Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 1003/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1003/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.1003
Ședința publică din data de 23 octombrie 2015
Președinte – C. R.
Judecător – I. N.
Grefier – D. R. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul T. L. C., deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr. 958 din data de 17 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul condamnat T. L. C., asistat de avocat din oficiu M. I., potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/05.10.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu ia legătura cu apelantul condamnat T. L. C. aflat în stare de deținere.
La interpelarea Curții, apelantul condamnat T. L. C. arată că a primit un exemplar de pe încheierea de ședință, așa cum s-a dispus la termenul anterior.
Avocat din oficiu M. I. susține că apelantul condamnat insistă în calea de atac promovată și vrea să plătească, urmând ca amenda să nu se transforme în zile de închisoare.
Învederează că s-a solicitat o repunere în termen.
Curtea pune în discuție excepția tardivității invocate la termenul din 5 octombrie 2015 de către reprezentantul Ministerului Public.
Avocat din oficiu M. I. având cuvântul în susținerea motivelor pentru care se solicită repunerea în termenul de apel, arată că acesta consideră că a fost înștiințat la data de 14.08.2015 și pe 17 sau 18.08.2015 a formulat apelul, după ce a fost extrădat, ca atare, încadrându-se în termenul legal, care se socotea de la data la care a luat cunoștință de existența acestei sentințe, chiar dacă ea a fost dată la 17.10.2013 de către Judecătoria B..
Apelantul condamnat T. L. C. arată că în octombrie 2013 locuia în B., Cartier Broșteni, ., . și domiciliul stabil.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la excepția invocată și cererea formulată de către apărătorul din oficiu, apreciază că apelul declarat de către condamnat este tardiv, deoarece acestuia i-a fost comunicată hotărârea la domiciliul indicat, la care a fost citat de instanța de fond, la data de 26.10.2013, iar calea de atac a fost exercitată este cu mult peste termenul legal, la 17.08.2015, neexistând probe care să justifice repunerea în termen, deoarece nu s-a demonstrat nici cauză de împiedicare a exercitării căii de atac în termen legal.
Avocat din oficiu M. I., având în vedere cele precizate de apelantul condamnat la termenul de astăzi, susține că acesta a avut cunoștință de sentință la data de 14.08.2015, când familia i-a adus hotărârea, fiind reținut și arestat. Până la acea dată nu a avut cunoștință, nesemnând direct de primirea acesteia.
Practic, apelantul inculpat a spus că nu a avut cunoștință de conținutul sentinței decât când a venit familia la vizită, între momentul când a luat cunoștință, până în momentul în care a formulat contestația, ulterior calificată drept apel, fiind cca.4 zile.
Apelantul condamnat, la interpelarea Curții, arată că este încarcerat de 10 luni, respectiv de la data de 20.12.2014.
Apelantul condamnat T. L. C., având ultimul cuvânt, solicită să i se dea posibilitatea de a plăti amenda și pedeapsa să nu se transforme în zile de închisoare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 958 din data de 17 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:
A fost admisă cererea formulată de petentul Ministerul Justiției – Serviciul cooperare judiciara internațională în materie penală și s-a recunoscut decizia adoptată de judecătorul de politie în dosarul nr. 08-_-12 al Tribunalului Almelo la data de 23 august 2012, definitiva la data de 7 septembrie 2012.
În executarea sancțiunii amenzii penale aplicate a fost obligat intimatul Tanasan L. C., la plata echivalentului în lei la aceasta data a sumei de 500 Euro.
S-a dispus ca autoritatea competentă a statului emitent să fie informată despre executarea hotărârii imediat după încheierea executării.
Instanța de fond a reținut, analizând actele și lucrările dosarului, că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10 iulie 2013, sub nr._, Ministerul Justiției – Serviciul cooperare judiciara internațională în materie penala a solicitat recunoașterea deciziei adoptată de judecătorul de poliție în dosarul nr. 08-_-12 al Tribunalului Almelo la data de 23 august 2012, definitiva la data de 7 septembrie 2012.
La dosar s-au depus adresa emisa de autoritatea străina competentă către Judecătoria B.; anexa-certificat prev. de art.4 din Decizia - cadru 2005/214/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, în limba flamandă și în limba romana; decizia adoptată de judecătorul de politie în dosarul nr. 08-_-12 al Tribunalului Almelo la data de 23 august 2012, definitiva la data de 7 septembrie 2012.
Prin decizia adoptată de judecătorul de politie în dosarul nr. 08-_-12 al Tribunalului Almelo la data de 23 august 2012, definitiva la data de 7 septembrie 2012., intimatul Tanasan L. C. a fost obligat la plata sumei de 500 euro .
S-a reținut că sus-numitul a fost acuzat - în conformitate cu art. 45, 310 cod penal („Wetboek van Strafrecht”) pentru tentativă de furt.
Analizând cererea formulată, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 240 din Legea nr. 302/2004 rep., autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241; conform acestui text de legerecunoașterea și executarea unei hotărâri pot fi refuzate dacă: nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea, împotriva persoanei condamnate și pentru aceleași fapte s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent și, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată, executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competența instanțelor române, hotărârea se referă la fapte care sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parțial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare ori au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorași infracțiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României, există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii, hotărârea a fost pronunțată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunțat hotărârea, conform certificatului prevăzut la anexa nr. 3, persoana respectivă, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naționale, referitor la dreptul său de a contesta cauza și la termenele de exercitare a căii de atac ori nu s-a prezentat personal, cu excepția cazului în care certificatul precizează că persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naționale, referitor la procedura desfășurată în conformitate cu legea statului emitent ori persoana a specificat că nu contestă cauza, pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 239 pct. 38 din Legea nr. 302/2004 următoarele infracțiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislația statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru și fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoașterea și executarea hotărârilor: comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus și perioadele de odihnă și reglementările privind bunurile periculoase.
Prima instanță a constatat că fapta de furt pentru care a fost sancționat intimatul în Olanda nu trebuie să fie incriminata conform legislației statului român, fiind exclusa de lege de la dubla incriminare.
Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condițiile legale, instanța de fond a admis cererea formulată de petentul Ministerul Justiției – Serviciul cooperare judiciara internațională în materie penală și a recunoscut decizia adoptată de judecătorul de politie în dosarul nr. 08-_-12 al Tribunalului Almelo la data de 23 august 2012, definitiva la data de 7 septembrie 2012.
În executarea sancțiunii amenzii penale aplicate intimatului Tanasan L. C., prin aceasta decizie a fost obligat intimatul la plata echivalentului în lei la aceasta data a sumei de 500 Euro.
Autoritatea competentă a statului emitent a fost informată despre executarea hotărârii imediat după încheierea executării.
În executarea sancțiunii amenzii aplicate prin aceasta decizie a fost obligat intimatul la plata echivalentului în lei a sumei de 180 Euro, la data pronunțării sentinței, urmând a se atrage atenția acestuia asupra consecințelor prevăzute de art. 631 Cod penal, constând în aceea ca, în cazul în care se va sustrage, cu rea-credința, de la executarea amenzii în valoare de 160 euro și a cheltuielilor judiciare în valoare de 20 euro, instanța poate înlocui aceasta pedeapsă cu cea a închisorii, în limitele prevăzute.
Împotriva sentinței penale nr. 958 din data de 17 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. a declarat apel intimatul T. L. C..
În ședința publică din data de 05 octombrie 2015, constatând că hotărârea primei instanțe este pronunțată la data de 17 octombrie 2013, fiind supusă recursului, Curtea a calificat calea de atac formulată ca fiind apel, în raport de normele tranzitorii procesual penal.
La același termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de tardivitate a căii de atac formulată de inculpat, în raport de dispozițiile cuprinse în art. 410 Cod proc. penală.
Apelantul prin avocat desemnat din oficiu, a formulat cerere de repunere în termenul de apel susținând că a luat cunoștință de dispozitivul minutei hotărârii la momentul în care a fost extrădat.
Personal, apelantul intimat a susținut că în octombrie 2013 locuia în B., Cartier Broșteni, ., .> A precizat apelantul că a luat cunoștință de conținutul hotărârii la data de 14 august 2015, când familia i-a adus la vizită adresa instanței.
Curtea, examinând cererea de repunere în termen formulată de apelantul intimat, în raport de motivele invocate și raportat la dispozițiile legale incidente, constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge, reținând următoarele:
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 411 Cod procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.
Se constată că prima instanță a comunicat minuta sentinței penale nr. 958 din 17 octombrie 2013, la domiciliul din B., Cartier Broșteni, ., potrivit dovezii de primire-predare a procesului verbal, fila 35 dosar fond, apelantul intimat declarând la termenul din 23 octombrie 2015 că domiciliul său era la locuința unde i-a fost comunicată minuta.
Comunicarea a fost afișată la ușa locuinței având mențiunea că nicio persoană nu a fost găsită.
Împrejurarea că la data la care i s-a comunicat minuta sentinței, inculpatul nu a fost găsit la domiciliu și, drept urmare, nu a luat cunoștință de conținutul sentinței, deși reală, rezultând din mențiunile consemnate de factorul poștal în procesul verbal de predare, nu constituie cauză temeinică de împiedicare, în sensul prev. de art. 411 Cod procedură penală, deoarece procedura comunicării a fost conformă dispozițiilor legale.
Totodată, apelantul intimat nu a făcut dovada că la data respectivă ar fi fost încarcerat astfel cum a susținut, cu atât mai mult cu cât în cererea de apel formulată a menționat că a fost arestat începând cu data de 20.12.2014, deci cu mult după data când i-a fost comunicată minuta hotărârii primei instanțe.
Prin urmare, constatând că intimatul nu a invocat motive pertinente care să constituie cauză temeinică de împiedicare, așa cum prevăd disp. art. 411 Cod procedură penală, cererea de repunere în termen este neîntemeiată și va fi respinsă.
Luând în examinare excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, se constată că aceasta este întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce urmează:
În cauza de față, după cum s-a arătat mai sus, comunicarea copiei minutei a avut loc la data de 22 octombrie 2013, iar calea de atac promovată de intimat, calificată ca fiind apel, a avut loc la data de 17 august 2015, prin urmare, cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicare, astfel că excepția fiind întemeiată, în temeiul disp. art. 421 alin. 1 lit. a) teza I Cod procedură penală, urmează să se dispună respingerea apelului declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr. 958 din data de 17 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria B..
Reținând culpa procesuală a apelantului condamnat, în temeiul disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, urmează să se dispună obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în ceea ce privește onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei, raportat la concluziile formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de condamnatul T. L. C., fiul lui C. și C., născut la data de 17 octombrie 1989, CNP_, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr. 958 din data de 17 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria B..
În baza art.421 pct.1 lit. a) teza I Cod procedură penală respinge ca tardiv apelul declarat de condamnatul T. L. C. împotriva sentinței penale nr.958 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria B..
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorari avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. R. I. N.
Grefier,
D. R. D.
Tehnored.jud.. C.R.
4 ex./ .13.11..2015
Dosar fond –_ - Judecătoria B.
Jud. fond A. B.
Operator de date caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1016/2015.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1008/2015.... → |
|---|
