Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 42/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 42/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 42/2013
Ședința publică din 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. C. B.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul J. I. (fiul lui I. și V., născut la data de 4 noiembrie 1959 în B., jud. M., domiciliat în B., sat B., ..6, jud. M., CNP_) trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese, faptă prevăzută și pedepsită de art.2531Cod penal cu referire la art.76 alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003 și folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art.181 alin.1 din Legea nr. 78/2000- modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public domnul procuror M. R. C. de la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 4 octombrie 2013, orele 12,00, sala 52.
CURTEA DE APEL
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Târgu M. întocmit în dosarul 49/P/2011, înregistrat la Curtea de Apel Tg. M. la data de 26.11.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese, faptă prevăzută și pedepsită de art.2531Cod penal cu referire la art.76 alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003 și folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art.18 ind. 1 alin.1 din Legea nr. 78/2000- modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În motivare, se arată că inculpatul, în dublă calitate de primar al comunei B. și de fermier, și-a închiriat lui însuși o suprafață totală de circa 40 ha pășune pentru o perioadă de 15 ani și o chirie de 31 lei/ha/an, prin contractul de închiriere înregistrat la Primăria B. la nr. 2555/30.04.2009. În baza și a acestui contract, a solicitat în datele de 13.05.2009 și 27.04.2010 de la Agenția de Plăți și Intervenție în A. (APIA) subvenții pentru o suprafață totală de 93,1 ha, în 2009, și de 91,66 ha în 2010. În urma primei cereri a obținut în două tranșe, în 26.11.2009 și 18.05.2010, suma de_,99 lei. În rechizitoriu se precizează că, pentru o suprafață de pășune închiriată de inculpat de la Eparhia Reformată a convenit o chirie de 28,9 euro/ha/an, că pășunea de la Primărie a fost închiriată sub acoperirea unei licitații trucate, la care inculpatul nu a participat efectiv. Dar pentru infracțiunile de fals și abuz în serviciu s-a dispus disjungerea cauzei, fiind cercetați membrii comisiei de licitație.
În cursul judecății, partea civilă APIA a precizat în scris că inculpatul a achitat integral debitul principal și accesoriile, și că renunță la pretențiile civile (f. 20).
Instanța a pus în discuție încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 18 ind. 1 alin.1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în baza art. 74 ind. 1 coroborat cu art. 13 Cod penal, la termenul de judecată din 21 iunie 2013. inculpatul a solicitat continuarea procesului în conformitate cu art. 13 Cod pr. pen.
Instanța l-a audiat pe inculpat (f. 31 -32), care se apără pe două linii: Pe de o parte, dedesubtul contractului de închiriere nu există nici un conflict de interese fiindcă încheierea contractului s-a făcut în baza unei proceduri legale, care a ținut cont de interesul comunei și în care nu el, ci consiliul local a avut puterea finală de decizie. Pe de altă parte, nu a acționat cu intenție infracțională, ci cu bună credință și în necunoașterea prevederilor legale relevante. Ambele apărări privesc în mod direct infracțiunea de conflict de interese, dar indirect și pe cea prevăzută de Legea nr. 78/2000, fiindcă tind să demonstreze că actul de închiriere pe care s-au bazat cerererile sale de subvenții era unul valabil, sau în orice caz așa l-a perceput el.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt:
Pășunile în discuție, denumite „Fânațe” și „Coasta Glodului” au fost închiriate de inculpatul J. I. de la ., din anul 2007(potrivit declarației inculpatului de la fila 34 vol. I dosar urmărire penală). Prin hotărâre de consiliu local (HCL) în anii 2004, 2005 și 2006, taxele de pășunat s-au stabilit pentru respectivii ani la_ de lei vechi (2 lei) pe cap de ovină (f. 227, 231, 235 vol. I dosar de urmărire penală). Iar conform unei HCL din 2007, la aceste taxe se adăuga pentru anul 2007 chiria de 25 de euro/ha/an (f. 237 vol. I dosar de urmărire penală).
În 2008, inculpatul a fost ales primar al comunei. În această calitate, a inițiat un proiect de HCL care prevedea organizarea unei licitații pentru închirierea pășunilor comunei. La licitație, potrivit declarației sus-citate a inculpatului, urma a se stabili un preț de pornire mai mare decât chiria care fusese anterior plătită și o durată mai lungă a închirierii, de 15 ani.
În urma acestei propuneri, s-au adoptat HCL nr. 31/30.09.2008(f. 133 vol. I dosar de urmărire penală) și nr. 40/27.11.2008(f. 135 vol. I dosar de urmărire penală), prin care s-a luat decizia scoaterii la licitație a terenurilor, respectiv s-au aprobat caietul de sarcini și prețul de pornire. Licitația s-a organizat pe parcursul a trei zile. În ambele hotărâri, primarul comunei a fost împuternicit cu aducerea la îndeplinire a hotărârii. Inițiatorul hotărârilor a fost inculpatul, care a semnat Proiectele de hotărâre și Expunerile de motive (f. 143, 145, 148 și 154 vol. I dosar de urmărire penală). În Expunerea de motive la a doua hotărâre inculpatul propune un preț de pornire la licitație de 30 lei/ha. Prețul de pornire a fost acceptat de Consiliul local. După cum se observă, el era mai mic decât prețul stabilit în 2007.
Un alt act emis de inculpat a fost Dispoziția nr. 77/10.03.2009 de constituire a comisiei de licitație.
Trupurile de pășune pe care le-a luat în chirie inculpatul au fost licitate în data de 19.03.2009, conform procesului verbal întocmit la aceeași dată (f. 130-132 vol. I dosar de urmărire penală). Conform declarației martorului V. S., care apare drept concurent al inculpatului pentru una dintre pășuni în procesul verbal, a avut loc o licitație în data de 19 martie 2009, dar nu o competiție reală între el și inculpat (f. 48). Un alt participant la lictație, K. I., arată că nu mai știe dacă inculpatul a participat sau nu la licitație (f. 62).
În urma desemnării lui în calitate de câștigător la licitație, inculpatul a semnat contractul de închiriere nr. 2555/30.04.2009, pentru suprafața de 40,31 ha pășune, pentru o perioadă de 15 ani și o chirie de 31 lei/ha/an (f. 4 -5 vol. I dosar de urmărire penală).
În cererea înregistrată la APIA la data de 13.05.2009, inculpatul a solicitat acordarea de subvenții pentru o suprafață totală de 93,11 ha.
Anexat cererii, inculpatul a depus un formular tipizat, semnat de el. La punctul 2. al formularului, apare următoarea frază: „Cunoscând că falsul în declarații se pedepsește conform art. 474 din Codul penal, datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate sunt reale, corecte, complete și perfect valabile.” Formularul de declarație este datat 6.05.2009.
A fost anexat cererii și contractul de închiriere nr. 2555/30.04.2009 încheiat de inculpat cu Primăria ., inculpatul a depus contractul de arendare încheiat cu Eparhia Reformată din Ardeal. În acest din urmă contract sunt trecute o suprafață totală de 41,47 ha, arenda de 1200 de euro pe an, în echivalent în lei, dar nu mai puțin de 5000 de lei pe an, și durata contractului, de 5 ani (f. 98 – 101 vol. I dosar urmărire penală). După cum se observă, chiria plătită Primăriei era de circa 3,5 ori mai mică decât cea plătită Eparhiei.
Prin decizia de plată în avans nr._/26.11.2009, APIA a dispus plata în avans în contul inculpatului J. I. a sumei de_,08 lei. Prin decizia nr._/18.05.2010, APIA a dispus plata în contul inculpatului a sumei de_,81 lei. În cuprinsul acestor acte, se arată că deciziile s-au luat în urma analizei cererii de plată dispusă de inculpat și a controalelor efectuate. Conform Adeverinței emise de Circumscripția sanitar veterinară B. inculpatul a avut în cursul anului 468 un număr de 468 de ovine (f. 64 vol. I dosar de urmărire penală). Martorul V. Ș. (f. 63) confirmă că inculpatul a folosit pășunile închiriate.
Inculpatul a înregistrat o cerere de plată la APIA și în data de 27 aprilie 2010, pentru anul 2010, pentru o suprafață de 91,66 ha (f. 106 vol. I dosar urmărire penală).
Cu ocazia soluționării acestei cereri, o angajată a APIA, martora F. R., a observat amănuntul că același contract de închiriere nr. 2555/30.04.2009, anexat cererii de către inculpat, e semnat de el atât în calitate de primar, ca reprezentant al Primăriei B., locatorul terenului, cât și de chiriaș. Potrivit martorei, nu știa sigur dacă acest contract este în regulă. A cerut un punct de vedere compartimentului juridic (f. 78 -79). Răspunsul consilierului juridic a fost că, având în vedere și lipsa altor semnături pe contract, de exemplu a secretarului comunei, contractul este aparent nul și nu produce efecte. Ca urmare, precizând că inculpatul „nu a dat declarații sau prezentat declarații/documente false/incomplete sau inexacte, ci documente nule” (f. 26 vol. II dosar urmărire penală), consilierul juridic și un șef de serviciu din cadrul APIA – Centrul județean M. au sesizat conducerea instituției cu privire la suspiciunea săvârșirii infracțiunilor de conflict de interse și folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete. Acordarea subvenției pe anul 2010 nu a mai fost autorizată.
Audiat în calitate de martor, secretarul comunei B., D. A., angajat cu studii superioare juridice, a arătat că a avizat de legalitate contractul de închiriere, ulterior depunerii unui exemplar din contract la APIA, din moment ce contractul s-a încheiat în urma unei licitații organizată pe baza HCL. Precizează, totuși, că nu a cunoscut prevederile legale privind conflictul de interese (f. 80 - 82).
Deși dintre suprafețele cu privire la care inculpatul a făcut cererile de subvenție doar pentru suprafața de 40,31 ha se pune problema nulității titlului, APIA, într-o Opinie scrisă, consideră, în urma aplicării unui „procent de penalizare”, că întraga sumă de_,89 lei acordată inculpatului pentru anul 2009 este o plată necuvenită (f. 170 vol. I dosar de urmărire penală).
Printr-un act încheiat în mod simetric cu sine însuși, inculpatul a reziliat cu data de 4.01.2011 contractul de închiriere nr. 2555/30.04.2009 (f. 129 vol. I dosar de urmărire penală).
Instanța concluzionează că inculpatul, în calitate de primar al comunei B., a participat în mod activ la luarea deciziilor prin care s-a stabilit închirierea pășunilor comunei și în urma acestor decizii, luate prin HCL, a semnat atât în calitate de reprezentant al locatorului cât și de chiriaș un contract prin care își închiria două asemenea pășuni. Contractul i-a adus un folos material, pentru că prețul locațiunii era mai bun decât cel cerut de alt locator, privat, Eparhia Reformată, ori decât . precedentă HCL, iar durata contractului era mai lungă decât cea oferită de Eparhia Reformată (5 ani) sau de comună prin precedenta HCL (un an); pentru că i-a dat posibilitatea solicitării și obținerii, în virtutea deținerii și a respectivelor pășuni, a unor sume de bani cu titlu de plăți directe în agricultură de la APIA; și pentru că, mai general vorbind, i-a fost util exercitării ocupației de fermier, din care își obținea o parte dintre venituri.
Contractul a fost folosit la APIA pentru obținerea de plăți directe având ca sursă de finanțare Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA), Fondul european pentru agricultură și dezvoltare rurală (FEADR), precum și fonduri din bugetul național, potrivit art. 4 alin. 2 din OUG nr. 125/2006.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul arată, în declarația dată instanței, că nu a crezut că poate exista vreo incompatibilitate între calitatea de primar și cea de fermier. Instanța interpretează sensul acestei declarații în sensul că se referă la un conflict de interese, nu la o situație de incompatibilitate, care nu este în discuție în speță. Cu ocazia ultimului cuvânt, admite că a urmărit să facă un bine crescătorilor de animale, printre care se află și el. Cu alte cuvinte, a urmărit și propriul folos. Dar precizează că nu a urmărit un folos necuvenit. Prin caracterul cuvenit al folosului urmărit și obținut, inculpatul pare să înțeleagă mai întâi caracterul legal al actelor îndeplinite. Din detaliile date în cuprinsul declarațiilor, referitoare la prețul de închiriere, care nu ar fi fost nejustificat de mic, pare să înțeleagă și altceva: prin actele îndeplinite nu a prejudiciat interesul comunei. Are în vedere atât interesul imediat, de a obține un preț bun pentru pășunile închiriate, cât și interesul superior al locuitorilor săi, slujit de dezvoltarea creșterii animalelor.
În ce privește situația de conlict de interese în care s-a aflat în legătură cu contractul de închiriere, de lege lata problema erorii nu se pune. Conflictul de interese este incriminat de o normă penală, iar nimănui nu îi este permis să nu cunoască legea penală (principiu care rezultă din prevederile art. 51 alin. 4 Cod penal). Instanța consideră, totuși, utilă analiza tezei erorii, între altele având în vedere că elementele asupra cărora ea ar purta se regăsesc între condițiile faptei ilicite sancționate de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu nulitatea absolută a actului încheiat. Iar cunoașterea de către inculpat a nulității actului de închiriere i se impută atunci când este acuzat de infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete.
Ca urmare, instanța reține următoarele, sub aspectul laturii subiective a faptelor:
Inculpatul a cunoscut că, prin actele legate de închirierea pășunilor, realizează un folos material pentru sine. Acest folos era constituit, în concepția inculpatului, de posibilitatea obținerii de subvenții în cuantum considerabil de la APIA, ceea ce rezultă din declarația sa de făptuitot (f. 41 vol. I dosar de urmărire penală) și din succesiunea rapidă a actelor: Aproape imediat după închiriere, a depus cererea de subvenție. Folosul material mai era constituit din valoarea relativ mică a chiriei. Ca fermier, inculpatul cunoștea că un alt locator i-ar fi putut cere o chirie mai mare, dovadă fiind contractul cu Eparhia Reformată. Ca primar știa că, în 2007, se stabilise prin HCL o chirie de asemenea mai mare. Instanța nu omite împrejurarea că odată cu prețul putea varia și calitatea pășunii, dar reține că nu există vreo probă sau vreun indiciu privind o scădere la fel de dramatică precum cea a chiriei între calitatea pășunilor din 2007 față de cea din 2009, sau între calitatea pășunilor Eparhiei reformate față de cea a a pășunilor Primăriei. În fine, folosul material obținut era dat de siguranța că pe o durată de 15 ani se va putea folosi de pășune. Împrejurarea că, la rândul lui, a plătit sume de bani cu titlu de chirie nu putea reprezenta pentru inculpat un motiv să creadă că prin închirierea pășunilor nu dobândea nici un folos. Așa cum am arătat, chiria era mai mică decât cea datorată în alte cazuri. În plus, dacă nu ar fi conștientizat că obține un folos, nu se explică ce alt mobil a avut inculpatul pentru a închiria pășunile. Nici din declarația lui, nici din alte probe nu rezultă că închirierea a reprezentat un act de mărinimie față de locator.
Inculpatul a cunoscut că, legat de aceleași acte, interesul lui este în conflict cu interesul comunei.
Conflictul de interese pe care art. 253 ind. 1 Cod penal îl are în vedere nu este dat de împrejurarea că interesului public i se aduce un deserviciu exact proporțional cu servirea interesului personal. Funcționarul public poate pretinde că interesul său personal corespunde celui general, fără ca prin aceasta să contrazică existența conflictului de interese, cât timp luarea în considerație și a interesului personal creează un risc real al influențării conduitei sale în exercitarea atribuțiilor ce-i revin, atribuții care sunt subîntinse de obligația de satisfacere a interesului public.
Inculpatul a știut că există riscul ca interesul personal să îi influențeze comportamentul în calitate de primar. Aici, instanța are în vedere caracterul eronat al tezei că inculpatul a acționat fără marjă de manevră, ci pentru a se supune hotărârilor consiliului local. Observă, mai întâi, că el a fost inițiatorul hotărârilor. Constată mai apoi că, după emiterea lor, deși în calitate de primar era obligat să închirieze pășunile fermierilor care le obținuseră la licitație, în calitate de fermier nu era obligat nici să participe la licitație, și nici să semneze contractul după ce a participat. În ambele calități, manifestările sale de voință au fost libere, neafectate de vreo cauză care să înlăture caracterul penal al faptei.
Inculpatul a cunoscut și că, în fața acestui conflict, are o obligație fie de inacțiune, fie de informare mai amănunțită asupra consecințelor acțiunii. Instanța are în vedere aici calitatea sa specială, de primar, care presupune o familiaritate mai mare cu prevederile legale relevante decât cea a omului obișnuit (pentru un raționament similar, a se vedeea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea din cauza Soros c. Franței, 2011). Are în vedere și elemente concrete: Martorul V. Ș., viceprimarul comunei, a declarat că el nu a participat la licitație fiindcă el este cinstit. Inculpatul însuși, în 2003, s-a retras din funcția de primar pentru a se ocupa de activități ale unei societăți comerciale legate de aceeași activitate a creșterii animalelor, potrivit referatului de evaluare. Din comparația cu situația martorei F. R. rezultă, într-adevăr, că inculpatul nu a cunoscut prevederile legale concrete privind conflictul de interese. Din probele dosarului mai rezultă însă că, la fel ca martora, a avut cunoștință despre posibilitatea existenței unui conflict de interese. Spre deosebire de martoră, a ales să nu se informeze mai în amănunt. Este adevărat că martorul D. A., secretarul comunei, a aplicat după depunerea contractului de închiriere la APIA avizul de legalitate pe exemplarul din contract rămas la Primărie, conform propriei declarații. Dar această avizare nu putea ține, inclusiv în concepția inculpatului, loc de o informare prealabilă și expresă asupra prevederilor legale în materia conflictului de interese.
În concluzie, instanța reține că, deși inculpatul nu a cunoscut în mod concret dispozițiile legale care sancționează conflictul de interese, a cunoscut că este posibil ca încheierea unui contract cu sine însuși să fie interzisă, și a ales să nu se informeze în detaliu.
Mai reține că, în ce privește dispozițiile art. 253 ind. 1 Cod penal care incriminează infracțiunea de conflict de interese, oricum necunoașterea lor nu înlătură caracterul penal al faptei, potrivit dispozițiilor încă în vigoare ale Codului penal.
Ca urmare, în drept, fapta inculpatului de a semna atât în calitate de primar al comunei B., reprezentant al locatorului, cât și în calitate de chiriaș, contractul de închirere a pășunilor nr. 2555/30.04.2009, contract întocmit în baza unor hotărâri de consiliu local pe care inculpatul le-a inițiat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253 ind. 1 Cod penal .
În schimb, declarația lui făcută APIA, cu referire inclusiv la acest contract, că „datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate sunt reale, corecte, complete și perfect valabile”, nu întrunește nici latura obiectivă, nici pe cea subiectivă a infracțiunii prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Conținutul constitutiv al acestei infracțiuni este următorul: Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
Legiuitorul nu incriminează folosirea de documente nule, ci de documente false. Cum distincția dintre cele două noțiuni este una sensibilă, în discuție rămâne folosirea unei declarații necorespunzătoare adevărului.
Ceea ce nu ar corespunde adevărului este că datele înscrise în contractul de închiriere nr. 2555/30.04.2009 ar fi perfect valabile. Ele nu ar fi valabile, deoarece contractul este lovit de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1, 2 din Legea nr. 161/2003. Aceste dispoziții sunt următoarele:
(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.
(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.
După cum se observă, premisele nulității absolute a contractului încheiat în condiții de conflict de interese sunt asemănătoare cu elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese. P. aceleași argumente ca acelea utilizate pentru analiza infracțiunii, instanța consideră că acest act este lovit de nulitate absolută.
Totuși, declarația inculpatului din formularul înregistrat la APIA nu privește validitatea sau nulitatea contractului de închiriere folosit, ci valabilitatea datelor înscrise în cuprinsul lui. Necesitatea dării acestei declarații a izvorât din art. 7 alin. 1 lit. c din OUG 125/2006, potrivit căruia una dintre condițiile pentru acordarea plăților directe în agricultură este ca solicitanții să treacă în cerere și în actele anexate date reale, complete și perfect valabile.
Distincția dintre validitatea unui contract și valabilitatea datelor înscrise în cuprinsul lui decurge, mai întâi, din sensul literar al cuvintelor folosite: Dacă, în limba română, se dorește oferirea de asigurări asupra validității unui contract, se afirmă că acel contract este valid, sau că nu este nul. Nu se afirmă că datele înscrise în cuprinsul lui sunt perfect valabile. Dacă s-ar alege o asemenea variantă de exprimare, ea ar părea utilizatorului obișnuit al limbii una forțată.
Distincția decurge și din principiile dreptului, fiindcă validitatea sau nulitatea unui act juridic afectat de nulitate, chiar absolută, se stabilesc prin hotărârea prin care o instanță de judecată decide asupra nulității lui. Nici Codul civil și nici codul de procedură civilă în vigoare la data faptelor nu admiteau instituția „inexistenței” sau a „nulității de plin drept” a actelor juridice. Nulitatea trebuia să fie constată de o instanță. Până la constatarea instanței, aprecierea unei persoane asupra validității unui document nu putea constitui decât o opinie juridică, și legiuitorul român nu a dorit, prin art. 18 ind. 1 din legea nr. 78/2000, să incrimineze opiniile juridice incorecte.
Ca urmare, instanța reține că declarația semnată de inculpat că „datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate sunt reale, corecte, complete și perfect valabile” nu constituie o declarație falsă, inexactă sau incompletă în sensul art. art. 18 ind. 1 din legea nr. 78/2000.
Chiar dacă practica judiciară va favoriza o interpretare contrară a sintagmelor amintite în paragraful precedent, care să le facă să coincidă, ea nu ar putea avea efect retroactiv pentru a se aplica și inculpatului care nu a putut, în mod rezonabil, să prevadă o asemenea interpretare a textului legal. Speța este diferită, din acest punct de vedere, de cea din cauza Soros c. Franței, sus-citată, fiindcă acolo discuția purta asupra concretizării unor termeni generali, pe când aici asupra corectării unor termeni pretins defectuoși folosiți de legiuitor. Ca urmare, nu s-ar putea reține că inculpatul a acționat cu intenție infracțională.
Mai concret, această intenție lipsește și pentru că inculpatul, așa cum s-a arătat, deși bănuia că încheierea unui contract cu sine însuși ar putea fi interzisă de lege, nu cunoștea în mod concret sancțiunea prevăzută de lege, a nulității absolute, la fel cum nu au cunoscut-o secretarul primăriei și funcționarii APIA. Așa fiind, chiar în această interpretare extensivă a textului de incriminare, fapta inculpatului nu întrunește condițiile laturii subiective a infracțiunii.
Prin urmare, instanța îl va achita în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cu aplic. art. 13 alin. 2 Cod pr. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât actele săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de conflict de interse, va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, între care folosul însemnat dobândit de inculpat în urma comiterii infracțiunii, de ordinul zecilor de mii de lei. Acest ordin de mărime rămâne chiar dacă la calculul folosului nu se are în vedere întreaga sumă dobândită,_,99 lei ci doar partea „necuvenită” din acest folos, respectiv ceva mai puțin de jumătate din suma arătată, proporțional cu suprafața obținută de inculpat în condiții de conflict de interese. Instanța ia în considerație și faptul că, în scopul dobândirii acestui folos, inculpatul a făcut să planeze suspiciuni rezonabile asupra unei proceduri de licitație care a implicat un număr ridicat de cetățeni ai comunei. Instanța are în vedere declarațiile referitoare la caracterul trucat al licitației, care constituie temeiuri pentru aceste suspiciuni. Nu se pronunță prin aceasta asupra caracterului fondat sau nu al suspiciunilor, ci doar asupra caracterului lor rezonabil. Aceasta, întrucât scopul incriminării conflictului de interese este evitarea chiar și numai a aparenței că interesul personal influențează în mod negativ activitatea funcționarilor publici. Pe de altă parte, are în vedere lipsa antecedentelor penale și comportamentul în general bun al inculpatului în societate, relevat de referatul de evaluare (f. 57 - 61). De asemenea, are în vedere împrejurarea că inculpatul a reparat prejudiciul cauzat. Prejudiciul a fost cauzat direct de fapta prevăzută de Legea nr. 78/2000, dar atitudinea inculpatului este relevantă și pentru infracțiunea de conflict de interese, deoarece indică dorința acestuia de reintrare în legalitate și influențează concluzia instanței asupra perspectivelor sale de reintegrare socială.
Ca urmare, îl va condamna la pedeapsa închisorii în limitele speciale. Apreciind, față de circumstanțele personale ale inculpatului, sus-amintite, că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 Cod penal.
În conformitate cu prev. art. 71 Cod penal îi va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal și îi va interzice aceleași drepturi cu titlu de pedeapsă complementară pe durata maximă, având în vedere dispozițiile art. 253 ind. 1 alin. 1 teza ultimă cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal executarea pedepsei accesorii se suspendă la fel ca executarea pedepsei închisorii, urmând ca pedeapsa complementară să se execute numai în cazul anulării sau revocării suspendării.
În conformitate cu prevederile art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acest Serviciu;
b)Să anunțe acestui Serviciu în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)Să comunice și să justifice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;
d)Să comunice acestui Serviciu informații de natură a da posibilitatea controlării mijloacelor lui de existență.
În conformitate cu prevederile art.359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 84 ind. 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în termenul de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.
În latura civilă, va constata renunțarea la acțiunea civilă a părții civile Agenția de Plăți și Intervenție în A..
În baza art. 14 alin. 3 lit. a, art. 348 Cod pr. pen. și art. 76 alin. 1, 2 din Legea nr. 161/2003 va dispune desființarea totală a contractului de închiriere înregistrat la Primăria B. cu nr. 2555/30.04.2009, încheiat de inculpat cu sine însuși în calitate de primar al C. B.. Are în vedere dispozițiile art. 348 Cod pr. pen.: Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță asupra reparării pagubei materiale și a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Din textul legal nu rezultă necesitatea citării ambilor semnatari ai unui contract, așa cum susține apărătorul inculpatului. Ea nu este impusă în speță de cerințele procesului echitabil, fiindcă celălalt semnatar al contractului este același cu primul semnatar, și anume inculpatul. El are și la acest moment calitatea de primar al comunei B. . În plus, . prin desființarea actului, ceea ce rezultă din argumentele înfățișate atunci când s-a analizat problema, dacă inculpatul a dobândit un folos material prin semnarea lui. Desființarea nu este lăsată fără obiect de rezilierea în anul 2011 a contractului, fiindcă regimul ei se apropie de cel al unei nulități, nu al unei rezilieri. Instanța preferă sancțiunea prevăzută de Codul de procedură civilă, desființare, înaintea celei prevăzute de Legea nr. 161/2003, constatarea nulității, întrucât, pentru ceea ce interesează aici, dispozițiile Codului de procedură penală au caracter special și derogatoriu de la dispozițiile legii civile.
În baza art. 191 alin. 1 și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească statului jumătate din suma de 930 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 de lei reprezentă 25% din onorariul avocatului din oficiu, desemnat de Barou înaintea înfățișării avocatului ales, și se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Condamnă pe inculpatul J. I. ((fiul lui I. și V., născut la data de 4 noiembrie 1959 în B., jud. M., domiciliat în B., sat B., ..6, jud. M., cetățean român, primar al comunei B., CNP-_) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 253 ind. 1 Cod penal, conflict de interese.
În conformitate cu prev. art. 71 Cod penal interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal și anume:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, și anume:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 și art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, urmând ca pedeapsa complementară să se execute numai în cazul anulării sau revocării suspendării.
În conformitate cu prevederile art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acest Serviciu;
b)Să anunțe acestui Serviciu în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)Să comunice și să justifice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;
d)Să comunice acestui Serviciu informații de natură a da posibilitatea controlării mijloacelor lui de existență.
În conformitate cu prevederile art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 84 ind. 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în termenul de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cu aplic. art. 13 alin. 2 Cod pr. pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât actele săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.
Constată renunțarea la acțiunea civilă a părții civile Agenția de Plăți și Intervenție în A. cu sediul în București, ..17, sector 2 .
În baza art. 14 alin. 3 lit. a, art. 348 Cod pr. pen. și art. 76 alin. 1, 2 din Legea nr. 161/2003 dispune desființarea totală a contractului de închiriere înregistrat la Primăria B. cu nr. 2555/30.04.2009, încheiat de inculpat cu sine însuși în calitate de primar al C. B..
În baza art. 191 alin. 1 și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 465 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor judiciare, 465 de lei, să rămână în sarcina statului, iar din totalul cheltuielilor suma de 50 de lei reprezentând 25% din onorariul avocatului din oficiu se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru partea civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.10.2013.
Președinte,
I. C. B.
Grefier,
A. P.
Red./Tehnored./I.B. 24.10.13
Listat A.P/2 ex/28.10.2013
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 305/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 507/2013.... → |
|---|
