Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 162/2014
ROMÂNIA
C. DE A. T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 162/A
Ședința publică din 21 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria T. M. și de către inculpatul S. J. (fiul lui M. și M., născut la data de 1 martie 1992, în prezent deținut în Penitenciarul T. M.) împotriva sentinței penale nr. 36 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a domnului procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 12 mai 2014 când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 21 mai 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
La data de 21 ianuarie a.c. Judecătoria Tg.M. pronunță sentința penală nr.36 prin care în temeiul art.345 alin.1 și 2 Cod Procedură Penală l-a condamnat pe inculpatul S. J. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art.208 alin. 1 – art. 209 al. 1 lit. e C. p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. p. (două acte materiale) și art. 37 alin. 1 lit. a C. p.
În baza art. 864, alin. 1 din C.pen. rap. la art. 83 din C.pen. a revocat suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1378/20.12.2012 a Judecătoriei Tg-M., pentru infracțiunile prev. de art. 208 al.1, art. 209 alin.1 lit. e din C. pen. și art. 211 al. 1, al. 2, lit. c din C.pen., cu aplic. art. 74 al.2 din C.pen. art. 76, al. 1 lit. b și d din C.pen. și a art. 3201 al. 7 din C.pr.pen. și a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa stabilită prin prezenta, respectiv cea de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa finală de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod Penal a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 C. pr. pen. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată . SRL, prin reprezentant R. C. T. și a obligat inculpatul S. J. să îi plătească suma de 100 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
În baza art. 349 Cod Procedura Penală raportat la art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod Procedura Penală a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Instanța de fond la pronunțarea acestei hotărâri judecătorești a reținut următoarele împrejurări, faptice și juridice:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-M. din data de 21.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. J. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin.1 lit. e din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. (două acte materiale) și art. 37 alin.1 lit. a C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 16.01.2013, în jurul orei 14:40, inculpatul a intrat în magazinul P., situat în mun. Tg. M., ., a luat două sticle cu whisky Jack Daniels, pe care le-a ascuns sub haine și a ieșit fără a le achita, iar, ulterior, în jurul orei 16:06, din același magazin, a sustras, în același mod, un șampon.
Situația de fapt, astfel prezentată în rechizitoriu, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare – f. 31
- proces verbal de constatare a infracțiuni flagrante – f. 5-6
- declarațiile reprezentantului părții vătămate - f. 8, 10-11
- declarațiile învinuitului S. J. – f. 13, 16-17
- fișa de cazier a învinuitului S. J. – f. 24-26
- declarațiile martorului M. J. – f. 18, 20-21
- proces-verbal de vizionare a înregistrărilor – f. 22
- CD cu înregistrările realizate cu sistemul de supraveghere video din magazinul P. – f. 23.
În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 29.10.2013 instanța a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale, precum și prevederile art. 3201 din C.pr.pen. Inculpatul S. J. a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate, precizând totodată că recunoaștea fapta, însă în actul de sesizare erau scrise „toate prostiile”, întrucât el a luat numai sticlele de băutură. Având în vedere faptul că inculpatul a declarat în fața instanței, la prezentul termen de judecată, că recunoaște doar furtul sticlelor cu whisky Jack Daniels, fără a recunoaște sustragerea și a șamponului, la care se făcea referire în rechizitoriu, instanța a apreciat că inculpatul nu a recunoscut, fără rezerve, săvârșirea faptelor, așa cum au fost ele reținute în actul de sesizare, motiv pentru care a respins cererea acestuia de aplicare, în prezenta cauză, a dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
La același termen de judecată, în temeiul art. 322 din C.pr.pen., instanța a dispus începerea cercetării judecătorești.
Inculpatul S. J. a consimțit să dea o declarație și în fața instanței, împrejurare în raport de care s-a procedat, potrivit art. 323 C.pr.pen. la audierea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosar. (f. nr. 56).
Tot la același termen de judecată, în temeiul art. 67 C.pr.pen., instanța a încuviințat cererea, în probațiune, formulată de reprezentanta Ministerului Public, cu privire la audierea martorului M. J..
La termenul de judecată din data de 14.01.2014 a fost audiat martorul M. J., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f. nr. 90).
La dosar au fost depuse fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. nr. 43) și copia sentinței penale nr. 1378/20.12.2012 a Judecătoriei Tg-M., cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive (f. nr. 79-84).
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul din data de 14.01.2014, când pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21.01.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 16.01.2013, în jurul orei 14:40, inculpatul S. J. a intrat în magazinul P., situat în mun. Tg. M., . și s-a deplasat la raionul de băuturi alcoolice, iar, de pe un raft, a luat o sticlă cu whisky marca Jack Daniels, pe care a ascuns-o sub îmbrăcăminte, după care a ieșit din magazin și a plecat, fără a achita contravaloarea acesteia.
În cursul aceleiași zile, în jurul orei 16:06, inculpatul a intrat, din nou, în același magazin, s-a deplasat la raionul cosmetice și când a observat că nu mai era nimeni în apropiere a luat un șampon, pe care l-a ascuns sub îmbrăcăminte și a ieșit din magazin, fără a achita contravaloarea acestuia.
Starea de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății. Astfel, declarația de recunoaștere a inculpatului din cursul urmăririi penale s-a coroborat cu procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video, din magazinul P., cu procesul verbal de constatare a infracțiuni flagrante, precum și cu declarația martorului M. J..
În cursul urmăririi penale, inculpatul S. J. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că, la data de 16.01.2013, în jurul orei 14:40, a intrat în incinta magazinului P., din Tg. M., ., nr. 35, ocazie cu care s-a deplasat la raionul de băuturi alcoolice, iar, de pe un raft, a luat două sticle cu whisky, Jack Daniels, pe care le-a ascuns sub îmbrăcăminte și a ieșit din magazin, fără a le achita. Ulterior, după ce a consumat din sticlele de whisky, în jurul orei 16:10, a intrat, din nou, în același magazin, s-a deplasat la raionul de cosmetice și a luat un șampon pe care l-a ascuns sub îmbrăcăminte, după care a ieșit din magazin, fără a achita produsul. Inculpatul a mai arătat că șamponul l-a folosit, iar în jurul orei 17:35 a fost depistat de către organele de poliție, în piața de zi, din apropierea magazinului P., recunoscându-și fapta în fața lucrătorilor de poliție ( f. 16-17 d.u.p.).
În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 29.10.2013, inculpatul S. J. a revenit asupra declarației, din cursul urmăririi penale și a precizat că el nu a sustras nici un șampon, declarând totodată că a luat două sticle de whisky, fără a achita contravaloarea acestora, că a revenit, ulterior, în magazin având asupra sa cele două sticle, intenționând să le plătescă. Instanța a înlăturat declarația dată de acesta în cursul judecății, fiind combătută de întreg probatoriu administrat.
Astfel, din procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video din magazinul P. a rezultat că, la data de 16.01.2013, inculpatul S. J. a intrat în magazinul P., a luat un coș de cumpărături și s-a deplasat la raionul cu băuturi alcoolice. De pe un raft a luat o sticlă cu whisky, pe care a introdus-o în coș, după care s-a plimbat prin magazin, iar, la un moment dat, a introdus sticla, cu băutură, sub haina cu care era îmbrăcat. În jurul orei 16:06 acesta a revenit în magazin și, de data aceasta, s-a deplasat la raionul de cosmetice, de unde a luat un șampon, pe care l-a ascuns sub haină, iar mai apoi a părăsit magazinul (f. 22 d.u.p.).
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante a rezultat că, în urma vizionarii înregistrărilor video, autorul furturilor a fost identificat ca fiind S. J.. În cursul aceleiași zile inculpatul S. J. a fost depistat de către lucrătorii de poliție în piața agroalimentară, din cartierul 22 Decembrie 1989 și a fost condus la sediul poliției, unde a recunoscut că a sustras bunurile sus-menționate ( f. 5-6).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul M. J. a declarat că, la data de 16.01.2013, fiind de serviciu la magazinul P., din Tg. M., ., în calitate de agent de pază, împreună cu șeful de magazin, numitul R. C. T., au vizionat înregistrările camerelor video și a văzut cum o persoană a sustras cele două sticle de whisky și apoi un șampon. Ulterior, după ce autorul faptei a fost depistat de către organele de poliție, a aflat că acesta se numea S. J. (f. 21 d.u.p.). În cursul judecății, martorul M. J. a revenit asupra unui aspect esențial, respectiv a declarat că în urma vizionării imaginilor surprinse de camerele video, a observat că inculpatul a luat doar o sticlă de wisky și nu două, așa cum a menționat inițial.
Declarația acestuia din cursul judecății s-a coroborat cu aspectele menționate în procesul-verbal, de la fila nr. 22 d.u.p., care a relevat faptul că inculpatul a luat doar o sticlă de wisky. Ca atare, instanța a reținut sustragerea unei sticle de whisky, constatând că declarația inculpatului, care a arătat că a luat două sticle, nu putea fi coroborată cu alte probe.
În drept,
Fapta inculpatului S. J., care, la data de 16.01.2013, în jurul orei 14:40, a intrat în magazinul P., situat în mun. Tg. M., ., a luat o sticlă cu whisky Jack Daniels, pe care a ascuns-o sub haine și a ieșit fără a achita contravaloarea acesteia, iar ulterior, în jurul orei 16:06, din același magazin, a sustras în același mod un șampon, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e C. p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. p. (două acte materiale).
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că, prin sentința penală nr. 1378/0.12.2012 a Judecătoriei Tg. M., acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat. P. urmare, prezenta faptă dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit. a C. pen.
Fapta a fost săvârșită cu intenție directă, ca modalitate a laturii subiective, prev. de art. 19, alin. 1, pct. 1, lit. a din C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate la prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei – în interiorul unui magazin. Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formaseră în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii – o sticlă de băutură și un șampon.
În ceea ce privea circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că inculpatul S. J. a săvârșit, prezenta faptă, în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pe de altă parte, instanța a reținut și faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei deduse judecății, în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, constatând că fapta exista, constituia infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a aplicat acestuia pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 al. 1 lit. e C. p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. p. (două acte materiale) și art. 37 alin. 1 lit. a C. pen., apreciind că pedeapsa astfel cum va fi fost stabilită și aplicată era de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din C.pen.
Având în vedere că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită de inculpatul S. J. în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1378/2012 a Judecătoriei Tg-M., definitivă prin nerecurare la data de 09.01.2013, în baza art. 864, alin. 1 din C.pen. rap. la art. 83 din C.pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1378/20.12.2012 a Judecătoriei Tg-M., pentru infracțiunile prev. de art. 208 al.1, art. 209 alin.1 lit. e din C. pen. și art. 211 al. 1, al. 2, lit. c din C.pen., cu aplic. art. 74 al.2 din C.pen. art. 76, al. 1 lit. b și d din C.pen. și a art. 3201 al. 7 din C.pr.pen. și a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa stabilită prin prezenta, respectiv cea de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa finală de 6 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, conduceau la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua din Codul penal și lit. b, și anume, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen., exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care C. a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impunea interzicerea o pe legis a drepturilor electorale, acest lucru trebuind să fie dispus în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, fapta care făcea obiectul prezentei cauze nu avea conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impunea interzicerea dreptului de a alege.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată . SRL Tg-M., prin reprezentant R. C. T. s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, cu suma de 188 lei, reprezentând contravaloarea a două sticle de whisky și a unui șampon.
Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicita, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța a reținut că erau îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele patru condiții necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, având în vedere considerentele expuse la analiza laturii penale a cauzei.
Potrivit art. 1357 din Noul cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Instanța a apreciat că pretențiile civile formulate de această parte vătămată erau întemeiate în parte și nu tindeau la o îmbogățire fără justă cauză, astfel încât, în baza art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 C. pr. pen. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată . SRL, prin reprezentant R. C. T. și l-a obligat pe inculpatul S. J. să îi plătească suma de 100 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea sticlei de whisky și a șamponului, bunuri care nu au fost recuperate.
În baza art. 349 Cod Procedura Penală raportat la art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod Procedura Penală a mai obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Soluția astfel pronunțată de instanța de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de:
a)P. de pe lângă Judecătoria Tg.M. ce a criticat-o pe aspecte legate de nelegalitatea ei. S-a învederat că hotărârea Judecătoriei Tg.M. este nelegală, nefiindu-i dedusă petentului condamnat durata reținerii și arestării preventive, respectiv din data de 02.11.2012 și până în 20.12.2012, perioadă executată conform sentinței penale nr.1378/20.l2.2012.
Sentința penală a fost pronunțată la data de 21.01.2014, iar la data de 27.01.2014 constatându-se, cu ocazia analizei soluțiilor, că sentința este nelegală s-a declarat apel. Având în vedere faptul că, de la data declarării recursului 27 ianuarie 2014 și până în prezent, a intervenit o nouă lege de procedură penală, respectiv la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar potrivit art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cererile de recurs împotriva sentințelor supuse căilor de atac ordinare potrivit legii vechi, depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel, urma ca instanța să recalifice cererea noastră.
Succesiunea legilor substanțiale determina verificarea legii penale mai favorabile. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) N. Cod pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabilă.
Pentru aplicarea principiului activității legii penale mai favorabile, trebuiau avute în vedere împrejurările, care se refereau la condițiile de incriminare a faptei și la elementele care făceau ca aceasta să constituie infracțiune, fiind mai favorabilă legea care prevedea ai multe condiții pentru ca fapta să constituie infracțiune, ori care prevedea mai puține împrejurări care conduceau la încadrarea juridică a faptei într-o infracțiune în forma sa agravată.
În ceea ce privea încadrarea juridică a faptei, având în vedere faptul că, pe de o parte art. 229 alin. (1) N. Cod pen. nu mai prevederea și variantă agravantă a infracțiunii de furt săvârșirea faptei într-un loc public, circumstanță,prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. e) Cod pen. din 1968, și în plus limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă erau mult mai reduse decât cele prevăzute de reglementarea anterioară, respectiv de la 1 la 5 ani, față de 3 la 15 ani, s-a învederat că legea nouă era mai favorabilă.
Principiul legii penale mai favorabile implică aspectul ca, independent de stabilirea legii penale mai favorabile pentru încadrarea juridică a faptelor, să se determine și legea penală mai favorabilă cu privire la tratamentul sancționator al infracțiunii continuate, precum și al recidivei postcondamnatorii. Astfel în ceea ce privește instituția formei continuate a infracțiunii, având în vedere faptul în raport de prevederile art. 35 alin. (1) N. Cod pen., faptele săvârșite de către inculpat puteau fi încadrate ca și infracțiune săvârșită în formă continuată, întrucât și condiția suplimentară introdusă de noile reglementări privind unitatea subiectului pasiv este îndeplinită, urmează a fi avut în vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile regimul sancționator.
Comparând dispozițiile art.36 alin.(1) N. Cod pen., potrivit căruia infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa săvârșită, al cărui maxim special se putea majora cu 3 ani, în cazul pedepsei cu închisoarea, cu dispozițiile art.42 Cod penal din 1968 care prevedeau posibilitatea aplicării unui spor în condițiile art. 34 Cod pen. din 1968, respectiv de până la 5 ani, legea mai favorabilă aplicabilă era Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
în ceea ce privește regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii, având în vedere faptul că, potrivit art.39 alin. (1) Cod pen. din 1968, în cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopeau potrivit regulilor concursului de infracțiuni, cu posibilitatea aplicării unui spor facultativ, iar potrivit art. 43 alin. (1) N. Cod pen., în cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa stabilită se adăuga la pedeapsa anterioară neexecutată, s-a constatat că vechile reglementări sunt mai favorabile sub acest aspect.
Față de aceste aspecte, încadrarea juridică a faptei era art.228 alin. (1) N Cod.pen., cu aplicarea art. 36 alin. (1) N. Cod pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod pen. din 1968. toate cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.Cod pen.
Mai mult. potrivit art. 6 din N. Cod pen., trebuia verificat dacă condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată potrivit art.208 alin. (1), 209 alin. (I) Cod pen. din 1968 se situa în limitele prevăzute de N.Cod pen. în art. 228 alin. (1) N. Cod pen., dar întrucât pedeapsa aplicată se încadra în aceste limite, ea nu trebuia coborâtă până la noul maxim special.
Nu în ultimul rând, trebuiau avute în vedere și dispozițiile art. 15 și art.16 din Legea nr. 1287/1012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora regimul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1968, inclusiv sub aspectul revocării este cel prevăzut de Codul penal din 1968.
S-a mai arătat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M. din data de 21.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiuni penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. J., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) Cod pen. din 1968, cu aplicarea art.41 alin. (2) Cod pen. din 1968 (2 acte materiale), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod
pen. din 1968.
In mod corect instanța a reținut faptul că, la data de 16 ianuarie 2013, în jurul orelor 14,40, inculpatul S. J. a intrat în magazinul P., situat în municipiul T. M., Bulevardul 22 Decembrie 1989 și s-a deplasat la raionul de băuturi alcoolice, de unde a luat o sticlă cu whisky, marca Jack Daniels, pe care a ascuns-o sub haine și a ieșit fără a achita contravaloarea acesteia, iar, ulterior, în jurul orelor I6,06, din același magazin a sustras, în același mod, un șampon.
De asemenea, în mod corect instanța a reținui faptul că inculpatul S. J. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 alin. (I) lit. a) Cod pen. din 1968, întrucât acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.1378/20.12.2012 a Judecătoriei T. M., definitivă la data de 09.01.2013 prin nerecurare la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și furt calificat.
Având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea în termenul de încercare, al suspendării sub supraveghere, a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1378/20.12.2012 a Judecătoriei Tg. M., instanța a revocat suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse și a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa stabilită pentru prezenta infracțiune, respectiv de 3 ani, rezultând pedeapsa finală de 6 ani închisoare.
Cu toate acestea, instanța a omis să facă aplicarea art. 36 alin. (3) Cod pen. din 1968, potrivit căruia, dacă infractorul a executat, în tot sau în parte, pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate. în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (4) lit. a) N. Cod proc.pen., instanța trebuia să se pronunțe și asupra deducerii duratei măsurii preventive privative de libertate, indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod.
Astfel, așa după cum a rezultat din fișa de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei (fila 43 dosar instanță) inculpatul S. J. a fost reținut și arestat preventiv, pentru perioada 02.11.2012 până la 20.12.2012, iar prin sentința penală nr.1378/20.12.2012 a Judecătoriei T. M., definitivă prin nerecurare, la data de 09. 01.2013, instanța a dispus deducerea reținerii și arestării preventive, pentru perioada 02.11._12.
Având în vedere faptul că instanța a dispus revocarea pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr.1378/20.12.2013 și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, cumulând-o cu cea stabilită, rezultând pedeapsa finală de 6 ani închisoare, în mod obligatoriu, instanța trebuia să deducă perioada reținerii și arestării preventive, respectiv perioada 02.11._12.
b)inculpatul S. J., care a solicitat ca în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării parțiale a sentinței penale criticate, să i se reducă cuantumul pedepsei inițial aplicate, cuantum ce este prea mare avându-se în vedere valoarea de 100 lei a prejudiciului produs părții vătămate. S-a mai solicitat de către apelant să i se dea posibilitatea de a se împăca cu partea civilă și astfel să se stingă acțiunea penală pornită împotrivă.
Analizând apelurile astfel declarate, cu stricta respectare a prevederilor art.412, 416-419 Cod procedură penală, se constată că acestea au caracter fondat, impunându-se a fi admise, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din interpretarea obiectivă și imparțială a probelor administrate în cauză s-a demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul că în data de 16 ianuarie 2013, în materializarea unei unice rezoluții infracționale, inculpatul S. J., în două rânduri a sustras din patrimoniul părții vătămate . F.”SRL o sticlă cu whisky și un șampon, bunuri cu valoare de 100 lei. Conduita infracțională astfel manifestată de inculpat se circumscria prevederilor art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e Cod penal vechi cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.37 lit.a din vechiul Cod penal. După . noului cod penal se constată că acest comportament, expres manifestat de inculpat, se circumscria prevederilor art.228 alin.1 Cod penal și la primul termen de judecată fixat în cauză, cu stricta respectare a dispozițiilor art.386 Cod procedură penală, s-a pus în discuția părților schimbarea calificării juridice a faptei comise de inculpatul apelant. De asemenea la termenul de judecată din 14 aprilie a.c. a fost admisă cererea inculpatului apelant de a i se acorda un nou termen de judecată în vederea împăcării cu partea civilă și a acoperirii prejudiciului produs, fapt care însă nu s-a realizat până la noul termen din mai acest an. Se reține, așadar, că în cauză nu se poate dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului apelant, pentru fapta comisă în dauna părții vătămate în data de 16 ianuarie 2013, deoarece între părți, pe de o parte, nu a intervenit împăcarea, iar pe de altă parte, apelantul nu a acoperit, prin plată, cum de altfel se angajase, prejudiciul produs părții civile.
Astfel cum s-a mai reținut, conduita antisocială manifestată de inculpat, în data menționată se circumscrie, în prezent prev. art.228 alin.1 din noul Cod penal, fapta de furt fiind sancționată în prezent cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Cum noile prevederi penale sunt mai favorabile față de inculpat, după ce în cauză se va opera schimbarea încadrării juridice a faptei comise de acesta, cu stricta respectare a dispozițiilor art.74 Cod penal se va păși la condamnarea inculpatului pentru fapta comisă, ținându-se cont de perseverența infracțională a acestuia, de faptul că a comis două acte de sustragere de bunuri din loc public, de atitudinea parțial sinceră manifestată de acesta în cauză, de valoarea efectiv redusă a prejudiciului produs, de atingerea adusă de acesta unor valori sociale expres protejate în societatea noastră – patrimoniul persoanei fizice.
După determinarea pedepsei ce se impune a-i fi aplicată inculpatului, vor fi operate în cauză, dat fiind concursul de legi penale intervenit, operațiunile tehnico-juridice necesare a fi efectuate în cauză, ce sunt generate de starea de recidivă prezentată de inculpat și de faptul că acesta a executat, în stare de reținere și arest preventiv, o parte a pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.1378/2012 a Judecătoriei Tg.M., definitivă prin nerecurare.
Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelurile, va desființa parțial sentința penală criticată și rejudecând cauza în următoarele limite:
Potrivit art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din prevederile art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 37 lit. a din vechiul Cod penal în infracțiunea incriminată de disp. art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea . 36 alin. 1 din noul Cod penal. și a art. 37 lit. a din vechiul Cod penal.
Potrivit art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea . 36 alin. 1 din noul Cod penal. și a art. 37 lit. a din vechiul Cod penal îl va condamna pe inculpatul S. J. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Reținându-se aplicarea art. 5 din noul Cod penal, va dispune, în baza art. 864 alin. 1 rap. la art. 83 din vechiul Cod penal revocarea suspendării, sub supraveghere, a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului apelant prin sentința penală nr. 1378/20.12.2012 a Judecătoriei T. M. și va dispune executarea acestei pedepse de 3 ani închisoare, alăturat pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta decizie, stabilind ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71, 72 din noul Cod penal cu reținerea art. 5 Cod penal, va deduce din pedeapsa rezultantă astfel aplicată de 4 ani și 6 luni închisoare, perioada reținerii și arestului preventiv executate de inculpat în intervalul 2 noiembrie – 20 decembrie 2012.
Va menține restul dispozițiilor din sentința penală criticată referitoare la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, soluționarea laturii civile și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, conform dispozițiilor art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 36/21-01.2014 a Judecătoriei T. M., de către P. de pe lângă Judecătoria T. M. și de către inculpatul S. J. (fiul lui M. și M., născut la data de 01.03.1992, în Tg. M., jud. M., domiciliat în mun. Tg-M., ., jud. M., în prezent deținut în Penitenciarul T. M.).
Desființează parțial sentința penală criticată și rejudecând cauza în următoarele limite:
Potrivit art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din prevederile art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 37 lit. a din vechiul Cod penal în infracțiunea incriminată de disp. art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea . 36 alin. 1 din noul Cod penal. și a art. 37 lit. a din vechiul Cod penal.
Potrivit art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea . 36 alin. 1 din noul Cod penal. și a art. 37 lit. a din vechiul Cod penal condamnă pe inculpatul S. J. (fiul lui M. și M., născut la data de 01.03.1992, în Tg. M., jud. M., domiciliat în mun. Tg-M., ., jud. M., în prezent deținut în Penitenciarul T. M.) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Reținându-se aplicarea art. 5 din noul Cod penal, dispune în baza art. 864 alin. 1 rap. la art. 83 din vechiul Cod penal revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului apelant prin sentința penală nr. 1378/20.12.2012 a judecătoriei T. M. și dispune executarea acestei pedepse de 3 ani închisoare, alăturat pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta decizie, stabilind ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71, 72 din noul Cod penal cu reținerea art. 5 Cod penal, deduce din pedeapsa rezultantă astfel aplicată de 4 ani și 6 luni închisoare,. Perioada reținerii și arestului preventiv executate de inculpat în intervalul 2 noiembrie – 20 decembrie 2012.
Menține restul dispozițiilor din sentința penală criticată referitoare la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, soluționarea laturii civile și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, suma de 200 lei cu titlu de onorariu pentru avocat din oficiu urmând a fi avansată Baroului M., din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2014.
Președinte, Judecător,
M.-R. C. I.-C. B.
Grefier,
D. M.
Red.M.R.C. – 22.05.2014
Tehn.G.C.-06.06.2014/6 ex
Jud.fond R. S.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 180/2014. Curtea de Apel... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
