Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul urmăririi penale. Art. 156 şi urm. C.p.p.. Decizia nr. 428/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Comentarii

0

Decizia nr. 428/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 428/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 428/2013

Ședința publică din 04 Iulie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. R. C.

Judecător F. G.

Judecător I. C. B.

Grefier D. M.

Cu participarea domnului procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații F. U. - născut la data de 11.10.1978 în localitatea Samandag, Turcia, rezident în Tg.M., ., ., având CNP._, în prezent deținut în Arestul I.P.J. M., F. E. - născut la data de 01.12.1985 cu reședința în C., ., ..C, . București, ., nr.3, ., ap.40, CNP._, în prezent deținut în Arestul I.P.J. M. și Y. M. - născut la data de 08.03.1964 rezident în Tg.M., ., ., având CNP._, în prezent deținut în Arestul I.P.J. M., împotriva încheierii penale nr. 54/C din data de 1.07.2013 pronunțată în dosarul_ de Tribunalul M..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți F. U., F. E. și Y. M., în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales, avocat A. P., lipsă fiind domnul interpret de limbă turcă Tomek.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că recursurile inculpaților au fost declarate în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 159 alin. 8 Cod procedură penală.

Se constată că a fost depusă la dosar ordonanța din 4 iulie 2013 emisă de P. de pe lângă Tribunalul M. în dosarul de urmărire penală nr. 748/P/2012 prin care s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică de natură grafică a înscrisurilor ridicate de la reședința din București a inculpatului F. E., pentru a se stabili care dintre aceste înscrisuri sunt opera acestui inculpat.

La întrebarea instanței, apărătorul inculpaților precizează că recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii atacate.

Instanța, în baza rolului activ, deoarece la recepționarea dosarului, după înregistrarea și repartizarea aleatorie, potrivit regulilor care guvernează sistemul ECRIS, preschimbând termenul a constatat că, la Tribunalul M., dezbaterile au avut loc, pe baza susținerilor inculpaților că, cunosc limba română și se pot desfășura dezbaterile în limba acestui stat.

Apărătorul inculpaților arată că a invocat și în fața tribunalului, invocă și acum lipsa translatorului, dar a făcut acest compromis pentru că a făcut mai mult de 300 km, însă nu se poate continua așa. Consideră că acești inculpați nu beneficiază de un proces echitabil, inculpații înțeleg limbajul uzual, dar nu cunosc termenii tehnici juridici. Solicită suspendarea ședinței pentru câteva minute pentru a se încerca contactarea interpretului.

Reprezentantul parchetului având în vedere că în fața tribunalului cei trei inculpați au arătat că înțeleg și cunosc limba română apreciază că nu se impune suspendarea ședinței pentru prezența traducătorului în acest moment procesual.

Instanța, în urma deliberării, pentru exercitarea dreptului la apărare care revine oricărei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni, prin prisma limbii pe care o cunoaște, pentru a se respecta astfel nu doar prevederile art. 7 Cod procedură penală dar și prevederile art. 5 din CEDO, suspendă ședința pentru o jumătate de oră, pentru a se face demersuri pentru prezentarea interpretului.

La a doua strigare a cauzei, la orele 13,00, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți F. U., F. E. și Y. M., în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales, avocat A. P., și domnul interpret de limbă turcă Tomek.

Domnul interpret prezintă grefierului de ședință actul de identitate, arătând că se numește Ilyas Ahmet, iar Tomek este porecla după care îl cunoaște toată lumea.

La întrebarea expresă a instanței, inculpații recurenți, având cuvântul pe rând, arată că sunt de acord ca domnul Ilyas Ahmet să asigure traducerea dezbaterilor în și din limba turcă.

Instanța aduce la cunoștința domnului Interpret Ilyas Ahmet, că, în conformitate cu dispozițiile art. 128 raportat la art. 82 și următoarele Cod procedură penală, se află sub prestare de jurământ, și solicită acestuia să efectueze întocmai traducerea în limba turcă a dezbaterilor.

Domnul interpret Ilyas Ahmet precizează, în mod expres, că nu solicită să fie remunerat pentru serviciile de traducere efectuate.

Nu se formulează cereri și nu se invocă chestiuni prealabile.

Instanța aduce la cunoștința inculpaților recurenți că au dreptul de a da declarație în fața acestei instanțe, cu privire la acuzele care le sunt aduse de către parchet, sau, recurgând la prevederile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală pot apela la dreptul la tăcere, întrucât tot ceea ce declară va putea fi folosit și împotriva lor.

Inculpații F. U., F. E. și Y. M., având cuvântul pe rând, arată că doresc să dea declarații în fața acestei instanțe.

Se procedează la audierea inculpaților F. U., F. E. și Y. M., prin intermediul domnului interpret Ilyas Ahmet, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate separat la dosar.

Cu ocazia audierii inculpatului F. U., întrebarea formulată de apărătorul inculpaților „s-a precizat anterior că era vorba despre un înscris sub semnătură privată, acel bon. Întrebarea este dacă îl semna sau era vorba pur și simplu despre un bon de comunicare scrisă cu casieria sau cu cel care... ”, prin prisma copiilor și înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, instanța o respinge ca nepertinentă și neconcludentă.

Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Domnul avocat A. P. depune la dosar concluzii scrise pe care le susține și pe care le prezintă și oral, pe scurt, în fața instanței. Precizează că în sfârșit, astăzi a avut posibilitatea studierii actelor de la dosarul de urmărire penală, întrucât cu parchetul nu găsește comunicare. Solicită instanței îngăduința ca domnul interpret să traducă selectiv pentru inculpați, având acordul acestora. Și de această dată, parchetul a venit în fața judecătorului delegat, începând să-și ceară scuze că a trecut chestiuni legate de menținerea stării de arest a unor oameni care, sunt puși, de două luni, în libertate. Și judecătorul delegat a motivat încheierea exact cum s-a motivat prima prelungire. Pune serios la îndoială veridicitatea referatului cu propunere de prelungire. Atâtea inexactități, atâtea lucruri care sunt repetate, unele dintre ele s-au mai corectat, pe baza comentariilor pe care le-a făcut apărarea, dar opinează că există prea multă superficialitate când vorbim de libertatea unui om. În mod normal, ar trebui să treacă pe problema fundamentală de astăzi, care era legată de art. 136 alin. 1, 2 și 8, art. 143, la 148 lit. f și lit. b Cod procedură penală pentru inculpatul F. U.. Astăzi, prin bunăvoința instanței a avut posibilitatea de a studia dosarul cauzei, respectiv volumul II de la urmărire penală unde se află declarațiile martorilor pe care se eșafodează acuzațiile: T., G., R., C. M.. Deși sunt probe indirecte: unul este șofer, unul este șeful șoferului căruia i-a povestit șoferul ceva, ori aici vorbim despre documente, despre înregistrarea documentelor. Nu întâmplător a pus acele întrebări dacă au emis bilete la ordin, pentru că atât de slabi erau economic, încât trimiteau garanții la București, bilete la ordin dădeau, pe care le dădeau clienții care nici ei nu puteau să le plătească. O acțiune financiară, legală, normală pe care n-o îngrădește nimeni. Dar parchetul spune că au emis bilete la ordin, deci a făcut o „șmecherie”, aspect despre care consideră că este o eroare fundamentală. R. Janos, în declarația pe care o dă, la pagina 169, nu a spus nicăieri că el ar fi dus marfă fără acte, dimpotrivă, el spune că „luam actele”, iar pe urmă spune că „au fost situații când am primit, ulterior, facturi, dar corespundeau cu marfa pe care am transportat-o”. Deci nu s-au întocmit probabil la timp, factura sau avizul. Este adevărat și recunosc că au fost situații în care marfa nu a fost transportată cu mașina martorului, și face trimitere la un document, și anume Directiva Uniunii Europene din 2007, când România a modificat codul Fiscal și a spus că pentru agenții economici nu este necesar să se menționeze Codul numeric personal al șoferului, semnătura acestuia, elementele necesare sunt cele care indica marfa, cantitatea, prețul plătit și atât. Astfel documentele s-au simplificat. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că nu a existat un element intenționat de a face acest lucru. În propunerea parchetului se face referire că aceste declarații ale martorilor R., G., T., C. la pagina 169 până la pagina 239. Dar dosarul are 193 de pagini. S-a dus la volumul următor, dar acolo a constatat că sunt numerotate de la început. A găsit însă declarațiile acelor persoane în volumul III, pagina 8-9. Aceasta nu este o problemă, dar culmea este că nici declarația lui T. R. care este acuzatorul cel mai puternic al acestor persoane, dar care, nu mai lucrează din 2010, dar totuși, parchetul susține că în 2013 la percheziție ar fi trebuit să existe, după părerea acuzei, un memoristck pe care nu l-au găsit. Dar dânșii trebuiau să consemneze ceea ce au găsit, nu ceea ce n-au găsit. A observat că și judecătorul delegat, după aceea toți ceilalți susțin că memoristickul nu s-a găsit. Întrebarea cu bonurile nu a fost întâmplătoare, fiindcă a fost un mod de lucru, o hârtiuță, omul și-a ales marfa, i-a trecut-o, omul s-a dus cu ea la casă, a venit și am rupt-o. Niciodată parchetul n-a spus acest lucru. Martorul C., care era facturistă, a spus acest lucru, că aceste bonuri le rupea și de aceea erau în coș. Or, parchetul a interpretat că a primit un telefon. Și ce ar fi fost dacă a primit un telefon? Pentru că, din cele o pagină și jumătate de telefoane, fără a fi redate punctual, nu se găsește telefonul respectiv. Și atunci se întreabă unde este realitatea. Într-adevăr acești oameni au greșit de o asemenea manieră? Nu întâmplător a pus întrebarea cu privire la cele 4 tine de marfă – erau cartofi stricați, era în luna februarie, cartofii erau înghețați. Când a verificat Garda, a văzut că sunt intrați cartofii respectivi, nu i-au făcut în acest context nimic. Dar parchetul a reținut, având în vedere că erau 4 tone în plus, aceasta e „șmecheria” pe care o făceau. Dar, potrivit legii contabilității, atunci când există neconcordanță între stocul scriptic și faptic, fapta este contravenție numai dacă se dovedește neîndoielnic că a fost făcută în scopul evitării plății taxelor și impozitelor, lucru care nu s-a făcut niciodată. Despre martorul G., acesta a spus că a discutat cu șoferul și a spus că a adus marfă la București, a ajutat, a arătat exact ce povestea celălalt, lucru care nu este relevant, dar este mereu citat. Pe de altă parte, se arată că percheziția informatică a arătat științific că în acel calculator s-a introdus memoristick-ul și CD. Dar în care calculator nu se introduc? Dar științific nu se poate stabili care, dar asta a uitat să spună procurorul, expertul spune doar că au intrat, se vede că au intrat mai multe memoristick-uri. Sunt simple prezumții, simple aprecieri personale în scopul de a susține o acuzare, nu se poate menține o stare de arest, fiindcă avem 4 luni de arest și intrăm în cea de a 5-a. Practica CEDO arată că prima, a doua prelungire pot fi justificate, dar suntem la a cincea prelungire, aproape de limita maximă. Gravitatea faptelor nu există prin prisma evaluării probelor cauzei. Referitor la înregistrările convorbirilor telefonice, solicită a se vedea în volumul VI că sunt discuții „ cu cât îmi dai marfa”, „ cu cât îți iau” este o negociere comercială firească. D. D. A., care a fost pus în libertate - ca un act de mărinimie enormă, după ce s-a primit de la Cluj rezultatul că are cancer în fază terminală, parchetul nu a mai făcut propunere și în 3 zile a fost liber. Iar acum mergem înainte, în timp ce parchetul încă nu a desfăcut documentele ridicate la percheziții din colete. Inculpatul Y. M. se întreabă de ce acum i s-a calculat un prejudiciu de 800.000 lei dacă atunci când firma a intrat în faliment avea 126.000 lei. Domnul procuror a prezentat un CD, de care nu a spus nici apărării, nici nimănui. Personal, a primit un răspuns de la Garda Financiară, care a spus că calculul acestor prejudicii s-a făcut pe baza datelor aflate pe un CD care le-a fost prezentat de procuror. Acolo există un CD, unde există pe zile datele comunicate la fisc, iar deasupra lor sunt puse alte date un pic mai mari. Acestea ar fi luate cu un memoristick. Nu are încredere, nu poți să iei un memoristick de la cineva, dacă inculpatul s-a certat cumva cu cealaltă persoană, va fi băgat în pușcărie? Dacă prejudiciul la . de 126.000 lei și l-au adus la 2.000.000 lei taxe fără să ai documentele? Le-au cerut de la inculpat, dar documentele sunt la lichidator. Pot să le ia de la lichidator. Personal a cerut domnului procuror să participe la toate actele de urmărire penală, dar solicită a se avea în vedere că acești inculpați nu au fost audiați. O singură dată s-au prevalat. Ca să-l verifice pe domnul procuror, odată i-a spus că unul dintre inculpați va vorbi, dar procurorul i-a spus că documentele sunt încă într-un garaj la poliție. A cerut recuzarea domnului procuror, dar nu i s-a aprobat, dar el și-a făcut datoria. Referitor la gravitatea faptei și la pericolul social, arată că în propunere s-au copiat fraze din tot felul de lucrări, că „a produs indignare publică”, frazeologie stearpă, nelegată de fapte. Instanța însă este ținută să verifice dacă într-adevăr există probe din care să rezulte că acești oameni ar putea să obstrucționeze buna desfășurare a procesului penal sau să se sustragă. Ar mai fi „să zădărnicească” pentru domnul U.. Dar nu se poate reține că ar fi îndeplinit temeiul de la litera „b” a art. 148 în contextul în care inculpatul nu a avut memoristick-ul, dar acesta a fost în închipuirea parchetului. În viziunea apărării, indicii există, că altfel nu cereau înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai puțin constrângătoare, ar fi fost un non sens, o apărare proastă. Dar probe concrete că se tulbură ordinea publică, nu există. Această condiție nu este îndeplinită. P. nu a indicat nicio astfel de probă; doar au descris gravitatea faptei pe 15 pagini. Sub acest aspect, consideră că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, și ca urmare solicită revocarea măsurii arestării, inculpații pot fi cercetați în stare de libertate, există promisiunea și angajamentul că vor participa la toate activitățile de urmărire penală, și solicită înlocuirea acestei măsuri cu una dintre cele prevăzute la art. 139 Cod procedură penală, litera „c” solicită apărarea, ca să fie de la început una corespunzătoare ca să-i satisfacă și pe inculpați, dar și exigențele pentru ca parchetul să poată fi în contact cu dânșii pentru a putea continua cercetările, și desigur, au formulat o cerere și pentru D. A. care este grav bolnav. Mai arată că se face referire și la alți agenți economici ale căror documente nu au fost încă desfăcute, deci ancheta va dura încă foarte mult. Mai arată că la un moment dat dosarul a fost trimis la DIICOT care a dat soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de grup organizat. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, arătând că cercetarea se poate efectua în bune condiții și cu inculpații aflați în stare de libertate.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului - consideră că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv art. 148 lit. f pentru toți inculpații și art. 148 lit. b pentru inculpatul F. U., și continuarea cercetărilor cu inculpații aflați în stare de arest preventiv.

Inculpatul F. U., având ultimul cuvânt, prin intermediul domnului translator Ilyas Ahmet, solicită să fie pus în libertate, arătând că se va prezenta de câte ori va fi nevoie.

Inculpatul F. E., având ultimul cuvânt, prin intermediul domnului translator Ilyas Ahmet, solicită să fie pus în libertate, arătând că se va prezenta de câte ori va fi necesar.

Inculpatul Y. M., având ultimul cuvânt, prin intermediul domnului translator Ilyas Ahmet, solicită să fie pus în libertate, arătând că se va prezenta de câte ori va fi solicitat.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra prezentelor recursuri:

La data de 01.07.a.c. Tribunalul M. a pronunțat încheierea penală nr.54/C, prin care a fost admisă propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. în dosar nr. 748 /P/2012 ,în baza art. 155 și următoarele Cod procedură penală și s-a dispus:

- prelungirea arestării preventive a inculpatului F. U. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5.07.2013 până la data de 3.08. 2013, în baza art.159, art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod proc. penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin.1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

- prelungirea arestării preventive a inculpatului F. E. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5.07.2013 până la data de 3.08. 2013, în baza art.159, art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin.1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

- prelungirea arestării preventive a inculpatului Y. M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5.07.2013 până la data de 3.08. 2013, în baza art.159, art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. penală, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin.1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

Prin această hotărâre au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării cu măsura procesual preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorul inculpaților, în baza art. 139 alin. 1, 2 Cod proc. penală, iar cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina statului.

Pentru a adopta această soluție, în prezenta cauză, Tribunalul M. a reținut că prin propunerea formulată în dosar nr. 748/P/2012 la data de 28.06.2013, P. de pe lângă Tribunalul M., a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților F. U., F. E. și Y. M., conform art.155 și următoarele Cod proc. penală, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5.07.2013, până la data de 3.08.2013 .

În motivarea propunerii, s-a arătat că prin rezoluția din data de 22.02.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de F. U., F. Sinan, F. E., Y. M., Direybatogullari Mevlut, Dredețean A., A. M., M. L., A. M. M., A. O., Hajdu A., O. R., B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și față de B. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 al.2 C.p. (3 infracțiuni), cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

Prin ordonanțele din data de 27.02.2013 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de B. J. și M. S. A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. și ped. De art. 26 C.p. rap. La art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și față de Kalliogullari Koray și B. R., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă prev. și ped. De art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 C.p., respectiv, față de D. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 C.p.

În data de 27.02.2013 și 28.02.2013 învinuiții F. U., F. Sinan, F. E., Y. M., M. L., B. A., B. I., D. A. și M. S. au fost reținuți pe o perioadă de 24 de ore.

Prin ordonanța din data de 28.02.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de F. U., F. Sinan, F. E., Y. M., B. I., B. A., D. A., M. S. A., aceștia fiind audiați în această calitate, în prezența apărătorilor aleși. Ulterior Tribunalul M., prin încheierea penală nr. 21/C din 08.03.2013, a dispus arestarea preventivă a inculpaților F. U., F. E., Y. M., B. I., D. A. pe o perioadă de 29 de zile, până în data de 05.04.2013, iar față de inculpatul F. Sinan s-a dispus luarea măsurii obligării de a părăsi țara și interzicerea contactării inculpaților sau martorilor audiați în cauză.

Pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la competența de soluționare a cauzei, s-a dispus declinarea acesteia către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. București, pentru a se aprecia asupra existenței infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, însă, prin ordonanța din data de 28.03.2013, dată în dosarul nr. 110/D/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F. U., F. Sinan, F. E., Y. M., Direybatogullari Mevlut, Dredețean A., A. M., M. L., A. M. M., A. O., Hajdu A., O. R., B. A., B. I., B. J., M. S. A., Kalliogullari Koray și B. R., D. A. ș.a. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și declinarea cauzei către P. de pe lângă Tribunalul M..

S-a reținut următoarea stare de fapt:

Cetățeanul turc F. U., asociat unic și administrator la S.C. UNSALAN 78 S.R.L., cu sediul în Târgu-M., .-29, având obiect de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor, se implică în activități evazioniste în domeniul comerțului cu produse agroalimentare, fiind sprijinit, în aceste demersuri, de conaționalul său Y. M..

Inițial, activitățile comerciale ilicite derulate de Y. M. și F. U., cetățeni turci, s-au realizat prin intermediul S.C. MERT 05 S.R.L. (cu sediul în Târgu-M., .-29) până în anul 2011 (când firma a intrat în procedură de insolvență și faliment).

Ulterior acestui moment, activitățile de evaziune fiscală au fost continuate, prin intermediul, S.C. UNSALAN 78 S.R.L. Tg.M..

În ceea ce privea activitățile ilegale desfășurate de ., aceasta era administrată de Y. M., iar asociați erau F. U.,( cotă 94%) și Y. M. (cotă 6%), iar administrator era Y. M.. Aceeași contabilă C. M. D. se ocupa de contabilitatea celor două firme – . și ..

Conform adresei de răspuns a Ministerului Finanțelor Publice - Garda Financiară, cu nr._/01.02.2013, înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul M., în data de 04.01.2013, s-a stabilit un prejudiciu în sumă de 2.163.756 lei, din care TVA 2.031.982 lei și impozit pe profit 131.774 lei. În sarcina inculpatului Y. M. s-a reținut comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 C.p., prin ascunderea sursei impozabile, prejudiciul fiind cel calculat și descris anterior.

Revenind la activitățile comerciale desfășurate de ., s-a arătat că, la sediul din Târgu-M., .-29, există și un depozit, închiriat de cetățenii turci, de la S.C. SCAPA Valea Mureșului S.R.L. (cu sediul în Târgu-M., .-29), unde, cu o frecvență, medie, de aproximativ 2-4 transporturi /săptămână, erau descărcate cantități importante de produse agroalimentare, provenite de la furnizori din municipiul București, județul I., județul C. și județul Bihor (de regulă firme controlate de cetățeni arabi și/sau turci), care întocmeau facturi fiscale doar pentru o parte din marfa vândută.

Marfa era achiziționată, în principal, de la societăți comerciale din județul I., dintre care a fost identificată S.C. SU MARKET S.R.L. (cu sediul în localitatea Afumați, Linia de centură nr. 92 județul I.) și era transportată în Târgu-M. cu autocamioane aparținând unor firme de transport.

Descărcarea mărfurilor se realiza, exclusiv, noaptea, cu sprijinul mai multor persoane de încredere ai cetățenilor turci F. U. si Y. M., angajați în cadrul S.C. UNSALAN 78 S.R.L. Această situație a fost confirmată de declarațiile martorilor B. A. și F. T..

Legumele și fructele astfel procurate se comercializau într-o pondere semnificativă „la negru", către diverse firme din județul M., fără emiterea de facturi fiscale și fără evidențierea operațiunilor de vânzare aferente, în documentele de evidență contabilă ale S.C. UNSALAN 78 S.R.L.. Existau indicii conform cărora erau întocmite facturi fiscale, doar în cazul mărfurilor pentru care prețul nu era încasat în momentul vânzării.

În contextul unui control efectuat, în luna noiembrie 2011, de reprezentanți ai Gărzii Financiare M. și D.G.F.P. M., în contabilitatea firmei au fost înregistrate mai multe facturi fictive, care evidențiau achiziții de marfă nereale, pentru a acoperi diferențele dintre stocul scriptic și cel real al produselor existente, în depozit.

De asemenea, cu prilejul unui control efectuat, de reprezentanții I.T.M. M. la sfârșitul lunii aprilie 2012, la una din firmele care funcționa în aceeași incintă, în care se află depozitul administrat de cetățenii turci F. U. și Y. M., aceștia din urmă au mutat, temporar, câteva zeci de baxuri de fructe într-o încăpere situată în proximitatea depozitului, pentru a evita depistarea bunurilor în eventualitatea efectuării unor controale la S.C. UNSALAN 78 S.R.L.

Pentru produsele comercializate „la negru", în cadrul punctului de desfacere, cetățenii turci țineau o evidență, exactă, a cantităților vândute și a sumelor încasate, prin completarea unor bonuri nefiscale, care se centralizau de către F. U., într-un registru neoficial la sfârșitul fiecărei zile, cu defalcarea pe vânzări, cu și fără factură, iar ulterior erau distruse.

Numita C. M.-D., angajată în calitate de director economic al S.C. UNSALAN 78 S.R.L., întocmea evidența contabila, conform facturilor primite de la F. U..

O parte din sumele obținute din vânzarea produselor agroalimentare erau transmise periodic numitului F. Unal (fratele lui F. U. și rezident în municipiul București), prin serviciile de transferuri bănești ale Poștei Române sau prin intermediul lui Y. M., care se deplasa, periodic, în municipiul București, pentru achiziționarea de marfă. La dosar se aflau actele trimise de Western Union, care confirma că, în mod repetat, au fost trimise sume de bani, de către foști angajați de facto, către numitul A. D. - persoana care coordona achizițiile de mărfuri de către firma . și se ocupă și de plata mărfurilor, deși, de drept, nu avea nicio calitate, nici în firma vânzătoare, nici în cea cumpărătoare.

Pentru a evita implicarea directă în transferurile bănești, realizate prin intermediul Poștei Române, F. U. realiza aceste operațiuni prin utilizarea datelor de identificare ale unor angajați din cadrul S.C. UNSALAN 78 S.R.L., cetățeanul turc trimițându-i lui F. Unal - prin intermediul lui A. D. - între 5.000 și 10.000 lei săptămânal.

Celelalte fonduri obținute din activitățile comerciale erau schimbate, în valută, pe piața de profil din municipiul Târgu-M., schimburile valutare realizându-se preponderent „la negru", prin intermediul caselor de schimb valutar aparținând ..) și S.C. RON EXCHANGE S.R.L. La anumite intervale de timp (de regulă lunar), Y. M. efectua transferuri bănești, în Turcia, membrilor familiei sale, iar în anumite situații se deplasa personal, în Turcia, pentru transmiterea banilor. Scoaterea banilor din firmă a fost dovedită și cu faptul că, în ziua percheziției, la sediul societății, s-a identificat un înscris prin care inculpatul F. U. a ridicat suma de 31.000 lei. Legat de această sumă inculpatul F. U. a afirmat că a trimis-o în Turcia, pentru mama lui, prin doi șoferi pe care nu-i cunoștea.

Ulterior aprovizionării cu marfă, în principal de la furnizori-firme care își desfășurau activitatea în centrul comercial de vânzări, en-gross SU MARKET, din localitatea Afumați, județul I., F. U. contacta potențiali clienți, pe care îi informa cu privire la natura, calitatea și prețul de vânzare al produselor agroalimentare transportate. Legătura dintre F. U., Y. M. și furnizorii de marfă din județul I. era menținută prin intermediul lui F. E. (și F. Unal), rezidenți în municipiul București, care aveau rolul de a pregăti produsele agroalimentare, în vederea încărcării și transportării în municipiul Târgu-M., respectiv în localitățile Baia M., Oradea și Cluj N., unde membrii familiei F. și alți conaționali ai acestora dețineau puncte de desfacere.

În contextul unor controale efectuate de reprezentanții Gărzii Financiare M., în perioada 08.11._12 în piața agro-alimentară din cartierul D. - Pietros din Târgu-M., numita M. C. (soția numitului M. M.-D.) i-a solicitat numitei C. M.-D. (contabil al S.C. UNSALAN 78 S.R.L.) emiterea unor facturi fiscale, pentru marfa achiziționată de la S.C. UNSALAN 78 S.R.L.

În perioada 15.11.2012 – 11.12.2012, cei doi inculpați F. U. și Y. M. au efectuat mai multe transporturi de marfă, achiziționată de la următoarele firme care își desfășura activitatea în centrul comercial de vânzări en-gros SU MARKET, din loc. Afumați, jud. I.: . Srl; .; .; .; . Srl; .; . Srl; .; .; . Srl; .; .; Sc Samak Fruct Srl; .; Sc Ager Fruit Srl; .; .; .; Sc White Lion Fruct Srl; .; .; . Srl.

O parte a documentelor justificative, care au însoțit transporturile de marfă din București (avize de însoțire a mărfii, facturi fiscale), au fost returnate de cetățenii turci F. U. și Y. M. furnizorilor, fie prin intermediul conducătorilor autocamioanelor cu care a fost transportată marfa, fie prin intermediul lui Y. M. (cu prilejul deplasărilor acestuia în mun. București, în vederea achitării în numerar a contravalorii mărfurilor).

În documentele justificative menționate au fost consemnate date privind mijloacele de transport, care nu reflectau o stare de fapt reală (se regăseau mijloacele de transport și delegați care nu au efectuat efectiv transportul), respectiv care evidențiau returnarea unei părți din marfa achiziționată (fiind invocate motive legate de calitatea mărfurilor), deși în realitate marfa, care corespundea din punct de vedere calitativ, a fost depozitată la sediul ..

F. U. a transmis, printr-un transportator, fratelui său F. E. o situație cu necesarul de marfă (care urma să fie pregătită de F. E. pentru perioada 26.11. – 02.12.2012), precum și un aviz de însoțire a mărfurilor achiziționate de la . SRL (aproximativ 2 tone de fructe), conform căruia fructele au fost returnate, deși, în realitate, marfa a rămas în depozitul cetățenilor turci.

În mod similar, în 26.11.2012, 30.11.2012 și 04.12.2012, cetățenii turci F. U. și Y. M. au returnat mai multe avize de însoțire a produselor achiziționate (cantitatea de 8.000 kg legume și 1.000 kg fructe) de la . SRL (avizul nr. 10 din data de 27.11.2012), . SRL (avizul nr. 83/04.12.2012), . (avizul nr. 28/30.11.2012) și . (avizul nr._/26.11.2012).

Marfa achiziționată în acest mod a fost livrată de F. U. către diverși beneficiari, dintre care au identificați: B. N A. P.F.A., ., ., B. A. P.F.A, SZOCS M I. P.F.A., HAJDU A A. P.F.A., O. R. P.F.A., de cele mai multe ori fără întocmirea de facturi fiscale și înregistrarea operațiunilor de vânzare, în documentele de evidență contabilă.

Au fost efectuate verificări la societățile comerciale și PFA- urile care au achiziționat, cel mai des, marfă de la firma ., pentru a se verifica dacă și acestea, la rândul lor, comiteau fapte de evaziune fiscală. S-a constatat, în urma unor verificări repetate, în teren, că la . Reghin, . Praid, . Luduș, PFA B. N A., PFA O. R., PFA Hajdu A. nu se eliberau bon de casă pentru toate produsele vândute. S-au întocmit procese verbale, dintre care unele aveau anexate mai multe imagini doveditoare ale susținerilor de mai sus. Aceste aspecte, coroborate cu faptul că firmele/PFA-urile în discuție achiziționau și marfă fără facturi fiscale de la ., au condus la concluzia că în sarcina administratorilor firmelor sau PFA- urilor menționate mai sus se putea reține comiterea infracțiunii de evaziune fiscală comisă prin neînregistrarea în contabilitate a tuturor actelor de comerț și a veniturilor obținute.

F. U. a realizat, în aceeași perioadă, cu o frecvență săptămânală, transferuri bănești către frații săi F. Unal și F. E., prin intermediul angajaților ., dintre care a fost identificat numitul B. A., prin serviciul de transfer bancar Western Union, prin serviciul de transferuri bănești al Poștei Române, și, respectiv, cu sprijinul lui Y. M., care se deplasează periodic în mun. București.

În mun. București sumele de bani transmise erau ridicate de numitul D. A., persoană de sprijin care se ocupa și de pregătirea și încărcarea mărfurilor, în vederea comercializării către beneficiari ai lui F. Unal și F. E., respectiv F. Sinan, acesta din urmă fiind asociat unic și administrator al ., cu sediul în loc. Valul lui T., ., jud. C..

În perioada 11.01.2013 – 15.01.2013, F. U. și Y. M. au efectuat două transporturi de legume și fructe, achiziționate de la societățile comerciale Vitamin Trading SRL (Cui_), Fresh Plaza SRL (Cui_), Karema Fruct SRL (Cui29362947), Piemontana Logistic SRL (Cui_), Serbel SRL (Cui23030361), Galata Fruct SRL, D. Fruct Market SRL (Cui30495890), Gul Fresh Fruct SRL (Cui_), Ygret Agro SRL (Cui18880536), Liax Fruct SRL (Cui_) și White Lion Fruct SRL (Cui_), care își desfășurau activitatea în centrul comercial de vânzări en-gros SU MARKET din loc. Afumați, jud. I..

Marfa transportată a fost însoțită de facturile fiscale .. VIT 326 din 11.01.2013 (emisă de .), FRES_ din 11.01.2013 (emisă de .), KAR_ din 11.01.2013, KAR_ din 15.01.2013 și KAR_ din 15.01.2013 (emise de .), PML_ din 11.01.2013 (emisă de .) (în valoare de 57.700 lei), G. 1499 din 15.01.2013 (emisă de .), DFF 0858 din 15.01.2013 (emisă de . SRL), GFF 7788din 15.01.2013 (emisă de . SRL), YGR 2006 2013._ din 15.01.2013 (emisă de .), 6727 din 15.01.2013 (emisă de .), WLF_ din 15.01.2013 (emisă de . SRL), respectiv de avizele de însoțire a mărfurilor .. SER 01 din 11.01.2013 (emis de . pentru cantitatea de 6.800 kg fructe) și_ din 15.01.2013 (emis de . pentru cantitatea de 1.000 kg fructe).

În cuprinsul facturii emise de . au fost consemnate alte date, decât cele reale, în privința delegatului (numitul F., posesor al CI . nr._) și a mijlocului de transport utilizat (nr. de înmatriculare_, care corespundea unui autocamion marca IVECO, înmatriculat pe . SRL Poieni, jud. Cluj, CUI_), marfa fiind transportată, în fapt, cu autocamionul marca IVECO, cu nr. de înmatriculare_ (înmatriculată pe . Târgu M.), de un angajat al .- martorul R. Janos.

Avizele de însoțire a mărfurilor emise de . pentru cantitatea de 6.800 kg fructe, respectiv de . pentru cantitatea de 1.000 kg fructe, au fost returnate, în data de 18.01.2013, furnizorilor din loc. Afumați, jud. I., (pe motiv că marfa nu corespunde din punct de vedere calitativ), în realitate marfa fiind comercializată către clienți ai ., fără întocmirea de documente justificative și fără înregistrarea operațiunilor de vânzare, în evidența contabilă a societății. Printre clienți a fost identificată . Reghin (reprezentanții societății au utilizat pentru transport autoutilitara marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ ) și . Târgu M. (cu autoutilitara marca Ford tranzit cu nr._ ).

În perioada 18.01.2013 – 22.01.2013, cetățenii turci F. U. și Y. M. au efectuat două transporturi de marfă, achiziționată cu facturile .. KAR_ din 18.01.2013, KAR_ din 18.01.2013 (emise de .), AF 7745 din 18.01.2013 /emisă de . – CUI_), PML_ din 18.01.2013 și PML_ din 22. 01.2013 (emise de .), YGR 2006 2013._ din 18.01.2013, YGR 2006 2013._ din 22.01.2013 și YGR 2006 2013._ din 22.01.2013 (emise de .), SRM 364 din 22.01.2013 (emisă de . – CUI_), VIT708 din 22.01.2013 (emisă de .), SEDY_ din 22.01.2013 (emisă de . - CUI_), WLF_ din 22.01.2013 (emisă de . SRL), SMA 3236 din 22.01.2013 (emisă de . – CUI_).

În cuprinsul facturii emise de . a fost consemnat mijlocul de transport, cu nr. de înmatriculare_ (înregistrat pe . Cluj-N., CUI_), marfa fiind transportată, în fapt, cu autocamionul marca IVECO, cu nr. de înmatriculare_ .

Anterior deplasării din 22.01.2013, cetățenii turci F. U. și Y. M. au transportat, în 21.01.2013, în loc. Afumați, jud. I., marfă în valoare de aproximativ 2.000 lei, pentru care au întocmit către . (CUI_, cu sediul în loc. Valul lui T., jud. C., asociat unic și administrator F. Sinan, fratele lui F. U.) factura de vânzare . 8788 din 21.01.2013, pe care figura, ca delegat, numitul B. A. și mijlocul de transport cu nr._, deși, în realitate, transportul s-a efectuat cu un mijloc de transport al . Târgu M., de către un angajat al acestei societăți.

Cu același prilej F. U. a transmis fratelui său F. E. suma de aproximativ 7.500 lei (în numerar), în vederea achitării contravalorii unor mărfuri achiziționate, fără documente justificative, de la furnizori din centrul comercial de vânzări en-gros SU MARKET din loc. Afumați, jud. I., precum și o situație cu cantitățile achiziționate în acest mod de la ., ., ., . SRL, ., ..

În ceea ce privea activitățile infracționale specifice evaziunii fiscale, comise de numiții F. Sinan, F. E., F. U., Y. M. s-a menționat că acestea au fost dovedite de procesele verbale de redare și certificare a convorbirilor telefonice, de unde a rezultat atât achiziția de marfă, fără factură, achiziția de marfă, parțial facturată, precum și faptul că sumele de bani reprezentând contravaloarea mărfurilor se trimiteau prin Western Union unor persoane – ex. A. D., care nu era angajat al firmei lui F. U. și nici al firmelor furnizoare de produse.

Din adresele de răspuns ale Western Union a rezultat că, într-adevăr, angajații lui F. U. (B. A., C. D. etc.) au trimis, în mod repetat, diferite sume de bani, de ordinul zecilor sau sutelor de milioane lei, în București, destinatar fiind, în principal, D. A.. Singura explicație, pentru care au fost trimiși acești bani, o reprezenta faptul că ei reprezentau, de fapt, plata mărfurilor care au fost trimise, din București, către firma lui F. U., fără ca această marfă să fie însoțită de acte financiar-contabile.

De altfel, martorii T. R. (fosta contabilă a inculpatului F. U.) și R. Janos (angajat la INDLACTO M.) au confirmat faptul că s-au achiziționat în mod repetat mărfuri de către Firionciogullari U., fără evidențiere în contabilitate. Martora T. a afirmat că, în perioada de vară, activitățile evazioniste erau mult mai extinse decât iarna – vara activitățile infracționale ajungeau la 80% în timp ce iarna erau de aproximativ 10%. Aceeași martoră confirmă existența unui stick de memorie, de culoare neagră, pe care Firionciogullari U. ținea contabilitatea dublă, reală, stick pe care îl avea întotdeauna asupra sa.

În urma perchezițiilor efectuate, în data de 27.02.2013, s-au constatat următoarele:

- la sediul firmei lui F. U. de pe .-29, din Târgu M., a fost identificată cantitatea de 4 tone marfă, în plus față de stocul scriptic, situație care putea apărea doar dacă cantitatea respectivă era achiziționată fără acte de proveniență. Inculpatul F. U. nu a putut prezenta vreo factură, pentru marfa constatată ca fiind în plus, motiv pentru care Garda Financiară a confiscat această marfă. Au fost identificate mai multe liste și bonuri de marfă, rupte și aruncate la gunoi, care făceau dovada distrugerii probelor, de către inculpatul F. U.. De asemenea, tot în sprijinul acestei idei a mai fost menționat faptul că și chitanțierul, în baza căruia clienții plăteau sumele aferente produselor achiziționate, era ascuns, sub un sac de fasole.

- la sediul firmei lui F. E. nu a fost identificată contabilitatea firmei. Au fost găsite cantități foarte mari de marfă, pentru care nu existau acte financiar-contabile (facturi, avize de însoțire a mărfii). Au fost găsite sume foarte mari de bani, atât la locuința inculpatului F. E., cât și la sediul social al ., care nu au putut fi justificate. De asemenea au fost identificate 7 agende, conținând înscrisuri de mână privind evidențierile achizițiilor și o cutie cu bonuri de mână, înscrisuri despre firme etc.

- la sediul firmei . din Oradea, a fost identificat un stoc de marfă, de peste 2.000.000 lei noi, pentru care nu exista nici un act justificativ. Nu au fost identificate decât facturi aferente lunii septembrie 2012 și, mai multe documente de mână privind achizițiile efectuate. În seif a fost găsită suma de 67.000 lei și 16.000 Euro, nejustificați.

- la sediul . din Reghin a fost identificată o cantitate foarte mare de marfă, fără a exista acte financiar-contabile. Administratoarea firmei, învinuita A. M. nu a putut prezenta contabilitatea firmei, aferentă anului 2012, inițial motivând că ar fi la contabila ei, pentru ca, ulterior, să spună că aceasta există, însă nu i-a fost solicitată.

- la sediul . a fost identificată marfă fără acte de proveniență, aceeași situație fiind identificată și la sediul ..

- în ceea ce privea PFA B. N A., au fost identificate mai multe mii de kilograme de fructe – mere, citrice etc., fără acte de proveniență, care au fost confiscate de către Garda Financiară. De asemenea, în locuința lui B. I. au fost identificată suma de peste 23.000 lei, ascunsă în baie, în masca chiuvetei.

- și la sediile PFA-urilor aparținând numitelor O. R., Kapas A., au fost identificate neconcordanțe în ceea ce privea stocul faptic și cel scriptic, dispunându-se confiscări de marfă.

În aproape toate locațiile care au vizat perchezițiile sediilor sociale sau punctelor de lucru au fost găsite indicii cu privire la evidențe financiar contabile duble (agende, înscrisuri sau bonuri), care dovedesc o perseverență infracțională în acest tip de activități.

S-a mai menționat că perchezițiile imobiliare care au privit sediile sociale ale firmelor din București, C., T. și Oradea, au fost efectuate, în paralel, cu echipe de control din cadrul Gărzii Financiare sau A.N.A.F., însă constatările finale asupra tuturor deficiențelor urmau a fi depuse la dosar, cantitatea mare de acte ce necesita a fi consultată și analizată făcând imposibilă finalizarea acestor verificări, până în prezent. Faptul că, în toate aceste locații, au fost găsite nereguli, confirma acuzațiile de evaziune fiscală, achiziția de produse la negru și revânzarea lor, în același mod, fiind singura modalitate de a se justifica plusurile de marfă sau bani în gestiune.

Un argument în plus în sprijinul ideii că, atât în complexul SU MARKET, cât și la depozitul aparținând ., se desfășurau activități specifice evaziunii fiscale îl reprezenta faptul că, deși programul ar fi trebuit să înceapă la ora 08:00, la ora 07:00, când au început perchezițiile domiciliare, atât firmele, care aveau sediul sau punctele de lucru în SU MARKET, cât și depozitul firmei UNSALAN erau deschise, fiind prezenți clienți, care încărcau sau descărcau marfă.

Activitățile infracționale circumscrise faptelor de evaziune fiscală au fost dovedite, în principal, prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, înregistrate în cauză, prin copiile xerox ale facturilor de retur marfă, care confirmau, scriptic, restituirea mărfii, însă, practic aceasta nu a fost restituită, deoarece mașina cu care, afirmativ, s-a efectuat restituirea mărfii, nu conținea acea marfă (a se vedea declarația martorilor R. și Gall, conform cărora nu s-a restituit niciodată marfă de la firma lui F. U., ci doar s-au făcut transporturi de marfă pentru acesta din București la Târgu M.).

De asemenea, declarația martorei T. R. Ariadna ar fi confirmat existența unui stick, pe care era salvată contabilitatea dublă, care reflecta atât activitatea licită, cât și cea ilicită a firmei ., stick care era ținut fie de către Eryilmaz Ercan, fie de către F. U., cu toate că, deși acesta din urmă nu avea nicio calitate oficială, în firmă, de facto, el era cel care conducea activitatea. Martora T. a mai afirmat că și salariile care erau plătite de F. U. și Y. M. erau mult mai mari, decât cele trecute în actele societății, dând drept exemplu situația ei, care scriptic primea un salariu de 1.400 lei brut, însă în fapt avea un salariu de 2.000 lei. Faptul că există o contabilitate dublă a fost confirmat și de declarațiile martorei C. M. – contabila firmei – care a recunoscut că a existat un stick de culoare neagră, cu memorie de 8 Gb, pe care l-a văzut de câteva ori și pe care-l folosea, doar, F. U.. La percheziția efectuată la sediul firmei . a fost identificat ambalajul unui stick de memorie de 8 GB, acesta constituind un indiciu, în plus, cu privire la realitatea susținerii martorelor.

Existența acelui stick a fost dovedită în urma percheziției informatice, efectuate asupra unităților informatice ridicate de la sediul firmei .. S-a stabilit că au fost introduse, în mod repetat, stick-uri de memorie marca Kingmax și Lexar, precum și mai multe CD-uri. În aceste condiții, s-a reținut că indiciile legate de existența acelui stick, pe care era ținută contabilitatea reală și evidența tuturor actelor de comerț ilicite, se confirma și prin probe științifice. Din păcate, stick-ul nu a putut fi găsit cu ocazia perchezițiilor, întrucât inculpatul F. U. a fost sunat de către o vecină, care l-a anunțat cu 10 minute înainte, de efectuarea percheziției, că i se va face percheziție acasă, iar, în aceste condiții, inculpatul a avut posibilitatea să ascundă acel stick și să rupă mai multe facturi și înscrisuri care dovedeau activitățile ilicite, resturile acestor înscrisuri, fiind găsite în coșurile de gunoi și putând fi observate în planșele foto aferente percheziției sediului social al firmei ..

Au fost reconstituite o parte a acestor înscrisuri rupte, rezultând un aviz de însoțire a mărfii, emis de . către .,mai multe bonuri de achiziție cu nr._,_; o foaie de vărsământ; o chitanță prin care numitul B. A. depune 1.500 lei în contul numitului F. U.; mai multe hârtii de mână conținând însemnări; niște bonuri de achiziție; o filă din registrul de casă nr. 22 din 22.02.2013; o factură – nr. 2838/22.02.2013, prin care . a achiziționat produse de la . SRL; filă registru casă nr. 23 din 23.02.2013; trei facturi emise de . către ., aferente unor achiziții din datele de 19,20 și 22 februarie 2013; două chitanțe prin care se confirma plata facturilor din 19 și 20.02.2013; alte acte de mână. Distrugerea acestor înscrisuri (avize de însoțire a mărfii, facturi, chitanțe) a confirmat faptul că achizițiile de marfă, chiar și atunci când se făceau cu acte, nu aveau rolul decât să justifice în cazul unui control pe traseu a legalității transportului, iar, în momentul în care marfa ajungea la destinație, actele erau distruse.

Martorii Gall A. – manager de transport la . și R. Janos – șofer la .- au confirmat faptul că au efectuat mai multe transporturi de marfă, pentru firma ., dar nu au verificat niciodată concordanța dintre mențiunile de pe factură și marfa efectivă, că au fost situații când inculpatul F. U. a trimis la București, facturi de retur marfă și bani, și chiar au existat situații când Y. M. sau F. U. au mers cu mașina condusă de R. Janos la București și s-au întors, cu aceeași mașină.

Din punctul de vedere al parchetului, singura explicație logică pentru plata cash a mărfurilor achiziționate și pentru trimiterea de bani de pe numele unor angajați ai firmei . către A. D., o constituia intenția inculpaților de a ascunde achiziția și ulterior vânzarea mărfurilor cumpărate „la negru”. De menționat că, pe lângă această modalitate de săvârșire a evaziunii fiscale, s-a constatat o practică în a scoate bani din contabilitatea firmei, fără nicio justificare, raportat la activități comerciale (a se vedea în acest sens împrumutul pe care l-a făcut F. U. în 27.02.2013, în cuantum de 31.226 lei, și justificat de acesta prin necesitatea efectuării unei operații mamei sale). Cu ocazia percheziției, la sediul social al firmei lui F. U., au fost identificate două facturi, din datele de 28.04.2009 și 15.05.2009, fiecare pentru suma de 14.912 euro, afirmativ emise de o firmă din Cehia și având drept client firma MERT 05 SRL, facturi care nu s-au identificat în contabilitatea acestei firme.

S-a observat o perseverenta infracțională deosebită și o intenție manifestă de a ascunde aceste achiziții ilicite de marfa, fie prin neîntocmirea de facturi de achiziție, fie prin trimiterea mărfii de la vânzător la cumpărător, doar cu avizul de însoțire a mărfii, fie daca se întocmea factura nu se treceau date reale ale transportatorilor, pentru a fi mai dificil de identificat si dovedit actul de comerț ilicit.

S-au redat conținutul unor procese-verbale de redare și certificare a convorbirilor telefonice, ce au fost considerate relevante în ceea ce privea confirmarea acuzațiilor penale.

Dacă inculpatul F. U. ar fi fost un comerciant, care și-ar fi derulat toate relațiile comerciale în mod cinstit și corect, acele bonuri, despre care s-a făcut vorbire ca fiind găsite rupte în gunoi, nu s-ar fi justificat și, de asemenea, nu se justifica conducerea unei contabilități duble, deoarece el avea angajat un contabil, în persoana numitei C. M. D.. Cu ocazia percheziției sediului social s-a constatat că, evidența contabilă condusă de contabilă putea fi accesată, însă folderele care conținuseră contabilitatea fictivă, erau goale, dar se putea observa și că folderul făcea trimitere la un hard-disk extern, inexistent, la momentul respectiv.

Din punctul de vedere al Ministerului Public existența acelor acte (liste de clienți, sume de plătit și de încasat, rupte și găsite în gunoi) constituiau tot atâtea indicii privind comiterea infracțiunii de către acest inculpat.

În ceea ce-l privea F. E. s-a arătat că, cu ocazia percheziției, s-au găsit șapte agende, conținând mențiuni de mână, în privința achizițiilor efectuate, o cutie cu bonuri conținând însemnări și date despre achizițiile și beneficiarilor mărfii. Toate acestea erau indicii cu privire la conducerea unei contabilități duble și, implicit la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, astfel cum a fost reținută în sarcina sa.

Inculpatul Y. M., deși a negat că ar fi fost implicat în activitatea de conducere a firmei ., atât declarațiile martorelor T., C. D., cât și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice au confirmat implicarea sa. Mai mult, existau probe – declarațiile martorului R. Janos – conform cărora, periodic – cel puțin de două ori pe lună, coroborată cu declarația inculpatului D. A., inculpatul Y. M. se deplasa la București, singura explicație fiind aceea că mergea pentru a plăti cash marfa, care era achiziționată la negru.

După cum se putea observa, nici unul dintre inculpați nu au înțeles să recunoască săvârșirea faptelor de evaziune fiscală, fiecare dintre ei încercând să-și minimalizeze implicarea și să arate că toate relațiile lor comerciale s-au desfășurat în mod legal. Dacă aceasta ar fi fost situația reală, atunci ar fi trebuit ca la momentul perchezițiilor, să nu se găsească nicio neregulă în ceea ce privește activitățile comerciale și toate actele financiar–contabile, să fie în ordine, să fie ținute conform prevederilor legale, însă acest lucru nu s-a petrecut.

În cauză s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de ERYILMAZ ERCAN – CNP_, având domiciliul declarat în jud. I., loc. Voluntari, . bis, ., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 C.p., reținându-se și faptul că prejudiciul rezultat în ceea ce-l privea pe sus-numit era de 1.342.870 lei; și schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privea pe Y. M., din infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, formată din actele materiale aferente perioadei 2007 – până la încetarea activității ., în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, săvârșită doar în perioada cât a fost administrator, respectiv 10.07.2009 – până la încetarea activității ., acesta cauzând un prejudiciu în sumă de 820.886 lei. Ordonanța a avut la bază adresa nr. 131.132/MS/27.03.2013, prin care s-a stabilit faptul că, pentru perioada 10.07.2009 până la încetarea activității ., prejudiciul total cauzat era în sumă de 820.886 lei, reprezentând 771.484 lei TVA, respective 49.402 lei – impozit pe profit.

În ceea ce privea firma . din Reghin, unde a fost identificată o cantitate foarte mare de marfă, fără a exista acte financiar-contabile, în urma finalizării controlului s-a constatat că firma a prejudiciat statul cu 102.395 lei, fiind formulată plângere penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Acest lucru făcea dovada susținerilor acuzei în ceea ce privea activitățile infracționale, existând o continuitate în săvârșirea acestui tip de fapte, de la firmele care comercializau legume și fructe la negru din București, spre cele din Târgu M. și de la aceștia către furnizorii lor, de pe raza jud. M..

S-a precizat că, de la momentul prelungirii măsurii arestului preventiv au fost efectuate mai multe acte de urmărire penală (au fost reaudiați inculpații B. I., B. A. s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește pe inculpații B. I., B. A., învinuiții S. V., M. S. și B. I.; au fost reaudiați inculpații F. U., F. E., Y. M.). De asemenea, pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la competența de soluționare a cauzei, s-a dispus declinarea acesteia către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. București, pentru a se aprecia asupra existenței infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, însă, prin ordonanța din data de 28.03.2013, dată în dosarul nr. 110/D/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F. U., F. Sinan, F. E., Y. M., Direybatogullari Mevlut, Dredețean A., A. M., M. L., A. M. M., A. O., Hajdu A., O. R., B. A., B. I., B. J., M. S. A., Kalliogullari Koray și B. R., D. A. ș.a. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și declinarea cauzei către P. de pe lângă Tribunalul M..

Au fost restituite, către inculpații F. U. și Y. M., mai multe unități centrale, stick-uri de memorie și un telefon mobil, în urma consultării acestora constatându-se că nu conțineau date financiar-contabile care să intereseze cauza. De asemenea, au fost desigilați sacii conținând actele ridicate de la percheziția locuinței inculpatului F. E., unde au fost găsite aproximativ 1.400 cartoane și câteva sute de hârtii cu evidențe ale cumpărărilor și vânzărilor de produse. La dosar se află se află depuse planșele foto.

Cu ocazia restituirii bunurilor a fost identificată o agendă, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare, la inculpatul F. U., agendă care conținea note privind cheltuielile firmei .. Din aceste date a rezultat, cert, că inculpatul D. A. era angajat al acestei firme, fiind plătit periodic cu sume între 500 și 1.000 lei, încă din ianuarie 2011 (f. 4,5 ale planșei foto). De asemenea, la filele nr. 6, 7 ale planșei foto figurau date cu privire la plăți făcute către "A." și "A.", respectiv B. A. și D. A.. Erau mai multe mențiuni cu privire la sumele trimise de inculpatul F. U., la București, sau la fratele său F. E. (f. 9-13 - planșă foto). De asemenea, existau mai multe pagini conținând date despre marfa achiziționată (f. 23-27), precum și plăți făcute către C. M. D., Y. M., plata unor utilități etc. Acestea urmau a fi trimise organelor de control, spre a fi avute în vedere la întocmirea raportului de inspecție fiscală.

A fost audiat inculpatul F. U., dar a refuzat să dea relații despre agenda în cauză. S-a apreciat că această atitudine nu era de natură să contribuie la clarificarea cu rapiditate a dosarului în sensul stabilirii cuantumului prejudiciului.

A fost audiat inculpatul Y. M., cu privire la prejudiciul constatat în sarcina sa, stabilit prin procesul verbal întocmit de garda Financiară M. și estimat la suma de 789.635 lei, reprezentând 728.035 lei TVA, respective 61.600 lei – impozit pe profit.

Urma ca în perioada următoare să fie reaudiat inculpatul F. Sinan - a fost citat, dar întrucât i-a născut nevasta, s-a amânat audierea; F. E., să fie depuse la dosar concluziile controalelor financiar contabile efectuate în urma perchezițiilor domiciliare și ale sediilor sociale, să fie efectuate orice alte acte care vor rezulta a fi necesare justei soluționări a cauzei.

S-a considerat că, în cauză, subzistă, în continuare, prevederile art. 143 și 148 lit. b,f din C.pr.pen.

Instanța de fond, analizând propunerea astfel înaintată, a reținut că în cauză, sunt întrunite față de toți inculpații condițiile cumulative prev. de art. 148 al. 1 lit. f din C. pr. pen.: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de evaziune fiscală, dare de mită reținute corespunzător în sarcina dânșilor era închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret, cert și actual pentru ordinea publică.

Elocvente pentru dovedirea stării de pericol prezentate de inculpați pentru ordinea publică au fost următoarele criterii: gravitatea faptelor săvârșite de către inculpați, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor (numărul mare de persoane implicate, perioada îndelungată în care s-a reținut că s-ar fi săvârșit activitatea infracțională, prejudiciul mare adus bugetului de stat).

Modalitatea de comitere a faptelor, astfel cum a fost expusă, a relevat metodele și mijloacele dolosive pe care F. U., F. E., Y. M., au înțeles să le folosească în vederea sustragerii, de la plata sumelor de bani, datorate statului, prin neînregistrarea tuturor actelor comerciale, în sensul că nu au ținut (total sau parțial) evidența cheltuielilor și veniturilor conform Legii nr. 82/1991. Aceste metode și mijloace au fost utilizate de către inculpați pe toată durata îndelungată a activității infracționale.

S-a observat, în ceea ce îi privea pe F. U., F. E., o perseverență infracțională deosebită și o intenție manifestă de a ascunde aceste achiziții, ilicite, de marfă, fie prin neîntocmirea de facturi de achiziție, fie prin trimiterea mărfii de la vânzător la cumpărător doar cu avizul de însoțire a mărfii, fie, dacă se întocmea factura, nu se treceau date reale ale transportatorilor, pentru a fi mai dificil de identificat si dovedit actul de comerț ilicit. Aceste modalități de comitere a faptelor, conjugate cu numărul mare de persoane implicate, cu perioada, întinsă de timp, în care au fost comise – s-a avut în vedere că și în firma . au existat activități evazioniste extinse – au condus la concluzia certă că acești inculpați prezentau pericolul, concret, pentru ordinea publică cerut de lege pentru luarea măsurii arestului preventiv. Nu în ultimul rând a fost invocată starea de insecuritate și de neîncredere, pe care ar provoca-o în rândul cetățenilor, lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele presupus a fi vinovate de săvârșirea unor astfel de fapte.

S-a remarcat faptul că, atât la complexul en-gros Su Market, cât și la depozitul firmei lui F. U., activitățile de achiziție și vânzare de produse se făceau încă înainte de începerea programului: programul începea la ora 08:00, dar la ora 07:00, când au fost efectuate perchezițiile, activitățile comerciale erau în plină desfășurare. Aceasta reprezenta o altă modalitate de ascundere a faptelor penale comise, deoarece, orice organ de control fiscal ar fi venit la firmă la ora începerii programului, dar până atunci o parte din marfa, cumpărată la negru, ar fi fost deja vândută, în acest mod inculpații sustrăgându-se verificărilor. Sub acest aspect s-a reținut că se putea vorbi de o constare a comiterii acestei fapte în flagrant.

De asemenea, în cauză erau întrunite și prevederile art. 148 lit. b C.p.p. în ceea ce-l privea pe inculpatul F. U., care a ascuns stick-ul de memorie, pe care ținea contabilitatea dublă, a distrus mai multe acte (bonuri de achiziție, liste conținând firmele de la care au fost făcute achiziții și sumele plătite sau de plătit), toate acestea dovedind că inculpatul U. F. nu numai că nu avea vreo remușcare sau regret, ci a urmărit să comită faptele de evaziune fiscală, a încercat să-și ascundă urmele faptelor sale atât înainte de efectuarea perchezițiilor, cât și după aceea, dând asigurări fratelui său E. că „o să se rezolve totul, am făcut ceea ce era necesar” – prin mesajul trimis în 27.02.2013, orele 15:27.

Faptul că inculpatul F. U. a știut de efectuarea percheziției, la sediul firmei, a fost dovedit de convorbirea avută la ora 06:51, în data de 27.02.2013, când era anunțat că se va face percheziție la el acasă. Urmare a acestui avertisment U. a procedat la distrugerea unor înscrisuri – liste cu operațiuni comerciale reale, cu sumele plătite sau de plătit, bonuri de achiziție marfă – la ascunderea stick-ului de memorie și la ștergerea contabilității duble din memoria calculatorului.

S-a mai reținut că cercetarea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv era singura măsură utilă, oportună și în interesul urmăririi penale, în scopul aflării adevărului și soluționării cauzei cu celeritate, dar și pentru administrarea în bune condiții a probelor, conform art. 136 C.p.p.

S-a mai reținut că prelungirea arestării preventive presupunea subzistența elementelor de fapt și de drept, care au fundamentat luarea acestei măsuri mai drastice, restrictive de libertate în privința inculpaților, așa cum statua art. 155 alin. 1 Cod proc. Penală. Ori, aceste temeiuri, precizate la art. 143 Cod proc. penală, art. 148 alin. 1 literele b( pentru inculpatul F. U.) și litera f Cod proc. penală( pentru toți inculpații), subzistau, în continuare, nu au suferit modificări care să impună luarea unor măsuri mai puțin restrictive de libertate în favoarea inculpaților, cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cu atât mai mult cu cât, în activitatea extinsă, desfășurată de firmele inculpaților, au fost angrenate și alte firme comerciale, care la rândul lor au intrat în domeniul evazionismului fiscal și alte persoane care, de asemenea, au beneficiat de venituri obținute în mod ilicit, așa cum s-a stabilit în urma amplelor controale fiscale ale căror rezultate se află la dosar și în urma perchezițiilor domiciliare efectuate de organele de urmărire penală în cauză.

Analizând subzistența prevederilor art. 143 Cod proc. penală, respectiv temeiul faptic al arestării preventive, acesta a rezultat, în continuare, din circumstanțele reale ale faptelor pentru care se derulau cercetări penale, în ceea ce-i privea pe inculpați, existând date certe care relevă faptul că între aceștia s-au inițiat relații de colaborare, având drept scop prejudicierea bugetului de stat și obținerea de profituri tot mai mari, prin activitățile ilicite, desfășurate încă de la înființarea celor două firme: S.C. Unsalan 78 S.R.L. și S.C. Mert 05 S.R.L, activități coordonate de inculpații F. U. și Y. M., administratori la cele două firme, cu sprijinul direct al inculpaților F. E. și D. A., care se ocupau de întocmirea unor facturi, pentru S.C. Unsalan 78 S.R.L, doar pentru o parte din marfa achiziționată, urmăreau situațiile în care puteau fi surprinși de organele de control financiar fiscal, fiind „recompensați” pentru „eforturile” depuse de administratorii, celor două firme prin sumele trimise în mod repetat prin Western Union, existând în sensul celor precizate, contrar susținerilor inculpaților care au negat constant acuzele, probe și indicii temeinice, tratate pe larg și cu ocazia arestării preventive a acestora, motiv pentru care nu le vom relua detaliat, (interceptări telefonice care surprindeau caracterul ilicit al unei părți din activitățile desfășurate de aceștia, filele 169, 195, 257, 62, 79, 96,99, vol. II,V VII dosar urm. penală, care îi inculpă pe toți inculpații, declarații martori C. M. D., R. Janos, A. O., T. R. A. care relevau existența unei contabilități duble ținute de inculpatul F. U., emiterea unor facturi doar pentru o parte din marfa cumpărată sau deloc, emiterea unor facturi cu date false sau a unor facturi de retur marfă, în fapt marfa nefiind returnată către inculpatul F. E. și chiar dacă unele dintre facturi erau emise și de firme vânzătoare, altele decât cele din litigiu, nu s-a putut înlătura răspunderea penală a inculpaților care au beneficiat de marfa înscrisă în acestea, fapt care a rezultat din actele contabile aflate la dosar - facturi, avize de însoțire, iar faptul că unii martori au relevat legalitatea unor operațiuni comerciale derulate de inculpați, acestea nu erau de natură a infirma acuza, cât timp, nu s-a contestat faptul că o parte din actele și faptele de comerț îndeplinite de inculpați erau licite și acestea nu făceau obiectul prezentului dosar. Mai mult, s-au avut în vedere și perchezițiile efectuate la data de 27.02.2013, la sediul firmei inculpatului F. U., când a fost identificată o cantitate de 4 tone de marfă, în plus față de stocul scriptic, confiscată de Garda Financiară, plus mai multe liste și bonuri de marfă rupte și aruncate la gunoi, chiar și chitanțierul pe baza căruia clienții achitau marfa, fiind ascuns, toate acesta făcând dovada că inculpatul indicat anterior a urmărit, de la început, să inducă în eroare organele de urmărire penală, să zădărnicească aflarea adevărului, în pofida probelor existente în defavoarea sa, aspect care a determinat reținerea și a art. 148 alin. 1 litera b Cod proc. penală în ceea ce-l privea, atitudine îmbrățișată și de ceilalți inculpați în cauză și care nu era una de colaborare deplină cu organele de cercetare penală, ci, dimpotrivă, una de infirmare constantă a întregii stări de fapt care se circumscria domeniului infracțional; în acest sens, a mai fost indicat și rezultatul percheziției efectuate la sediul firmei inculpatului F. E., ocazie cu care s-au găsit mărfuri, fără acte de proveniență, sume mari de bani nejustificate etc..

D. fiind timpul destul de scurt care a trecut de la arestarea preventivă a inculpaților, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, multitudinea de acte materiale, diferite, care au fost reținute în sarcina inculpaților, amploarea activității infracționale care a determinat și cercetarea altor persoane implicate în periplul infracțional, administratori ai altor firme decât cele ale inculpaților, unele dintre aceste firme beneficiind de pe urma activităților ilicite ale inculpaților( P.F.A. B. N. A., .., ..etc.) s-a apreciat că există posibilitatea ca aceștia, odată cercetați în stare de libertate, să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, care nu se aflau, încă, în posesia organelor de urmărire penală, sau, mai ales, prin preconstituirea unor probe, având în vedere variantele asemănătoare susținute de aceștia în apărare și lipsa colaborării cu organele de urmărire penală, în scopul conturării integrale a stării de fapt incidente în cauză, prin influențarea unor martori care susțineau acuzele aduse, cu ocazia reaudierii acestora, având în vedere conținutul interceptărilor telefonice purtate între inculpați, chiar pe parcursul derulării cercetărilor penale, cu ocazia perchezițiilor (s-au avut în vedere în special, mesajul trimis inculpatului F. E. la data de 27.02.2013, ora 15,27 de coinculpatul F. U., fratele acestuia, „că se va rezolva totul și a făcut ce era necesar”), toți inculpații având legături strânse de prietenie, chiar de rudenie, ca să nu se mai menționeze și originea turcă a trei dintre ei), prejudiciul extrem de ridicat, estimat de organele financiar-fiscale la suma de 2.163.756 lei și s-a mai avut în vedere, pe aceeași linie de idei, și necesitatea preîntâmpinării săvârșirii altor fapte penale de inculpați, dată fiind amploarea acuzelor aduse, care a relevat un pericol ridicat, pe plan social, atât al inculpaților, cât și al fiecărei fapte în sine, contrar susținerilor acestora. În pofida opiniei inculpaților, s-a reținut că, inclusiv buna desfășurare a procesului penal, în continuare, ar putea fi afectată, dacă aceștia nu ar fi cercetați, în continuare, în stare de arest preventiv, de la luarea măsurii arestării preventive trecând o perioadă redusă de timp, de doar câteva luni, perioadă care nu a depășit termenul rezonabil în accepțiunea CEDO, după cum s-a mai precizat, pentru ca pericolul prezentat de inculpați pentru ordinea și liniștea publică, să se diminueze considerabil, urmărirea penală fiind încă în derulare, în vederea clarificării întregii stări de fapt, având în vedere numărul mare de societăți implicate și documentația fiscală care se impune a fi analizată, iar situația personală sau familială a inculpaților nu influența gravitatea faptelor, care oricum se răsfrângea și asupra lor, chiar în lipsa unor contacte anterioare ale acestora cu legea penală, putând fi luată în considerare doar în eventualitatea unor soluții de condamnare a acestora, la finele procesului penal, ca și circumstanță atenuantă judiciară facultativă.

Prin urmare, față de cele precizate, s-a dispus admiterea propunerii de prelungire a arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. în dosar nr. 748 /P/2012, în baza art. 155 și următoarele Cod procedură penală și față de fiecare dintre cei trei inculpați menționați s-a procedat la prelungirea măsurii preventive a arestului cu încă 30 de zile, pentru intervalul 5 iulie – 3 august 2013, respingându-se, pe cale de consecință, cererea subsecventă formulată de aceștia prin apărătorul lor ales.

Această hotărâre judecătorească, în termen legal, a fost atacată cu recurs, de către inculpații F. U., F. E. și Y. M., care prin apărătorul lor ales, atât oral, cât și prin vastul memoriu, scris, depus la dosarul cauzei, au solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării parțiale a încheierii penale criticate să se dispună înlocuirea arestării preventive inițial dispuse, față de fiecare inculpat, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. S-a invederat că: și de această dată, parchetul a venit în fața judecătorului delegat, începând să-și ceară scuze că a trecut chestiuni legate de menținerea stării de arest a unor oameni care, sunt puși, de două luni, în libertate. Și judecătorul delegat a motivat încheierea exact cum s-a motivat prima prelungire, fapt ce pune serios la îndoială veridicitatea referatului cu propunere de prelungire. Atâtea inexactități, atâtea lucruri care sunt repetate, unele dintre ele s-au mai corectat, pe baza comentariilor pe care le-a făcut apărarea, dar opinează că exista prea multă superficialitate când vorbim de libertatea unui om. În mod normal, ar trebui să treacă pe problema fundamentală de astăzi, care era legată de art. 136 alin. 1, 2 și 8, art. 143, la 148 lit. f și lit. b Cod procedură penală pentru inculpatul F. U.. Astăzi, prin bunăvoința instanței a avut posibilitatea de a studia dosarul cauzei, respectiv volumul II de la urmărire penală unde se află declarațiile martorilor pe care se eșafodează acuzațiile: T., G., R., C. M.. Deși sunt probe indirecte: unul este șofer, unul este șeful șoferului căruia i-a povestit șoferul ceva, ori aici vorbim despre documente, despre înregistrarea documentelor. Nu întâmplător a pus acele întrebări dacă au emis bilete la ordin, pentru că atât de slabi erau economic, încât trimiteau garanții la București, bilete la ordin dădeau, pe care le dădeau clienții, care nici ei nu puteau să le plătească. O acțiune financiară, legală, normală pe care n-o îngrădește nimeni. Dar parchetul spune că au emis bilete la ordin, deci a făcut o „șmecherie”, aspect despre care consideră că este o eroare fundamentală. R. Janos, în declarația pe care o dă, la pagina 169, nu a spus nicăieri că el ar fi dus marfă fără acte, dimpotrivă, el spune că „luam actele”, iar pe urmă spune că „au fost situații când am primit, ulterior, facturi, dar corespundeau cu marfa pe care am transportat-o”. Deci nu s-au întocmit probabil la timp, factura sau avizul. Este adevărat și inculpații recunosc că au fost situații în care marfa nu a fost transportată cu mașina martorului, și se face trimitere la un document, și anume Directiva Uniunii Europene din 2007, când România a modificat Codul Fiscal și a spus că pentru agenții economici nu mai era necesar să se menționeze codul numeric personal al șoferului, semnătura acestuia, elementele necesare fiind cele care indicau marfa, cantitatea, prețul plătit și atât. Astfel documentele s-au simplificat. S-a solicitat instanței să se aibe în vedere faptul că nu a existat un element intenționat de a face acest lucru. În propunerea parchetului s-a făcut referire că aceste declarații ale martorilor R., G., T., C. la pagina 169 până la pagina 239. Dar dosarul are 193 de pagini. S-a dus la volumul următor, dar acolo a constatat că erau numerotate de la început. A găsit însă declarațiile acelor persoane în volumul III, pagina 8-9. Aceasta nu este o problemă, dar culmea este că nici declarația lui T. R., care este acuzatorul cel mai puternic al acestor persoane, dar care, nu mai lucrează din 2010, dar totuși, parchetul susține că, în 2013, la percheziție ar fi trebuit să existe, după părerea acuzei, un memoristck pe care nu l-au găsit. Dar dânșii trebuiau să consemneze ceea ce au găsit, nu ceea ce n-au găsit. A observat că și judecătorul delegat, după aceea toți ceilalți susțin că memoristickul nu s-a găsit. Întrebarea cu bonurile nu a fost întâmplătoare, fiindcă a fost un mod de lucru, o hârtiuță, omul și-a ales marfa, i-a trecut-o, omul s-a dus cu ea la casă, a venit și am rupt-o. Niciodată parchetul n-a spus acest lucru. Martorul C., care era facturistă, a spus acest lucru, că aceste bonuri le rupea și de aceea erau în coș. Or, parchetul a interpretat că a primit un telefon. Și ce ar fi fost dacă a primit un telefon? Pentru că, din cele o pagină și jumătate de telefoane, fără a fi redate punctual, nu se găsește telefonul respectiv. Și atunci se întreabă unde este realitatea. Într-adevăr acești oameni au greșit de o asemenea manieră? Nu întâmplător a pus întrebarea cu privire la cele 4 tone de marfă – erau cartofi stricați, era în luna februarie, cartofii erau înghețați. Când a verificat Garda, a văzut că sunt intrați cartofii respectivi, nu i-au făcut în acest context nimic. Dar parchetul a reținut, având în vedere că erau 4 tone în plus, aceasta e „șmecheria” pe care o făceau. Dar, potrivit legii contabilității, atunci când există neconcordanță între stocul scriptic și faptic, fapta este contravenție, numai dacă se dovedește, neîndoielnic, că a fost făcută în scopul evitării plății taxelor și impozitelor, lucru care nu s-a făcut niciodată. Despre martorul G., acesta a spus că a discutat cu șoferul și a spus că a adus marfă la București, a ajutat, a arătat exact ce povestea celălalt, lucru care nu este relevant, dar este mereu citat. Pe de altă parte, se arată că percheziția informatică a arătat științific că în acel calculator s-a introdus memoristick-ul și CD. Dar în care calculator nu se introduc? Dar științific nu se putea stabili care, dar asta a uitat să spună procurorul, expertul spune doar că au intrat, se vede că au intrat mai multe memoristick-uri. Sunt simple prezumții, simple aprecieri personale, în scopul de a susține o acuzare, nu se poate menține o stare de arest, fiindcă avem 4 luni de arest și intrăm în cea de a 5-a. Practica CEDO arată că prima, a doua prelungire pot fi justificate, dar suntem la a cincea prelungire, aproape de limita maximă. Gravitatea faptelor nu există prin prisma evaluării probelor cauzei. Referitor la înregistrările convorbirilor telefonice, s-a solicitat a se vedea în volumul VI, că sunt discuții „ cu cât îmi dai marfa”, „ cu cât îți iau”, era o negociere comercială firească. D. D. A., care a fost pus în libertate - ca un act de mărinimie enormă, după ce s-a primit de la Cluj rezultatul că are cancer în fază terminală, parchetul nu a mai făcut propunere și în 3 zile a fost liber. Iar acum mergem înainte, în timp ce parchetul încă nu a desfăcut documentele ridicate la percheziții din colete. Inculpatul Y. M. se întreabă de ce acum i s-a calculat un prejudiciu de 800.000 lei, dacă atunci, când firma a intrat în faliment, avea 126.000 lei. Domnul procuror a prezentat un CD, de care nu a spus nici apărării, nici nimănui. Personal, a primit un răspuns de la Garda Financiară, care a spus că determinarea acestor prejudicii s-a făcut pe baza datelor, aflate pe un CD, care le-a fost prezentat de procuror. Acolo există un CD, unde există pe zile datele comunicate la fisc, iar deasupra lor sunt puse alte date un pic mai mari. Acestea ar fi luate cu un memoristick. Nu are încredere, nu poți să iei un memoristick de la cineva, dacă inculpatul s-a certat cumva cu cealaltă persoană, va fi băgat în pușcărie? Dacă prejudiciul la . de 126.000 lei și l-au adus la 2.000.000 lei taxe fără să ai documentele? Le-au cerut de la inculpat, dar documentele sunt la lichidator. Pot să le ia de la lichidator. Personal a cerut domnului procuror să participe la toate actele de urmărire penală, dar solicită a se avea în vedere că acești inculpați nu au fost audiați. O singură dată s-au prevalat, ca să-l verifice pe domnul procuror, odată i-a spus că unul dintre inculpați va vorbi, dar procurorul i-a spus că documentele sunt încă într-un garaj la poliție. A cerut recuzarea domnului procuror, dar nu i s-a aprobat, dar el și-a făcut datoria. Referitor la gravitatea faptei și la pericolul social, arată că în propunere s-au copiat fraze din tot felul de lucrări, că „a produs indignare publică”, frazeologie stearpă, nelegată de fapte. Instanța însă este ținută să verifice dacă, într-adevăr, există probe din care să rezulte că acești oameni ar putea să obstrucționeze buna desfășurare a procesului penal sau să se sustragă. Ar mai fi „să zădărnicească” pentru domnul U.. Dar nu se poate reține că ar fi îndeplinit temeiul de la litera „b” a art. 148, în contextul în care inculpatul nu a avut memoristick-ul, dar acesta a fost în închipuirea parchetului. În viziunea apărării, indicii există, că altfel nu cereau înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai puțin constrângătoare, ar fi fost un non sens, o apărare proastă. Dar probe concrete că se tulbură ordinea publică, nu există. Această condiție nu este îndeplinită. P. nu a indicat nicio astfel de probă; doar au descris gravitatea faptei pe 15 pagini. Sub acest aspect, consideră că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, și ca urmare solicită revocarea măsurii arestării, inculpații pot fi cercetați în stare de libertate, există promisiunea și angajamentul că vor participa la toate activitățile de urmărire penală, și solicită înlocuirea acestei măsuri cu una dintre cele prevăzute la art. 139 Cod procedură penală, litera „c” solicită apărarea, ca să fie de la început una corespunzătoare, ca să-i satisfacă și pe inculpați, dar și exigențele pentru ca parchetul să poată fi în contact cu dânșii pentru a putea continua cercetările, și desigur, au formulat o cerere și pentru D. A. care este grav bolnav. S-a mai arătat că se face referire și la alți agenți economici, ale căror documente nu au fost încă desfăcute, deci ancheta va dura încă foarte mult; că la un moment dat dosarul a fost trimis la DIICOT, care a dat soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de grup organizat. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, arătând că cercetarea se poate efectua în bune condiții și cu inculpații aflați în stare de libertate.

Analizând recursurile astfel promovate cui stricta respectare a prev.art.385⁹ Cod procedură penală astfel cum a fost acesta modificat ca urmare a adoptării legii nr.2/2013, coroborate cu prev.art.139 Cod procedură penală se reține că acestea au caracter fondat impunând reformarea parțială a încheierii penale criticate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În prezenta cauză la data de 28.06.a.c. P. de pe lângă Tribunalul M. a solicitat instanței competente, din punct de vedere material și teritorial, să dispună prelungirea cu încă 30 de zile, pentru intervalul 05.07-03.08.2013, măsura preventivă a arestului, inițial dispusă față de inculpații F. U., F. E. și Y. M., invocând că față de primul inculpat indicat continuă să fie incidente pre.art.148 alin.1 lif.b și f Cod procedură penală, iar față de ceilalți doi doar prev.art.148 alin.1 li.f Cod procedură penală.

Instanța de fond evaluând probatoriul administrat în dosarul nr.748/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M. a pronunțat soluția anterior menționată, expunând faptic și juridic ce considerente a avut în vedere la pronunțarea de admitere a propunerii astfel înaintată. Această instanță de control judiciar procedând la reevaluarea probatoriului administrat în cauză până la data de 28.06.a.c., constată că, după ce cei trei inculpați, din prezenta cauză, au fost reținuți pe o perioadă de 24 de ore în data de 27.02.2013 (la acel moment ei aveau calitatea de învinuiți) în 28.02.2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor sub acuza comiterii infracțiunii incriminate de disp.art.9 alin.1 lit.b din legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, măsură procesuală după care aceștia au fost arestați preventiv în cauză. De menționat că această măsură preventivă a fost luată împotriva celor trei inculpați la data de 08.03.2013, prin încheierea penală nr.21/C a Tribunalului M.. De la acest moment în cauză acțiunea penală a continuat să fie derulată de către organul de urmărire penală, dar această instanță de control judiciar nu poate trece cu vederea faptul că în cauză au calitatea de inculpați și alte persoane față de care fie nu s-a solicitat luarea acestei măsuri preventive reglementate de art.136 alin.1 lit. d Cod procedură penală, fie deși au fost supuse acestei drastice măsuri preventive s-a dispus înlocuirea sau revocarea ei. (cazul coinculpaților B. I. și A. D.). Prezenta cauză aflată în derularea urmăririi penale pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul M. este o cauză complexă, atât prin numărul mare de subiecți activi ai infracțiunilor ce formează obiectul cercetărilor penale, cât și prin intervalul de timp substanțial, în care se susține că aceștia ar fi desfășurat activitatea infracțională imputată, dar și prin sfera geografică extinsă în care aceștia ar fi intrat în sfera ilicitului penal. Probatoriul ce se impune a fi administrat în continuare, atât de către acuză, cât și de inculpați în apărarea drepturilor lor legitime procesuale, necesită un interval de timp substanțial, care va depăși cu mult caracterul rezonabil în care în faza urmăririi penale o persoană poate fi supusă măsurii preventive a arestului, fapt care impune în acest moment procesual ca față de inculpați să nu se mai justifice, pentru încă 30 de zile, supunerea lor arestului preventiv. Inculpații sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni, în formă continuată, prin care ar fi adus substanțiale prejudicii bugetului Statului Român, dar acești inculpați ce sunt cetățeni de naționalitate turcă pot fi constrânși, printr-o măsură preventivă mai puțin drastică, să participe, în continuare, la derularea anchetei penale ce îi vizează. Se apreciază că, date fiind prev.art.5 paragr.2 rap.la art.6 paragr.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborate cu prev.art.159 alin.13 Cod procedură penală devine oportun în cauză ca acești trei inculpați-recurenți să fie supuși măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, măsură preventivă care, la acest moment procesual, asigură participarea acestora la derularea tuturor procesurilor penale ce se vor desfășura împotriva lor și la neinfluențarea, în vreo modalitate, a aflării adevărului în prezentul dosar.. Evaluând prin prisma prev.art.136 alin.8 rap.la art.1 Cod procedură penală oportunitatea înlocuirii acestei drastice măsuri preventive, inițial dispuse față de cei trei inculpați, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, se apreciază că această măsură reglementată de legiuitorul român în prev.art.136 alin.1 lit.c Cod procedură penală este mai nimerită, pentru că așa cum deja s-a reținut inculpații sunt supuși unor restricții ce impun prezența lor în fața organelor de anchetă, dar și interdicția de a intra în legătură cu persoanele ce au calitatea de martori în cauză și a exercita activități de natură celor de care s-au servit în derularea activității infracționale ce le este imputată. Întinderea în timp a procedurii penale din prezenta cauză impune ca, la acest moment procesual, măsura preventivă inițial dispusă față de inculpați să fie înlocuită cu una mai blândă, dar care implică față de aceștia anumite constrângeri, pentru ca aceștia, respectiv inculpații, să realizeze faptul că încălcarea raporturilor de drept penal stabilite în societatea românească impune să suporte rigorile legii, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești pronunțate în cauză împotriva lor. Se apreciază că supunerea celor trei inculpați măsurii preventive de a nu părăsi țara este de natură să-i determine pe aceștia să nu încerce, în vreun fel, să îngreuneze desfășurarea procedurii penale în speță.

Ca urmare a acestor considerente, anterior expuse, urmează ca în conformitate cu prev.art.385¹⁵ pct.2 lit.d Cod procedură penală rap.la art.385⁹ pct.17² Cod procedură penală să se admită recursurile declarate de inculpații F. U., F. E. și Y. M. împotriva încheierii penale nr.54/C din data de 1.07.2013 pronunțată în dosarul_ de Tribunalul M., în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cod procedura penală.

Se va casa parțial încheierea atacată și în rejudecare se va dispune:

În baza art. 159 alin. 7 Cod pr. pen. va respinge ca neîntemeiată propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților F. U., F. E. și Y. M. formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. în dosar nr. 748 /P/2012.

Va admite cererea formulată de inculpați, prin apărător, de luare față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara, și în consecință:

În conformitate cu prev. art 145 ind. 1 alin. 1, 2 Cod procedură penală îi va obliga pe inculpații F. U., F. E. și Y. M. ca pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 5.07.2013 până la data de 3.08. 2013, să nu părăsească țara fără încuviințarea instanței.

În conformitate cu prev. art. 145 ind. 1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1 ind. 1 și alin.1 ind. 2 Cod procedură penală va impune inculpaților următoarele obligații pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara:

1.Să se prezinte la organul de urmărire penală în dosarul 748 /P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

2.Să se prezinte la Poliția mun. Tg. M., în cazul inculpaților F. U. și Y. M., respectiv la Poliția mun. C., în cazul inculpatului F. E., conform programelor de supraveghere întocmite de aceste organe de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.

3.Să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței.

4.Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

5.Să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii audiați în dosarul 748 /P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

6.Să nu desfășoare activități comerciale privind comerțul en-gros cu orice fel de produse și nici orice fel de activități comerciale privind fructe și legume.

Va dispune comunicarea prezentei încheieri, în extras, inculpaților, Poliției mun. Tg. M. și C., jandarmeriei, poliției comunitare și organelor competente să elibereze pașapoartele inculpaților, precum și organelor de frontieră.

Va dispune ridicarea provizorie a pașapoartelor inculpaților, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara și va atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.

Va desemna ca organe de verificare a respectării măsurii și a obligațiilor de către inculpați Poliția mun. Tg. M., în cazul inculpaților F. U. și Y. M., respectiv la Poliția mun. C., în cazul inculpatului F. E..

Va menține restul dispozițiilor încheierii atacate, referitoare la cheltuielile judiciare.

În baza art.192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpații F. U. - născut la data de 11.10.1978 în localitatea Samandag, Turcia, rezident în Tg.M., ., ., având CNP._, în prezent deținut în Arestul I.P.J. M., F. E. - născut la data de 01.12.1985 cu reședința în C., ., ..C, . București, ., nr.3, ., ap.40, CNP._, în prezent deținut în Arestul I.P.J. M. și Y. M. - născut la data de 08.03.1964 rezident în Tg.M., ., ., având CNP._, în prezent deținut în Arestul I.P.J. M., împotriva încheierii penale nr. 54/C din data de 1.07.2013 pronunțată în dosarul_ de Tribunalul M., în baza art 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedura penală.

Casează parțial încheierea atacată și în rejudecare dispune:

În baza art. 159 alin. 7 Cod pr. pen. respinge ca neîntemeiată propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților F. U., F. E. și Y. M. formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. în dosar nr. 748 /P/2012.

Admite cererea formulată de inculpați, prin apărător, de luare față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara, și în consecință:

În conformitate cu prev. art 145 ind. 1 alin. 1, 2 Cod procedură penală obligă pe inculpații F. U., F. E. și Y. M. ca pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 5.07.2013 până la data de 3.08. 2013, să nu părăsească țara fără încuviințarea instanței.

În conformitate cu prev. art. 145 ind. 1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1 ind. 1 și alin.1 ind. 2 Cod procedură penală impune inculpaților următoarele obligații pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara:

1.Să se prezinte la organul de urmărire penală în dosarul 748 /P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

2.Să se prezinte la Poliția mun. Tg. M., în cazul inculpaților F. U. și Y. M., respectiv la Poliția mun. C., în cazul inculpatului F. E., conform programelor de supraveghere întocmite de aceste organe de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.

3.Să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței.

4.Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

5.Să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii audiați în dosarul 748 /P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

6.Să nu desfășoare activități comerciale privind comerțul en-gros cu orice fel de produse și nici orice fel de activități comerciale privind fructe și legume.

Dispune comunicarea prezentei încheieri, în extras, inculpaților, Poliției mun. Tg. M. și C., jandarmeriei, poliției comunitare și organelor competente să elibereze pașapoartele inculpaților, precum și organelor de frontieră.

Dispune ridicarea provizorie a pașapoartelor inculpaților, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.

Desemnează ca organe de verificare a respectării măsurii și a obligațiilor de către inculpați Poliția mun. Tg. M., în cazul inculpaților F. U. și Y. M., respectiv la Poliția mun. C., în cazul inculpatului F. E..

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate, referitoare la cheltuielile judiciare.

În baza art.192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4.07.2013.

Președinte Judecători

M. R. C. F. G.

I. C. B.

Grefier

D. M.

Red.MRC/05-12.07.2013

Thn.CC/2 exp./12.07.2013

Jd.fd. E.H.

← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 28/2013. Curtea...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 406/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 378/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 352/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 433/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 411/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 31/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 687/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ