Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 139/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.139/A
Ședința publică de la 9 februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de părțile civile B. A. N., L. I., N. A. și partea responsabilă civilmente . Group SA împotriva sentinței penale nr. 3988/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, privind pe inculpatul M. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică pentru inculpatul M. G. lipsă se prezintă apărător din oficiu E. D., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 8389, pentru părțile civile B. A. N., L. I., N. A. lipsă se prezintă apărător ales avocat Ț. E., care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._, lipsă partea responsabilă civilmente . Group.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, se constată că la data de 04.02.2015 inculpatul M. G. a depus la dosar prin registratură concluzii scrise în care arată că lasă la aprecierea instanței stabilirea cuantumului despăgubirilor civile.
Instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri de formulat.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe apelurile formulate.
Apărătorul ales al părților civile, avocat Ț. E. solicită admiterea apelului în ceea ce privește daunele morale corespunzătoare laurii civile, respectiv obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a câte 100.000 euro pentru fiecare familie, astfel cum s-a solicitat. În motivare arată că prima instanță a diminuat daunele solicitate, acordând suma de 60.000 pentru toate parțile civile.
Referitor la apelul formulat de către asigurător, apărătorul părților civile solicită respingerea acestuia, făcând precizarea că apelul formulat de părțile civile este îndreptată către asigurător.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat D. E. solicită respingerea apelului formulat de părțile civile, motivat de faptul că prima instanță în mod corect a stabilit cuantumul daunelor morale.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea apelului formulat de către asigurător, iar cu privire la apelul formulat de părțile civile solicită admiterea în parte a apelului, conform practicii judiciare în materie.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3988/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 178 alin. 2 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p. s-a dispus condamnarea inculpatului M. G., cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 12 din LPANCPP nr. 187/2012 și a art.71 C.p. din 1969, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 81 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 82 C.p. din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 C.p.p. au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.p. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 19, art. 25 și 397 alin.1 C.p.p. raportat la art. 1357 și urm. C.civ., art. 49 al.1 și art.50 al.1 din Legea nr.136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B. A. N., N. A., L. I. și obligată partea responsabilă civilmente S.C. O. INSURANCE GROUP S.A., să plătească fiecărei părți civile suma de 1925,42 lei cu titlu de daune materiale precum și suma de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 al Legii nr. 76/2008.
În temeiul art. 276 alin.1 și 2 C.p.p., a obligat asigurătorul S.C. O. INSURANCE GROUP S.A. la plata sumei de 1500 lei reprezentând onorariu apărător ales al părților civile.
S-a luat act ca S. Județean Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Timișoara a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2012 înregistrat pe rolul instanțe la data de 14.07.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de « ucidere din culpă », prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal din 1969.
Prin rechizitoriu s-a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 29.11.2012, în jurul orei 515, inculpatul M. G. a condus autospeciala marca IVECO, cu nr. de înmatriculare_, pe ., dinspre Calea S. B. înspre Calea A..
La intersecția cu . efectuat virajul la stânga, pentru a-și continua deplasarea pe această stradă, și a acroșat persoana vătămată B. L., care traversa . pentru pietoni marcată și semnalizată.
La fața locului s-au deplasat echipaje de poliție și ambulanță, iar victima a fost transportată la S. Clinic Județean de Urgență Timișoara.
Inculpatul a fost testat de organele de poliție cu aparatul Alcotest marca Drager, printer ARRJ-0207, nr. test_, care la ora 558 a indicat o valoare de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat.
B. L. a decedat la data de 04.12.2012 din cauza vătămărilor suferite în urma accidentului de circulație din data de 29.11.2012.
S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpatul M. G. a încălcat dispozițiile art. 135 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, si anume: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Fiind audiat la urmărirea penală la datele de 29.11.2012 (f. 50), 19.03.2013 (f. 52-53) și 13.03.2014 (f. 55), inculpatul M. G. a declarat că, în data de 29.11.2012, în jurul orei 515, a condus autospeciala marca IVECO, cu nr. de înmatriculare_, pe ., dinspre Calea S. B. înspre Calea A..
La intersecția cu . efectuat virajul la stânga, pentru a-și continua deplasarea pe această stradă. Cu această ocazie, M. G. nu s-a asigurat corespunzător în partea din față, fiind atent la lateralele autospecialei.
Inculpatul a afirmat că, la un moment dat, a simțit că a trecut peste un obstacol cu roata stânga față, iar martorul D. Ș.-L. i-a cerut să oprească autospeciala.
M. G. a precizat că a coborât din autovehicul și a constatat că a lovit-o pe numita B. L. pe trecerea de pietoni. Acesta a declarat că nu a observat victima angajată în traversarea străzii.
Inculpatul a arătat că recunoaște și regretă fapta comisă.
Cu ocazia audierii din data de 19.03.2013 B. A.-N., fiul victimei B. L., s-a constituit parte civilă în procesul penal, fără a indica întinderea pretențiilor.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu este probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 13.03.2013 (f. 7); proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 29.11.2012 (f. 11-13); Drager Alcotest Printer ARRJ-0207, nr. test_ (f. 14); urme materie (f. 15, 16); schița locului accidentului (f. 17); copia planșei fotografice (f. 20-24); raport medico-legal de necropsie nr. 527/A3/17.01.2013 (f. 25-28); buletin histopatologic nr. 649/A13/28.12.2012 (f. 29); raport de prima expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 2096/24.09.2013 (f. 34-35); declarațiile martorului asistent Carpîn C.-D. din datele de 29.11.2012 (f. 36) și 24.01.2014 (f. 37); declarația martorului D. Ș.-L. din data de 24.01.2014 (f. 39-40); declarațiile inculpatului M. G. din datele de 29.11.2012 (f. 50), 19.03.2013 (f. 52-53) și 13.03.2014 (f. 55).
În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de probă: în temeiul art. 375 Cod procedură penală a fost audiat inculpatul (declarație fila 114).
În temeiul art. 100 alin. 2 Cod procedură penală a fost încuviințată proba testimonială solicitată de avocat Ț. M. pentru părțile civile B. A. N., N. A. și L. I. cu martorii T. C. și L. A. M. (declarații filele 115-116).
În temeiul art. 100 alin. 2 Cod procedură penală a fost încuviințată proba înscrisuri solicitată de părțile civile B. A. N., N. A. și L. I. prin avocat Ț. M., respectiv cu înscrisurile depuse la dosar (filele 90-98; filele 100-105).
În temeiul art. 20 Cod procedură penală, părțile civile B. A. N., N. A. și L. I. s-au constituit părți civile la termenul din 23.10.2014 iar la termenul din 23.10.2014 și-au precizat constituirea de parte civilă solicitând în solidar suma de 5776,27 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastase și cu câte 100.000 euro fiecare reprezentând daune morale (în total 300.000 euro).
În ședința publică din data de 06.11.2014, reprezentantul părților civile, avocat Ț. M. a precizat că solicită ca despăgubirile civile să se acorde celor trei părți civile în mod egal.
Prima instanță, din oficiu, a dispus atașarea fișei de cazier judiciar a inculpatului (f.28).
În ședința publică din data de 06.11.2014, inculpatul a precizat că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza art. 375 C.proc.pen, cererea acestuia fiind admisă având în vedere declarația dată în în conf.cu disp.art. 375 alin.1 C.proc.pen (f.115).
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 387 alin.(2) din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 29.11.2012, în jurul orei 515, inculpatul M. G. a condus autospeciala marca IVECO, cu nr. de înmatriculare_, pe ., dinspre Calea S. B. înspre Calea A..
La intersecția cu . efectuat virajul la stânga, pentru a-și continua deplasarea pe această stradă, și a acroșat persoana vătămată B. L., care traversa . pentru pietoni marcată și semnalizată.
La locul faptei s-au deplasat echipaje de poliție și ambulanță, iar victima a fost transportată la S. Clinic Județean de Urgență Timișoara.
Inculpatul a fost testat de organele de poliție cu aparatul Alcotest marca Drager, printer ARRJ-0207, nr. test_, care la ora 558 a indicat o valoare de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 14 dosar U.P.).
B. L. a decedat la data de 04.12.2012 din cauza vătămărilor suferite în urma accidentului de circulație din data de 29.11.2012.
Din materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut că situația de fapt descrisă anterior este pe deplin dovedită, ținând seama de probele administrate în cursul urmăririi penale, probe însușite de către inculpat prin declarația dată în fața instanței, în conf. cu disp.art. 375 C.proc.pen.
Astfel, constatările cuprinse în procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 29.11.2012 (f.11-13 dosar U.P.) și în schița locului accidentului (f.17 dosar U.P.) se coroborează cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale (f.50, f.52-53. f.55 dosar U.P.) de unde rezultă că în timp ce efectua virajul la stânga, pe la intersecția .. Răsăritului, nu s-a asigurat corespunzător în partea din față, fiind atent la lateralele autospecialei și astfel a acroșat persoana vătămată B. L. care traversa . pentru pietorni. Situația de fapt reținută este confirmată și de declarațiile martorilor Carpîn C. D. (f.36-37 dosar U.P.) și D. Ș.-L. (f.39-40 dosar U.P.) Conform raportului de prima expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 2096/24.09.2013 (f.34-35), între vătămările corporale suferite de persoana vătămată și decesul acesteia există raport de cauzalitate indirectă.
Față de toate cele arătate, prima instanță a considerat că fapta reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia sunt dovedite în totalitate.
În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a menționat cu titlu preliminar că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp. art. 5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța de fond a reținut că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, respectiv Codul penal de la 1969. În acest sens, instanța are în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale. Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, instanța de fond a avut în vedere nu doar natura pedepsei prevăzute în noua lege pentru infracțiunea de ucidere din culpă (art. 192 C.pen. prevăzând pedeapsa închisorii în aceleași limite ca și reglementarea anterioară,), cât și individualizarea judiciară a executării pedepsei și consecințele condamnării, ce urmează a fi expuse mai jos.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului M. G. care în data de 29.11.2012, conducând autospeciala marca IVECO, cu nr. de înmatriculare_, pe ., dinspre Calea S. B. înspre Calea A., la intersecția cu . virajul la stânga, pentru a-și continua deplasarea pe această stradă, și a acroșat persoana vătămată B. L., care traversa . pentru pietoni marcată și semnalizată faptă urmată de decesul acesteia la data de 04.12.2012 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen.1969.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, instanța de fond a reținut că elementul material al acesteia constă în acțiunea inculpatului care, în timp ce a efectuat virajul la stânga de pe .. Răsăritului din Timișoara, datorită nerespectării dispozițiilor legale (art. 135 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice) și a măsurilor de prevedere privitoare la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul a lovit pe persoana vătămată care se afla în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni.
Urmarea imediată constând în decesul persoanei vătămate B. L., patru zile mai târziu. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată există.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă fără prevedere, întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Astfel, inculpatul trebuia să prevadă că prin pătrunderea sa pe trecerea de pietoni, fără a se asigura, opri și a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii regulamentar, va produce un accident de circulație în urma căruia ar rezulta decesul victimei. Obligația prevederii rezultă din următoarele dispoziții legale: art. 72 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de autovehicule atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, cele prevăzute de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 privind regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, conform cărora, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Față de împrejurările producerii accidentului, descrise anterior, în raport de normele rutiere încălcate de inculpat și posibilitățile de evitare a accidentului, instanța va reține că aceasta a avut o culpă exclusivă în producerea accidentului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.52 C.pen. 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. 1969, raportate în prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța de fond a reținut că, pe de o parte, atitudinea de recunoaștere a faptei manifestată de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale cât și prin solicitarea de a fi judecată în baza disp.art. 375 C.proc.pen., vârsta acestuia și lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea acestuia față de faptă și urmările astfel produse, aspecte pe care instanța le apreciază ca justificând aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut de legiuitor, calculat și prin raportare la disp.art. art. 396 alin.10 C.proc.pen.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, prima instanță, în temeiul art. 178 alin. 2 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p. a condamnat inculpatul M. G., cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, apreciind că pedeapsa, astfel cum a fost stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art.52 C.pen.1969.
În privința pedepselor accesorii, instanța de fond a reținut că aplicarea acestora trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cauza C. c. României -2008 și Hirst c.Marii Britanii - 2004), și a deciziei nr.74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, s-a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art.12 din legea nr. 187/2012 art.71 C.pen., rap.la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prima instanță a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.pen.1969.
Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen., conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; se apreciază de către instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Astfel, având în vedere că inculpatul poate să conștientizeze rezultatul faptelor sale și necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, prima instanță a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art. 81 C.pen. 1969, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 6 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale acesteia care, fiind la primul contact cu legea penală, a regretat în mod sincer fapta comisă instanța, în baza art. 81 C.pen. 1969, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 404 C.proc.pen., prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context prima instanță a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate la el însuși, cât și la societate în ansamblul său.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale prima instanță, în baza art. 71 alin. 5 C. pen.1969, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii stabilite în cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că persoanele vătămate B. A. N., N. A. ȘI L. I. s-au constituit parte civilă în procesul penal la termenul din 23.10.2014 iar la termenul din 23.10.2014 și-au precizat constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere civilă delictuală la plata sumei de 5776,27 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastase și cu câte 100.000 euro fiecare reprezentând daune morale (în total 300.000 euro).
În ședința publică din data de 06.11.2014, reprezentantul părților civile, avocat Ț. M. a precizat că solicită ca despăgubirile civile să se acorde celor trei părți civile în mod egal.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, s-a constatat că, raportat da data săvârșirii fapte, respectiv 29.11.2012, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 și urm. din Noul Cod Civil, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Textul legal citat instituie așadar principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții pe care instanța le apreciază ca regăsindu-se întrunite cumulativ în cauză, pentru aceleași considerente ca și acelea ce au stat la baza soluției din latura penală a cauzei.
Consecința firească și legală a angajării răspunderii civile a inculpatului o constituie așadar dreptul la reparație integrală al părții vătămate a prejudiciului astfel produs. Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că s-a făcut dovada prejudiciului material indicat de către părțile civile, acesta reprezentând cheltuielile de înmormântare și parastase conform chitanțelor depuse la filele 100-105 din dosarul cauzei. Din acestea rezultă că prejudiciul material a fost în cuantum de 5776,27 lei, care împărțindu-se la cele trei părți civile, rezultă suma de 1925,42 pentru fiecare parte civilă.
În ceea ce privește prejudiciul moral, prima instanță a constatat că cele trei părți civile sunt copiii victimei, astfel că acestea au suferit datorită morții acesteia, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor T. C. (f.115) și L. A. M. (f.116). Astfel, din declarații rezultă că părțile civile au trecut greu peste această perioadă a morții mamei lor. Acest lucru este firesc dat fiind sentimentele de apropiere emoțională și psihică ce există în relațiile de familie.
Deși nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, în acest demers instanța trebuie să plece de la premisa că acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru părțile civile, ci trebuie să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care acestea au fost supuse. În cadrul acestui demers, încercând a stabili care ar fi reparația echitabilă de care ar trebui să beneficieze părțile civile, instanța de fond a ținut cont de pierderea suferită de către acestea, precum și de vârsta victimei la data producerii accidentului și de faptul că, așa cum rezultă din raportul de primă expertiză medico legală (f.34-35 dosar U.P), între vătămările corporale suferite de victimă în urma accidentului și decesul acesteia există un raport de cauzalitate indirectă, context în care a apreciat că suma de 20.000 Euro pentru fiecare (B. A. N., N. A. ȘI L. I. ) este în măsură să compenseze suferința acestora.
Cu privire la persoana care va fi obligată la plata acestor daune, prima instanță a reținut că la momentul producerii accidentului soldat vătămarea corporală a părții, inculpatul conducea un autoturism asigurat pentru răspundere civilă delictuală la S.C. O. INSURANCE GROUP S.A., în condițiile art. 51 din Legea nr. 136/1995.
Din analiza dispozițiilor Capitolului 3 al Legii nr. 136/1995, referitor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (art. 48-59), se deduce că răspunderea civilă contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor cuvenite persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, ori avarierea sau distrugerea de bunuri, are un caracter prioritar în raport cu răspunderea civilă delictuală a celui asigurat de răspundere civilă în temeiul unui contract de asigurare.
Astfel, atunci când, în lipsa unei convenții între asigurat, asigurător și persoana păgubită, se pune problema stabilirii despăgubirilor pe calea unei hotărâri judecătorești, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia și numai în subsidiar și în mod excepțional, dacă întinderea răspunderii asigurătorului, determinată în conformitate cu clauzele contractului de asigurare și cu normele speciale care stabilesc limita maximă a despăgubirilor de asigurare, excede nivelul despăgubirilor stabilite de instanță ca fiind dovedite și cuvenite, poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru diferența dintre limita maximă a despăgubirilor de asigurare, stabilită prin Ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și nivelul despăgubirilor în concret determinat de instanță.
În cauza de față, instanța de fond a reținut că valoarea despăgubirilor ce vor fi acordate părților civile nu depășește limita maximă a despăgubirilor de asigurare, stabilită prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 14/2011, care prevede că pentru prejudiciile pentru vătămări corporale și decese produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2011 la un nivel de cel mult 5 mil. euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
Prin urmare, în baza art. 19, art. 25 și 397 alin.1 C.p.p., raportat la art. 1357 și urm. C.civ., art. 49 al.1 și art.50 al.1 din Legea nr.136/1995, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și a dispus obligarea părții responsabile civilmente S.C. O. INSURANCE GROUP S.A., să plătească fiecărei părți civile suma de 1925,42 lei cu titlu de daune materiale precum și suma de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 al Legii nr. 76/2008.
În temeiul art. 276 alin.1 și 2 C.p.p., a obliga asigurătorul S.C. O. INSURANCE GROUP S.A. la plata sumei de 1500 lei reprezentând onorariu apărător ales al părților civile.
S-a luat act ca S. Județean Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 CPP, reținând culpa procesuală a inculpatului în declanșarea procesului de față, s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 2000 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, partea responsabilă civilmente S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., părțile civile B. A. N., N. A. și L. I..
Partea responsabilă civilmente a solicitat reducerea daunelor morale stabilite de prima instanță în favoarea celor 3 părți civile.
Părțile civile au solicitat majorarea daunelor morale, în sensul ca inculpatul și partea responsabilă civilmente să fie obligați, în solidar, la plata sumei de 100.000 euro pentru fiecare parte civilă.
Apelurile sunt nefondate.
Criticile formulate în apel vizează exclusiv problema cuantumului daunelor morale stabilite de către prima instanță.
În fața primei instanțe cele 3 părți civile au precizat (f. 99 dosar fond) că solicită câte 100.000 euro, cu titlu de daune morale.
Judecătoria a acordat cu acest titlu suma de 20.000 euro pentru fiecare parte civilă, apreciind în mod just, în opinia instanței de apel, cuantumul daunelor morale în raport de circumstanțele speței. Astfel, sub acest aspect, trebuie avute în vedere următoarele împrejurări: accidentul de circulație (și, implicit, decesul victimei B. L.) s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului; vârsta victimei la momentul decesului (70 de ani); vârsta părților civile la momentul decesului victimei (49 de ani – B. A. N., 45 de ani – N. A., 41 de ani - L. I.), legătura de rudenie dintre victimă și părțile civile (părțile civile sunt copiii victimei), profunzimea legăturii afective dintre victimă și părțile civile (din analiza declarațiilor martorilor T. C. și L. A. M. – f. 115, 116 dosar fond, rezultă că părțile civile erau atașate de mama lor, că victima locuia împreună cu partea civilă B. A. N., iar decesul mamei l-a afectat emoțional și pe tată care, la scurt timp, a decedat).
În concluzie, decesul victimei a fost de natură să producă o traumă emoțională copiilor acesteia, însă ținând cont de vârsta părților civile la data decesului victimei (maturitatea afectivă a acestora fiind de natură să atenueze șocul emoțional), instanța de apel apreciază că suma de 20.000 euro stabilită pentru fiecare parte civilă reprezintă o compensație echitabilă, nefiind necesară nici majorarea (cum au solicitat părțile civile) și nici reducerea (cum a solicitat partea responsabilă civilmente) cuantumului daunelor morale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., părțile civile B. A. N., N. A. și L. I. împotriva sentinței penale nr. 3988/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Va menține sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cpp va obliga pe fiecare dintre apelanți la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., părțile civile B. A. N., N. A. și L. I. împotriva sentinței penale nr. 3988/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Menține sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cpp obligă pe fiecare dintre apelanți la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2015.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. F.I./12.02.2015
Tehnored. A.S./16.02.2015/7ex
Judecătoria Timișoara: S. M. E.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 150/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 136/2015. Curtea de... → |
|---|
