Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 255/2014
ROMÂNIA
C. DE A. T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 255/A
Ședința publică din 1 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. B.
Judecător: M. R. C.
Grefier K. P.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. T. M.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către inculpatul M. I., împotriva sentinței penale nr. 102 din 20.05.2014, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul M. I., personal și asistat de apărător ales A. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._, aflată la fila 16 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în data de 18.08.2014, prin Serviciul registratură, apelantul M. I. a depus un înscris cuprinzând motivele de apel.
Instanța constată că apelul este declarat în termen, fiind motivat.
Președintele solicită părților să precizeze dacă au cereri de formulat sau probe noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de propus, instanța acordă cuvântul în susținerea căii de atac promovate.
Apărătorul apelantului inculpat, avocat A. E., solicită admiterea apelului. Consideră că modalitatea de executare dispusă de către instanța de fond este prea grav, raportat la fapta săvârșită de către inculpat. Critică hotărârea prin motivarea în drept invocată de către instanță. Conform art. 38 alin. 2 C.pen. nu se ține cont, la momentul luării hotărârii, de condamnările anterioare pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Dar instanța de fond, în motivarea hotărârii, a făcut trimitere la antecedentele avute anterior săvârșirii acestei fapte. Învederează că a depus, în dosarul Judecătoriei Reghin, hotărârea de reabilitare de drept, și, din acest motiv, trebuie considerat inculpatul ca fiind infractor primar. Asprimea pedepsei aplicate se datorează tocmai acestui aspect. Mai arată că, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, s-a prevalat de art. 396 alin.10, a regretat sincer fapta, a condus autoturismul numai 50-100 de metri, până benzinărie. Este vorba de o infracțiune de pericol, dar trebuie ținut cont și de starea de fapt, de faptul că numai atâta a condus. Consideră că, modalitatea de executare a pedepsei cu închisoare, este excesivă, nu duce la reeducarea inculpatului. Mai arată că și reprezentantul Parchetului era de acord cu aplicarea unei pedepse, cu suspendare sub supraveghere, să-i fie aplicată inculpatului art. 86 ind. 1 C.pen., cu toate condițiile prevăzute de art. 86 ind. 3., fiind în măsură să ducă la reeducare lui.
Conchizând, solicită admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii atacate, și aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat ca fiind nefondat, și menținerea hotărârii criticate.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, arată că își regretă fapta, nu a comis intenționat, a recunoscut în fața poliției, procurorului, și a condus numai 50-100 de metri. Lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 20 mai a.c., Judecătoria Reghin pronunță sentința penală nr.102, prin care în baza art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 5 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul M. I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a conduce un autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 5 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat M. I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de a refuza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 alin. 1 lit. b vechiul Cod penal a contopit pedepsele aplicate prin sentință și a dispus ca inculpatul M. I., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare efectivă.
În temeiul și în condițiile art. 71 alin. 2 vechiul Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal și potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 150 lei provenea din faza de urmărire penală.
Judecătoria Reghin, la adoptarea acestei soluții, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 29.01.2014, s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului M. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin expozitivul rechizitoriului s-a reținut că, la data de 25.08.2013 inculpatul M. I., fără a deține permis de conducere, pentru nici o categorie de autovehicule și după ce, în prealabil, a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismului marca Ford Galaxy, înmatriculat în Italia, cu numărul AR 734 MZ, pe drum public.
În jurul orelor 18,35, pe . Reghin, la . peco PETROM, în timp ce se deplasa dinspre Petelea înspre centrul municipiului Reghin, inculpatul, fără să observe intenția numitului C. C., care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în fața sa și care a semnalizat stânga, pentru a intra în incinta stației peco, a lovit autoturismul acestuia, în partea din spate.
Despre evenimentul rutier au fost sesizate organele de poliție, iar după deplasarea la fața locului, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,78 mg/l. alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul mun. din Reghin, pentru recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta însă a refuzat. (ora 19,35)(f. 11).
Cu ocazia deplasării la fața locului, inculpatul a susținut că permisul de conducere i-a fost reținut de lucrătorii din cadrul Poliției mun. Toplița (f. 8).
În urma verificării în baza de date a rezultat că acesta nu deținea permis de conducere, pentru nici o categorie de autovehicule (f. 9).
La spital, la solicitarea organelor de poliție și a medicului de gardă, inculpatul M. I. a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, stare de fapt consemnată în procesul verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică (f. 13).
Actul de inculpare s-a bazat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunilor (f.8-9), adresa nr._/2013 a Serv. rutier (f. 10), cerere analiză (f. 11,12), buletin de examinare clinică (f. 13,14), alcooltest învinuit (f. 15), delegație apărător ales (f. 19), fișă cazier judiciar (f. 20), declarație învinuit (f. 21-23), adresa Punct contact Oradea (f. 24), copii acte ale autoturismului, asigurare (f. 25,27), copie carte identitate înv.(f. 26), declarații martori (f. 32-34,38-39,40-42,43-44), alcooltest C. C-tin (f. 36), copii carte de identitate, permis de conducere, certificat de înmatriculare C-tin C. (f. 37), sentința penală nr. 284/2009 a Judecătoriei Reghin (f. 46-48), proces verbal (f. 49), sentința penală nr. 330/11.12.2013 a Judecătoriei Reghin (f. 52-53) și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 54).
În cadrul cercetării judecătorești inculpatul, prezent în instanță, a dorit să se prevaleze de dispozițiile art. 396 al. 10 Cod procedură penală, conform declarației de la fila 85 dosar, instanța procedând la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.
În consecință analizând ansamblul materialului probator, administrat în cauza, instanța a reținut că, la data de 25.08.2013, inculpatul, fără a deține permis de conducere, a condus autoturismul marca Ford Galaxy, cu nr. de înmatriculare AR 734 MZ, pe .. Reghin, iar în jurul orelor 18.35, la . PECO, în direcția loc. Petelea, acesta a lovit din spate autoturismul, cu nr. de înmatriculare_, care a semnalizat stânga, pentru a intra în incinta stației.
La sosirea organelor de poliție inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,78 mg/l alcool pur, în aerul expirat, și a fost condus la Spitalul Municipal Reghin, în vederea recoltării probelor biologice. Din procesul verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică (f. 13) a rezultat că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
De asemenea, din adresa IPJ M. – Serviciul Rutier (f. 10) a rezultat că inculpatul nu avea permis de conducere.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a constatat că noile dispoziții prevăzute de noul Cod penal erau mai favorabile, limitele de pedeapsă fiind mai reduse, iar pedeapsa închisorii fiind alternativă cu pedeapsa amenzii.
În drept, fapta inculpatului de a conduce, la data de 25.08.2013, un vehicul fără a poseda permis de conducere, s-a reținut că întrunea elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului care, la data de 25.08.2013, a refuzat prelevarea mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, s-a constatat că întrunea elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Având în vedere că cercetarea judecătorească a fost efectuată în baza recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime pentru fiecare infracțiune.
Luând în considerare că petentul nu se afla la primul contract cu legea penală (deși a intervenit reabilitarea), acesta fiind anterior condamnat prin sentința penală nr. 284 din 23 iunie 2009, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru același gen de infracțiuni, instanța i-a aplicat inculpatului câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare faptă. La individualizarea pedepselor instanța a luat în considerare faptul că pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare nu și-a atins scopul preventiv sau educativ, motiv pentru care pedepsele actuale nu puteau fi într-un cuantum mai mic decât precedentul.
De asemenea, faptele comise de inculpat erau deosebit de periculoase, iar modalitatea în care a acționat acesta, care a condus fără permis și a refuzat prelevarea mostrelor biologice (după ce rezultatul cu aparatul alcooltest a fost de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat), denota un dispreț față de regulile aplicabile circulației pe drumurile publice. Mai mult decât atât, instanța a constatat că, în urma conducerii autovehiculului fără a poseda permis de conducere și deci fără a avea pregătirea și aptitudinile fizice și psihice necesare, unei asemenea activități, inculpatul a provocat și un accident de circulație, accident în care a fost implicată o altă persoană, care a circulat în mod regulamentar. În consecință, instanța a considerat că, în cauză, aplicarea pedepselor de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare faptă era pe deplin justificată.
În raport cu dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție care a arătat că legea penală mai favorabilă se aplică în funcție de instituțiile autonome, instanța a constatat că pe vechiul cod penal concursul de infracțiuni era mai favorabil. Astfel, în temeiul art. 33 lit. a și 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare efectivă.
La modalitatea de executare a pedepsei instanța a constatat că scopul preventiv și educativ al acesteia nu putea fi atins decât prin executare în regim de detenție. Astfel, instanța a reținut că inculpatul nu era la primul conflict cu legea penală (deși a intervenit reabilitarea), anterior acesta beneficiind de clemența instanțelor de judecată, materializată în suspendarea executării pedepselor de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 822/18.03.1996, 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 674/23.10.1998 și 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 284/23.06.2009. Astfel pentru aplicarea suspendării condiționate a pedepsei, conform art. 81 vechiul Cod penal sau pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 86¹, instanța ar fi trebuit să aprecieze că scopul pedepsei putea fi atins și fără executarea acesteia. În acest caz însă instanța nu a ajuns la o astfel de apreciere, singura modalitate de reeducare a condamnatului fiind executarea pedepsei, în regim de detenție, suspendarea condiționată a pedepselor anterioare neatingându-și scopul, expres definit în art. 52 vechiul Cod penal, care prevedea că „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Astfel, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului nu se putea realiza prin suspendarea executării pedepsei sau a suspendării sub supraveghere, neexistând garanții, certe, că, în stare de libertate, inculpatul nu va comite, pe viitor, alte fapte penale.
În temeiul și în condițiile art. 71 alin. 2 vechiul Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal și conform art. 274 alin. 1 Cod procedură penală l-a obligat pe acesta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 150 lei provenea din faza de urmărire penală.
Această soluție a instanței de fond, în condițiile art.410, 412 noul Cod procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpatul M. I., care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării parțiale a hotărârii judecătoreștii criticate, să se procedeze la schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate, în sensul de a i se aplica suspendarea sub supraveghere a pedepsei astfel determinate, conform disp.art.861 din vechiul Cod penal. S-a susținut că sentința penală, pronunțată în cauză, de către Judecătoria Reghin este nelegală, ea dându-se cu încălcarea disp.art.86 și art.38 alin.2 din vechiul Cod penal.
În fapt, s-a constatat corect de către instanță că apelantul s-a prevalat de disp.art.396 alin.10 Cod procedură penală, conform declarației de la fila 85 dosar, instanța procedând la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.
Ca atare, starea de fapt a fost corect reținută, instanța considerând, pe bună dreptate, că dispozițiile art.33 lit.a și 34 alin.l lit.b vechiul Cod penal erau mai favorabile și, contopind cele două pedepse aplicate, a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni, cu executare efectivă.
Instanța a considerat că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu putea fi atins decât prin executare, în regim de detenție. Motivarea s-a bazat pe raționamentul că, deși a fost reabilitat, de drept, prin sentința penală nr.330/2013 a Judecătoriei Reghin, nu era la primul conflict cu legea penală, suspendarea condiționată a pedepselor anterioare nu și-ar fi atins scopul, expres definit în art.52 a vechiului Cod penal.
S-a arătat că, reabilitarea era o cauză care înlătura pentru viitor consecințele penale și extrapenale, ce decurgeau dintr-o hotărâre de condamnare, făcând ca fostul condamnat să se poată bucura, din nou, fără nicio restricție, de toate drepturile subiective, politice și social-economice recunoscute cetățenilor. Ea opera in personam, privea exclusiv consecințele condamnării și numai pentru viitor, infractorul fiind considerat, ca și cum ar fi fost un infractor primar. Acest aspect rezulta și din disp.art.38 alin 2 Cod penal, care arătau că: „nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare”. Ori, instanța și-a bazat toată motivarea pedepsei aplicate, tocmai pe antecedente, care nu mai trebuiau fi luate în calcul, deoarece a intervenit reabilitarea de drept.
În altă ordine de idei, instanța trebuia să țină cont și de starea de fapt, dovedită și însușită de apelant, și anume aceea că a condus doar 100-150 m, pentru face plinul, autovehiculul a fost condus de fiul său, care a intrat undeva, iar el a vrut, între timp, să umple rezervorul, conducând, era adevărat, fără drept, dar a recunoscut și regretat acest lucru.
S-a susținut că executarea efectivă a pedepsei era prea grea, va avea consecințe grave asupra sa și a familiei sale, fiind de acord cu oricare dintre condițiile impuse de o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, dar care nu îl priva de libertate, scopul pedepsei putând fi atins și prin aplicarea unei astfel de pedepse.
Nu în ultimul rând, trebuia observat că a recunoscut fără rezerve fapta, s-a prevalat de disp. art.396 alin. 10 Cod de procedură penală, are o familie organizată, muncește, în străinătate și câștigă venituri pentru întreținerea familiei sale, nu a avut niciodată altfel de condamnări, a avut un comportament ireproșabil în societate și familie.
Analizând apelul declarat prin prisma preved.art.416-419 noul Cod procedură penală se constată că acesta are caracter nefondat, deoarece:
Inculpatul apelant a înțeles, prin calea de atac exercitată, să critice modalitatea de executare a pedepsei rezultante, ce i-a fost determinată de către instanța de fond, susținând că prin prisma circumstanțelor personale favorabile ce le prezintă, nu se justifică să fie privat de libertate. Se constată că, la prim grad jurisdicțional, inculpatul a înțeles să recurgă la procedura simplificată de soluționare a cauzei, fapt ce a determinat instanța să aibă în vedere, pentru cele două fapte penale, reținute în sarcina acestuia, limite de pedeapsă cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, limite ce au fost determinate ca urmare a aplicării preved.art.396 alin.10 noul Cod procedură penală. Evaluându-se, în mod obiectiv și imparțial, contextul real în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională imputată (după un prealabil consum voluntar de băuturi alcoolice, pe timp de zi, pe drumurile publice, pilotând un autovehicul în care se afla un minor, în vârstă aproximativă de 5 ani, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, avariind un autoturism, care circula regulamentar și în care se aflau trei persoane, dintre care una minoră), dar și circumstanțele personale prezentate de acesta (a manifestat o atitudine oscilantă în faza urmăririi penale, recurgând la apărări ce au fost înlăturate, ca vădit lipsite de temei, prin contraprobe, apărări de natură a prelungi durata procedurii în prezenta cauză, a ignorat regulile ce guvernează siguranța traficului rutier pe drumurile publice, a pus în pericol – în contextul în care nu deține cunoștințele teoretice și practice necesare pilotării unui autovehicul – viața și integritatea psiho-fizică a celorlalți participanți la traficul rutier, a consumat voluntar substanțiale cantități de băuturi alcoolice) s-a concluzionat că reeducarea și resocializarea inculpatului apelant nu pot fi atinse decât prin privarea acestuia de libertate. Chiar dacă inculpatul are statut de infractor primar, înclinația sa de a se situa în sfera ilicitului penal (prin prisma anterioarelor condamnări suferite, pentru care, pe cale judecătorească, s-a constatat intervenită reabilitarea de drept) trebuie corijată, în contextul în care acesta a adus efective și însemnate atingeri unor valori sociale special ocrotite de legiuitorul român – siguranța participanților angajați în traficul rutier, respectiv integritatea persoanelor și a bunurilor mobile, ce participă la circulația rutieră desfășurată pe drumurile publice.
Se apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, atât din punctul de vedere al cuantumului său, cât mai ales al modalității de executare, a fost corect individualizată, ea neimpunându-se a fi schimbată.
Pe cale de consecință, conform, disp.art.421 pct.1 lit.b noul Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, apelul promovat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.102/20 mai 2014 a Judecătoriei Reghin.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de inculpatul M. I. (fiul lui I. și S., născut la data de 28.04.1968 în mun. Reghin, jud. M., domiciliat în loc. Petelea, nr. 254, jud. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr.102/20 mai 2014 a Judecătoriei Reghin.
Obligă inculpatul apelant să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2014.
Președinte Judecător
I. C. B. M. R. C.
Grefier
P. K.
Red.MRC/03.09.2014
Thnred./CC/2 exp./04.09.2014
Jd.fd. L.G.
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 584/2013. Curtea de... → |
|---|
