sensul că inițial a susținut că nu a intrat niciodată în locuința respectivă și că bunurile au fost cumpărate de la persoane necunoscute, ulterior recunoscând că este posibil să fi intrat în locuința respectivă, însă a fost beat și a adormit iar când s-a trezit a plecat acasă fără să sustragă nimic. De asemenea, a mai arătat că bunurile pe care le-a vândut la centrul de fier vechi le-a cumpărat de la niște persoane pe care nu le cunoaște, dar dacă le-ar vedea le-ar recunoaște.
Apărarea învinuitului nu a putut fi primită întrucât urmele papilare au fost descoperite pe obiecte de veselă din casă, lăsate acolo cel mai probabil în timpul procesului de mutare a acestora, ceea ce a demonstrat că acesta a fost în locuință și coroborat cu faptul că în ziua de 19 iunie 2012 învinuitul a vândut obiectele sustrase martorului S. P. A., a denotat o atitudine nesinceră a acestuia.
Instanța, la primirea dosarului, prin rezoluție, în vederea decelării situației juridice a inculpatului a dispus emiterea unei adrese către I.P.J. Prahova pentru atașarea la dosar a fișei de cazier judiciar ale inculpatului.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 23 mai 2015 s-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 7737/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penale, dispunându-se începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P. C. C. pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. g) și i) din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37. alin. 1. lit. a) din Codul penal.
Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care acesta își însușește aceste probe și recunoaște fapta astfel cum a fost descrisa în actul de sesizare.
Inculpatul, prin apărător, a arătat la termenul din 19 mai 2015, că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală și judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței de fond că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor .
Înainte de a îi fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin 2 Cod procedură penală, instanța de fond a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se considera lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale dat fiind ca inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20 iunie 2011, numita V. E. a sesizat organele de poliție din cadrul I.P.J. Prahova - Postul de Poliție Dumbrăvești cu privire la faptul că la aceeași dată, mergând la locuința sa din satul P. nr.353, . pe care a moștenit-o, a observat că ușa de la . și descuiată, iar din casă îi lipseau mai multe bunuri, iar în urma cercetărilor efectuate, a fost identificat P. C. C., ca autor al faptei mai sus arătate (procesul verbal de cercetare la fata locului și planșa foto aferentă, raport de constatare tehnico - științifica dactiloscópica).
În fapt, în noaptea dintre 18 / 19 iunie 2011, inculpatul P. C. C., profitând de starea de întuneric, a pătruns în casa situată la nr. 353 din satul P., . ușilor din interiorul căreia a sustras mai multe bunuri: un aragaz, plita de la o sobă de teracotă împreună cu ochiurile și ușile de la aceasta, 2 țevi metalice, 3 bucăți de tablă, un robinet de inox de chiuvetă, un căruț metalic. De asemenea, din magazia de lângă casă, a sustras 2 topoare cu coadă de lemn, un toporaș cu coadă din lemn, o rangă metalică, un rezervor de 10 l cu robinet și o ladă metalică.
În cauză a fost audiat martorul S. P. A. care a arătat că în data de 19 iunie 2011 în jurul orelor 160.8 s-a întâlnit cu inculpatul care transporta cu căruța mai multe fiare printre care un aragaz, o cutie de tablă, o plită, un căruț o rangă și multe alte fiare, pe care după ce le-a cântărit și a constatat că au circa 200 kg le-a cumpărat cu suma de 200 lei, învinuitul susținând că are fiarele respective de la el din gospodărie.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în cauză a rezultat că au fost ridicate mai multe urme papilare de pe obiecte de veselă aflate în interiorul camerei de unde partea vătămată reclama lipsa plitei de la sobă și a ușilor acesteia.
Din raportul de constatare tehnico - științifica dactiloscópica nr._, din data de 17 noiembrie 2011, emis de I.P.J. Prahova - Serviciul Criminalistic, a rezultat că una dintre urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fata locului au fost create de catre inculpatul P. C. C..
Fiind audiat învinuitul P. C. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior la data de 10 august 2012 recunoscând că a pătruns în acea casă însă nu a luat niciun bun.
Potrivit dispozițiilor legale, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, iar în cauză, declarațiile inculpatului au fost coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, probe pe care acesta și le-a însușit și care au stabilit, dincolo de orice dubiu, vinovăția acestuia.
Prin analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă astfel expuse, s-a putut considera în mod neîndoielnic că inculpatul P. C. C. este autorul infracțiunii de furt reținută în sarcina acestuia.
În drept, fapta inculpatului P. C. C., care în noaptea dintre 18 / 19 iunie 2011, profitând de starea de întuneric, a pătruns în casa situată la nr. 353 din satul P., . ușilor din interiorul căreia a sustras mai multe bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. 1. art.209 alin. 1 lit. g) și i) din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37. alin. 1. lit. a) din Codul penal.
S-a arătat că fapta inculpatului a avut un grad ridicat de pericol social având în vedere circumstanțele săvârșirii, respectiv în timpul nopții și prin efracție. De asemenea, s-a constatat că acesta are predilecție pentru săvârșirea faptelor contra patrimoniului - furt calificat, fiind infractor specializat.
Elementul material al infracțiunii a fost realizat prin acțiunea de luare a unor bunuri din detenția părții vătămate – V. E., în scopul însușirii pe nedrept. Astfel, acțiunea inculpatului de a scoate din sfera de folosita a părții vătămate acele bunuri - alimentare și nealimentare, cu scopul însușirii pe nedrept, echivalează cu deposedarea și trecerea în sfera de folosință a inculpatului.
Urmarea imediată a realizării elementului material a fost reprezentată de deposedarea părții vătămate de bunurile sustrase, aducându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, corelativ împosedării pe nedrept a inculpatului cu același bun. Instanța reține că există o legătură de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpat și prejudicierea patrimoniului părții vătămate, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a) Cod penal, având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare atât cu privire la fapta săvârșită contra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat.
Instanța de fond a reținut în cauză și incidența art. 37 alin.1 litera a) Cod penal pentru inculpatul P. C. C.. Astfel, inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru comiterea a 2 (două) fapte de furt calificat și o faptă de tâlhărie fiind liberat condiționat la data 25 ianuarie 2011 cu un rest de pedeapsă de 292 zile. În timpul rămas neexecutatinculpatul a săvârșit o nouă infracțiune contra patrimoniului respectiv furt calificat din noaptea de 18 / 19 iunie 2011
Astfel fiind, s-a reținut de către prima instanță că faptele intenționate din prezenta cauză, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, fiind comise de către inculpat în termenul de încercare al suspendării condiționate, pentru o infracțiune intenționată, fără a fi incident niciunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal, sunt săvârșite în stare de recidivă poscondamnatorie, reglementată de art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal.
Instanța de fond, în lumina dispozițiilor art. 52 și art. 72 Cod penal, a individualizat pedeapsa aplicabilă inculpatului având în vedere atât scopul ca mijloc represiv și educativ cât și gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită de acesta, precum și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările concrete, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului. Pericolul social concret al faptei comise a rezidat întocmai din modul de săvârșire a infracțiunii, precum și prin raportare la mobilul avut în vedere de inculpat.
Astfel, s-a constatat că inculpatul a acționat premeditat, acest aspect atrăgând atenția asupra unei persoane care în mod deliberat și în orice fel de conjunctură acționează antisocial pentru a își câștiga existența.
Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura recunoașterii, asumându-și în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
Fapta pentru care a fost cercetat în prezent inculpatul P. C. C. a fost comisă în stare de recidiva postcondamnatorie, astfel că situația juridică a inculpatului a denotat un comportament indezirabil, greu de influențat în mod pozitiv pe viitor, acesta recurgând la săvârșirea de fapte antisociale pentru a procura sumele de bani necesare asigurării traiului de zi cu zi, așa încât s-a conchis în aceiași ordine de idei în a aprecia că în ceea ce îl privește este evidentă lipsa de conștientizare a gravității faptelor, inculpatul fiind dispus să cauzeze un prejudiciu părții vătămate pentru îndeplinirea scopului propus.
A fost adevărat că pe parcursul urmăririi penale și a judecății inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa în cuprinsul actului de sesizare însă nu s-a putut subestima că prin atitudinea manifestată înainte de cercetarea în cauză și conduita indezirabilă, manifestarea sa procesuala nu poate fi considerată decât un formalism, instanța de fond apreciind că pe viitor un astfel de comportament al inculpatului va putea fi reiterat. Față de toate aceste aspecte, prima instanță a constatat că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor, aspect decelat și din modalitatea de a acționa în comiterea faptelor antisociale.
Infracțiunea săvârșită fiind îndreptată împotriva patrimoniului, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut cont și de întinderea prejudiciului cauzat precizat de către partea vătămată, sub acest aspect neprezentând importanță dacă prejudiciul a fost sau nu recuperat, realizându-se sub acest aspect jurisprudenței în materie care a statuat că în infracțiunile contra patrimoniului cuantumul prejudiciului este de esența individualizării acțiunii penale.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, astfel încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și a duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Modul de comitere a infracțiunii, precum și antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru fapte similare, sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuie să fie riguros evaluate de către instanță în alegerea pedepsei care a fost aplicată inculpatului.
Multitudinea infracțiunilor săvârșite de către inculpat a conturat conduita infracțională iremediabilă a acestuia și a demonstrat faptul că pentru acesta comiterea de fapte penale este un obicei și un mod de viață. S-a observat că inculpatul manifestă o predispoziție în comiterea de infracțiuni de furt calificat, infracțiuni care, având în vedere trecutul infracțional al inculpatului, pot fi comise și cu violență. Lipsa ocupației inculpatului va duce cu siguranță și în viitor la săvârșirea de infracțiuni. Acesta nu are nici un fel de resurse materiale, nu are o locuință, nu are familie, iar șansele ca acesta sași găsească un loc de muncă sunt practic în cazul său imposibile.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția generală și specială înscrise în Codul penal român.
Gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta săvârșită, raportat la modul de săvârșire a acesteia și la circumstanțele personale ale inculpatului P. C. C. precum și la cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate, a fost de o gravitate medie, instanța de fond apreciind că pentru inculpat, resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse, executate în regim privativ de libertate, astfel încât l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, faptă din data de 18/19 iunie 2011, parte vătămată V. E..
În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate a privind restul de 292 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 132/07 iulie 2008 a Judecătoriei Vălenii de M. și a contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul P. C. C. urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama, în principal de antecedența penală a acestuia, de posibilitatea realizării scopului pedepsei, apreciind că numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei se vor realiza scopurile punitiv, preventiv și educativ ale pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 74/2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căruia prevederile art. 71 alin. 2 Cod penal, referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Astfel, instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
În consecință, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În privința laturii civile a procesului penal, prima instanța în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 și art. 20 Cod procedură penală, cu referire la art. 1381 Cod civil, art. 1385 cod civil a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. E. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500 lei, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Împotriva sentinței penale nr.1414 din 15 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în termen legal, a declarat apel inculpatul P. C. C. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul inculpat a susținut că în mod neîntemeiat a fost obligat să plătească părții civile suma de 2.500 lei întrucât prejudiciul a fost recuperat în integralitate, iar partea civilă dorește împăcarea.
Cu ocazia dezbaterilor, avocatul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 Cod proc. penală, constată că aceasta este afectată parțial de nelegalitate, iar apelul declarat de inculpat este fondat în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză din care rezultă atât existența faptei de furt calificat pentru care inculpatul P. C. C. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, respectiv art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal din 1969.
Pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: plângerea și declarația persoanei vătămate V. E.; procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de fotografii judiciare; declarațiile martorului S. P. A.; concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscópică nr._ din data de 17 noiembrie 2011; procesele verbale de ridicare și de predare bunuri, având în vedere și poziția procesuală a inculpatului P. C. C. care în fața primei instanțe a recunoscut comiterea infracțiunii, în mod corect s-a reținut că în noaptea de 18/19 iunie 2011, inculpatul a pătruns, prin forțarea ușilor, în imobilul situat la nr. 353 din satul P., . vătămate V. E. și din interior a sustras mai multe bunuri, în scopul însușirii pe nedrept.
Curtea reține că încadrarea juridică stabilită de judecătorul fondului în dispozițiile cuprinse în art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g) și i ) Cod penal din 1969 este corectă, fiind corespunzătoare faptei săvârșită de inculpat și formei de vinovăție, respectiv intenția directă calificată, prin scopul urmărit de inculpat, constând în însușirea bunurilor sustrase din locuința persoanei vătămate.
Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut starea de recidivă postcondamnatorie conform art. art.37 alin.1 lit.a) Cod penal din 1969, având în vedere că inculpatul P. C. C. a comis infracțiunea de furt calificat pe durata liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală 132 din 7 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., definitivă la data de 26 ianuarie 2009 prin decizia nr.70 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, dar și incidența art.396 alin.10 Cod procedură penală, având în vedere poziția procesuală a inculpatului.
Se constată că de la data comiterii infracțiunii și până la judecarea cauzei în fond a intrat în vigoare Noul Cod penal, însă prima instanță nu a analiza incidența dispozițiilor art.5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost interpretate prin decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.
Curtea va proceda, așadar, din oficiu la examinarea dispozițiilor art.5 Cod penal, constatând că, deși pentru infracțiunea de furt calificat, conform art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b, Noul Cod penal prevede limite mai reduse de pedeapsă, între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, având în vedere disp. art.396 alin.10 Cod procedură penală, comparativ cu vechea legislație care prevede pedeapsa închisorii de la 2 ani la 10 ani închisoare, pentru tratamentul sancționator al recidivei după condamnare, vechiul Cod penal prevede cumulul juridic al restului neexecutat cu pedeapsa rezultantă, iar noul Cod penal prevede cumul aritmetic al restului neexecutat la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății.
În condițiile în care nu se impune reducerea pedepsei stabilită de către prima instanță, astfel cum se va arăta mai jos, dacă s-ar aplica inculpatului pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei judecăți pedeapsa minimă prevăzută de Noul Cod penal, respectiv aceea de 1 an și 4 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor referitoare la recidivă conform art.43 alin.1 Cod penal, restul de 292 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 132/2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. ar trebui adăugat la pedeapsa stabilită, astfel că prin aplicarea cumulului aritmetic s-ar ajunge la o pedeapsa rezultantă de 1 an, 4 luni și 292 zile închisoare, rezultând o pedeapsă mai mare decât pedeapsa stabilită de judecătorul fondului, conform vechiului cod penal, ceea ce este inadmisibil în calea de atac promovată de inculpat.
Curtea conchide, așadar, că sunt mai favorabile inculpatului dispozițiile în vigoare la data comiterii infracțiunii.
În ceea ce privește critica de netemeinicie invocată de inculpatul P. C. C., Curtea reține raportat la împrejurările în care a fost comisă infracțiunea de furt calificat (inculpatul a pătruns prin efracție, fără drept, în locuința persoanei vătămate), relațiile sociale încălcate și care ocrotesc patrimoniul, inviolabilitatea domiciliului și a vieții private a persoanei, cuantumul prejudiciul cauzat și care nu a fost recuperat, că în cauză prima instanță a realizat o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal din 1969.
Chiar dacă apelantul inculpat P. C. C. a recunoscut comiterea infracțiunii, conduitei sale procesuale nu i se poate acorda o semnificație mai mare în raport de cele rezultate din examinarea gradului de pericol social concret al infracțiunii comise, astfel cum au fost menționate mai sus, și circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist, condamnat pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului persoanei, pedepsele care i-au fost aplicate, mai mari decât cea stabilită de prima instanță în prezenta cauză, neatingându-și scopul preventiv educativ, inculpatul perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, fapta dedusă judecății fiind comisă pe durata liberării condiționate când inculpatul ar fi trebuit să dea dovezi de îndreptare și să-și adapteze comportamentul la normele sociale ocrotite de lege.
Se constată, așadar, că pedeapsa minimă de 2 ani închisoare stabilită de prima instanță care a fost contopită potrivit art.61 alin.1 teza a doua Cod penal din 1969 cu restul de 292 de zile închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr. 132/2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, este proporțională și de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Critica invocată de inculpat în sensul că persoana vătămată dorește împăcarea nu poate fi primită în condițiile în care instituția împăcării, cauză care înlătură răspunderea penală, presupune o manifestare de voință a persoanei vătămate, exprimată în acest sens, poziție procesuală care nu a fost adoptată de V. E. la instanța de fond.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului conform art.1357 Cod civil respectiv: fapta ilicită, astfel cum a fost dovedită în latura penală, constând în sustragerea, prin efracție, a bunurilor din patrimoniul persoanei vătămate, prejudiciul cauzat persoanei vătămate, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția inculpatului care a acționat cu intenție directă.
Deși persoana vătămată și-a recuperat bunurile sustrase de inculpat, prin comiterea infracțiunii de furt prin efracție i-au fost produse daune materiale, astfel că este îndreptățită la acordarea de despăgubiri, aceasta cu atât mai mult cu cât la instanța de fond inculpatul a arătat că este de acord să achite suma de 1.000 lei pretinsă de partea civilă cu titlu de prejudiciu.
La examinarea din oficiu, Curtea reține că judecătorul fondului a încălcat principiul disponibilității părții care guvernează acțiunea civilă și atunci când este alăturată acțiunii penale, întrucât a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de prejudiciu cauzat persoanei vătămate, deși la termenul din 7 februarie 2013, în fața primei instanțe, persoana vătămată V. E. s-a constituit pare civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei.
Față de considerentele expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală va fi admisă calea de atac formulată de inculpat împotriva sentinței penale nr.1414 din 15 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești care va fi desființată în parte, în latură civilă, în sensul că va fi redus cuantumul daunelor materiale de la 2.500 lei la 1.000 lei.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală se va dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariu apărător oficiu pentru apelantul inculpat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul P. C. C., fiul lui C. și M., ns. la data de 20 mai 1981, CNP_, domiciliat în com. Vâlcănești, ., f.f.l. în com. Dumbrăveni ., jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr.1414 din 15 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești pe care o desființează în parte, în latură civilă, în sensul că reduce cuantumul daunelor materiale de la 2.500 lei la 1.000 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariu apărător oficiu pentru apelantul inculpat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. R. I. N.
Grefier,
D. R. D.
Tehnored.jud.C.R.
5 ex./ .9 decembrie 2015
Dosar fond –_ - Judecătoria Ploiești
Jud. fond Z. A. C.
Operator de date caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
