Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 624/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 624/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr.624/R
Ședința publică din 19 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător M. V.
Judecător D. C. U.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul B. B. (fiul lui N.-A. și M., născut la data de 24 februarie 1966 în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în mun. O. S. . ., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 102/08.05.2013, pronunțată de Judecătoria Odorheiul S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ș. V. C. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 noiembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 noiembrie 2013. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
P. cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 12.06.2013 sub nr._ inculpatul B. B. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 102/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria O. S..
În motivarea recursului, inculpatul a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 2 C. pen, în infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor sau a creditelor societății întrun scop contrar intereselor societății sau în folosul propriu, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C. pr. pen și respingerea acțiunii civile. în subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza aceluiași temei de sub acuza săvârșirii infracțiunii de delapidare și respingerea acțiunii civile.
Deși i s-a acordat un termen de judecată, inculpatul nu și-a angajat apărător ales.
S-a asigurat asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de recurs, uzând de disp. art. 70 alin. 2 C. pr. pen.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
P. sentința penală nr. 102/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria O. S., s-au hotărât următoarele:
S-a respins cererea inculpatului B. B. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 (1) alin.2 Cod penal în infracțiunea de folosire cu rea credință a bunului sau a creditelor societății într-un scop contrar intereselor societății sau în folosul propriu prev. de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990.
În baza art. 215 (1) al.2 Cod penal, art.74 lit.a Cod penal, art. 76 alin.1 lit.a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. B.- fiul lui N.-A. și M., născut la data de 24 februarie 1966 în mun. O. S., județul Harghita, cetățenia română, studii postliceale, căsătorit, ocupația contabil la Cabinet de contabilitate B. B., domiciliat în mun. O. S. . ., posesorul C.I. . nr._, eliberat de SPCLEP O. S., CNP:_- pentru comiterea infracțiunii de delapidare la 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c,e Cod penal.
S-au aplicat prevederile art. 71, art. 64 lit. a-c Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 alin.3 lit.b Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile ..L prin lichidator B. I. I. suma de 704.408 lei despăgubiri civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală l-a obligat inculpatul să plătească statului 1150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 07 aprilie 2011, numitul L. L., cetățean maghiar, a depus o plângere la P. de pe lângă Judecătoria O. S., arătând faptul că în luna ianuarie 2002, în calitate de asociat unic, a înființat firma .., cu sediul în O. S., ., .. În luna noiembrie 2002, L. L. a luat hotărârea de a-l numi administrator al firmei pe inculpat. La începutul anului 2011, L. L. a solicitat de la unitățile bancare extrase de cont bancar ale firmei, proprietatea sa, constatând că inculpatul, în calitate de administrator, a ridicat într-o perioadă mai scurtă de timp, mai multe sume de bani, în total 704.408 lei, fără ca administratorul, la întrebarea asociatului unic, să răspundă de ce a scos banii sau cel puțin unde i-a folosit.
La data de 7 martie 2011, L. L. a trimis o scrisoare către inculpat, solicitându-i să facă referire în raportul de activitate al administratorului, despre ridicarea în numerar a banilor și să motiveze de ce a retras sumele respective, ce fel de documente a arătat băncii pentru eliberarea sumelor etc., lucru pe care B. B. nu l-a efectuat. (f.9-10).
În cursul cercetărilor, s-a stabilit că, așa cum rezultă din contractul de prestări servicii și alte documente contabile, firma din municipiul O. S. a desfășurat anumite activități în folosul firmei .., în baza acestor activități firma beneficiară plătind în total suma de 704.408 lei. După plata acestei sume inculpatul a ridicat în numerar, începând cu data de 25 noiembrie 2010, până la data de 17 decembrie 2010, întreaga sumă de bani primită de la .., așa cum rezultă din extrasele de cont bancar de la Banca Românească S.A., Sucursala O. S., (f.14-32).
Pentru sumele de bani retrase, inculpatul nu a putut prezenta acte care să justifice cheltuirea lor în interesul societății, în momentul în care a retras aceste sume se folosea de expresia „cu titlu de cumpărare marfă de la persoane fizice”.
În cursul cercetărilor, inculpatul a declarat, în două rânduri, că a cheltuit suma ridicată pentru a restitui un așa-zis împrumut pe care societatea l-a obținut de la o persoană fizică din Ungaria, care însă nu a putut fi precizată, împrumut care a fost folosit de societate pentru niște lucrări de construcție către ..
Inculpatului i s-a solicitat să prezinte acte justificatoare, acesta recunoaște că nu are astfel de acte cum ar fi contracte de împrumut, dispoziții de plată/încasare, facturi, borderouri de achiziție, care să ateste împrumutul acordat societății, restituirea acestuia, achiziționarea de bunuri necesare desfășurării activității. (f.81-82).
De altfel, legea contabilității nr.82/1991, la art. 11 prevede clar că se interzice efectuarea de operațiuni economico-financiare fără înregistrarea lor în contabilitate iar art.6, din aceeași lege, mai precizează că fiecare operațiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate.
Chiar dacă nu s-a respectat legea contabilității, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatului i s-a cerut să justifice cu alte probe faptul că ar fi utilizat suma în folosul societății, lucru care nu l-a făcut, având la dispoziție un an de la data depunerii plângerii penale, rezultând clar că această sumă a fost folosită în scop personal.
Inculpatul și în fața instanței a susținut că a cheltuit suma de 704.408 lei ridicată de el din contul societății pentru niște lucrări de construcție executate din banii săi și pentru recuperarea banilor investiți de către el a retras această sumă.
Inculpatul nu a reușit să dovedească prin acte cele susținute de el, fiind astfel vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215/1 alin.2 Cod penal.
Inițial, împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea cu rea-credință a bunurilor de care se bucură societatea, prev. de art. 272, alin. 1, pct. 2 din Legea nr.31/1990, însă ulterior prin ordonanța din 9 mai 2012 s-a schimbat încadrarea juridică în săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215/1, alin.2 Cod penal. (f.2).
S-a conchis că nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor de care se bucură societatea, prev. de art. 272, alin. 1, pct. 2 din Legea nr.31/1990, deoarece pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni, se impune să existe o acțiune de folosire săvârșită de administrator, a unui bun sau a creditului societății. În această cauză, nu este vorba doar de folosire ci de o dispunere cu privire la mijloacele bănești ale firmei. (a se vedea Dispoziții penale din legi speciale românești, comentate și adnotate cu jurisprudență și doctrină, vol.II. Editura Lumina Lex 1996, București pag.221).
S-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215/1, alin.2 Cod penal.
S-a mai reținut că fapta săvârșită de către B. B. se stabilește prin următoarele mijloace de probațiune: plângerea părții civile (f.4, 9-10), somații ale asociatului unic (f.11-13), extrase de cont bancar (f.16-32), informații despre istoric firmă (f.34-39), contract de execuție lucrări și prestări servicii (f.35-49), documente de plată (f.63-74), declarațiile inculpatului (f.81, 82, 87-88).
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului instanța a luat în considerare pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, deși nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a recunoscut că a retras din contul firmei suma menționată în actul de sesizare, apreciind că în cazul de față se pot aplica dispozițiile art. 74 lit. a Cod penal ca și circumstanță atenuantă, astfel aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, e Cod penal pe durata a 2 ani va avea efectul educativ și preventiv scontat.
Examinând recursul promovat de inculpat, din prisma dispozițiilor art. 3856 alin. 3 rap. la art. 52 și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și la admiterea acțiunii civile. Hotărârea este însă criticabilă sub aspectul stabilirii modalității de executare a pedepsei în regim de detenție, pentru considerentele ce le vom arăta.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă.
P. materialul probator administrat, s-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că inculpatul, în calitatea sa de administrator al ., în perioada 25 noiembrie 2010 – 17 decembrie 2010, a ridicat în numerar, în mai multe rânduri, suma de 704.408 lei din contul societății, sumă pentru care nu a putut prezenta acte justificative pentru cheltuirea acesteia în folosul societății, deși tranșele de bani au fost retrase cu titlul de „cumpărare marfă de la persoane fizice”.
Primul motiv de recurs este acela al greșitei încadrări juridice dată faptei.
Curtea nu va primi această critică, pentru următoarele considerente:
Potrivit. disp. art.272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.31/1990 rep, latura obiectivă a acestei infracțiuni presupune că administratorul societății „folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect”.
Infracțiunea de delapidare, prev. de art.2151 C.pen, constă în „însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează…”
Ori, din situația de fapt reținută în prezenta cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul, în calitatea sa de administrator, prin ridicarea banilor din contul societății cu titlu de „cumpărare marfă de la persoane fizice” și pentru care nu a putu prezenta niciun act justificativ și nu a produs nici alte probe privind cheltuirea banilor în folosul societății, a săvârșit fapta în modalitatea „însușirii … de către un funcționar (administrator), în interesul său … a banilor … pe care îi gestiona”, modalitate care se încadrează în infracțiunea de delapidare, prev. de art. 2151 C. pen și nu în cea prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep.
Inculpatul nu a contestat calitatea sa de administrator al societății comerciale, care rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, astfel încât se circumscrie subiectului activ al infracțiunii de delapidare.
Constatăm că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare și menținută de prima instanță este una corectă, iar cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs, este una nefondată.
Un alt motiv de recurs invocat de inculpat este acela al săvârșirii faptei fără vinovăție. Contrar acestor susțineri, declarațiile inculpatului se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar (filele 14-32 dos. urm. pen), din care rezultă că acesta a ridicat din contul societății suma de 704.408 lei, iar pretinsele acte care ar justifica împrumuturile acordate anterior de inculpat societății, nu au fost înregistrate în contabilitate și nici nu au fost prezentate asemenea acte, cum însuși inculpatul recunoaște (filele 81-82).
Totodată, apărările formulate de inculpat sunt contradictorii, în sensul că fie el personal ar fi împrumutat societatea, fie că împrumutul l-ar fi obținut de la o persoană fizică din Ungaria (care însă nu a fost precizată). În fața instanței de recurs s-a susținut o altă variantă, anume că inculpatul ar fi fost cel care a plătit materiale de construcții și servicii, având inclusiv acordul patronului (asociatul unic al societății).
Din modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, Curtea constată că este dovedită și forma de vinovăție cerută de lege, respectiv intenția directă.
Este lipsit de importanță faptul că, așa cum se susține în motivele de recurs, asociatul unic nu s-a mai interesat de activitatea firmei din anul 2006.
Judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen, reținând circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C. pen și coborând pedeapsa sub minimul special de 10 ani închisoare, la 4 ani închisoare, orientată aproape înspre minimul de 3 ani închisoare pe care-l permite art. 76 lit. a C. pen.
Hotărârea este criticabilă însă, așa cum s-a arătat, sub aspectul stabilirii modalității de executare.
La stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanța de control judiciar urmează să țină seama de criteriile consacrate în art. 72 C. pen, ca și de scopul pedepsei, potrivit disp. art. 52 C. pen.
În acord cu judecătorul fondului, reținem circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a C. pen, deoarece, pe lângă lipsa antecedentelor penale, inculpatul este un om matur, cu activitate și integrat în societate. Deși nu devin incidente disp. art. 74 lit. c C. pen, avem în vedere și atitudinea manifestată de acesta, în sensul că a fost prezent în fața autorităților și a recunoscut situația de fapt, invocând totuși nevinovăția, prin susținerea că banii ridicați i-ar aparține.
Modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, în deplină cunoștință de cauză, cuantumul ridicat al prejudiciului, neacoperit, formează convingerea instanței că fapta inculpatului reprezintă un grad ridicat de pericol social, iar persoana acestuia reprezintă o periculozitate sporită în săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
Pe lângă aceste criterii, vom avea în vedere, așa cum am arătat, lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, prezența în fața autorităților și atitudinea relativ sinceră.
Executarea pedepsei în regim de detenție dispusă de prima instanță nu este necesară pentru a conduce la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen. Pentru criteriile arătate anterior, Curtea apreciază că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, modalitate necesară dar și suficientă pentru a-i atrage atenția inculpatului asupra gravității faptei sale și a-i asigura îndreptarea acestuia pe viitor.
Față de cele reținute, urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, să admitem recursul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 102/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria O. S..
Vom casa parțial sentința atacată și rejudecând cauza pe latura penală:
În baza art. 861 alin. 1, 2 C. pen, vom dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată de prima instanță inculpatului B. B. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 2 C. pen, cu reținerea art. 74 lit. a și cu aplic. art. 76 lit. a C. pen, pe o perioadă de 8 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. 1 C. pen, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, ca organ desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C. pr. pen, vom atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864 rap. la art. 83, 84 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, vom suspenda și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a - c C. pen, aplicată de prima instanță.
Vom menține restul dispozițiilor din hotărârea atatată care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 alin. 2 lit. d C. pr. pen, admite recursul declarat de inculpatul B. B. (fiul lui N.-A. și M., născut la data de 24 februarie 1966 în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în mun. O. S. . ., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 102/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria O. S..
Casează parțial sentința atacată și rejudecând cauza pe latura penală:
În baza art. 861 alin. 1, 2 C. pen, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată de prima instanță inculpatului B. B. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 2 C. pen, cu reținerea art. 74 lit. a și cu aplic. art. 76 lit. a C. pen, pe o perioadă de 8 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. 1 C. pen, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, ca organ desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C. pr. pen, atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864 rap. la art. 83, 84 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, suspendă și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a - c C. pen, aplicată de prima instanță.
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. O. M. V. D. C. U.
Grefier,
G. C.
Red.A.O.-19.11.2013
Tehn.G.C. – 27.11.2013 – G.C.
Jud.fond B. C. I.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 584/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 583/2013. Curtea de... → |
|---|
