Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-02-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA nr.185

Ședința publică din data de 19 februarie 2015,

Președinte: - C. G.

Judecător: - M. D.

Grefier: - M. M.

Ministerul public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. A., fiul lui V. și Z., născut la 23 decembrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr.1049/18 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care inculpatul B. A. a fost condamnat, alături de alți coinculpați, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (din data de 26.04.2014) și i s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b din Noul Cod penal, pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin.1 din Noul Cod.penal, inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 40 alin.1 rap. la art. 38 alin.1 si art. 39 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecații este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penala nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B., def. prin decizia penala nr.602/06.06.2014 a Curții de Apel Ploiesti, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 40 alin.3 și art.72 din Noul Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive (din dosarul soluționat prin sentința penala nr. 117/2014) de la 10.08.2012 la 17.07.2013; perioada reținerii și arestării preventive din prezenta cauza, de la 27.04.2014 la 16.06.2014 și perioada executata în baza sentinței penale nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B., de la 17.06.2014 la zi.

În baza art.45 alin.3 din Noul Cod penal si art.67 din Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b din Noul Cod penal, pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin.5 din Noul Cod penal și art.65 alin.1 din Noul Cod pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b, din Noul Cod penal, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul se află în executarea pedepsei aplicate prin sentința penala nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B., def. prin decizia penala nr. 602/06.06.2014 a Curții de Apel Ploiești.

S-a anulat mandatul de executare nr.134/10.06.2014, emis în baza sentinței penale nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B., def. prin decizia penala nr. 602/06.06.2014 a Curții de Apel Ploiesti și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat B. A. în stare de arest, asistat din oficiu de avocat C. S. din cadrul Baroului Prahova în substituire pentru avocat I. I. D. (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/09.02.2015), lipsind intimatul-persoană vătămată I. N. și intimatul-parte civilă spitalul Județean de Urgență B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În conformitate cu disp. art.89 Cod procedură penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelantul-inculpat B. A..

Curtea, în temeiul art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință inculpatului B. A., dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.

Avocat C. S. depune la dosar un memoriu din partea apelantului-inculpat.

Apelantul-inculpat B. A. personal având cuvântul declară că se află în refuz de hrană din data de 4 decembrie 2014 tocmai pentru că împotriva sa s-au comis abuzuri. Susține că este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.

S-a procedat la audierea apelantului-inculpat, cele declarate de acesta fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei după ce au fost citite și semnate de apelantul-inculpat și apărătorul desemnat din oficiu.

Reprezentantul Ministerului Public, avocat C. S. pentru apelantul-inculpat B. A. având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Avocat S. C. având cuvântul pentru apelantul-inculpat B. A., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond reindividualizarea pedepsei aplicate, respectiv reducerea cuantumului acesteia, întrucât inculpatul susține că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie calificată, ci, cel mult cea de lovire, iar pedeapsa aplicată este prea aspră raportat la circumstanțele în care s-a comis fapta și la cele personale, la atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond care a făcut o corectă evaluare a probatoriului administrat în cauză, pe baza căruia a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă comisă la 26.04.2014 când prin exercitarea de violențe, împreună cu alți inculpați a deposedat-o pe partea vătămată I. N. de un autoturism.

La individualizarea sancțiunii penale, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 C.penal și a dimensionat just pedeapsa aplicată inculpatului, a avut în vedere că fapta a fost comisă în sare de recidivă, în condițiile în care acesta are o condamnare tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aflată în stare de concurs cu fapta dedusă judecății, motiv pentru care s-a făcut aplicarea disp. art.40 alin.1 și art.38 alin.1 și art.39 alin.1 C.penal.

Pedeapsa este una corect individualizată, fapta comisă este una de tâlhărie și nu există motive care să justifice redozarea sancțiunii penale.

Apelantul-inculpat B. A. având personal ultimul cuvânt declară că nu a comis infracțiunea de tâlhărie, însă a recunoscut fapta pentru că a fost obligat. Are în întreținere 6 copii minori. Singura sa vină este că a fost la locul nepotrivit alături de persoane nepotrivite. I s-a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare, deși ceilalți coinculpați au primit pedepse mult mai blânde și în plus, după 70 de zile de arest, au fost puși în libertate. În prezent se află în refuz de hrană pentru că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Partea vătămată a venit să-și retragă plângerea întrucât s-a împăcat cu el. Nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1049/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-au dispus următoarele:

1) In baza art. 233- art. 234 alin.1 lit.a,e din Noul Cod pen., cu aplicarea art. 77 lit.a din Noul Cod penal, art. 41 alin.1 din Noul Cod penal, art. 43 alin.5 din Noul Cod penal si art. 396 alin.10 Cod procedura penala, inculpatul B. A. zis „P.”, fiul V. și Z., născut la 23.12.1968 în B., domiciliat în B. ., cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificata (din data de 26.04.2014) si i s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b din Noul Cod penal, pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

In baza art. 65 alin.1 din Noul Cod pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b, începând cu rămânerea definitiva a hotărârii și până la executarea pedepsei închisorii.

In baza art. 40 alin.1 rap. la art. 38 alin.1 si art. 39 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecații este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B., def. prin decizia penala nr. 602/06.06.2014 a Curții de Apel Ploiesti, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 40 alin.3 și art. 72 din Noul Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive(din dosarul soluționat prin sentința penala nr. 117/2014) de la 10.08.2012 la 17.07.2013; perioada reținerii si arestării preventive din prezenta cauza, de la 27.04.2014 la 16.06.2014șsi perioada executată în baza sentinței penale nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B., de la 17.06.2014 la zi.

In baza art.45 alin.3 din Noul Cod penal si art.67 din Noul Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b din Noul Cod penal, pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

In baza art. 45 alin.5 din Noul Cod penal si art. 65 alin.1 din Noul Cod pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b, din Noul Cod penal, începând cu rămânerea definitiva a hotărârii și până la executarea pedepsei închisorii.

S-a anulat mandatul de executare nr. 134/10.06.2014, emis în baza sentinței penale nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B., def. prin decizia penala nr. 602/06.06.2014 a Curții de Apel Ploiesti și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei.

2) Prin aceeași sentință, în baza art. 233- art. 234 alin.1 lit.a,e din Noul Cod pen., cu aplicarea art. 77 lit.a din Noul Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedura penala, inculpatul O. C. T., fiul lui G. și A. R., născut la 12.03.1995 în B., domiciliat în B., ., posesor al CI . nr._, cetățean roman, studii 6 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (din data de 26.04.2014) și i s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b din Noul Cod penal, pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

In baza art. 65 alin.1 din Noul Cod pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b, începând cu rămânerea definitiva a hotărârii și până la executarea pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracțiunea dedusa judecații este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penala nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B., def. prin decizia penala nr. 602/06.06.2014 a Curții de Apel Ploiesti.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an si 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr.117/30.01.2014 a Judecătoriei B. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor: 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, aplicate prin sentința penala nr.241/22.03.2013 a Judecătoriei B., def. prin decizia penala nr.741/24.05.2013 a Curții de Apel Ploiesti, respectiv 1 an si 3 luni închisoare și 9 luni închisoare aplicate prin sentința penala nr.117/30.01.2014, def. prin decizia penala nr. 602/06.06.2014 a Curții de Apel Ploiesti.

In baza art. 40 alin.1 rap. la art. 38 alin.1 si art. 39 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 4 ani și 8 luni închisoare.

In baza art.40 alin.3 și art. 72 din Noul Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executata (în baza sentinței penale nr. 241/22.03.2013 a Judecătoriei B.), de la 28.01.2013 la 26.11.2013.

In baza art.45 alin.3 din Noul Cod penal si art.67 din Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a, b din Noul Cod penal, pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

In baza art. 45 alin.5 din Noul Cod penal si art. 65 alin.1 din Noul Cod pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b, din Noul Cod penal, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei închisorii.

3). În baza art. 233- art. 234 alin.1 lit.a,e din Noul Cod pen., cu aplicarea art. 77 lit.a din Noul Cod penal si art. 396 alin.10 Cod procedura penala, inculpatul M. V., fiul lui V. și T., născut la 14.09.1981 în B., domiciliat în B., ., nr. 55, posesor al CI . nr._, cetățean român, căsătorit, studii 2 clase, fără antecedente penale, CNP_; a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (din data de 26.04.2014) si s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b din Noul Cod penal, pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

In baza art. 91 din Noul Cod pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 92 din ac. Cod pen.

In baza art. 93 alin. 1 din Noul Cod pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

In baza art.93 alin.2 lit.b Noul C.pen. inculpatului i s-a impus obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune B. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art.93 alin.3 din Noul Cod pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatului i s-a impus să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioada de 70 zile lucrătoare, în cadrul S.C Urbis Serv. SRL B. sau S.C. RER Ecologic Service SA B., in condițiile ce se vor stabili si comunica inculpatului, conform alin.4 al ac. art.

In baza art. 91 alin. 4 din Noul Cod pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Noul Cod pen.

4). In baza art. 233- art. 234 alin.1 lit.a,e din Noul Cod pen., cu aplicarea art. 77 lit.a din Noul Cod penal si art. 396 alin.10 Cod procedura penala, inculpatul C. E., fiul lui D. N. și Zambila, născut la 25.04.1973 în B., domiciliat în B., cart. D. I, .. 3, . CI . NR._, cetățean roman, divorțat, de profesie sticlar, studii medii, pensionar, CNP_, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (din data de 26.04.2014) si i s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b din Noul Cod penal, pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

In baza art. 65 alin.1 din Noul Cod pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei închisorii.

In baza art.91 din Noul Cod pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 92 din ac. Cod pen.

In baza art. 93 alin. 1 din Noul Cod pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

In baza art. 93 alin. 2 lit. b Noul C. pen. inculpatului i s-a impus obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

In baza art. 93 alin.3 din Noul Cod pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să presteze munca neremunerată în folosul comunității, pe o perioada de 70 zile lucrătoare, în cadrul S.C Urbis Serv. SRL B. sau S.C. RER Ecologic Service SA B., in condițiile ce se vor stabili si comunica inculpatului, conform alin.4 al ac. art.

In baza art. 91 alin. 4 din Noul Cod pen. inculpatului i s-a atras asupra dispozițiilor art. 96 din Noul Cod pen.

În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată I. N., domiciliat în com. Cochirleanca, . nu s-a constituit parte civila.

In baza art. 396 Cod procedura penala rap. la art. 25 Cod procedura penala, cu ref. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1399,86 lei, cheltuieli de spitalizare către S. Judetean de Urgenta B..

In baza art. 274 alin.1,2 Cod procedura penala, fiecare din inculpații O. C. T., M. V. și Cheles E. au fost obligați la plata sumei de 260 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpatul B. A. la 370 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu rămâne în sarcina statului, sumele respective urmând a se avansa din fondurile M.J. in contul Baroului de Avocati Buzau.

În baza art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 s-a dispus să se preleveze probe biologice de la inculpați, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din 14.05.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. A.-zis „P.”, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C.p. – art. 234 al. 1 lit. a,e C.p., cu aplic. art. 77 lit. a C.p. și art. 41 al. 1 C.p.; M. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C.p. – art. 234 al. 1 lit. a,e C.p., cu aplic. art. 77 lit. a C.p.; C. E., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C.p. – art. 234 al. 1 lit. a,e C.p., cu aplic. art. 77 lit. a C.p. și O. C. T., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C.p. – art. 234 al. 1 lit. a,e C.p., cu aplic. art. 77 lit. a C.p.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în după-amiaza zilei de 26.04.2014, inculpatul B. A., prin exercitarea de violențe, cu o bâtă, a deposedat-o pe persoana vătămată I. N. de un autoturism marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, la exercitarea violențelor fiind ajutat de inculpatul O. C. T. (care a pulverizat spray iritant-lacrimogen către persoana vătămată) iar la deposedarea de autoturism fiind ajutat de inculpații C. E. (care a condus autoturismul cu nr._, cu care era tractat autoturismul persoanei vătămate) și M. V. (care a condus autoturismul persoanei vătămate); în după-amiaza zilei de 26.04.2014, inculpatul O. C. T., prin exercitarea de violențe cu un spray iritant-lacrimogen, a deposedat-o pe persoana vătămată I. N. de un autoturism marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ , la exercitarea violențelor fiind ajutat de inculpatul B. A. (care a lovit-o pe persoana vătămată de mai multe ori cu o bâtă) iar la deposedarea de autoturism fiind ajutat de inculpații C. E. (care a condus autoturismul cu nr._ ,cu care era tractat autoturismul persoanei vătămate) și M. V. (care a condus autoturismul persoanei vătămate); în după-amiaza zilei de 26.04.2014, inculpații C. E. și M. V., după ce în prezența lor persoana vătămată I. N. a fost agresată de inculpații B. A. (cu o bâtă) și O. C. T. (cu un spray iritant-lacrimogen), i-au sustras acesteia autoturismul marca Dacia cu nr._ .

In cursul judecații, au fost audiați inculpații, instanța de fond reținând că inculpații O. C. T., C. E. și M. V. au recunoscut săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în sarcina lor in rechizitoriu, asumându-si vinovăția, solicitând ca judecata să aibă loc în procedura prevăzuta de art. 374 alin.4 Cod procedura penala.

S-a mai reținut de către prima instanță că inculpatul B. A. a avut inițial o poziție oscilantă, a dat o declarație detaliată, recunoscând în esența fapta, existând diferente mai mult de apreciere și/sau exprimare între susținerile acestuia si cele reținute în fapt prin rechizitoriu, iar ulterior, a revenit asupra celor declarate și a recunoscut fapta, solicitând a se aplica prevederile art. 396 alin.10 Cod procedura penala.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: proces verbal de depistare; declarații suspecți/inculpați B. A., C. E., M. V. și O. C. T.; declarații persoană vătămată I. N.; declarații martori D. S., G. M., M. E., F. C., D. I., V. V., V. D. N. și M. A.; procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto; proces verbal de recunoaștere de pe planșă foto; mijloace materiale de probă; înscrisuri medicale; cazier judiciar; alte înscrisuri cu valoare probatorie, instanța de fond a reținut următoarele:

În cursul lunii aprilie 2014 inculpatul C. E. a înstrăinat persoanei vătămate I. N. un autoturism marca Dacia P., cu nr. de înmatriculare_, pentru suma de 1400 lei, primind pe loc suma de 800 lei și urmând ca diferența de 600 lei să o primească după o săptămână, în preajma sărbătorilor de ,,F.,,. De față la momentul efectuării tranzacției au fost prezenți și inculpații M. V., B. A. și un anume ”A.”, identificat ca fiind martorul M. A..

D. fiind că persoana vătămată I. N., nu și-a respectat obligația de a achita în termenul convenit suma de 600 lei reprezentând diferența prețului vânzării autoturismului menționat mai sus, în ziua de 26.04.2014, în jurul orelor 13.30, B. A., M. V., C. E. ,O. C. T. și M. A. s-au deplasat cu autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, la domiciliul acesteia din comuna Cochirleanca, .. Autoturismul cu care s-au deplasat în . M. V..

Potrivit inculpatului C. E., care a și avut inițiativa acestei deplasări, acesta dorea fie să primească diferența de 600 lei de la I. N. fie să îi restituie acestuia suma de 800 lei și să își primească înapoi autoturismul.

Odată ajunse la fața locului, persoanele menționate mai sus au strigat la poartă și au pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate, încercând să pornească autoturismul marca Dacia P., cu nr. de înmatriculare_ . În acel moment, în curtea locuinței a sosit D. S., mama persoanei vătămate, care le-a spus că fiul său nu este acasă și le-a solicitat să iasă din curte, aceștia însă refuzând.

Fiind deranjat de atitudinea numitei D. S., care între timp gesticula cu un băț către cele cinci persoane, B. A. a prins-o pe aceasta de brațe și a împins-o într-un zid, spunându-i “să stea la un loc, întrucât au venit să ia mașina”.De față la cele întâmplate a fost și martora G. M., concubina persoanei vătămate I. N..

După acest incident, la scurt timp în curtea locuinței a sosit și persoana vătămată I. N., între acesta și mama sa pe de o parte și cei cinci având loc un schimb de replici și amenințări în urma căruia cei patru inculpați, persoana vătămată și martorul M. A. au ieșit la poartă pentru a-și clarifica problemele.

Starea tensionată a fost aplanată de inculpatul C. E., care a purtat o discuție cu persoana vătămată, aceștia stabilind să se deplaseze în acea zi împreună în mun. B. pentru a vinde autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_, fie către o persoană fizică sau juridică, fie să o predea ca și fier vechi la o societate comercială de profil.

Anterior luării acestei decizii, I. N. a discutat telefonic cu martorul V. V. (cumnatul lui C. E.) pe care l-a întrebat dacă îl poate împrumuta cu suma de 600 lei, pe care trebuie să i-o dea lui C. E. “pentru o mașină”. Martorul V. V. a declarat că i-a transmis persoanei vătămate că trebuie să vorbească mai întâi cu soția sa.

Martora V. D. N. a confirmat discuția avută cu soțul său V. V. și a precizat că i-a transmis lui C. E. (fratele său) că nu are suma de 600 lei.

După ce inculpații și persoana vătămată s-au înțeles să plece în mun. B. pentru a vinde autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_, acesta a fost legat cu o șufă (sfoară) de autoturismul cu care inculpații sosiseră, urmând să fie tractat de acesta, întrucât nu avea combustibil.

În aceste împrejurări, persoana vătămată I. N. s-a urcat la volanul autoturismului său marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_, pe scaunul din dreapta urcând inculpatul M. V.. În celălalt autoturism au urcat inculpații C. E. (la volan), B. A. (pe locul din dreapta-față), O. C. T. și martorul M. A. (ultimii, pe bancheta din spate).

Inculpații și persoana vătămată s-au deplasat din satul R. către Gara B., iar de aici, pe un drum pietruit indicat de persoana vătămată ca fiind o scurtătură, către Poșta Câlnău.

Potrivit inculpatului C. E., întrucât drumul prezenta denivelări, șufa cu care era tractat autoturismul persoanei vătămate s-a rupt. În aceste condiții, B. A. nu a mai fost de acord să se deplaseze în continuare pe acel drum și i-a cerut lui C. E. să întoarcă și să meargă pe traseul pe care doreau să meargă inițial.

După ce au fost întoarse cele două autoturisme, inculpatul C. E. a declarat că l-a văzut în oglinda din partea lateral-stânga pe B. A. cum îl lovea în repetate rânduri pe I. N. cu o bâtă din lemn lungă de aproximativ 1 m și îi spunea acestuia “să o ia la fugă că îl omoară”.

Despre respectiva bâtă din lemn, C. E. a declarat că B. A. o luase de pe bancheta din spate a autoturismului cu nr._, pe care el îl conducea, și care îi aparținea inculpatului M. V..

După ce persoana vătămată a fugit șchiopătând către o cabană aflată în zonă, B. A. le-a solicitat celor prezenți să plece mai repede din acel loc, punând bâta din lemn tot pe bancheta din spate.

În aceste împrejurări, la volanul autoturismului cu nr._ s-a urcat în continuare C. E., pe locul din dreapta a urcat B. A., iar pe bancheta din spate a urcat M. A.. În autoturismul persoanei vătămate, cu nr._, a urcat inculpatul M. V. la volan și inculpatul O. C. T. pe locul din dreapta față.

În timp ce se deplasau către mun. B., C. E. l-a auzit pe B. A. spunând că îi pare rău că nu l-a bătut mai rău pe I. N., acesta reproșându-i lui M. A. că nu a lovit-o și el pe persoana vătămată.

Deși C. E. a declarat că a auzit discutându-se că s-ar fi folosit și un spray iritant lacrimogen în . asupra persoanei vătămate, acesta a precizat că el nu a văzut acest lucru . Cu toate acestea, C. E. a declarat că în momentul în care au plecat din mun. B. către satul R. a observat asupra lui O. C. T. un spray iritant-lacrimogen cu inscripția “Nato”.

Inculpatul O. C. T. a confirmat aspectele relatate de inculpatul C. E. în privința modalității și împrejurărilor în care a fost agresată persoana vătămată.

Acesta a mai precizat că în momentul în care a plecat din mun. B. către satul R., B. A. i-a cerut să ia la el un spray iritant-lacrimogen, iar dacă este cazul, să îl folosească. În aceste condiții, observând că B. A. îl lovea cu o bâtă din lemn pe I. N., O. C. T. a pulverizat spray iritant – lacrimogen în direcția acestuia.

Inculpatul O. C. T. a confirmat susținerile inculpatului C. E. și în ceea ce privește locurile pe care inculpații și martorul M. A. le-au ocupat în cele două autoturisme după agresarea persoanei vătămate I. N., C. E. conducând autoturismul cu nr._, iar M. V. conducând autoturismul cu nr._ . Aceste aspecte au fost relatate și de persoana vătămată I. N..

Fiind audiat despre împrejurările în care a fost agresat, I. N. a declarat că în momentul în care s-au oprit cele două autoturisme și a coborât să verifice șufa cu care erau legate acestea i-a fost pulverizat spray iritant-lacrimogen în față de către O. C. T., iar B. A. l-a lovit de mai multe ori cu o bâtă luată din autoturismul cu nr._ .

Persoana vătămată a declarat că a fost abandonată pe câmp de către inculpați și s-a deplasat către satul Potîrnichești pentru a cere ajutor. Pe drum, către .-a întâlnit cu martorul F. C., căruia i-a cerut să sune la poliție însă acesta i-a spus că nu are baterie la telefon și i-a recomandat să meargă în . ajutor.

I. N. a mers în .-o pe martora M. E., căreia i-a spus că a fost bătut de două persoane și i-a solicitat să sune la poliție și la ambulanță, lucru pe care aceasta l-a făcut.

Persoana vătămată a declarat că în momentul agresiunii, B. A. i-a sustras și alte bunuri din buzunar,respectiv un telefon mobil Samsung Galaxy (ale cărui date de identificare nu le-a putut furniza), o bancnotă de 100 lei, un pachet de țigări, documentele mașinii și certificatul de naștere, însă, în ceea ce privește aceste bunuri, declarația persoanei vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

Inculpatul M. V. a declarat că s-a deplasat împreună cu B. A., C. E., O. C. T. și M. A. la locuința lui I. N. din satul R. însă a precizat că persoana vătămată a rămas acasă și nu a plecat cu ei cu cele două autoturisme către mun. B., declarația acestuia fiind contrazisă de declarațiile persoanei vătămate I. N., de declarațiile coinculpaților C. E. și O. C. T. și de declarațiile martorilor D. S. și G. M..

Inculpatul B. A. a declarat că în data de 26.04.2014 a fost tot timpul la domiciliul său și nu s-a deplasat în localitatea R., declarația acestuia fiind contrazisă de declarațiile persoanei vătămate I. N., de declarațiile coinculpaților M. V., C. E. ,O. C. T. și de declarațiile martorilor D. S. și G. M., ultimele două recunoscându-l de pe planșa foto pe B. A. ca fiind una dintre cele cinci persoane cu care I. N. a plecat în data de 26.04.2014 către mun. B. pentru a vinde autoturismul marca Dacia cu nr._ .

Martorul M. A. a declarat că nu s-a deplasat în satul R. cu inculpații și nu are cunoștință despre . suferită de I. N., declarația acestuia fiind contrazisă de declarațiile persoanei vătămate I. N., de declarațiile coinculpaților M. V., C. E. ,O. C. T. și de declarațiile martorilor D. S. și G. M., ultimele două recunoscându-l de pe planșa foto pe M. A. ca fiind una dintre cele cinci persoane cu care I. N. a plecat în data de 26.04.2014 către mun. B. pentru a vinde autoturismul marca Dacia cu nr._ .

La rândul său, martorul D. I., vecin cu I. N., a declarat că a observat-o pe D. S. în data de 26.04.2014 că se certa cu 5 persoane de etnie romă, în curtea locuinței acesteia.

Din probele administrate prima instanță a reținut faptul că după ce au abandonat-o pe persoana vătămată pe câmp, inculpații s-au deplasat cu cele două autoturisme în mun. B. și le-au parcat pe . acestea au fost identificate de organele de poliție în jurul orelor 18:00.Potrivit procesului verbal de depistare încheiat în cauză, în zona celor două autoturisme au fost identificați B. A., C. E. și M. V., aceștia fiind conduși la sediul organelor de poliție.

La momentul depistării s-a constatat că autoturismul persoanei vătămate avea mai multe piese dezmembrate.

Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpaților B. A., C. E. și M. V. nu au fost identificate bunurile pe care persoana vătămată a reclamat că i-au fost sustrase (telefon mobil Samsung Galaxy, o bancnotă de 100 lei, un pachet de țigări, documentele mașinii și certificatul de naștere).

Cu ocazia examinării autoturismului aparținând lui M. V., având nr. de înmatriculare_ , sub bancheta din spate a acestuia a fost identificată o bâtă din lemn, cu lungimea 128 cm, care prezenta în zona de mijloc depuneri de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge. La unul din capete (într-o crăpătură), de bâtă erau prinse mai multe fire de păr.

Fiind audiat în legătură cu această bâtă, inculpatul M. V. a declarat că este a sa și crede că a luat-o pentru a o pune coadă la un topor sau la o sapă și nu cunoaște ca aceasta să fi fost folosită la vreo agresiune.

Din documentele medicale puse la dispoziție de S. Județean de Urgență B. rezultă că în data de 26.04.2014, orele 17:50, I. N. a fost adus la secția Chirurgie a spitalului, ocazie cu care s-a constatat că prezintă mai multe traumatisme cranio-cerebrale și toraco-abdominale.

Fiind reaudiate, numitele D. S. și G. M. au declarat că își retrag plângerea prealabilă formulată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu comise de inculpații B. A., C. E. și M. V.. De asemenea, D. S. a declarat că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva lui B. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Deși în cuprinsul rechizitoriului nu se face referire expresa la intenția inițială a inculpaților de a-l deposeda pe I. N., prin violente-fizice sau psihice (constrângere psihica), fie de autoturism, fie de a-l forța sa remită diferența de bani datorata pentru autoturism, si nici declarațiile inculpaților nu conțin explicit astfel de date, s-a reținut că este de presupus, in mod rezonabil, din modul de concepere a deplasării la domiciliul persoanei vătămate, împreună - inculpatul C. E. apelând la ceilalți, pentru a-l însoți, in condițiile in care inculpații B. A., îndeosebi, dar și O. C., erau cunoscuți cu antecedente penale, având asupra lor, în autoturism anumite bunuri susceptibile de a fi folosite . agresiune - bâta si spray iritant-lacrimogen, scopul urmărit declarat, ca cei patru au planificat, premeditat acțiunea lor, de determinare, chiar prin violenta, a persoanei vătămate de a preda autoturismul ori suma de bani reprezentând diferența de preț pentru autoturism.

Vânzarea-cumpărarea autoturismului este consensuală, transferul proprietății operând de la data realizării acordului de voința in acest sens, neavând relevanță daca bunul a fost predat sau prețul s-a plătit. In cauza a autoturismul a fost predat persoanei vătămate-cumpărător devenit proprietar al bunului, iar neînțelegerile vizând prețul ori alte aspecte ale convenției puteau fi soluționate de părțile contractante pe cale legala și nu recurgând la forța, la intimidare, la acțiuni delictuoase/infracționale.

În consecință, s-a reținut de către prima instanță că, în cursul judecații, chiar daca exista unele omisiuni sau nuanțări in declarațiile inculpaților, aceștia au recunoscut faptele, asumându-și vinovăția, iar încadrarea juridica este atributul organelor judiciare – procuror/ instanță de judecată.

Ca atare, s-a observat că în cauza au fost exercitate violente asupra persoanei vătămate, cum s-a reținut în rechizitoriu și cum s-a expus mai sus situația faptica, și apoi, în aceste condiții, persoana vătămata a fost deposedată de bun - vehiculul, aflat în posesia sa, care îi aparținea. Violențele au fost exercitate de doi dintre inculpați, dar deposedarea de bun a fost acceptată de toți inculpații, a avut loc în baza acordului lor în acest sens. Se poate aprecia că înseși violențele au fost avute în vedere si acceptate si de ceilalți doi inculpați, in condițiile planificării acțiunii lor, în modalitatea la care s-a făcut referire mai sus.

S-a mai arătat că violența există și atunci când victima nu a opus rezistență, din neputința, spaima sau din cauza surprizei, impactul psihologic al faptei asupra victimei justificând aceasta opinie, starea de neputința trebuie sa fie cauzata prin acțiunea agentului, violența putând sa fie anterioara, concomitenta sau ulterioara; de asemenea, când intenția de deposedare survine ulterior efectuării unor violente in alt scop decât cel de furt, fapta constituie tot tâlhărie, deposedarea fiind înlesnita, favorizata de violenta. Chiar hotărând spontan sa sustragă bunul, exercitând in prealabil violente asupra ei, se creează o legătura subiectiva si obiectiva intre violenta si sustragere, care transforma violenta . realizare a furtului, aceeași soluție impunându-se când intenția de sustragere a survenit pe parcursul efectuării violentelor, care, inițial, aveau alta finalitate.

In drept, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpați, in modalitatea si condițiile reținute in rechizitoriu si asumate de inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificata, prev. de art. 233 C.p. – art. 234 al. 1 lit. a,e C.p., cu aplic. art. 77 lit. a C.p.

In latura subiectiva, s-a reținut vinovăția inculpaților, în baza recunoașterii acestora coroborata cu celelalte mijloace de proba aflate la dosar.

La dozarea pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal și anume: împrejurările săvârșirii faptelor, modalitatea in care au acționat inculpații, vătămarea relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei si integritatea fizica si psihica a acesteia, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptei, inculpații Cheles E. si M. V. nu au antecedente penale, in schimb ceilalți doi inculpați au antecedente penale, mai mult, inculpatul B. A. este recidivist, fapta dedusa judecații in prezenta cauza fiind săvârșita în stare de recidiva (postexecutorie). Trebuie remarcat potențialul periculos al acestui din urma inculpat, persistenta lui infracționala, el fiind condamnat definitiv . anterioara, pentru același gen de fapta,în care l-a implicat si pe inculpatul O. C. T., minor la acea data, acesta fiind în mod vădit influențat în conduita sa de inculpatul major, recidivist. Trebuie avute in vedere si alte date privind inculpații - mediul din care provin, anturajul, gradul de educație, instruire, posibilitățile reale de reinsertie sociala, de reeducare, daca au sau nu ocupații, locuri de munca.

In cauza s-a reținut si circumstanța atenuanta prevăzuta de art. 77 alin.1 lit.a din Noul Cod penal, fapta fiind comisa de mai mult de trei persoane, împreuna.

Recunoașterea faptei de către inculpați atrage incidenta prevederilor art. 396 alin.10 din Noul Cod de procedura penal.

In contextul elementelor de fapt si de drept reținute, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților și a dispus condamnarea inculpaților.

In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, față de dispozițiile în acest sens ale Noului Cod penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, având în vedere atitudinea inculpaților înainte și după săvârșirea infracțiunii, faptul că actuala condamnare constituie un avertisment serios pentru ca inculpații să nu mai săvârșească alte infracțiuni în viitor, dar este necesară supravegherea conduitei lor pentru o perioada determinata, fiind îndeplinite si celelalte condiții legale, astfel ca s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.91 din Noul Cod pen., și s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 92 din Noul Cod penal.

Inculpaților li s-au impus măsurile de supraveghere prevăzute de art. art. 93 alin. 1 din Noul Cod pen., pe durata termenului de supraveghere, respectiv: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Totodată, potrivit art. 93 alin. 2 lit. b Noul C. pen., s-a impus inculpaților obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. Iar conform art. 93 alin.3 din Noul Cod pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus acestora să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioada de 70 zile lucrătoare, în cadrul S.C Urbis Serv. SRL B. sau S.C. RER Ecologic Service SA B., în condițiile ce se vor stabili și comunica inculpatului, conform alin.4 al ac. art.

Conform prevederilor art. 91 alin. 4 din Noul Cod pen., s-a atras atenția inculpaților asupra conduitei ulterioare și a consecințelor la care se expun daca vor mai comite infracțiuni sau nu vor respecta masurile de supraveghere ori nu vor executa obligațiile ce le revin pe durata termenului de supraveghere, in concret li se va aduce la cunoștința conținutul art. 96 din Noul Cod pen.

Potrivit art. 96 alin.1,4,5 N.C.P s-a atras atenția inculpaților că dacă în cursul termenului de supraveghere vor săvârși o noua infracțiune, descoperita pana la împlinirea termenului si pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, se va revoca suspendarea si se va dispune executarea pedepsei, iar pedeapsa principala pentru noua infracțiune se stabilește si se executa, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediara; li se va atrage atenția inculpaților că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere sau nu executa obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.

In latura civilă, instanța de fond a luat act că partea vătămata I. N. nu s-a constituit parte civila.

Manifestarea de voința a acestuia, învederata în cererea depusa la dosar, în sensul că s-a împăcat cu inculpații, nu poate produce efecte juridice, întrucât în cazul infracțiunii deduse judecații nu poate opera împăcarea parților, care să înlăture răspunderea penala a inculpaților.

Totodată, în baza art. 396 Cod procedura penala rap. la art. 25 Cod procedura penala, cu ref. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1399,86 lei, cheltuieli de spitalizare privind persoana vătămata, către S. Județean de Urgenta B..

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul B. A., criticând-o prin intermediul apărătorului din oficiu pentru netemeinicie și nelegalitate, atât din perspectiva greșitei individualizări a pedepselor, apreciate ca excesive, cât și în raport de greșita încadrare juridică dată infracțiunii, susținându-se că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie ci, cel mult, ale infracțiunii de lovire ori alte violențe, inculpatul neavând intenția de a-și însuși fără drept bunul de la partea vătămată.

În raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei, dar și față de cele personale ale inculpatului, s-a solicitat de către apărătorul din oficiu, admiterea căii de atac, desființarea sentinței atacate și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 cod procedură penală, constată că apelul declarat de inculpatul B. A. este fondat, dar pentru alte considerente decât cele invocate de apelant, după cum se va arăta în continuare:

Inculpatul-apelant B. A. a fost trimis în judecată alături de alți coinculpați (condamnați prin aceeași sentință și care nu au declarat cale de atac), prin rechizitoriul nr.2412/P/2014 din data de 14.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., reținându-se în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art.233 – art.234 alin.1 lit.a și e cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a cod penal și art.41 alin.1 cod penal.

S-a reținut, în fapt, în sarcina inculpatului că în după amiaza zilei de 26.04.2014, aflându-se pe un câmp din județul B., exercitând violențe prin aplicarea de lovituri cu o bâtă a deposedat-o pe persoana vătămată I. N. de un autoturism marca Dacia cu număr de înmatriculare_, în exercitarea violențelor inculpatul fiind ajutat de coinculpații O. C. T. (care a pulverizat spray iritant lacrimogen către persoana vătămată) iar la deposedarea de autoturism fiind ajutat de inculpatul C. E. (care a condus un alt autoturism de care a fost legat prin tractare autoturismul persoanei vătămate) și respectiv de inculpatul M. V. (care a condus autoturismul părții vătămate).

Instanța de fond a fost sesizată la data de 16.05.2014 iar prin încheierea nr.325 din 25.06.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății, iar cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului, constatându-se că acesta se află în executarea unei pedepse definitive aplicată prin sentința penală nr.117/30.03.2014 a Judecătoriei Ploiești rămasă definitivă prin decizia penală nr.602/06.06.2014 a Curții de Apel Ploiești.

Încheierea de începere a judecății a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, curtea observând totodată că la termenul de judecată din 30 octombrie 2014, la care au avut loc și dezbaterile asupra fondului cauzei, au fost luate declarații inculpatului-apelant B. A., precum și celorlalți coinculpați trimiși în judecată prin același act de sesizare.

Verificând corecta aplicare a dispozițiilor legale privind recunoașterea învinuirii, în raport de succesiunea declarațiilor inculpatului apelant la primul grad de jurisdicție, în raport de declarația furnizată de acesta în calea ordinară de atac, curtea constată, la examinarea din oficiu a hotărârii, că nu au fost respectate în totalitate dispozițiile legale ce reglementează judecata cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.

Astfel, într-adevăr, potrivit art.374 alin.4 C.pr.penală, în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele completului de judecată pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință disp. art.396 alin.10 C.pr.penală,

Potrivit art.396 alin.10 C.pr.penală, când judecata s-a desfășurat în condițiile procedurii recunoașterii învinuirii (art.375 alin.1 și 2 C.pr.penală), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art.377 alin.5 (administrarea de probe necesare pentru stabilirea încadrării juridice) ori a art.395 alin.2 C.pr.penală (administrarea altor probe în afara înscrisurilor, în condițiile repunerii cauzei pe rol și dispunerii efectuării cercetării judecătorești) iar instanța reține aceeași situație de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Într-adevăr, potrivit încheierii de amânare a pronunțării, s-a reținut la primul grad de jurisdicție că după ce apelantul-inculpat B. A. a declarat că nu recunoaște fapta în modalitatea în care este menționată în rechizitoriu și după ce au fost audiați ceilalți inculpați, apelantul a revenit asupra poziției anterioare, menționând că recunoaște fapta în totalitate astfel cum a fost reținută în actul de sesizare și solicită judecarea cauzei pe baza procedurii simplificate, sens în care s-a procedat la luarea unui supliment de declarație inculpatului-apelant.

Date fiind și declarațiile celorlalți coinculpați, potrivit mențiunilor din încheierea de amânare a pronunțării, instanța de fond a pus în discuție cererea inculpaților de judecată a cauzei pe baza probelor administrate la urmărirea penală și a înscrisurilor prezentate în ședința de judecată, constatând ca fiind îndeplinite disp. art.374 alin.4 C.pr.penală, cu privire la toți inculpații, astfel încât la același termen de judecată din 30.10.2014 au avut loc și dezbaterile asupra fondului cauzei.

Însă, curtea constată că, potrivit declarației inculpatului-apelant B. A. aflată la filele 77-79 dosar fond, acesta a relatat pe larg aspecte privitoare la situația de fapt în care, în opinia sa, s-a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, furnizând multiple amănunte legate de întreaga desfășurare a evenimentelor, din ampla sa declarație rezultând că inculpatul își contestă vinovăția în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, limitându-și vinovăția la simpla exercitare a unor acte de violență împotriva părții vătămate I. N., însă de mică intensitate și amploare și numai în contextul în care acestea s-au datorat stării de nervozitate generată, în opinia apelantului, de însăși conduita anterioară a persoanei vătămate.

Curtea mai remarcă faptul că după finalizarea ascultării inculpatului, potrivit orei menționate în finalul declarației (fila 79 dosar fond) și după ascultarea celorlalți coinculpați, inculpatului-apelant B. A. i-a fost luată o nouă declarație în care acesta menționează textual „recunosc fapta în totalitate, îmi asum vinovăția”.

Examinând aplicarea concretă a dispozițiilor legale prin recunoașterea învinuirii, se reține așadar că după ce în ampla declarație inițială inculpatul apelant B. A. a contestat vinovăția sa, descriind o altă situație de fapt decât cea reținută în actul de sesizare a instanței, limitându-și vinovăția la simpla exercitare a unor acțiuni de lovire, fără a considera că prin actele materiale exercitate efectiv s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, același inculpat, în declarația ulterioară a precizat că „recunoaște fapta în totalitate și își asumă vinovăția”.

Or, această simplă mențiune inserată în declarația ulterioară a inculpatului, fără precizarea expresă a solicitării inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și fără mențiunea aducerii la cunoștința disp. art.396 alin.10 C.pr.penală, referitoare în special la reținerea aceleiași situații de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare, situație de fapt care să fi fost recunoscută în mod expres de către inculpat, nu poate atrage aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii fără administrarea altor probatorii, așa cum se precizează în art.396 alin.10 C.pr.penală.

Mai exact, curtea constată că recunoașterea învinuirii de către inculpat nu a avut loc în condițiile aducerii la cunoștință a tuturor dispozițiilor legale care reglementează procedura simplificată de judecată, și cu atât mai puțin în condițiile în care să existe certitudinea că inculpatul a înțeles să recunoască atât situația de fapt descrisă în actul de sesizare, cât și vinovăția sa față de infracțiunea reținută la momentul trimiterii sale în judecată.

Chiar în condițiile beneficiarii de asistență juridică prin intermediul unui apărător din oficiu, curtea apreciază că ampla declarație inițială a inculpatului apelant, reprezintă în esență, contestarea vinovăției sale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, descriindu-se o altă situația de fapt decât cea reținută în actul de sesizare a instanței, astfel încât se impunea ca în condițiile în care inculpatul înțelegea să solicite ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, o astfel de mențiune să se regăsească, în mod expres, în conținutul declarației sale ulterioare, care trebuia, în egală măsură, să cuprindă și referirea expresă la recunoașterea situației de fapt descrisă în actul de sesizare.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, din verificarea declarațiilor coinculpaților C. E. și M. V., rezultă în același timp că, situația de fapt prezentată de aceștia este, de asemenea, diferită față de cea reținută în actul de sesizare a instanței, iar față de acești inculpați instanța de fond a reținut de asemenea solicitarea de judecată în baza procedurii simplificate, însă instanța de apel nefiind sesizată cu căile de atac promovate de acești inculpați.

În raport de aceste considerente, cât și de declarația dată de inculpat în calea ordinară de atac, din care rezultă de asemenea că acesta înțelege să conteste atât situația de fapt descrisă în actul de sesizare, cât și vinovăția sa în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, recunoscând numai existența unor certuri provocate chiar de partea vătămată și rudele acesteia, curtea constată că nu se poate conferi eficiență juridică deplină dispozițiilor ce reglementează recunoașterea învinuirii, întrucât din declarația dată de inculpatul-apelant la primul grad de jurisdicție nu rezultă în mod indubitabil că manifestarea sa de voință ar fi fost aceea avută în vedere de legiuitor în cadrul soluționării cauzei numai pe baza probelor administrate la urmărirea penală, prin recunoașterea învinuirii.

Cu alte cuvinte, curtea apreciază că raportat la ansamblul declarațiilor inculpatului apelant și succesiunea cronologică a acestora, în condițiile furnizării de multiple detalii referitoare la o altă situație de fapt decât cea descrisă în actul de sesizare, nu se poate conferi valență juridică deplină simplei mențiuni de „recunoaștere în totalitate a faptei și asumare a vinovăției” atâta timp cât nu reiese fără putință de tăgadă că această recunoaștere a survenit în condițiile reglementate de dispozițiile legale susmenționate, cu atât mai mult cu cât prin promovarea prezentei căi de atac inculpatul contestă în continuare vinovăția sa în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată ce constituie obiectul sesizării instanței.

Așa fiind, existând incertitudine cu privire la reala manifestare de voință a inculpatului apelant B. A. la momentul formulării declarației de recunoaștere a învinuirii și de solicitare a judecării cauzei în procedură simplificată, curtea apreciază că se impune admiterea căii de atac, desființarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, numai cu privire la inculpatul apelant, pentru soluționarea acțiunii penale cu respectarea dispozițiilor legale privind administrarea probatoriilor în cadrul procedurii de drept comun.

Această soluție nu contravine în opinia curții disp. art.421 pct.2 lit.b C.pr.penală, referitoare la intervenția vreunuia dintre cazurile de nulitate absolută, atât timp cât se apreciază că existența dubiului referitor la reala manifestare de voință a inculpatului impune reluarea judecății cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, inclusiv din perspectiva existenței dublului grad de jurisdicție, fără a se încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac, reglementat de art.418 C.pr.penală, atât timp cât, cu ocazia rejudecării instanța de fond este obligată să se pronunțe potrivit art.425 alin.3 C.pr.epnală, în limitele desființării hotărârii, fără a se aplica o pedeapsă superioară celei deja stabilite, care de altfel nu a fost situată la limita minimă specială în condițiile reducerii limitelor cu o treime, urmând ca, la momentul rejudecării, instanța de rejudecare să analizeze și aspectele invocate de apelant referitoare la durata excesivă a pedepsei.

Se va constata că inculpatul apelant este arestat în altă cauză și se va menține restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare prezentelor dispoziții.

Văzând și disp. art.275 alin.2 C.pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul B. A., fiul lui V. și Z., născut la 23.12.1968, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr. 1049/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., desființează în parte sentința, în latură penală și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la inculpatul apelant, pentru soluționarea acțiunii penale cu respectarea dispozițiilor legale privind administrarea probatoriilor în cadrul procedurii de drept comun.

Constată că inculpatul apelant este arestat în altă cauză.

Menține restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare prezentelor dispoziții.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului. Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul apelant, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

C. G. M. D.

Grefier,

M. M.

Red.GC/tehnored.MM

6 ex./04.03.2015

d.f._, Judecătoria B.

J.f.M. A.

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3113/2006

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 31/2015.... →

Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI