Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1008/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1008/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.1008

Ședința publică din data de 23 octombrie 2015

Președinte – C. R.

Judecător – I. N.

Grefier – D. R. D.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de asiguratorul S. DE A. REASIGURARE ASTRA ASIGURĂRI S.A., inculpatul B. CRISITAN și părțile civile S. E. și S. S. împotriva sentinței penale nr.474 din data de 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Găiești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat B. C., asistat de avocat ales V. N., potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/2015, atașată la fila 21 din dosar și apelanții părți civile S. E. și S. S., asistați de avocat ales P. B., potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/2015, lipsind apelanta S. de A. Reasigurare Astra Asigurări S.A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Avocat ales V. N., pentru apelantul inculpat B. C., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în caracterizare de la locul de muncă în dovedirea comportamentului impecabil, un set de acte de stare civilă, în dovedirea faptului că are trei copii și dovada domiciliului, a diferenței de vârstă și a stării conflictuale dintre părți.

Reprezentantului Ministerului Public nu se opune administrării probei cu înscrisuri solicitate de apelantul inculpat B. C..

Avocat ales P. B., pentru apelanții părți civile S. E. și S. S., cu privire la înscrisurile în circumstanțiere, respectiv caracterizarea de la locul de muncă, arată că nu se opune, însă cu privire la plângerile efectuate apreciază că nu sunt dovezi ale săvârșirii unor infracțiuni.

Susține că aceste plângeri sunt în curs de soluționare și solicită să fie respinsă această probă ca nefiind utilă cauzei.

Avocat ales V. N., pentru apelantul inculpat B. C., având cuvântul cu privire la adeverința de salariu depusă susține că se va solicita aplicarea legii penale mai favorabile, pentru infracțiunea de violare de domiciliu existând alternativa amenzii.

Având în vedere teza probatorie indicată de apărătorul ales al apelantului inculpat B. C. în legătură cu înscrisurile în circumstanțiere, față de motivele invocate de către ambele părți, atât de către inculpat cât și de părțile civile în căile de atac promovate, Curtea constată ca fiind relevantă soluționării cauzei proba cu înscrisuri, sens în care, admite cererea formulată de către apărătorul ales al apelantului inculpat B. C., ia act că au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere și alte înscrisuri despre care a făcut vorbire avocatul acestei părți la termenul de astăzi, proba fiind administrată.

Întrebat fiind apelantul inculpat B. C. susține că nu dorește să dea declarații în fața instanței de control judiciar.

Curtea, nefiind de formulat alte cereri și nici excepții, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat ales P. B., pentru apelanții părți civile S. E. și S. S., formulează concluzii de admitere a apelului și învederează că instanța de fond, la aprecierea pedepselor s-a îndreptat către minimul special, deși nu erau întrunite legale de a aplica o amendă spre minim.

Susține că în faza de urmărire penală inculpatul a reușit să influențeze martorul S. L., care și-a schimbat în totalitate declarația în fața instanței, încercând și influențarea celorlalți martori.

S-a solicitat în fața instanței de fond dispunerea măsurii arestului preventiv, întrucât S. S. a fost bătut și i-au fost rupte mâinile.

Având în vedere aceste aspecte, unitatea de parchet nu s-a sesizat din oficiu, iar instanța de fond a respins cererea de arestare preventivă ca fiind inadmisibilă.

Apreciază că aplicarea unei amenzi spre minim nu este potrivită în acest dosar, având în vedere atitudinea nesinceră din faza de urmărire penală, încercarea de a influența martorii și bătaia din faza de cercetare judecătorească.

Deși în mod greșit s-a aplicat o pedeapsă cu suspendare, apreciază că în prezentul dosar se impunea o măsură cu executare, scopul aplicării sancțiunii fiind de reeducare și de sancționare a faptelor infracționale.

Solicită aplicarea unei măsuri îndreptate spre mediul pedepsei infracțiunilor aplicate, iar forma executării să fie cea cu executare.

Pe latură civilă susține că s-au acordat daune morale în cuantum de 1.000 lei și apreciază că acestea sunt foarte mici față de cele trei infracțiuni săvârșite, având în vedere traumele fizice și psihice la care au fost supuși apelanții părți civile, și împrejurarea că și în momentul de față continuă activitatea infracțională a inculpatului.

Consideră că se poate impune o măsură cu executare, chiar dată este o primă infracțiune, urmând a se alătura și celelalte dosare care sunt în curs de cercetare.

Avocat ales V. N., pentru apelantul inculpat B. C., având cuvântul cu privire la apelul formulat de părțile civile, solicită respingerea acestuia și învederează că din înscrisurile anexate la dosar, cu toate că se face afirmația că nu ar fi proporțională pedeapsa aplicată, rezultă dovada aprecierii medicului legist cu privire la cele 3-4 zile de îngrijiri medicale. Susține că doar cu acești vecini a avut probleme, din fișa de cazier reieșind că acesta nu a avut altă condamnare.

Cu privire la părțile civile arată că au avut un comportament care a afectat existența apelantului inculpat și a familiei sale.

Învederează că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, față de faptul că i s-a făcut plângere, și apreciază că pedeapsa este proporțională.

Consideră că daunele de 1.000 lei sunt suficiente așa cum s-au acordat de instanța de fond.

Solicită respingerea apelului formulat de părți civile S. E. și S. S..

Față de afirmația că sunt și alte procese arată că este doar unul.

În susținerea apelului propriu raportat la cele trei infracțiuni, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de violare de domiciliu, iar instanța de fond, care a făcut o judecată în baza vechiului cod penal, i-a aplicat o sancțiune de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea suspendării condiționate.

Arată, în principal, în baza art.16 alin.1 Cod penal solicită achitarea inculpatului pentru această infracțiune, raportat la faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea faptei pentru care acesta a fost condamnat.

Apreciază că nu a fost dovedită această faptă săvârșită de inculpat și solicită achitarea acestuia.

În subsidiar, raportat tot la această faptă, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor 5 Cod penal, întrucât instanța de fond a soluționat cauza pe baza dispozițiilor vechiului Cod penal, considerând că acestea îi sunt mai favorabile.

De asemenea, apreciază că legea penală mai favorabilă este cea nouă, astfel că art.224 alin. 1 și 2, așa cum este reglementată este mult mai blândă.

Raportat la materialul probator administrat în cauză, la natura incidentului, la modalitatea în care ar fi fost săvârșită această infracțiune, solicită să se observe că martorul confirmă că inculpatul a părăsit domiciliul părților civile și apreciază că și în ceea ce privește această faptă penală măsura amenzii este suficientă.

Raportat la pedeapsa amenzii arată că inculpatul este salariat, este unicul întreținător al familiei cu trei copii și solicită încadrarea în limitele minime prevăzute de textul de lege pentru această faptă.

În baza art. 421 alin.2 lit. c) Cod procedură penală solicită admiterea apelului, desființarea soluției instanței de fond, în principal solicită achitarea în ce privește infracțiunea de domiciliu, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse cu amenda, urmând a se face aplicarea art. 39 lit. c) Cod penal.

Cu privire la apelul declarat de S. DE A. REASIGURARE ASTRA ASIGURĂRI solicită respingerea acestuia, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

În ce privește înscrisurile depuse susține că din acestea rezultă că nu au legătură cu fapta, nefiind depuse facturi în dovada achitării prejudiciului și cuantumului acestuia.

Avocat ales P. B., pentru apelanții părți civile S. E. și S. S. solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și netemeinic.

Susține că la dosar există dovada acordării unui număr de 70-75 zile îngrijiri medicale pentru că i-au fost rupte mâinile apelantului parte civilă S. S..

Învederează că declarațiile părților vătămate cât și declarațiile martorilor confirmă faptul că inculpatul a intrat în locuința apelanților părți civile și a săvârșit infracțiunile pe care instanța de fond în mod temeinic și legal le-a constatat.

Solicită respingerea apelului formulat, achitarea inculpatului fiind o cerere abuzivă, pentru că acesta a recunoscut că a avut loc o altercație iar acum spune că nu a fost violare de domiciliu.

Cu privire la apelul formulat de asiguratorul S. de A. Reasigurare Astra Asigurări susține că există dovezi, facturi și chitanțe de plăți făcute de către asigurator la dosarul cauzei, motiv pentru care solicită admiterea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate în cauză de inculpatul B. C., de părțile civile S. E. și S. S. și de asiguratorul S. de A. Reasigurare Astra Asigurări, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică atât în latură penală cât și în latură civilă.

Susține că instanța de fond a procedat la o justă evaluare a probatoriului administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, reținând în mod corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, violare de domiciliu și distrugere, săvârșite în seara zile de 11 decembrie 2011, probatoriul administrat în cauză susținând vinovăția acestuia și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, pentru care s-a solicitat achitarea.

În ceea ce privește sancțiunea penală aplicată inculpatului, de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea disp. art. 81 Cod penal, apreciază că aceasta este corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, iar instanța de fond, în raport de sancțiunea prevăzută de legea penală la care s-a orientat a apreciat corect a fi mai favorabilă legea penală veche în cauză.

Nu sunt temeiuri care să justifice nici aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, aceasta fiind în raport de faptele comise de către inculpat și de circumstanțele sale personale, acesta aflându-se la prima încălcare a legii penale.

Apreciază că această sancțiune ar fi una excesivă, iar pe de altă parte nu se justifică nici aplicarea unei pedepse pecuniare printr-o eventuală raportare la dispozițiile noului Cod penal, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit un concurs de infracțiuni și consecințele produse ca urmare a activității infracționale asupra celor două persoane vătămate.

În ce privește daunele materiale apreciază că a fost stabilit de prima instanță un cuantum rezonabil, apt să asigure acoperirea suferințelor cauzate părții civile prin activitatea infracțională a inculpatului, iar în ceea ce privește susținerile asiguratorului S. de A. Reasigurare Astra Asigurări, susține că acestea sunt neîntemeiate, deoarece înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc în concret faptul că ar asiguratorul ar fi plătit vreo sumă de bani către cele două părți civile cu titlu de despăgubiri pentru săvârșirea faptelor deduse judecății, iar pe de altă parte, una dintre sumele solicitate vizează o infracțiune pentru care în cursul urmăririi penale s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată.

Apelantul inculpat B. C., având ultimul cuvânt, arată că situația este mult mai gravă decât cea prezentată de avocat, la patru luni după ce părțile civile s-au mutat au început cu reclamațiile, formulând în jur de 20 de plângeri la care s-a răspuns că nu este vinovat cu nimic.

Susține că este amenințat, își asumă faptele și le regretă.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 474 din data de 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Găiești, s-a apreciat că este mai favorabilă pentru inculpat, în ansamblu, legea penală veche.

În baza art. 180 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 3 și art. 5 din Noul Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal anterior, cu referire la art. 396 alin. 1 și 2 din Noul Cod de Procedură Penală, art. 33 lit. a) Cod penal anterior:

A fost condamnat inculpatul B. C. la o pedeapsă de 800 de lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, persoană vătămată S. S., faptă din data de 11.12.2011;

În temeiul art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 3 și art. 5 din Noul Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal anterior, cu referire la art. 396 alin. 1 și 2 din Noul Cod de Procedură Penală, art. 33 lit. a) Cod penal anterior a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă din data de 11.12.2011;

Potrivit art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Conform art. 217 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 3 și art. 5 din Noul Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal anterior, cu referire la art. 396 alin. 1 și 2 din Noul Cod de Procedură Penală, art. 33 lit. a) Cod penal anterior a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 500 de lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă din data de 11.12.2011.

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. d), e) Cod penal anterior s-au contopit cele trei pedepse aplicate, pedeapsa cea mai grea fiind aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior s-a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 81 și art. 82 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată și executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior.

Potrivit art. 15 din Legea 187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 397 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală, raportat la art. 25 din Noul Cod de Procedură Penală s-a respins acțiunea civilă alăturată acțiunii penale formulată de partea civilă S. E..

S-a admis în parte acțiunea civilă alăturată acțiunii penale formulată de partea civilă S. S..

A fost obligat inculpatul B. C. să plătească părții civile S. S. suma de 1.000 de lei cu titlu de daune morale.

S-au respins, în rest, ca neîntemeiate, pretențiile părții civile S. S. privind acordarea de daune morale.

S-a respins acțiunea civilă formulată de S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 25.06.2013, întocmit în dosarul nr. 2618/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal (parte vătămată S. S.), violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal (faptă săvârșită în data de 11.12.2011) și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (faptă comisă în data de 11.12.2011), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal (părți vătămate S. S. și S. E.); scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B. C. și B. V., pentru săvârșirea faptei de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (fapta din 11.09.2011) și neînceperea urmăririi penale față de: B. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal (faptă din 11.09.2011), amenințare prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal (părți vătămate S. S. și S. E.); B. V., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal (faptă din 11.09.2011); B. M., pentru faptele de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (fapta din 11.09.2011) și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (fapta din 11.12.2011), cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; B. M., pentru faptele de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal (fapte din 11.09.2011).

S-a dispus, totodată, disjungerea cauzei cu privire la faptele reclamate de către partea vătămată S. E. ca fiind săvârșite în data de 11.09.2011, urmând ca un exemplar al rechizitoriului împreună cu copii de pe plângerile și declarațiile părții vătămate S. E., proces verbal de cercetare la fața locului și declarații învinuiți să se trimită la Postul de Poliție Corbii M. în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a autorilor infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal (fapte reclamate de partea vătămată S. E. ca fiind săvârșite în data de 11.09.2011).

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 12.09.2011 partea vătămată S. E. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în seara de 11.09.2011, învinuiții B. C. și B. M. au pătruns în curtea imobilului pe care îl deține în localitatea Bărăceni, ., județul Dâmbovița, unde au spart mai multe geamuri termopan și au lovit ușa locuinței, în completarea declarației dată la 01.06.2012 precizând că indică drept autori pe membrii familiei B., respectiv B. C., B. M., B. V. și B. M., neștiind care dintre ei a săvârșit fapta reclamată, plângerea formând obiectul dosarului nr. 2618/P/2011.

La data de 11.12.2011 partea vătămată S. E. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în seara de 11.12.2011, în timp ce se afla în curtea imobilului pe care îl deține în localitatea Bărăceni, ., județul Dâmbovița, a fost amenințată de către învinuiții B. C. și B. M., plângerea formând obiectul dosarului nr. 3402/P/2011, în acest sens fiind formulată o plângere de către partea vătămată S. S., care arată că în aceeași împrejurare a fost lovit cu pietre de către învinuitul B. C., care l-a amenințat, a aruncat cu pietre către proprietatea sa, fiindu-i provocate distrugeri, arătând totodată că pietrele aruncate de către învinuit l-au rănit în zona capului, a șoldului și a picioarelor, iar învinuitul B. C. a intrat fără drept în curtea proprietății sale, precum și față de B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, partea vătămată S. S. precizând în mod expres în completarea plângerii luată la 01.06.2011 că a înțeles să depună plângere față de B. C. pentru infracțiunile de violare de domiciliu, loviri sau alte violențe, distrugerea casei și amenințare și față de B. M. pentru amenințare, aceasta fiind cea care căra pietrele pe care le arunca B. C..

La dosarul cauzei a fost atașat certificatul medico legal A2/8183/12.12.2011 care arată că partea vătămată S. S. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu și de corp - plan dur, ce pot data din 11.12.2011 și necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Părțile vătămate au propus ca martori pe S. L., I. G. M. și B. I..

Din cercetări a rezultat că în seara de 11.12.2011, în jurul orei 19,00, părțile vătămate S. S. și S. E. se aflau în bucătăria imobilului pe care îl dețin în localitatea Bărăceni, comuna Corbii M., ., județul Dâmbovița, împreună cu martorii I. G. M. și S. L., iar la un moment dat au auzit zgomote. Partea vătămată S. S. a ieșit afară și imediat a fost lovit de pietrele aruncate de către B. C., care aflat în curtea locuinței sale, arunca cu pietre înspre proprietatea părții vătămate.

Încercând să aplaneze conflictul, partea vătămată S. S. i-a cerut inculpatului B. C. să înceteze, dar acesta, în loc să de curs solicitării, a sărit în curtea imobilului lui S. S. având în mână un obiect metalic, apropiindu-se amenințător.

Deși partea vătămată S. S. i-a cerut insistent de mai multe ori lui B. C. să părăsească curtea, acesta în primă fază nu a dat curs solicitărilor, iar după circa 5 minute, văzând că partea vătămată S. E. intenționa să anunțe organele de poliție, a sărit gardul înapoi în curtea sa, continuând să arunce cu pietre către imobilul părții vătămate, provocând astfel distrugeri la exteriorul clădirii, partea vătămată S. E. solicitând prin apel 112 intervenția organelor de poliție.

Martorii I. G. M. și S. L. au confirmat săvârșirea faptelor în modalitatea expusă mai sus, iar martorul B. I., deși indicat de către părțile vătămate că a asistat la incident, neagă prezența sa la locul săvârșirii faptelor, declarând că nu a fost de față, dar a văzut că la domiciliul părților vătămate a avut loc o altercație în seara de 11.12.2011, fără ca acesta să poată preciza cine au fost participanții.

Audiată în cauză, învinuita B. M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, iar inculpatul B. C. recunoaște doar că în seara zilei de 11.12.2011 a avut inițial o altercație verbală cu partea vătămată S. S. în timp ce acesta se afla în curtea sa, iar apoi au aruncat unul în celălalt cu pietre, precizând că este posibil ca pietrele aruncate să-l fi lovit pe S. S..

Deși părțile vătămate S. E. și S. S. au arătat în plângerile lor faptul că în seara de 11.12.2011 au fost amenințați cu moartea de către învinuiții B. M. și B. C., martorii audiați în cauză nu au confirmat acest aspect, arătând că cei doi învinuiți adresau injurii părților vătămate, astfel că în temeiul art. 10 lit. d cod procedură penală, s-a dispune scoaterea de sub urmărire penală față de B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 cod penal și neînceperea urmăririi penale față de B. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 cod penal.

Cu privire la fapta de distrugere, infracțiune prev. de art. 217 alin. 1 cod penal (faptă comisă în data de 11.12.2011), pretins săvârșită de către B. M., având în vedere că există contradicții între cele declarate de către partea vătămată S. S., care a precizat în mod expres în completarea plângerii luată la 01.06.2011 că a înțeles să depună plângere față de B. C. pentru infracțiunile de violare de domiciliu, lovire sau alte violențe, distrugerea casei și amenințare și față de B. M. pentru amenințare, partea vătămată făcând precizarea că aceasta este cea care căra pietrele pe care le arunca B. C. și ansamblul probator administrat în cauză până la acest moment, s-a constatat că există dubii cu privire la săvârșirea faptei de distrugere de către B. M., aceasta arătând în declarația sa că doar soțul său și partea vătămată S. S. au aruncat unul în celălalt cu pietre, urmează să se dispună în temeiul art. 10 lit. c cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de B. M. pentru infracțiunea de distrugere, infracțiune prev. de art. 217 alin. 1 cod penal (faptă săvârșită în data de 11.12.2011).

Referitor la faptele săvârșite în data de 11.09.2011, din declarațiile martorilor S. L. și B. I. a rezultat că în seara zilei de 11.09.2011 învinuiții B. V. și B. C. au pătruns în curtea imobilului pe care părțile vătămate S. E. și S. S. îl dețin în localitatea Bărăceni, comuna Corbi M., ., județul Dâmbovița, unde au spart mai multe geamuri tip termopan, declarațiile lor fiind contradictorii cu privire la situația de fapt, astfel că martorul S. L. audiat în data de 11.12.2011 precizează că în data de 11.09.2011, în jurul orelor 23,00, a văzut în curtea părților vătămate pe B. C. și încă un bărbat pe care nu l-a recunoscut, în timp ce aceștia spărgeau geamurile, fapte pe care le-a relatat părții vătămate S. E., în timp ce în declarația luată părții vătămate S. E. pe data de 12.09.2011 aceasta precizează că în curtea imobilului au pătruns B. C. și B. M. care au spart gemurile.

În declarația dată în 01.06.2012 S. L. a arătat că nu a putut vedea pe B. V. și B. C. în timp ce spărgeau geamurile părții vătămate din cauza faptului că era întuneric și iluminatul public nu funcționa, iar în data de 29.10.2012, în declarația dată în fața procurorului, în prezența apărătorului ales al părții vătămate, acesta a declarat că în seara de 11.09.2011 a văzut pe B. V. și B. C. în timp ce spărgeau geamurile părții vătămate și chiar dacă iluminatul stradal nu funcționa, a iluminat zona respectivă cu o lanternă pe care o avea asupra sa, astfel că cei doi învinuiți, văzându-l, s-au aplecat la pământ și după circa 10 minute au fugit, arătând că alte persoane în afară de B. M. nu au asistat la incident, fără să poată explica de ce în declarațiile anterioare a omis să spună aceste detalii.

În declarația sa, martorul B. I. a afirmat că în seara zilei de 11.09.2011 a văzut pe B. V. și B. C. în timp ce se afla în curtea părții vătămate S. E., iar B. M. îl îndemna să spargă geamurile, observând când B. C. a spart cu o bâtă becul ce ilumina curtea, apoi a auzit zgomot de geamuri sparte, dar fiindu-i frică nu a mai stat în acel loc și a plecat acasă, relatându-i a doua zi lui I. C. cele întâmplate, dar fără să precizeze cine erau autorii, comunicându-i abia în luna decembrie 2011 părții vătămate S. E. cine sunt autorii, fapt contrazis de martorul B. I. în propria declarație dată în data de 01.06.2012, care au afirmat că în acea seară a văzut la lumina lunii pe B. V. și B. C. în timp ce săreau gardul curții părții vătămate și a auzit zgomot de geamuri sparte, fără să observe cine a spart geamurile, precizând în mod expres că în acea zonă nu se mai aflau și alte persoane, arătându-i a doua zi lui I. C. geamurile sparte și spunându-i acestuia că autorii sunt B. V. și B. C., I. C. fiind cel care imediat i-a relatat părții vătămate S. E. cele auzite.

Ca mijloace de probă, au fost precizate în actul de sesizare a instanței plângerea și declarația părții vătămate S. E., plângerea și declarația părții vătămate Sgândăr S., declarațiile învinuitului B. C., declarațiile învinuitului B. V., declarațiile învinuitei B. M., declarație făptuitor B. M., certificat medico-legal nr. A2/8183/12.12.2011, declarațiile martorului S. L., declarațiile martorului I. G. M., declarațiile martorului B. I., declarațiile martorului M. F., declarațiile martorului O. A. E., declarațiile martorului O. E. D., proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto.

În drept, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că faptele învinuitului B. C. care în seara zilei de 11.12.2011, pe timp de noapte a aruncat cu pietre către imobilul aparținând părților vătămate S. S. și S. E., generând distrugeri exteriorului clădirii și provocând tot în acest mod părții vătămate S. S. leziuni ce au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale și tot în acest context a pătruns fără drept în curtea locuinței părților vătămate S. S. și S. E., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 cod penal (parte vătămată S. S.), violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 cod penal (faptă săvârșită în data de 11.12.2011) și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 cod penal (faptă comisă în 11.12.2011), toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.

Cu privire la acțiunea civilă s-a reținut în actul de sesizare a instanței că partea vătămată S. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 2896 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale, iar partea vătămată S. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

Cu privire la învinuit s-a reținut în actul de sesizare a instanței că învinuitul B. C. nu a recunoscut săvârșirea faptelor în integralitatea lor, recunoscând doar faptul că în seara zilei de 11.12.2011 a aruncat cu pietre către partea vătămată S. S., fiind posibil ca în acest mod să-i fi provocat leziuni.

Din fișa de cazier a rezultat că învinuitul B. C. nu este cunoscut cu antecedente penale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 04.07.2013, sub nr._ .

Analizând actele dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 11.12.2011 partea vătămată S. E. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în seara de 11.12.2011, în timp ce se afla în curtea imobilului pe care îl deține în localitatea Bărăceni, comuna Corbii M., ., județul Dâmbovița, a fost amenințată de către învinuiții B. C. și B. M., plângerea formând obiectul dosarului nr. 3402/P/2011, în acest sens fiind formulată o plângere de către partea vătămată S. S., care arată că în aceeași împrejurare a fost lovit cu pietre de către învinuitul B. C., care l-a amenințat, a aruncat cu pietre către proprietatea sa, fiindu-i provocate distrugeri, arătând totodată că pietrele aruncate de către învinuit l-au rănit în zona capului, a șoldului și a picioarelor, iar învinuitul B. C. a intrat fără drept în curtea proprietății sale, precum și față de B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, partea vătămată S. S. precizând în mod expres în completarea plângerii luată la 01.06.2011 că a înțeles să depună plângere față de B. C. pentru infracțiunile de violare de domiciliu, lovire sau alte violențe, distrugerea casei și amenințare și față de B. M. pentru amenințare, aceasta fiind cea care căra pietrele pe care le arunca B. C..

Părțile vătămate au propus ca martori pe S. L., I. G. M. și B. I..

Din cercetări a rezultat că în seara zilei de 11.12.2011, în jurul orei 19,00, părțile vătămate S. S. și S. E. se aflau în bucătăria imobilului pe care îl dețin în localitatea Bărăceni, comuna Corbii M., ., județul Dâmbovița, împreună cu martorii I. G. M. și S. L., iar la un moment dat au auzit zgomote. Partea vătămată S. S. a ieșit afară și imediat a fost lovit de pietrele aruncate de către B. C., care aflat în curtea locuinței sale arunca cu pietre înspre proprietatea părții vătămate.

În drept, instanța de fond a apreciat că faptele învinuitului B. C. care în seara de 11.12.2011, pe timp de noapte, a aruncat cu pietre către imobilul aparținând părților vătămate S. S. și S. E., generând distrugeri exteriorului clădirii și provocând tot în acest mod părții vătămate S. S. leziuni ce au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale și tot în acest context a pătruns fără drept în curtea locuinței părților vătămate S. S. și S. E., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 cod penal (parte vătămată S. S.), violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 cod penal (faptă săvârșită în data de 11.12.2011) și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 cod penal (faptă comisă în 11.12.2011), toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.

S-a arătat de către judecătorul fondului că în cursul cercetării judecătorești s-au întreprins următoarele: la data de 17.09.2013 a fost depus cazierul judiciar al inculpatului; la data de 13.11.2013 S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. s-a constituit parte civilă în cauză; la data de 14.11.2013 au fost audiate persoanele vătămate S. E. și S. S. sub aspectul constituirii de părți civile; în ceea ce privește latura penală a cauzei, inculpatul și persoanele vătămate și-au menținut declarațiile de la urmărire penală și nu au dorit să dea noi declarații în fața instanței; au fost încuviințate probe; la data de 12.12.2013 a fost audiat martorul I. G. M.; a fost audiat martorul B. I.; a fost audiat martorul M. F.; a fost audiată martora O. A. E.; la data de 13.03.2014 a fost audiată martora O. E. D.; la data de 26.06.2014 a fost audiat martorul S. L.; la data de 15.01.2015 au fost confruntați martorii S. L. și I. G. M.; la data de 05.03.2015 a fost audiat martorul U. Z.; a fost audiată martora E. E.; a fost audiat martorul S. V. M..

Inculpatul B. C. și-a menținut poziția de pe parcursul urmăririi penale în sensul nerecunoașterii faptelor.

Cu toate acestea, prima instanță a constatat că din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății, reiese că inculpatul a săvârșit, cu vinovăție, faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Pentru a aprecia astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte: la data de 11.12.2011 persoana vătămată S. E. a formulat plângere penală (f. 9 din dosarul de urmărire penală) prin care a sesizat că în aceeași zi, aflându-se la domiciliu împreună cu concubinul său, S. S., au fost amenințați cu moartea și cu incendierea casei de către B. M. și B. C..

La aceeași dată, persoana vătămată S. S. a formulat plângere penală (f. 10 din dosarul de urmărire penală) prin care a învederat că în ziua respectivă B. C. a pătruns fără drept în curtea imobilului său și a aruncat cu pietre asupra sa și a locuinței sale, lovindu-l în cap și peste corp, iar B. M. l-a amenințat cu moartea și cu incendierea casei.

Prin declarația dată la 01.06.2012 (f. 12-14 din dosarul de urmărire penală), persoana vătămată S. E. a arătat următoarele: în ziua de 11.12.2011, în jurul orelor 19,30, afară s-a auzit un zgomot puternic, soțul său ieșind din casă pentru a vedea ce se întâmplă. În acel moment a fost lovit de mai multe pietre, peste tot corpul, căzând la pământ. În acest context a ieșit și ea din locuință, însoțită de S. L. și de I. G., care au rămas în fața ușii, pentru că se arunca în continuare cu pietre. A văzut cum B. C. a sărit gardul în curtea locuinței lor, având în mână un obiect metalic. S. S. i-a cerut în mod repetat să părăsească domiciliul lor, până la urmă acesta conformându-se, după care a continuat să arunce cu pietre împreună cu B. M., cei doi amenințându-i în același timp. Din cauza pietrelor aruncate de B. C. și B. M., pereții locuinței lor au fost deteriorați. Persoana vătămată a solicitat intervenția organelor de poliție. Persoana vătămată S. S. a obținut un certificat medico-legal cu privire la incidentul din ziua respectivă.

Prin declarația dată la 01.06.2012 (f. 18-19 din dosarul de urmărire penală), persoana vătămată S. S. a arătat că în ziua de 11.12.2011, în jurul orelor 19,30, B. C., aflat pe gardul care desparte proprietățile lor, a început să arunce cu pietre către locuința lui S. S., acesta din urmă fiind lovit în mai multe zone ale corpului. De asemenea, s-au produs stricăciuni pereților și acoperișului. După aceea, B. C. a sărit gardul în curtea lui S. S., purtând în mână un obiect lucios de cca. 30 cm. S. S. a strigat-o pe concubina sa, care se afla în bucătărie împreună cu S. L. și I. G., iar B. C., văzând aceasta, s-a retras din curtea locuinței sale, continuând însă să îl amenințe până la sosirea organelor de poliție care au fost chemate de S. E.. A menționat că a obținut un certificat medico-legal cu privire la incidentul din ziua respectivă.

Prin declarația dată la 04.08.2012 (f. 26 din dosarul de urmărire penală), inculpatul B. C. a arătat că în ziua de 11.12.2011, l-a văzut pe S. S. lângă gardul dintre locuințele lor, iar acesta a început să arunce cu pietre în el, astfel că și B. C. a aruncat la rândul lui cu pietre către S. S.. A precizat că nu a văzut dacă l-a lovit, deoarece se înserase. Întrucât a ieșit la poartă soția lui B., S. S. a început să o jignească și să se certe cu ea, după care familia B. a mers în locuința sa.

Audiat la data de 25.06.2013 (f. 145 din dosarul de urmărire penală), inculpatul B. C. a arătat că este posibil ca el să îl fi lovit la mână pe S. S., dar nu recunoaște violarea de domiciliu și nici distrugerea.

Audiat la data de 12.06.2013, (f. 142 din dosarul de urmărire penală) inculpatul B. C. a precizat că recunoaște că în ziua de 11.12.2011 a aruncat cu pietre spre proprietatea lui S. S., după ce acesta din urmă a aruncat în el primul.

Audiată la data de 06.08.2012 (f. 30 din dosarul de urmărire penală), B. M. a arătat că la data de 11.12.2011 soțul său și vecinul acestora, S. S., au început să se certe, în acest timp aruncând reciproc cu pietre unul spre celălalt, dar nu crede că pietrele l-au lovit pe S. S.. A mai arătat că ea nu l-a amenințat pe S. S., ci S. S. a amenințat-o pe ea.

Audiat la data de 01.06.2012 (f. 37-38 din dosarul de urmărire penală), martorul S. L. a susținut că în ziua de 11.12.2011 se afla împreună cu I. G., S. E. și S. S. în bucătăria celor doi concubini. La un moment dat au auzit zgomot de pietre pe casă, iar S. S. a ieșit să vadă ce se întâmplă. S. L. a deschis ușa bucătăriei și i-a văzut pe B. C. și B. M. în lumina becului din curte, aruncând cu pietre. S. S. a fost lovit de o piatră aruncată de B. C.. La un moment dat, inculpatul a sărit peste poartă având în mână un obiect lucios, iar S. S. i-a cerut să părăsească curtea. B. C. s-a conformat după mai multe cereri de acest fel. După aceea, B. C. a continuat să arunce cu pietre asupra locuinței lui S. S., deteriorând pereții, ușile, acoperișul.

Audiat din nou la data de 29.10.2012 (f. 70-71 din dosarul de urmărire penală), martorul S. L. revine a arătat că nu a văzut momentul când persoana vătămată S. S. a fost lovită, dar aceasta i-a arătat că avea o leziune la mâna dreaptă, fiind lovită cu o piatră. A mai precizat că inculpatul a rămas în curtea persoanelor vătămate circa 5 minute.

Audiat la data de 01.06.2012 (f. 42-43 din dosarul de urmărire penală), martorul I. G. M. a precizat că în ziua de 11.12.2011 se afla împreună cu S. L., S. E. și S. S. în bucătăria celor doi concubini. La un moment dat au auzit zgomot de pietre pe casă, iar S. S. a ieșit să vadă ce se întâmplă, fiind lovit de o piatră peste mână. Menționează că a văzut atât când B. C. și B. M. aruncau cu pietre, cât și când S. S. a fost lovit. După aceea, B. C. a sărit gardul în curtea lui S. S., ținând în mână un obiect lucios. S. S. i-a cerut să părăsească curtea de circa trei ori, inculpatul B. conformându-se în cele din urmă, după care a continuat să arunce cu pietre către locuința celor doi concubini. A văzut pereții casei găuriți, iar țigla acoperișului spartă.

Audiat la data de 01.06.2012 (f. 46-47 din dosarul de urmărire penală), martorul B. I. a precizat că în seara de 11.12.2011, în jurul orelor 19,00, se afla pe drum, când a auzit zgomot de pietre și înjurături și a văzut circa patru persoane la poarta numitei S. E., care făceau gălăgie. A doua zi a mers la locuința lui S. S. și a văzut mai multe pietre în curte, cam 30-40, iar pereții și ușa erau deteriorate.

Audiat la data de 19.08.2012 (f. 51 din dosarul de urmărire penală), martorul M. F. a precizat că nu cunoaște nimic despre cele întâmplate.

Audiată la data de 30.09.2012 (f. 52 din dosarul de urmărire penală), martora O. A. E. a precizat aspecte pe care le cunoaște despre incident de la mama sa, S. E., care i-a povestit cele întâmplate. Când a sosit la locuința mamei sale, la data de 11.12.2011, a observat pereții casei deteriorați din cauza pietrelor. Aceleași lucruri au fost relatate și de cealaltă fiică a numitei S. E., martora O. E. D. (declarația de la f. 53 din dosarul de urmărire penală). A mai menționat că în ziua de 11.12.2011, venind la domiciliul mamei sale, a remarcat existența unor pietre în curte.

În fața instanței au fost din nou audiați martorii din rechizitoriu, dar și martori propuși de părți.

La data de 12.12.2013 a fost audiat în fața Judecătoriei Găești martorul I. G. M., care și-a menținut declarațiile date la urmărire penală, afirmând în esență că: a auzit zgomot de pietre aruncate; l-a văzut pe inculpatul B. aflându-se în curtea locuinței celor doi concubini, dar nu-și amintește dacă i s-a cerut sau nu să plece de acolo; a observat când S. S. era căzut la pământ; a constatat că pereții casei și acoperișul erau găurite; a remarcat că S. S. era lovit la cap și la mână, fiind roșu în acele zone.

La data de 12.12.2013 a fost audiat în fața Judecătoriei Găești martorul B. I., care a relatat că, a doua zi după incident, la care el nu a asistat, S. L. și I. G. i-au arătat niște pietre în curtea persoanelor vătămate și i-au spus că au fost bătuți cu acele pietre. A observat pereții casei găuriți, cu pietre înfipte în ei și acoperișul deteriorat. S. S. i-a povestit și el că a fost lovit, dar că nu poate preciza cine l-a lovit.

La data de 12.12.2013 a fost audiat în fața Judecătoriei Găești martorul M. F., care a precizat că în seara respectivă a auzit gălăgie în timp ce trecea pe drum și a constatat că B. C., S. S. și S. E. se ceartau, lovindu-se cu pietre și înjurându-se reciproc. A arătat că nu își menține declarația de la urmărire penală, în care a spus că nu știe nimic, a afirmat aceasta deoarece nu voia să fie chemat pentru declarații.

La data de 12.12.2013 a fost audiată în fața Judecătoriei Găești martora O. A. E., care a precizat că este fiica persoanei vătămate S. E. și că a venit la domiciliul acesteia după terminarea incidentului, când a observat curtea plină de pietre, găuri în pereți și acoperișul avariat.

La data de 13.03.2014 a fost audiată în fața Judecătoriei Găești martora O. E. D. care a precizat că a mers în acea seară, după incident, la locuința mamei sale, observând pereții casei distruși, acoperișul deteriorat și pietre în curte.

La data de 26.06.2014 a fost audiat în fața Judecătoriei Găești martorul S. L., care a relatat că cele declarate la urmărirea penală nu sunt reale, fiind convins de persoana vătămată S. E. să spună anumite lucruri. A menționat că nu l-a văzut pe inculpatul B. sărind gardul în curtea persoanelor vătămate, așa cum a afirmat inițial. Nu a văzut nici cine arunca cu pietre spre locuința celor doi concubini, dar a observat o mică gaură în perete. În schimb, a precizat că S. S. a afirmat că a fost lovit la mână de inculpatul B., iar S. L. a constatat că zona era umflată și se învinețise.

Instanța de fond a constatat că declarația martorului U. Z. (f. 19-20 din dosarul instanței – vol. II) nu este relevantă în cauză, deoarece persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile sub aspectul daunelor materiale.

Prin declarația martorei E. E. (f. 21 din dosarul instanței – vol. II) s-a atestat că inculpatul și persoanele vătămate aruncau cu pietre unii într-alții și se înjurau reciproc.

Martorul S. V. M., în declarația de la f. 22 din dosarul instanței – vol. II, a susținut că l-a văzut pe inculpat când arunca cu pietre.

Chiar dacă martorul S. L. și-a retractat declarațiile date în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat totuși că săvârșirea faptelor de care este acuzat inculpatul reiese din celelalte probe administrate în cauză și care se coroborează între ele.

Astfel, cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, toți martorii audiați în cauză au fost constanți în a afirma că a existat incidentul constând în aruncarea de pietre, incident în care au fost implicați inculpatul și persoanele vătămate. Însuși inculpatul recunoaște că a aruncat cu pietre spre S. S. și că e posibil să îl fi lovit pe acesta, aspect care se coroborează cu declarația persoanei vătămate S. S. și cu certificatul medico-legal care atestă că prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, ce pot data din 11.12.2011. Chiar și soția inculpatului, B. M., recunoaște că inculpatul a aruncat cu pietre spre S. S., dar susține că și S. S. a făcut același lucru, ceea ce însă nu îl exonerează pe inculpat de răspunderea penală. Martorul I. G. M. menționează că a văzut atât când B. C. arunca cu pietre, cât și când S. S. a fost lovit. Martorul S. L., în declarația dată în fața instanței, despre care pretinde că este cea care corespunde adevărului, afirmă că S. S. i-a relatat că a fost lovit la mână de inculpatul B., iar S. L. a constatat că zona era umflată și se învinețise.

Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșirea acesteia a fost confirmată de declarațiile persoanelor vătămate și de declarația martorului I. G. M.. Martorul S. L. și-a retractat declarațiile inițiale și a afirmat în fața instanței că, de fapt, nu l-a văzut pe B. C. în curtea persoanelor vătămate. Cu toate acestea, S. E., S. S. și I. G. M. au susținut aceeași variantă, anume că inculpatul B. C. a sărit gardul în curtea persoanelor vătămate, înarmat fiind cu un obiect metalic pe care nu l-au putut identifica, ulterior retrăgându-se spre proprietatea sa, la cererea persoanei vătămate S. S..

Cu privire la infracțiunea de distrugere, aproape toți martorii audiați în cauză au relatat că au constatat că, în urma aruncării pietrelor de către inculpat, a rezultat deteriorarea parțială a pereților, a acoperișului, a ușii, deci săvârșirea acestei fapte este pe deplin dovedită, chiar dacă inculpatul nu recunoaște acest lucru.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că s-a dovedit săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a faptelor care formează obiectul prezentei cauze.

Instanța de fond a considerat că în prezenta speță legea mai favorabilă este cea veche, iar pentru a aprecia astfel a avut în vedere: aspectul că pe legea penală veche se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, împrejurare care potrivit legii penale noi nu mai constituie o asemenea circumstanță; faptul că prin reținerea de circumstanțe atenuante, pedeapsa poate fi scăzută sub minimul prevăzut de lege; aspectul că instanța dorește să se orienteze la o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, fără privare de libertate, astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Cod penal anterior este mai favorabilă acestui inculpat decât instituția asemănătoare din Noul Cod Penal, anume amânarea aplicării pedepsei – aceasta din urmă presupunând mai multe obligații pe durata termenului de supraveghere, obligații care în cazul suspendării condiționate nu există; aspectul că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni în concurs real, iar tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai ușor conform legii penale vechi, pe când în legea penală nouă aplicarea sporului este obligatorie.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 72 Cod penal anterior, dispozițiile părții generale a Codului penal anterior, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, deoarece din cazierul judiciar reiese că este fără antecedente penale.

Prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară la care se referă prevederile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal anterior, având în vedere că inculpatul a manifestat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Pentru aceste aspecte, instanța a condamnat pe inculpat astfel la o pedeapsă de 800 de lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, persoană vătămată S. S., faptă din data de 11.12.2011; la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă din data de 11.12.2011; la o pedeapsă de 500 de lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă din data de 11.12.2011.

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. d, e Cod penal anterior, a contopit cele trei pedepse aplicate, pedeapsa cea mai grea fiind aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior, a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Instanța de fond nu a interzis inculpatului dreptul civil prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior, ținând cont de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza C. c. României, unde s-a statuat că privarea de dreptul de a vota pentru toți condamnații care execută pedepse și care se aplică în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei lor, de natura sau gravitatea încălcării pe care aceștia au săvârșit-o și independent de situația lor personală, depășește limitele unei aprecieri rezonabile, astfel că este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1.

Întrucât în speță persoana inculpatului și natura infracțiunilor săvârșite nu impun interzicerea dreptului de a vota a exceptat de la aplicare pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, aceasta aflându-se la prima încălcare a legii penale, instanța de fond a făcut aplicarea art. 81 Cod penal anterior și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior, urmând ca în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 Cod penal anterior.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 187/2012, a atras atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal anterior – privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că:

La data de 14.11.2013, persoana vătămată S. E. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 50.000 de lei reprezentând numai daune morale.

La data de 14.11.2013, persoana vătămată S. S. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 50.000 de lei reprezentând numai daune morale.

La data de 13.11.2013 S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6322 lei, reprezentând daune materiale acordate în calitate de asigurator al persoanei vătămate S. E., ca urmare a faptelor de distrugere săvârșite de B. C. și B. M.. La data de 11.04.2014 S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. a depus înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile.

Cu privire la cererea persoanei vătămate S. E. de a i se acorda daune morale în valoare de 50.000 de lei, instanța de fond a reținut că aceasta este persoană vătămată numai în ceea ce privește infracțiunile de distrugere și violare de domiciliu, infracțiuni care nu pot avea drept urmare producerea unui prejudiciu moral. Chiar dacă a susținut în fața instanței că se teme de inculpat și că viața sa socială a fost afectată, deoarece prietenii și familia sa nu mai vin în vizită, aceste afirmații nu au fost probate cu martori în fața instanței (nu a fost audiat niciun martor sub aspectul daunelor morale solicitate, deoarece nu s-a cerut aceasta). Astfel, nu este cert că persoanei vătămate i s-a cauzat o suferință psihică strict prin săvârșirea faptelor de care este acuzat inculpatul, de aceea nu poate fi obligat inculpatul la plata unor despăgubiri morale. Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe la care a fost supus concubinul său, S. S., nu s-a putut aprecia că numitei S. E. i s-a creat un prejudiciu direct, întrucât nu ea a fost victima acestei fapte, iar o eventuală durere morală legată de faptul că o persoană apropiată acesteia a fost supusă violențelor nu a fost dovedită și nici nu se poate prezuma, numărul zilelor de îngrijiri medicale pe care le-a necesitat S. S. fiind mic. Astfel, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. E..

Cu privire la cererea persoanei vătămate S. S. de a i se acorda daune morale în valoare de 50.000 de lei, instanța de fond a reținut că aceasta a fost într-adevăr lovită de inculpatul B. C., prezentând un certificat medico-legal în acest sens care atestă că a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale. Pe lângă durerea fizică evidentă, persoana vătămată a experimentat cu siguranță și o durere psihică, fiindu-i restrânsă pentru o perioadă posibilitatea unui comportament normal, aducându-i-se atingere sentimentului de prețuire față de sine. În acest context, este clar că persoanei vătămate i s-a cauzat un prejudiciu moral care trebuie reparat, însă suma solicitată este excesivă și în vădit dezacord cu practica instanțelor judecătorești la nivel național.

În jurisprudență s-a statuat că despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Instanța de fond a apreciat astfel că este rezonabil a se acorda persoanei vătămate constituite parte civilă S. S. suma de 1000 de lei cu titlu de daune morale, urmând a respinge în rest pretențiile civile privind acordarea de daune morale ca neîntemeiate.

Cu privire la constituirea de parte civilă a S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A.:

După cum se poate observa, dosarul de daune DB1011IC001782 se referă la incidentul din data de 12.09.2011 pentru care procurorul a dispus soluții de netrimitere în judecată, astfel că instanța nu a fost învestită să se pronunțe în prezentul proces penal cu privire la faptele care se pretinde că au fost săvârșite la acea dată, dosarul de față având ca obiect numai acțiunile comise la data de 11.12.2011.

Mai mult decât atât, S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. a depus la dosar diferite înscrisuri, dar niciunul dintre ele nu a atestat plata efectivă a despăgubirilor către persoanele vătămate (nu s-a atașat la dosar, de exemplu, un ordin de plată). Astfel, S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. a depus la dosar înscrisuri de avizare daună, procese verbale de constatare, schițe locuință persoană vătămată, polița de asigurare, acte de evaluare a pagubelor și stabilire a despăgubirilor, cererile de despăgubire, factură și chitanță emise pe numele S. E. (plătitor), contract de vânzare-cumpărare, confirmarea asigurării, anexă la polița de asigurare, cont IBAN, adrese MAI, declarație S. S., act de identitate S. E., act de identitate S. S., deviz estimativ de reparații la construcții, calculul despăgubirilor, avizul juridic favorabil, adrese către Inspectoratul de Poliție al județului Dâmbovița, adresa către Primăria Corbii M., deviz ofertă preț. Însă aceste înscrisuri nu au dovedit în concret că S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. a plătit vreo sumă de bani către S. S. sau S. E. cu titlu de despăgubiri, astfel că nu a existat niciun temei pentru a admite acțiunea civilă formulată.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva sentinței penale nr. 474 din 20 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Găești, în termen legal, au formulat apel părțile civile S. E., S. S., inculpatul B. C. și asiguratorul S. de A. Reasigurare Astra S.A. care au criticat soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul inculpat B. C., în susținerea căii de atac a arătat că în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, solicitând achitarea sa în temeiul art.16 lit.a) Cod procedură penală. Totodată, a susținut că legea nouă este mai favorabilă având în vedere că infracțiunea de violare de domiciliu este sancționată cu închisoarea alternativ cu amenda.

Apelanții părți civile S. S. și S. E. au criticat soluția primei instanțe sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului atât în ceea ce privește cuantumul cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.

Referitor la latura civile au susținut că suma de 1.000 lei acordată persoanei vătămate S. S. cu titlu de daune morale este modică și că în mod greșit nu au fost acordate daune morale persoanei vătămate S. E..

Asiguratorul S. de A. Reasigurare Astra S.A. a arătat că în mod greșit a fost soluționată acțiunea civilă formulată în cauză, întrucât a acordat suma de 6.322 lei persoanei vătămate S. E. ca urmare a distrugerilor săvârșite de numiții B. C. și B. M., conform contractului de asigurare.

Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, potrivit art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică, iar apelurile declarate în cauză nu sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, și printr-o justă evaluare și interpretare a probatoriilor, conform art. 103 Cod procedură penală, a pronunțat în mod legal și temeinic o soluție condamnare cu privire la toate infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu comisă la data de 11 decembrie 2011 și în privința cărei s-a solicitat achitarea în temeiul art.16 lit.a) Cod procedură penală, aceasta rezultă din coroborarea declarațiilor date de persoanele vătămate cu declarațiile martorilor S. L. și I. G. M. care au perceput în mod direct momentul în care inculpatul, în seara de 11 decembrie 2011, a sărit gardul în curtea imobilului aparținând persoanelor vătămate, aceștia relatând că persoana vătămată S. S. i-a cerut inculpatului, în mod repetat, să plece din curte.

Deși inculpatul a susținut că declarațiile celor doi martori sunt contradictorii, împrejurarea că martorul S. L. și-a retractat declarațiile date în cursul urmăririi penale, nu duce la concluzia că în cauză nu sunt probe certe în sensul că inculpatul a comis infracțiunea de violare de domiciliu. Aceasta, întrucât, pe de o parte, retractarea declarațiilor date de martor în lipsa unor motive temeinic justificate nu are valoare, pe de altă parte, declarațiile persoanelor vătămate se coroborează cu declarațiile martorului I. G. M. care a susținut, constant, aceeași variantă, și anume că inculpatul B. C., în seara de 11 decembrie 2011, a sărit gardul în curtea persoanelor vătămate, înarmat fiind cu un obiect metalic.

Se constată, așadar, pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile persoanelor vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile certificatului medico legal nr. A2 /8183 emis la data de 29 decembrie 2011, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, că în mod corect prima instanța a reținut situația de fapt constând în aceea că inculpatul B. C. în seara de 11.12.2011, a aruncat cu pietre către imobilul aparținând persoanelor vătămate S. S. și S. E., generând distrugeri exteriorului clădirii și provocând persoanei vătămate S. S. leziuni care au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, și în aceleași împrejurări a pătruns, fără drept, în curtea locuinței părților vătămate S. S. și S. E..

D. urmare, criticile invocate de inculpat privind greșita reținere a situației de fapt, sunt neîntemeiate.

Curtea reține, totodată, că încadrările juridice stabilite de judecătorul fondului în dispozițiile cuprinse în disp. art.180 alin.2 Cod penal din 1969, art.192 alin.1 și 2 Cod penal din 1969 și art.217 alin.1 Cod penal din 1969 sunt juste, fiind corespunzătoare faptelor săvârșite de inculpat și formei de vinovăție, respectiv intenția directă prev. de art.16 alin.3 lit.a) Cod penal.

Totodată, se constată că față de circumstanțele reale de comitere a infracțiunii de violare de domiciliu, în formă agravată, inculpatul pătrunzând în curtea persoanelor vătămate, înarmat și pe timp de noapte, nu se impune aplicarea sancțiunii amenzii penale, nefiind întemeiată, așadar, critica formulată de apelantul inculpat în calea de atac.

Plecând de la constatarea că pentru infracțiunea de violare de domiciliu, în formă agravată, nu se impune aplicarea amenzii penale, însușindu-și în totalitate argumentele expuse de instanța de fond, în aplicarea art.5 Cod penal, astfel cum a fost interpretat prin decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, se constată că, deși pentru una din infracțiunile concurente, respectiv violarea de domiciliu, Noul Cod penal a prevăzut limite de pedeapsă considerabil mai mici, de la 6 luni la 3 ani închisoare, față de vechea reglementare care prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani, având în vedere că în favoarea inculpatului a fost reținută de către prima instanță circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a) Cod penal din 1969 care nu are corespondent în legea nouă și nu se impune înlăturarea acesteia, ținând seama, totodată, de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni care potrivit art.33 lit. a) și 34 lit.b Cod penal din 1969 prevede un cumul juridic cu spor facultativ de până la 5 ani închisoare, comparativ cu disp. art.39 lit.b) Cod penal care prevede un spor fix și obligatoriu, precum și de modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, disp. art.81 Cod penal fiind mai favorabile față de disp. art.93 Cod penal, raportat la condițiile în care poate fi dispusă și efectele pe care le produce, care prevalează față de durata mai redusă a termenului de supraveghere, în mod legal prima instanță a reținut că, legea penală mai favorabilă este reprezentată de Codul penal din 1969, astfel că nu poate fi primită critica invocată de inculpat.

În ceea ce privește criticile de netemeinicie invocate de apelanții părți civile, raportat la împrejurările în care au fost comise infracțiunile de lovire sau alte violențe, violare de domiciliu, în formă agravată, și distrugere, relațiile sociale încălcate și consecințele faptelor, în urma agresiunii suferite persoana vătămată S. S. având nevoie de 3-4 zile de îngrijiri medicale, ținând seama, totodată, și de relațiile tensionate existente între părți și care au rezultat din înscrisurile depuse la dosar, Curtea reține că în cauză judecătorul fondului a realizat o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal din 1969, pedepsele fiind corect stabilite ca întindere.

Totodată, față de circumstanțele reale de comitere a infracțiunilor și circumstanțele personale ale inculpatului B. C. care se află la primul conflict cu legea penală, fiind o persoană integrată în societate, în mod legal și temeinic s-a apreciat de către instanța de fond că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în condițiile art.81 Cod penal din 1969, și nu se impune schimbarea regimului executării pedepsei rezultante, nefiind întemeiate, așadar, criticile formulate de părțile civile în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.

Referitor la latura civilă a cauzei, observând natura și leziunile suferite de persoana vătămată S. S., în urma acțiunilor violente exercitate de inculpat (excoriații și echimoze, conform certificatului medico-legal nr.A2/8183/12 decembrie 2011 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici), numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare 3-4 zile, Curtea reține că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că suma de 1.000 lei este rezonabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, astfel că nu este întemeiată nici această critică formulată în apel.

Cu privire la solicitarea persoanei vătămate S. E. de a i se acorda daune morale în valoare de 50.000 de lei, Curtea reține, astfel cum a stabilit și judecătorul fondului, că în raport de natura infracțiunilor comise de inculpat în dauna persoanei vătămate S. E., distrugere și violare de domiciliu, aceasta nu a dovedit că i s-a cauzat o suferință de o asemenea intensitate care să justifice acordarea daunelor morale, astfel că în mod întemeiat prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de aceasta parte.

În ceea ce privește critica formulată de S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A., se constată că înscrisurile depuse la dosar cu privire la incidentul din 11 septembrie 2011 nu pot fi avute în vedere în analiza cererii de constituire de parte civilă întrucât, pe de o parte, faptele respective nu fac obiectul prezentei judecăți, inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunile comise la data de 11 decembrie 2011, pe de altă parte, din celelalte înscrisuri depuse la instanța de fond, nu rezultă că S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. a avansat vreo sumă de bani către persoanele vătămate ca urmare a distrugerilor provocate de inculpatul B. C. în data de 11 decembrie 2011, astfel că, în mod corect s-a reținut de judecătorul fondului că nu există temei pentru acordarea daunelor materiale solicitate.

D. urmare, și critica invocată de asigurator privind greșita soluționare a acțiunii civile, este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că sentința primei instanțe este justă, iar criticile invocate prin căile de atac sunt nefondate, în baza art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală urmează să respingă apelurile declarate de părțile civile S. E. și S. S., inculpatul B. C. și asiguratorul S. de A. Reasigurare Astra S.A. ca nefondate, cu obligarea fiecărui apelant la cheltuieli judiciare, potrivit art.275 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile S. E., domiciliată în sect. 5 București, ..23, CNP_, S. S., domiciliat în sect.5 București, . numita S. E., CNP_, inculpatul B. C., fiul lui Ș. și M., născut la data de 10 iunie 1971, domiciliat în . Bărăceni nr.1, jud. Dâmbovița, CNP_ și asiguratorul S. de A. Reasigurare Astra S.A, cu sediul în sect. 3 București, ..3, ..10 împotriva sentinței penale nr.474 din 20 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Găești.

Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare apelant la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

C. R. I. N.

Grefier,

D. R. D.

Tehnored.jud.C.R../D.R.D.

7 ex./ 2 decembrie 2015

Dosar fond –_ Judecătoria Găiești

Jud. fond - M. M.

Operator de date caracter personal

Notificare 3113/2006

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1008/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1008/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI