Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 96/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 96/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 96/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 96/A

Ședința publică din 26 Februarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE F. G.

Judecător A. O.

Grefier A. B. F.

Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de către P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Târgu M., împotriva Sentinței penale nr. 96/18.04.2014, pronunțată de T. M., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror C. C. din cadrul P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Târgu M..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților, precum și a reprezentantei parchetului, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2015, apoi pentru data de 26 februarie 2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra prezentului apel:

P. cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 23.05.2014 sub nr._ P. DE PE L. Î. C. de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial Târgu M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 96/18.04.2014 pronunțată de T. M..

În motivarea apelului procurorul critică sentința sub aspectul greșitei achitări a inculpaților și susține că sunt incidente disp. art. 182 lit. a C. pen privind supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, solicitând condamnarea acestora pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare.

Inculpații nu au dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.

S-a procedat la reaudierea persoanei vătămate/parte civilă O. F., asistat de reprezentantul legal O. S., precum și a martorilor T. V. A. și D. R. A..

S-a asigurat asistența juridică prin apărător ales, respectiv prin apărători desemnați din oficiu.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:

P. sentința penală nr. 96/18.04.2014 pronunțată de T. M., s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală și la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 din Noul Cod penal și a art. 126 punctul 2 din Legea nr. 187/2012, a fost achitat inculpatul C. M. P. de sub acuza comiterii infracțiunii de constituirea unui grup infracțional – prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și pedepsită de art. 323 alin. 1 din Vechiul Cod penal.

În baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală și la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 din Noul Cod penal și a art. 2 litera b din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 din Noul Cod penal, a fost achitat același inculpat C. M. P., de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (în prezent de art. 211 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Vechiul Cod penal.

S-a constatat că inculpatul C. M. P. a fost reținut pentru o durată de 24 de ore la data de 22 august 2012.

În baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală și la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 din Noul Cod penal și a art. 2 litera b din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 din Noul Cod penal, a fost achitat același inculpat C. L., de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (în prezent de art. 211 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal).

În baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală și la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 din Noul Cod penal și a art. 2 litera b din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 din Noul Cod penal, a fost achitat același inculpat C. V., de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (în prezent de art. 211 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal).

În baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală și la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 din Noul Cod penal și a art. 2 litera b din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 din Noul Cod penal, a fost achitat același inculpat C. V., de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (în prezent de art. 211 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Vechiul Cod penal.

În baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală și la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 din Noul Cod penal și a art. 2 litera b din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 din Noul Cod penal, a fost achitat același inculpat C. D., de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (în prezent de art. 211 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Vechiul Cod penal.

În baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală și la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 din Noul Cod penal și a art. 2 litera b din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 din Noul Cod penal, a fost achitat inculpatul B. I. (fiul lui I. și B., născut la data de 8 octombrie 1973 în municipiul G., jud. Harghita, domiciliat în satul Petelea nr. 97 B, ., CNP_) de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (în prezent de art. 211 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal).

În baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală și la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 din Noul Cod penal și a art. 2 litera b din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 din Noul Cod penal, a fost achitat inculpatul G. B., de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (în prezent de art. 211 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal).

Latura civilă a cauzei:

În baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 5 din Noul Cod de procedură penală, cu referire la art. 16 alin. 1 litera b, teza I, din Noul Cod de procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale și sumele de 400 lei, 400 lei, 150 lei, 150 lei și 150 lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu desemnați în cursul judecății pentru inculpații B. I. și G. B. și pentru cele trei persoane vătămate, precum și sumele de 100 lei și 100 lei reprezentând onorariile parțiale ale avocaților din oficiu (V. Viktoria și B. S.) desemnați din oficiu pentru inculpați în cursul judecății, s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului M..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 30 iunie 2012, inculpatul C. M. P. și cumnatul său, inculpatul C. V. se aflau cu familiile în incinta bazei de agrement „Mureșul” din Tg-M. (cunoscută sub denumirea de „Week-end”). La un moment dat un grup de trei copii de etnie rromă s-a deplasat spre ei, cerând inculpatului C. V. câțiva bani pentru a-și cumpăra înghețată. Inculpatul le-a spus copiilor că le va da bani, dar că are și el o propunere, pentru cel mai mare dintre ei, O. F., de a merge cu ei în Bistrița, pentru a lucra la stâna lor. Persoana vătămată minoră O. F. se afla în acel moment împreună cu alți doi minori, respectiv M. P. și Beri L.. Inculpații au încercat să-l lămurească pe O. F. să accepte acel loc de muncă, știind că la stâna lor din Munții Călimani era nevoie de un copil care să înlocuiască câinele la întorsul oilor și la darea lor în strungă.

Conform declarațiilor persoanei vătămate O. F., inculpatul C. M. P. i-a spus să meargă să lucreze la stână pentru un salariu de 1.000 lei pe lună, la care urma să se adauge cazarea și masa asigurate gratuit, precum și haine și obiecte de încălțăminte noi.

S-a reținut conform declarațiilor inculpatului C. M. P., discuția s-ar fi purtat în jurul sumei de 400 lei pe lună, iar înțelegerea urma să dureze până în toamnă, motivând că 1.000 lei pe lună nu câștigă nici ciobanii mai experimentați.

Procurorul a apreciat că discuția s-a purtat, de fapt, în jurul sumei de 100 lei pe lună, iar confuzia s-a putut naște din aceea că persoana vătămată, fiind analfabetă, nu avea reprezentarea a ceea ce înseamnă o anumită sumă de bani.

Persoana vătămată O. F., auzind oferta inculpaților, a fost de acord să meargă împreună cu aceștia să lucreze la stână, fiind de acord să călătorească cu mașina inculpatului C. M. P. până la destinație.

Potrivit declarațiilor persoanei vătămate O. F., acesta ar fi cerut inculpaților, înainte de plecare, să se deplaseze în cartierul Valea R. din Tg-M. pentru a cere aprobarea părinților săi, însă inculpatul C. M. P. a refuzat, cerând celorlalți doi copii să înștiințeze familia persoanei vătămate despre cele întâmplate.

S-a reținut conform declarațiilor inculpaților, că persoana vătămată, dimpotrivă, a refuzat categoric să fie dusă acasă, spunând că tatăl său era la pușcărie, iar mama sa îl bătea și îl trimitea să cerșească. Ca urmare, au plecat fără a-i mai înștiința pe părinții copilului, deși știau că acesta nu împlinise încă 14 ani.

Persoana vătămată a fost transportată de inculpatul C. M. P. la locuința sa, din satul Ruștior, . Năsăud, unde aceasta a stat 3 zile, timp în care a fost pusă la muncă, la strâns fânul. Întrucât minorul nu era obișnuit cu acest gen de muncă, a început să plângă și să-l roage pe inculpat să-l ducă înapoi la Tg-M.. Inculpatul i-a spus că-l va trimite la munte, la stâna familiei, unde va fi mai bine pentru el și se va descurca mai bine cu munca de acolo.

După cele 3 zile în care minorul a stat la locuința inculpatului C. M. P., acesta a fost dus cu mașina de către inculpatul C. M. P. la Bistrița, unde a fost lăsat în grija inculpaților C. L., tatăl inculpatului C. M. P., și C. D., rudă cu primii. Aceștia l-au luat pe minor și, cu un maxi-taxi, s-au deplasat circa 2 ore, până în localitatea Gura Haitii, la poalele Munților Călimani. Acolo, au fost așteptați de alți doi ciobani, C. V. și Gordon T.. Inculpații C. L. și C. D. au preluat de la cei doi ciobani măgarii cu care veniseră și împreună cu minorul O. F. au urcat la munte, mergând alte circa 2 ore, până au ajuns la stână. Aceasta era amplasată în zona numită Poiana Tămăului, lângă Pietrele Roșii din Munții Călimani, la o altitudine de 1652 m și la o distanță de circa 30-35 km de Vatra Dornei.

În perioada următoare, persoana vătămată, conform declarațiilor acesteia, a fost obligată să îndure violențe fizice și psihice, precum și un program de lucru foarte greu pentru vârsta sa, trebuind să aibă grijă de oi, de vaci, să taie lemne din pădure, să transporte apă etc. La stână, în acel timp, se aflau inculpații C. L. și ciobanii „V.”, „D.” (inculpații C. D. și C. V.), F. și G., parte din aceștia amenințându-l și chiar lovindu-l pentru că plângea tot timpul și cererea să fie dus înapoi la Tg-M..

Minorul a mai declarat că, necunoscând locul în care se afla și fiindu-i teamă să nu se rătăcească prin pădure, putând fi atacat de animalele sălbatice (fiind amenințat în acest sens și de către ciobani), a trebuit să suporte acest tratament timp de o lună, perioadă în care a fost hrănit doar cu brânză, pâine și jintiță, în condițiile în care ceilalți ciobani se hrăneau cu mâncare gătită (ciorbă, tocană, friptură). Persoana vătămată a mai arătat că, fiind văzut zilnic că plângea, unul dintre ciobani l-a contactat pe inculpatul C. M. P. și i-a spus acestuia despre situația minorului. Inculpatul a cerut la telefon să vorbească cu minorul și în cadrul acelei convorbiri inculpatul i-a spus lui O. F. să stea liniștit că a vorbit cu părinții săi și le-a dat suma de 500 lei, un porc și un cadou, fapt ce l-a mai liniștit pe minor.

Referitor la aceeași perioadă inculpații C. M. D., C. L., C. V., C. D. și C. V., au declarat că minorul a fost pus la munci ușoare, în principal să dea oile în strungă, activitate care, altfel, era făcută de câinii ciobănești, și, din când în când, îi cereau să aducă apă. Au negat categoric că ar fi lovit minorul sau că l-ar fi ținut fără mâncare, afirmând că acesta a mâncat ceea ce au mâncat și ei. Au negat că în perioada respectivă minorul ar fi slăbit, afirmând că, dimpotrivă, s-a îngrășat cu circa 7 kg.

Procurorul, în acceptarea declarațiilor persoanei vătămate, s-a bazat pe concluziile raportului de constatare medico-legală, conform cărora leziunile prezentate de minor s-au putut produce în perioada în care acesta s-a aflat la stâna inculpaților, iar ca mod de producere a fost indicată lovirea de sau cu un corp dur contondent.

În tot acest timp, părinții minorului, care au aflat ceea ce s-a întâmplat de la ceilalți doi copii care se aflaseră împreună cu minorul în momentul racolării, respectiv că fiul lor a fost luat și dus undeva în județul Bistrița Năsăud, au apelat la organele de poliție în vederea identificării și aducerii lui la domiciliu.

Urmare a plângerii depuse, prin dispoziția nr._ din data de 4 iulie 2012 a I.P.J. M., minorul O. F. a fost dat în urmărire națională, ca fiind „dispărut în împrejurări suspecte la data de 30 iunie 2012”.

Ca urmare a procedurilor ce se realizau pentru identificarea locului în care se afla minorul, după o lună, acesta a fost adus înapoi în satul inculpaților și de acolo trimis împreună cu numita C. M., soacra inculpatului C. M. P., către Tg-M.. I s-au dat sumele de 100 lei și de 5 lei, pentru tren, precum și un pachet cu alimente.

După revenirea minorului la domiciliu, la data de 1 august 2012, membri familiei acestuia au anunțat organele de poliție, astfel că dispoziția de urmărire națională s-a revocat.

Ulterior, respectiv la data de 4 august 2012, numitul O. S., tatăl persoanei vătămate, împreună cu alți trei prieteni, s-au deplasat la locuința inculpaților din satul Rustior, . Năsăud, și au cerut inculpaților explicații și să-l plătească pe minor cu suma de 1000 lei, așa cum i-au promis, iar pentru el, tatăl minorului a cerut suma de 25.000 lei cu titlu de cheltuieli materiale și daune morale, sume cu care inculpații nu au fost de acord.

S-a reținut că, în primăvara anului 2011, inculpatul C. M. P., însoțit de inculpatul C. D., s-au deplasat în localitatea Petelea, jud. M., unde au luat legătura cu părinții minorilor B. A. și H. C., respectiv inculpații B. I. și G. B..

Le-au spus acestora că doreau să-i ia pe cei doi minori, de 12 și respectiv de 13 ani și să-i ducă să lucreze la stâna lor, promițând părinților minorilor că, pentru munca lor, minorii urmau să fie plătiți cu suma de 400 lei pe lună fiecare, cu câte un caș, că vor avea asigurate la stână mâncarea, hainele și încălțămintea.

Inculpații C. M. P. și C. D. au declarat că, cu ocazia acelei întâlniri și înțelegeri, au achitat părinților minorilor, adică inculpaților B. I. și G. B., câte 50 lei, urmând ca restul banilor să fie primiți direct de către cei doi minori.

Părinții minorilor au cerut inculpaților C. M. P. și C. D. să meargă împreună la postul de poliție din comună pentru a anunța acolo că-și lasă copiii să meargă la muncă în județul Bistrița Năsăud.

Ca urmare, cei doi minori, însoțiți de tații lor și de inculpații C. M. P. și C. D. s-au deplasat la Postul de poliție Petelea, jud. M.. Acolo au găsit pe martorul D. R. A., agent principal de poliție, care le-a spus că nu poate întocmi vreun contract între părți, așa cum i-au cerut inculpații B. I. și G. B., întrucât nu intra în atribuțiile sale de serviciu așa ceva. Le-a înmânat totuși o coală de hârtie și un pix pentru a-și întocmi singuri contractul dorit.

După realizarea înțelegerii între părți, inculpații C. M. P. și C. D. au plecat însoțiți de minorii B. A. și H. C., cu trenul, spre Bistrița. Minorii au fost duși la locuința inculpatului C. D., unde au fost puși să facă curățenie în grajdul vitelor timp de circa 2 zile. După aceea, inculpatul C. D., însoțit de fratele său, inculpatul C. V., au luat cei doi minori și s-au deplasat împreună, cu trenul, până în apropiere de Vatra Dornei, de unde, apoi, pe jos, au urcat pe munte, până la stâna familie.

În acel loc, minorii au locuit efectiv circa o lună de zile, perioadă în care au fost puși să facă muncile de la stână, respectiv să dea oile în strungă pentru a fi mulse, să meargă cu ele la păscut, să care apă, să adune lemne din pădure pentru foc, să taie lemne etc., activități care începeau la ora 04:00 și se terminau la ora 22:00. Noaptea minorii dormeau în stână, pe jos sau pe un pat din lemn pe care era așezată o blană de oaie. Conform declarațiilor minorilor, aceștia primeau zilnic trei mese, însă mâncarea era insuficientă, constând adesea în pâine sau mămăligă cu lapte, slănină, ouă, în timp ce alte persoane de la stână, precum inculpații, mâncau și alte produse precum brânză, caș, urdă, carne sau mâncare gătită.

Conform acelorași declarații ale minorilor, în aceeași perioadă nu au fost loviți însă inculpații C. D. și C. V. strigau tot timpul la ei și le reproșau că nu lucrează destul și bine. De multe ori minorii, plângând, le-au cerut inculpaților să fie trimiși înapoi acasă, însă inculpații nu i-au ascultat. Mai mult, la un moment dat, inculpații le-au spus minorilor că au vorbit cu părinții lor, iar aceștia le-au cerut să mai rămână la stână.

Inculpații B. I. și G. B., deși s-au deplasat la postul de poliție împreună cu minorii și cu inculpații C. M. P. și C. D. pentru a realiza o înțelegere scrisă, cea verbală fiind prezumată în acest caz, au declarat ulterior că minorii au fost luați în lipsa și fără acordul lor.

În actul de sesizare s-a menționat că după ce a avut loc întâlnirea cu polițistul de la Postul de poliție Petelea, între părți s-a încheiat o înțelegere scrisă în care au fost trecute promisiunile inculpaților C. M. P. și C. D., de a-i plăti pe minori cu 400 lei pe lună, de a le acorda cazare și masă, iar la plecare de a le da și alte alimente. Pe acel contract au fost menționate și numerele de telefoane ale inculpaților C. M. P. și C. D.. După câteva zile de la plecarea minorilor cu inculpații C. M. P. și C. D., inculpații B. I. și G. B. s-au răzgândit și au dori să le fie trimiși înapoi minorii. Pentru aceasta au apelat la martorul C. G., cu al cărui telefon mobil au încercat să ia legătura cu inculpații C. M. P. și C. D..

Întrucât după mai multe încercări din mai multe zile nu au reușit, martorul C. G. le-a sugerat celor doi să meargă la poliție să ceară ajutor.

După câteva zile, inculpații B. I. și G. B., s-au deplasat în satul Ruștior, . Năsăud, unde se aflau locuințele inculpaților C. M. P. și C. D., pentru a-și aduce minorii acasă, însă, cu acea ocazie au aflat că minorii nu se aflau în acel loc ci la munte, la stână.

Întorcându-se în . la martorul S. L., agent de poliție, și i-au cerut acestuia să sune la numărul de telefon pe care-l aveau de la inculpații C. M. P. și C. D. și să le ceară acestora să le trimită minorii înapoi, spunând agentului de poliție că ai au avut o înțelegere cu inculpații C. M. P. și C. D., însă înțelegerea se referea la faptul că minorii urmau să îngrijească animalele în . la stână.

La scurt timp după discuția telefonică dintre polițistul din . C. M. P., minorii au fost coborâți de la munte, au fost duși cu trenul până în gara D., jud. M., după care, cu o altă garnitură de tren, au fost trimiși acasă.

După sosirea minorilor, timp de circa un an de zile, inculpații B. I. și G. B. nu au avut nici o pretenție de la inculpații C. M. P. și C. D. și nu au formulat nici o plângere. După începerea cercetărilor în cauză, cu privire la alte aspecte legate de inculpații din urmă, inculpații B. I. și Gheroghei B. au formulat și ei plângeri penale și au formulat pretenții civile, susținând că cei doi minori au fost luați fără acordul lor.

Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la achitarea inculpaților și la lăsarea nesoluționată a acțiunii civile.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar constată, pe de o parte, că în mod corect a reținut judecătorul fondului faptul că infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și pedepsită conform art. 323 alin. 1 din vechiul C. pen a fost dezincriminată, ceea ce presupune incidența disp. art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. pr. pen. Pe de altă parte, Curtea constată că, din conținutul materialului probator administrat, nu rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpații, acționând în modalitatea descrisă în actul de sesizare, se fac vinovați de comiterea infracțiunii de trafic de minori incriminată în noua reglementare, respectiv art. 211 C. pen.

Deși în motivele de apel se face referire doar la infracțiunea de trafic de minori, cu ocazia dezbaterilor procurorul a solicitat condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile cuprinse în rechizitoriu, adică și pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

Nu vom primi această critică, deoarece soluția de achitare a inculpaților de sub acuza săvârșirii acestei infracțiuni este una temeinică și legală.

În acord cu prima instanță, constatăm că, potrivit art. 126 din Legea nr. 187/2012, articolele 7-10 și 13 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, s-a abrogat.

În Noul Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, a fost incriminată doar fapta de constituire a unui grup infracțional organizat, în art. 367, iar modificarea legislativă a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.

De asemenea, în Noul Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, nu a mai fost preluat conținutul art. 323 alin. 1 din Vechiul Cod penal referitor la incriminarea faptei de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

Inculpații C. M. P., C. L., C. V., C. D. și C. V. au fost acuzați, printre altele, de săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional – prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și pedepsită de art. 323 alin. 1 din Codul penal.

Conform celor arătate mai sus, prin abrogarea art. 8 din Legea nr. 39/2003 și prin nepreluarea în Noul Cod penal și a incriminării faptei de constituire a unui grup infracțional sau a incriminării faptei de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, faptele de care sunt acuzați inculpații au fost dezincriminate, fiind aplicabile prevederile art. 4 din Noul Cod penal, potrivit cărora „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă”.

Analizând apelul procurorului sub aspectul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de trafic de minori, constatăm de asemenea că, în urma modificărilor legislative intervenite cu data intrării în vigoare a noului C. pen, prin art. 182 alin. 1 lit. a C. pen s-au adus modificări noțiunii de „exploatarea unei persoane”, prin reducerea conținutului elementului material al laturii obiective la „supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat”, dispărând expresia „ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate”.

Prima instanță a apreciat că acțiunile inculpaților nu au avut drept scop exploatarea minorilor prin supunerea lor la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat.

În mod corect s-a apelat la alte dispoziții, respectiv la art. 2 din Convenția nr. 29/28.06.1930, asupra muncii forțate, adoptată de Organizația Internațională a Muncii, potrivit căreia prin „muncă forțată” se înțelege: „orice muncă sau serviciu pretins sub amenințarea unei sancțiuni și pentru care persoana nu s-a oferit voluntar”.

De asemenea, s-a apreciat că trebuia apelat la dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, conform cărora prin „muncă forțată” se înțelege „orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber”.

În cazul celor șapte inculpați, în prezența speță, s-a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine, că aceștia ar fi adresat persoanelor minore vătămate amenințări, fie la modul general, fie cu referire la unele sancțiuni, pentru ca acestea să accepte să desfășoare munci sau să îndeplinească servicii.

Ca atare, s-a apreciat că speța nu se afla în prezența primei variante a „muncii forțate”, ca element de bază a exploatării unei persoane.

Cu privire la cealaltă variantă a aceleiași „munci forțate”, respectiv supunerea la orice muncă sau serviciu pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber, s-a apreciat că, din probele administrate, de asemenea nu a rezultat suficiente elemente care să configureze acuzația.

În motivarea apelului, procurorul susține că elementele de constrângere nu sunt doar cele de natura violenței fizice, ci și presiunea psihică, izolarea, victimele se aflau într-un loc străin, necunoscând nicio altă persoană înafara inculpaților și a familiilor acestora, nu cunoșteau zona în care se aflau, zonă de munte, la distanță considerabilă de orice mijloc de transport și comunicare, fiind astfel legate de locul unde erau duse de către inculpați și fiind constrânse să accepte condițiile impuse și, astfel să execute munci forțate, toate aceste elemente având drept consecință alterarea unui eventual consimțământ valabil exprimat.

Nu vom primi această susținere, deoarece, cu excepția declarațiilor minorilor, care au afirmat că au fost tratați necorespunzător la stână, în sensul că erau puși la munci grele, că nu erau hrăniți corespunzător și erau amenințați sau chiar loviți, nu există alte probe în dovedirea acestor afirmații, iar la o ascultare mai aplicată a acestora în cursul judecății a reieșit că lucrurile au stat puțin altfel decât le-au relatat în fața organelor de urmărire penală, existând contraziceri în declarații, contraziceri care pot fi puse și pe seama faptului că declarațiile le-au putut fi induse, având în vedere vârsta persoanelor vătămate și interesele părinților.

Reanalizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, coroborat cu probele administrate în faza apelului, Curtea constată că acțiunile descrise în actul de sesizare, reținute în sarcina inculpaților, nu au constat în supunerea minorilor la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat și nici nu au fost săvârșite în scopul exploatării acestora, în sensul art. 211 alin. 1 rap. la art. 182 alin. 1 lit. a C. pen.

Chiar dacă, potrivit disp. art. 211 alin. 3 C. pen, consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă (cu corespondent în legea veche – art. 16 din Legea nr. 678/2001 - consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului), Curtea reține că inculpații, încă de la început, au adus la cunoștința celor trei minori (și a părinților a doi dintre ei) că urmează să fie duși la stâna lor din Munții Călimani, pentru a desfășura acolo activități specifice, de unde rezultă că inculpații nu au avut intenția de a-i induce în eroare, dar nici nu au acționat în scopul de a-i exploata, prin supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat.

Din declarațiile minorului O. F., rezultă că acesta a avut o atitudine oscilantă în privința descrierii condițiilor de cazare, masă și muncă. Astfel, dacă în cursul urmăririi penale a declarat că a fost tratat foarte urât, în fața primei instanțe (fila 114) face afirmații contradictorii în cadrul aceleiași declarații (primea mâncare doar odată pe zi, apoi spune că mânca dimineața și la ora 13 – fila 115, iar în continuare precizează că de fapt primea mâncare și seara, iar atunci când s-a tăiat un vițel, a mâncat și tocană). Dacă la tribunal a declarat că ar fi fost bătut odată sau de trei ori de V. și T., în apel declară că de fapt C. L. l-ar fi lovit odată cu un băț și ar mai fi fost bătut și de C. V., însă alte persoane nu l-au lovit.

Minorul B. A. a declarat că ar fi primit de mâncare doar de două ori pe zi și o țigară la trei ore (filele 149-151 dos. primă inst).

În schimb, minorul H. C. (filele 166, 167 dos. primă inst) precizează că acasă la inculpatul C. D. și sus la munte, nu le-a făcut nimeni niciun rău, nu i-au amenințat și nici pe A. nu l-a bătut nimeni.

Subliniem că minorul O. a fost la stâna inculpaților în vara anului 2012, iar minorii B. și H. în cursul anului 2011.

Față de aceste declarații, prin care persoanele vătămate se arată nemulțumite de condițiile oferite, reținem că ele sunt contrazise de restul materialului probator administrat, așa cum a reținut prima instanță.

În esență, facem referire la declarațiile inculpaților care se coroborează cu declarațiile martorilor, din care rezultă că aspectele relatate de persoanele vătămate nu se confirmă, iar dacă au fost unele nemulțumiri legate de condițiile de cazare, hrană și de muncă, acestea nu pot fi reținute ca acțiuni ale inculpaților făcute în scopul exploatării persoanelor.

Astfel, inculpatul C. D. declară că fiecare minor a avut asigurate condiții bune de cazare, au mâncat cu toții împreună aceeași mâncare, minorul O. a efectuat munci ușoare, cei doi minori din Petelea au fost luați cu acordul părinților, iar după o săptămână au fost aduși acasă, dându-li-se bani, haine și mâncare (filele 97 și urm).

Inculpatul C. L. relatează condițiile bune în care a fost cazat O. în cele două zile cât a stat în locuința lui, faptul că minorul se juca fotbal cu copiii și când a fost trimis acasă i s-au dat bani și mâncare (filele 101 și urm).

Aceleași aspecte le relatează și inculpatul C. M. (filele 109 și urm), ca și C. V. (filele 113 și urm), care arată că atunci când s-a întors de la stână, minorul s-a spălat, a primit alte haine și o sacoșă cu mâncare inclusiv pentru frații lui.

Și martorul GORDON T. confirmă că minorul a avut asigurate condiții bune de cazare și hrană, ca la stână, nu a fost bătut sau amenințat, efectua munci specifice, iar la coborâre i s-au dat bani și alte haine (filele 213 și urm).

Martora S. A. declară că, stând în apropierea minorului și a martorei C. M., l-a auzit pe acesta spunând că a fost bine (fila 215).

Și martora C. M. arată că minorului i s-a dat mâncare, a avut asigurată cazarea, descrie în amănunt hainele și încălțămintea ce i-au fost date, că acesta nu a fost bătut, ba chiar s-a îngrășat cât a stat la stână și nu a vrut să se întoarcă acasă, dorind să rămână la martoră, unde se juca cu nepotul acesteia (filele 211 și urm).

Chiar și martorul GORGDON G. (fila 302) confirmă că minorul O. se juca cu copiii lui C. M..

Subliniem și motivele pentru care minorii susțin că au dorit să plece de la stână. Astfel, minorul O. declară că a plâns, însă după ce i s-a dat o pungă cu carne de porc, a fost de acord să rămână. Minorul B. A. arată că a dorit să se întoarcă acasă, deoarece se uda la picioare de la iarbă și era flămând, iar minorul H. C. nu precizează de ce a vrut să se întoarcă acasă.

Inculpatul C. M. P. declară că după trei săptămâni de stat la stână, minorul O. le-a spus că îi este dor de părinți. Pentru că inculpații nu mai aveau nevoie de serviciile lui, găsind altă persoană, l-au adus la casa inculpatului, unde a mai stat o zi, preferând să mai rămână să se joace cu copiii (fila 110).

Martorul GORDON confirmă că minorul O. s-a plâns că îi este urât, motiv pentru care a fost coborât de la stână și trimis acasă.

Inculpatul C. V. declară că a fost anunțat de soția sa despre telefonul primit de la Petelea, astfel încât odată cu schimbul de la stână, minorii B. și H. au fost aduși de la stână și trimiși acasă, după ce li s-au dat bani și mâncare, declarație care se coroborează cu declarațiile inculpaților C. D. și C. M., iar potrivit acestuia din urmă, minorii ar mai fi rămas, însă s-au întors la solicitarea părinților.

Din coroborarea acestor probe, nu rezultă că prin acțiunile inculpaților, ori prin condițiile de cazare, hrană și muncă, aceștia ar fi urmărit să-i exploateze sau i-ar fi exploatat pe vreunul dintre cei trei minori, în modalitatea supunerii la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat.

Este important de reținut și faptul că însuși minorul O. declară că la stână erau și alte persoane, iar în apropiere veneau turiști pentru parapantă (filele 43-54 dos. urm. pen), aspect confirmat și de inculpatul C. M. (inclusiv turiști și pădurarul), însă la dosar nu există declarațiile unor asemenea persoane care să confirme susținerile minorilor cu privire la condițiile în care au muncit și nici cu privire la intenția lor de a se întoarce acasă.

Desigur că aspectele legate de sumele de bani pretins promise de către inculpați minorilor sau părinților acestora, ori pretins primite de către minori (pentru numai o săptămână, respectiv trei săptămâni cât au stat la stână), hainele, încălțămintea, condițiile de cazare și masă ori programul de lucru, ar fi putut fi analizate dacă se încadrează în conținutul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de minori, săvârșită în modalitatea exploatării persoanei prin executarea unei munci sau îndeplinirii de servicii „cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate” (vechea reglementare).

Chiar dacă ar exista o diferență între sumele promise minorilor sau părinților acestora de către inculpați pentru perioadele stabilite inițial și cele plătite pentru perioadele de numai o săptămână, respectiv trei săptămâni de muncă la stână (la care însă se adaugă și valoarea hainelor, încălțămintei, țigărilor și plata transportului), această diferență nu poate constitui o modalitate de exploatare a persoanelor în sensul art. 211 C. pen, ci poate reprezenta eventuale încălcări ale normelor de salarizare a muncii.

Însă în actuala reglementare, simplul fapt că stâna de oi se afla la munte (în luna august!), de unde minorii nu ar fi putut pleca singuri (așa cum susține parchetul), și doar pe baza declarațiilor acestora, potrivit cărora au vrut să se întoarcă acasă pentru că le era dor de părinți, că se udau la picioare ori că munca era grea, nu poate duce la condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 C. pen, câtă vreme s-a dovedit că, dimpotrivă, minorii au beneficiat de aceleași condiții de cazare și hrană ca toți cei aflați la stână, că cei doi minori din Petelea au stat numai o săptămână la stână, fiind trimiși acasă în urma telefonului primit de soția inculpatului de la părinții acestora, iar minorul O. a stat la stână doar trei săptămâni, fiind adus la domiciliul inculpaților de unde, convenindu-i condițiile, nu a mai vrut să plece acasă, dorind să se joace cu copiii inculpatului.

Lipsa intenției inculpaților de a-i supune pe minori la muncă forțată, rezultă atât din modalitatea în care i-au adus la stână, din asigurarea condițiilor de cazare și hrană, dar și din faptul că, la cererea minorilor ori a părinților acestora, la numai o săptămână, respectiv trei săptămâni, i-au adus de la stână la domiciliile lor, apoi i-au trimis acasă.

În lipsa probelor certe care să dovedească mai presus de orice dubiu că inculpații au acționat cu intenția de a-i exploata pe cei trei minori prin supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, în sensul art. 182 alin. 1 lit. a C. pen, nu poate fi pronunțată o soluție de condamnare a inculpaților, așa cum solicită parchetul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. 1 C. pen, soluția de achitare pronunțată de prima instanță fiind una temeinică și legală.

Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelul declarat de P. DE PE L. ÎCCJ – D. – S. Teritorial Târgu M. împotriva sentinței penale nr. 96/18.04.2014 pronunțată de T. M. este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, urmează a fi respins.

Vom menține hotărârea atacată.

Pornind de la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, în baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, din care suma de 800 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pe seama inculpaților B. I. și G. B. va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de P. DE PE L. ÎCCJ – D. – S. Teritorial Târgu M. împotriva sentinței penale nr. 96/18.04.2014 pronunțată de T. M..

În temeiul art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pe seama inculpaților B. I. și G. B. va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2015.

Președinte Judecător

F. G. A. O.

Grefier

A. B. F.

Red.AO/03.03.2015

Thnred./CC/3 exp./11.03.2015

Jd.fd. V.O.

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel TÂRGU...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 221/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 96/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ