Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 30/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 30/2014
ROMÂNIA
C. DE A. T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 30 /A
Ședința publică din 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. M. V.
Judecător D. C. U.
Grefier A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de partea civilă P. B. D. S., domiciliat în București, .. M, ., sector 3 și părții responsabil civilmente . V. SA – S. Harghita, cu sediul în Miercurea C., ..17, jud. Harghita, împotriva sentinței penale nr. 238 din 7 noiembrie 2013 a Judecătoriei O. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constantă lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public domnul procuror Ș. V. C. din cadrul P. de pe lângă C. de A. T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 februarie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 20 februarie 2014, orele 14,00, sala 52 apoi la data de 27 februarie 2014, orele 13,00.
C.,
Asupra căilor de atac de față,
1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la această instanță sub nr._ /8 ianuarie 2014, părțile civile P. B. D. S. și P. A. și asiguratorul S.C. ASIGURAREA R. A. V. S.A. au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 238/7 noiembrie 2013 pronunțate de Judecătoria O. S. în dosarul nr._ .
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, recursurile celor trei sunt considerate apeluri, urmând să fie tratate ca atare.
În motivarea căilor de atac, părțile civile P. B. D. S. și P. A. contestă temeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul modalității de soluționare a acțiunilor civile exercitate în cauză, considerând că este prea mic cuantumul daunelor morale acordate în raport de suferințele psihice și fizice îndurate din cauza faptei inculpatului C. A..
În motivarea apelului său, asiguratorul critică temeinicia sentinței judecătoriei din perspectiva modalității de soluționare a acțiunilor civile promovate de părțile civile P. A. și P. B. D. S., subliniind că este prea ridicat cuantumul daunelor morale acordate celor două victime. În plus, doar inculpatul trebuia obligat la suportarea cheltuielilor judiciare avansate în cauză de cele două părți civile.
Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei O. S., a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor apelanților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 238/7 noiembrie 2013, Judecătoria O. S.:
-în baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 184 al. 1,3 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 184 al. 2,4 Cod penal.
-a admis cererea inculpatului C. A. de soluționare a cauzei conform art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și în consecință:
-l-a condamnat pe inculpatul C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2,4 Cod penal, cu aplicarea prev. art. 320 ind.1 al. 7 Cod procedură penală la 8 luni închisoare.
-pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2,4 Cod penal, cu aplicarea prev. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală la 8 luni închisoare.
-pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1,3 Cod penal, cu aplicarea prev. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală la 4 luni închisoare.
-pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1,3 Cod penal, cu aplicarea prev. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală la 4 luni închisoare.
-pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare de către orice persoană a obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă prev. de art. 38 al. 1,4 din Legea 319/2006, cu aplicarea prev. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală la 4 luni închisoare.
-în baza art. 33 lit.a Cod penal a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și în baza art. 34 lit.d Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
-în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82 Cod penal a fixat un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83,84 Cod penal.
l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. G. T. SRL și S. Națională a S. S.A. să plătească părții civile P. A. 1.500 lei reprezentând despăgubiri materiale și 15.000 euro reprezentând daune morale.
-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. G. T. S.R.L. și S. Națională a S. S.A. să plătească părții civile P. A. o rentă de 507 lei lunar până la împlinirea vârstei de pensionare.
-a respins cererea cu privire la restul despăgubirilor materiale și morale.
-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. G. T. SRL și S. Națională a S. S.A. să plătească părții civile P.-B. D. S. 5.335,65 lei reprezentând despăgubiri materiale și 10.000 euro reprezentând daune morale.
-a respins cererea cu privire la restul daunelor morale.
-a constatat că că părțile civile M. J. și M. S. au fost despăgubite integral de partea responsabilă civilmente S.C. G. T. – S.R.L. cu suma de 3.400 lei.
-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. G. T. –S.R.L. și S. Națională a S. S.A. să plătească părții civile S. C. Județean de urgență T. M. 13.643,63 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și dobânda legală aferentă acestei sume până la data plății efective.
-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C.G. T. –S.R.L. și S. Națională a S. S.A. să plătească părții civile P. A. 2652,25 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. G. T. –S.R.L. și S. Națională a S. S.A. să plătească părții civile P.-B. D. S. 1.555 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. G. T. –S.R.L. și S. Națională a S. S.A. să plătească în favoarea statului 1910 lei cheltuieli judiciare.
-a constatat că S.C. Asigurarea R. – A. VIENNA INSURANCE GROUP-S.A. are calitatea de asigurator de răspundere civilă și a obligat această societate la plata despăgubirilor civile (materiale și morale) și a cheltuielilor judiciare acordate de instanță în limitele contractului de asigurare.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că La data de 30.07.2012 în jurul orelor 15,30 la . P. inculpatul C. A., angajat cu forme legale al S.C. G. T. S.R.L. ., societate care la rândul său avea calitatea de prestator servicii de transport într-un contract încheiat la 28.12.2011 cu S. Națională a S. S.A. – S. P. (f.111, 118- vol.I) a produs un accident de circulație conducând autobuzul cu care transporta turiști în salină.
Astfel după ce a parcurs aproximativ 300 m de la . că viteza autobuzului este prea mare, neluând în considerare și condițiile de drum din interiorul acesteia – carosabil alunecos – inculpatul a apăsat brusc pedala de frână și a pierdut controlul asupra direcției de mers. Autobuzul a intrat în balans, a lovit inițial peretele minei din partea stângă pe sensul de mers, după care acesta a devenit incontrolabil, izbindu-se repetat de ambii pereți ai galeriei, pe o distanță de cca. 174 m, până s-a oprit într-un perete de sare.
Faptul că autobuzul se deplasa cu o viteză prea mare în raport cu condițiile existente în interiorul galeriei este confirmat în declarațiile lor atât de către părțile vătămate cât și de către martorii H. I., H. C. și Ferenczi Eszter, toți pasageri în autovehicul. (f.16, 20, 26, 31, 82, 83, 85 – vol.I).
În urma accidentului a rezultat avarierea gravă a autobuzului marca Daf, cu nr. de înmatriculare_, aspect care rezultă atât din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto criminalistică (f.10,52 – vol.I), cât și din procesul-verbal de atestare tehnică întocmit în cauză, din care rezultă că, pentru acest motiv, nu a mai putut fi efectuată o verificare a stării tehnice a autobuzului după producerea evenimentului. (f.76 – vol. I)
De asemenea din accident a rezultat vătămarea corporală a conducătorului auto (f.105 – vol.II) cât și a pasagerilor aflați în autobuz, dintre care doar părțile vătămate respectiv civile: P. A., P.-B. D. S., M. J., M. S., N. C., Ferenczi Eszter, H. I. și P. E. L. au depus acte medico-legale la dosar și au formulat plângeri penale în cauză. (f.15-49-vol.I).
Din raportul medico-legal de constatare nr. 2360/08.08.2012, eliberat de IML T. M., rezultă că partea vătămată P. A. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale (f.17-vol.I)
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/8351 din 26.09.2012, eliberat de IML „M. Minovici” București, rezultă că partea vătămată P.-B. D. S. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale. (f.21-vol.I.)
În cursul soluționării cauzei deoarece vindecarea părții civile a implicat o nouă intervenție chirurgicală instanța a admis efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală. Concluziile acestuia au majorarea numărului de zile de îngrijire medicală acordat inițial la 80-90 zile.
Astfel, se impune în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 184 al. 1, 3 Cod penal în infracțiunea pre. de art. 184 al. 2,4 Cod penal.
Din raportul medico-legal de constatare nr. 2349/07.08.2012, eliberat de IML T.-M., rezultă că partea vătămată M. J. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale. (f.28-vol.I).
Partea vătămată M. J. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 8.500 lei.
Din raportul de constatare medico-legal nr.2354/02.08.2012, eliberat de IML T. M., rezultă că partea vătămată M. S. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale. (f.33-vol.I)
Partea vătămată M. S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei.
Din raportul de constatare medico-legal nr.4319/21.08.2012, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală A., rezultă că numitul N. C. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale. (f.37-vol.I).
Din raportul de constatare medico-legal nr.4320/20.08.2012, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală A. rezultă că Ferenczi Eszter a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale. (f.40-vol.I).
Din raportul de constatare medico-legal nr.2348/20.08.2012, eliberat de IML T.-M. rezultă că H. I. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale. (f.45-vol.I).
Din raportul de constatare medico-legal nr.2359/03.08.2012, eliberat de IML T.-M. rezultă că P. E. L. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale. (f.48-vol.I).
Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare a evenimentului nr.598/10.10.2012, întocmit de Comisia de cercetare constituită la nivelul ., conform Legii nr.319/2006, privind securitatea și sănătatea în muncă, avizat de ITM Harghita (f.7 – vol.II), rezultă că vinovat de producerea accidentului se face C. A., care nu a respectat prevederile Planului de securitate și sănătate în muncă și Instrucțiunile de lucru pentru conducătorii de autobuze pentru transportul muncitorilor și vizitatorilor în subteran, coroborat cu prevederile art. 22 și art. 23 din Legea nr. 319/2009.
Conform Planului de securitate și sănătate în muncă și Instrucțiunilor de lucru pentru conducătorii de autobuze inculpatul avea obligația să efectueze transportul persoanelor cu atenție și viteză corespunzătoare, adaptată condițiilor de drum din subteran. (f.121-133 – vol.II)
Comisia de cercetare a reținut că accidentul s-a produs din cauza faptului că inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a acționat brusc frâna, a pierdut controlul asupra conducerii autovehiculului, astfel provocând accidentarea sa și a călătorilor.
Accidentul a fost înregistrat ca accident cu incapacitate temporară de muncă (f.19-vol.II)
Inculpatul posedă permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte autobuzul, certificat pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier public de persoane, aviz psihologic, aviz medical și fișa de aptitudini eliberată de Medicina Muncii (f.114-117-vol.I) și a fost instruit cu privire la securitatea și sănătatea în muncă (f.98 și următoarele - vol.II)
Autobuzul cu numărul de înmatriculare_ avea efectuată inspecția tehnică periodică valabilă până la data de 20.09.2012 și asigurare de răspundere civilă auto valabilă până la 06.06.2013. (f.124, 125 – vol.)
Faptele inculpatului C. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.2,4 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.2,4 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.1,3 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.1,3 Cod penal și nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav și iminent de producerea unui accident de muncă prevăzută de art.38 al.1 și 4 din Legea nr.319/2006, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Față de recunoașterea sinceră a săvârșirii infracțiunilor și însușirea probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le consideră suficiente și concludente instanța va admite cererea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate și va reduce limitele pedepsei cu o treime.
În latura civilă a cauzei pretențiile părților civile sunt admisibile în parte.
Astfel prejudiciul material invocat de partea civilă P. A. reprezentând diferența de 1500 lei dintre veniturile salariale lunare și concediul medical în sumă de 300 lei lunar pe o perioadă de cinci luni pentru care a beneficiat doar de indemnizația de boală sunt justificate. Instanța apreciază că nu pot fi acordate global sumele reprezentând diferența dintre salariile și pensia de boală pe o perioadă de opt ani cum a solicitat partea civilă. La acordarea despăgubirilor materiale trebuie avut în vedere caracterul cert al prejudiciului. Ori față de posibilitatea de vindecare a părții civile respectiv menținerea acesteia în pensie de boală sau restabilirea calității de angajat instanța apreciază că o rentă lunară la nivelul diferenței dintre salariul efectiv realizat (1287) și pensia de boală (780) în cuantum lunar de 507 lei este justificată.
Cererea părții civile privind cheltuielile enumerate fără a fi depuse documente justificative în valoare de 7800 lei nu vor fi acordate.
În ce privește daunele morale instanța apreciază că suma de 200.000 de euro este exagerată în raport de gravitatea vătămărilor produse și a suferințelor de ordin psihic.
Daunele morale au preponderent un rol compensatoriu și reparatoriu, de acoperire a prejudiciului moral nepatrimonial produs prin fapta ilicită ce constituie infracțiune, însă în egală măsură soluțiile jurisprudenței au evidențiat faptul că acestea trebuie să evite îmbogățirea fără justă cauză, limitându-se doar la a constitui o reparație echitabilă și justă, prin asigurarea unei compensări suficiente, nu exagerate, a prejudiciului moral suferit. Prin urmare, aceste sume nu pot căpăta semnificația unei îmbogățiri fără justă cauză pentru titularii lor și nici caracterul unor amenzi excesive pentru inculpat, cu atât mai mult cu cât în cauză răspunderea penală a acestuia din urmă a fost antrenată pentru săvârșirea unei infracțiuni comise cu forma de vinovăție a culpei și nu a intenției. Față de aceste considerente instanța apreciază că suma de 15.000 euro va realiza integral scopul reparatoriu și compensatoriu al daunelor morale.
Despăgubirile materiale solicitate de partea civilă P. B. D. S. sunt justificate în întregime. Astfel, salariul nerealizat (diferența dintre salariu și indemnizația de boală) se ridică la suma de 3948 lei (708+1212+673+1355) conform adresei Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova (f.123). Este justificată și suma de 1387,65 lei reprezentând: cadru - 200 lei, servicii hoteliere plătite în perioada 31.07. – 02.08.2012 – 255 lei, anticoagulant injectabil abdominal prescris 99,96 lei, servicii hoteliere – 60 lei, cârjă cu sprijin pe antebraț – 48,70 lei, consultație Clinica MedLife București – 170 lei, contravaloare evaluare imagistică cu reconstrucție 3D la nivelul genunchiului efectuată la Clinica MedLife București – 355 lei, cârjă cu sprijin pe antebraț, contravaloare transport – 157 lei.
Daunele morale solicitate de partea civilă în sumă de 25.000 de euro sunt exagerate pentru aceleași considerente mai sus detaliate.
Instanța a apreciat că suma de 10.000 de euro va acoperi prejudiciul moral respectiv durerea fizică, privările și deteriorarea temporară a vieții de zi cu zi a părții civile.
În cursul soluționării cauzei penale părțile civile M. J. și M. S. au fost despăgubite integral de partea responsabilă civilmente S.C. G. T. S.R.L. cu suma de 3.400 lei și conform declarațiilor autentice anexate nu mai au pretenții față de inculpat.
Având în vedere existența unui dublu raport de prepușenie în cauză, în primul rând între inculpat și partea responsabilă civilmente S.C. G. T. S.R.L., născut din contractul individual de muncă în baza căruia inculpatul își exercita activitatea de conducător auto la ordinul și conform instrucțiunilor primite de la societatea angajatoare, iar în al doilea rând, între S. Națională a S. și S.C. G. T. S.R.L., care în calitate de operator de transport în baza contractului de prestări servicii a efectuat transportul călătorilor, S. Națională a S. fiind beneficiarul contractului de prestări servicii în cauză, urmează ca instanța să dispună obligarea părților responsabile civilmente, S.C. G. T. S.R.L. și S. Națională a S. la plata despăgubirilor acordate părților civile, în solidar cu inculpatul, răspunderea fiind angajată în baza art. 1373 Cod civil.
Acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale în prezentul proces penal și conform art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală, angajarea răspunderii inculpatului este primordială și condiționează angajarea răspunderii complementare a asigurătorului, acțiunea civilă în procesul penal având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, conform art. 14 alin. 1 și art. 15 alin. 1 din Codul de procedură penală. Ca atare, coexistența unei răspunderi complementare și indirecte pentru fapta altuia, pe temei contractual, așa cum este răspunderea asigurătorului, nu exclude angajarea răspunderii civile a inculpatului, aceasta din urmă constituind forma de răspundere principală, de natură delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 1349 din Cod civil.
În consecință, angajarea răspunderii asigurătorului, pe tărâm contractual, nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere civilă a inculpatului, acestuia revenindu-i obligația principală de reparare integrală a prejudiciului, în condițiile în care asigurătorul răspunde doar în limitele plafonului legal, potrivit art. 53 din Legea asigurărilor și reasigurărilor din România.
3. Considerentele instanței de apel. Constatăm, pentru început, că atât părțile civile P. B. D. S. și P. A., cât și asiguratorul S.C. ASIGURAREA R. A. V. S.A. au atacat hotărârea Judecătoriei O. S. numai în ceea ce privește soluția adusă în latura civilă a litigiului. Inculpatul și procurorul nu au formulat apel în cauză, iar cei trei apelanți nu au contestat modalitatea de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare față de d-l C. A.. În aceste împrejurări, sentința penală nr. 238/7 noiembrie 2010 a rămas definitivă în latura penală a pricinii prin neexercitarea căii ordinare de atac. Două consecințe decurg de aici: în primul rând, instanța de apel nu mai examinează soluția de condamnare la care s-a oprit judecătoria și nu poate să facă ea aplicarea art. 4 C. pen., privind dezincriminarea faptelor de vătămare corporală din culpă, această din urmă sarcină revenind instanței de executare, potrivit art. 595 C. pr. P..
În al doilea rând, contrar celor susținute de procuror la termenul din 5 februarie 2014, instanța de apel este ținută să se pronunțe în substanță asupra acțiunilor civile exercitate de părțile civile P. B. D. S. și P. A., neexistând nici un temei legal în baza căruia ar putea lăsa nesoluționate cele două acțiuni.
Astfel, procedând la verificarea legalității și temeiniciei soluției date în latura civilă a litigiului prin sentința penală nr. 238/7 noiembrie 2013 a Judecătoriei O. S., constatăm că în ceea ce privește expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; modalitatea de rezolvare a acțiunilor civile alăturate acțiunii penale, obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente și a asiguratorului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de părțile civile în cauză, hotărârea în discuție este la adăpost de critici.
În acest sens, argumentele prezentate de instanța de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentința penală apelată sunt pertinente și nu suportă nicio corectură sau adăugare din partea instanței de apel. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, pe care să-l reținem din oficiu, de desființare a hotărârii atacate, apelurile promovate de părțile civile P. B. D. S. și P. A. și de asiguratorul S.C. ASIGURAREA R. A. V. S.A. sunt nefondate, așa încât, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P.., vom dispune respingerea căilor ordinare de atac declarate.
În acest context, în acord cu prima instanță, subliniem și noi că din probele administrate în cauză rezultă că, prin activitatea sa culpabilă, datorată nerespectării planului de securitate și sănătate în muncă și instrucțiunile de lucru în subteran, inculpatul C. A. a cauzat în 30 iulie 2012 părților civile P. B. D. S. și P. A. leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale (primul) și, respectiv, 70-80 zile îngrijiri medicale (al doilea). În această privință, de altfel, părțile s-au pus de acord.
Cu referire la daunele morale cerute de cele două părți civile, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile părților civile, înscrisurile medicale existente la dosar (cele furnizate de S. C. Județean de Urgență M., biletele externare și scrisorile medicale) atestă existența unui prejudiciu moral corporal (de agrement) suferit de d-nii P. B. D. S. și P. A. ca urmare a acțiunii ilicite a inculpatului contra integrității corporale și sănătății victimelor. În acest sens, subliniem ca prejudiciu de agrement natura leziunilor corporale produse părților civile, internările în spital, intervențiile chirurgicale la care cei doi au fost supus, părțile civile fiind astfel desprinse din mediul lor cotidian, nevoite să suporte intense și îndelungi suferințe fizice și să se conformeze tratamentului medicamentos necesar însănătoșirii.
În consecință, solicitarea părților civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată. Nefiind prevăzut în legislația actuală un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operațiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcție atât de suferințele psihice la care a fost supusă victima (în cauza de față expuse fiind în alineatul anterior), cât și de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părții civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, considerăm că suma de 15.000 euro acordată părții civile P. A. și suma de 10.000 euro acordată părții civile P. B. D. S. cu titlu de daune morale reprezintă o reparație echitabilă a suferințelor psihice îndurate de cei doi, această instanță neidentificând niciun element care să justifice majorarea sau reducerea acestor câtimi.
În plus, în mod corect prima instanță a obligat asiguratorul la suportarea și a cheltuielilor judiciare avansate de părțile civile în cauză, o asemenea dispoziție fiind în acord cu textul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
4. Cheltuielile judiciare. Pentru culpa lor procesuală, dată de exercitarea unor căi de atac nefondate, conform art. 275 alin. 2 și 4 C. pr. P.., părțile civile P. B. D. S. și P. A. și asiguratorul S.C. ASIGURAREA R. A. V. S.A. vor fi obligați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea apelurilor, în sumă de câte 100 lei fiecare, care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale și procedurale necesare soluționării căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P.., respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile P. B. D. S. (dom. în București, .. M24, s. 2, .) și P. A. (dom. în București, .. 140, ., .) și de asiguratorul S.C. ASIGURAREA R. A. V. S.A. (cu sediul în Miercurea C., .. 17, jud. Harghita) împotriva sentinței penale nr. 238/7 noiembrie 2013 pronunțate de Judecătoria O. S. în dosarul nr._, menținând hotărârea atacată.
Potrivit art. 275 alin. 2 și 4 C. pr. P.., obligă pe părțile civile P. B. D. S. și P. A. și pe asiguratorul S.C. ASIGURAREA R. A. V. S.A. să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de câte 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
dr. M. V. D. C. U.
Grefier,
A. P.
Red./thred.M.V./27.02.2014/3ex.
Jud.fond. G.R.M.
| ← Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 133/2014. Curtea... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
