Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1006/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 1006/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-10-2015

Dosar nr._ operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1006/A

Ședința publică din 12 octombrie 2015

PREȘEDINTE: C. C.

JUDECĂTOR: I. P.

GREFIER: C. I.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul P. I. A. împotriva sentinței penale nr. 896/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, în personal și asistat de avocat ales D. M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, în temeiul art. 420 alin. 4 Cpp procedează la ascultarea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, în principal achitarea inculpatului întrucât fapta nu există, susținând că drumul unde s-a consumat fapta în data de 03.05.2013 era închis circulației publice, aflându-se în reabilitare. De asemenea, în rechizitoriu nu se menționează un traseu or vreo distanță parcursă de inculpat, acesta efectuând o simplă manevră de întoarcere pe loc. Totodată apreciază că citarea inculpatului în fața instanței de fond a fost nelegală, acesta fiind plecat la muncă în străinătate și astfel nu a avut cunoștință de data când a avut loc procesul. În subsidiar, se solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut de apărătorul său ales.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 6267/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. I. A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1968.

În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că la data de 03.05.2013, în jurul orei 13.20, inculpatul P. I. A. a condus autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara, unde a fost implicat într-un accident soldat cu pagube materiale. Agenții de poliție direcționați la fața locului au constatat pagubele materiale produse și au procedat la testarea conducătorilor auto, rezultând că aparatul alcooltest marca Dräger .-0229, printer .-0099 a indicat, astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de către organele de poliție (fila 8), o concentrație de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Având în vedere acest rezultat al testării, P. I. A. a fost condus la Spitalul Județean din Timișoara unde, conform procesului-verbal de prelevare și buletinului de examinare clinică din data de 03.05.2013 (filele 25-26), a fost examinat clinic, după care i s-au recoltat două probe de sânge, folosindu-se în acest scop trusa standard cu sigiliul nr._. S-a stabilit apoi faptul că, așa cum reiese din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 225/A/09.05.2013 (fila 27) întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, inculpatul P. I. A. a avut la ora 1430 o alcoolemie de 1,40g ‰, iar la ora 1530 a avut alcoolemia de 1,25 g ‰.

Audiat fiind la data de 30.07.2014 în calitate de suspect și la data de 07.08.2014 în calitate de inculpat de către organul de cercetare penală, acesta a confirmat starea de fapt mai sus descrisă, recunoscând totodată că a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara în data de 03.05.2013, ocazie cu care a fost testat cu aparatul alcooltest și apoi condus la spital, unde i s-au recoltat probe de sânge, aspectele relatate de către învinuit coroborându-se prin urmare atât cu conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cât și cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, anterior menționat

În faza cercetării judecătorești în temeiul art. 100 alin. 2 Cod procedură penală a fost administrată proba cu înscrisuri: cazierul judiciar al inculpatului (fila 14), sentința penală nr. 70/2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ (filele 30-31).

În vederea audierii inculpatului s-a dispus aducerea sa cu mandat, mandat care nu a putut fi executat deoarece inculpatul nu a mai fost văzut la domiciliu din vara anului 2014 (fila 38).

S-au efectuat verificări la Direcția de Evidență Informatizată a Persoanelor în vederea identificării domiciliului inculpatului, DEIP comunicând domiciliul inculpatului, care este același cu cel din faza de urmărire penală la care a fost citat inculpatul și s-a emis mandatul de aducere (adresă fila 49).

Prin sentința penală nr. 896 din 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen 1969, art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul P. I. A., la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința de față a fost săvârșită în timpul termenului de încercare stabilit prin s.p. nr. 70/11.02.2011 pronunțată în dosarul nr. 3331/2010 al Judecătoriei Lugoj definitivă prin nerecurare la 21.02.2011, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare cu aplic. art. 81 C.pen., termen de încercare 3 ani și 3 luni.

În baza art.83 C.pen., rap.la art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 70/11.02.2011 pronunțată în dosarul nr. 3331/2010 al Judecătoriei Lugoj definitivă prin nerecurare la 21.02.2011, alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 2 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art.71 C. pen.1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen 1969.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.

Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:

La data de 03.05.2013, în jurul orei 13.20, inculpatul P. I. A. a condus autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara, unde a fost implicat într-un accident soldat cu pagube materiale. Agenții de poliție direcționați la fața locului au constatat pagubele materiale produse și au procedat la testarea conducătorilor auto, rezultând că aparatul alcooltest marca Dräger .-0229, printer .-0099 a indicat, astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de către organele de poliție (fila 8 dosar u.p.), o concentrație de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Având în vedere acest rezultat al testării, P. I. A. a fost condus la Spitalul Județean din Timișoara unde, conform procesului-verbal de prelevare și buletinului de examinare clinică din data de 03.05.2013 (filele 25-26), a fost examinat clinic, după care i s-au recoltat două probe de sânge, folosindu-se în acest scop trusa standard cu sigiliul nr._. S-a stabilit apoi faptul că, așa cum reiese din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 225/A/09.05.2013 (fila 27 dosar u.p.) întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, inculpatul P. I. A. a avut la ora 1430 o alco0lemie de 1,40g ‰, iar la ora 1530 a avut alcoolemia de 1,25 g ‰.

Audiat fiind la data de 30.07.2014 în calitate de suspect și la data de 07.08.2014 în calitate de inculpat de către organul de cercetare penală, acesta a confirmat starea de fapt mai sus descrisă, recunoscând totodată că a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara în data de 03.05.2013, ocazie cu care a fost testat cu aparatul alcooltest și apoi condus la spital, unde i s-au recoltat probe de sânge, aspectele relatate de către învinuit coroborându-se prin urmare atât cu conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cât și cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, anterior menționat.

În drept, în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 Cod penal, fapta inculpatului care la data de 03.05.2013, în jurul orei 13.20, a condus autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara, având în sânge o alcoolemie de 1,40g ‰ la ora 1430, iar la ora 1530 de 1,25 g ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al. 1 din O.U.G. nr.195/2002.

La individualizarea pedepsei conform art.74 C.pen., instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist, dar în același timp va avea în vedere gradul de alcoolemie ridicat precum și faptul că a fost implicat într-un accident soldat cu pagube materiale.

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul P. I. A., solicitând în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a, b1, e coroborat cu art. 11 lit. b din vechiul cod de procedură penală, iar în subsidiar solicitându-se aplicarea unei pedepse cu supraveghere în temeiul art. 91 din actualul cod penal.

În motivarea cererii s-a susținut faptul că drumul unde s-a consumat fapta în data de 03.05.2013 era închis circulației publice, aflându-se în reabilitare. De asemenea, în rechizitoriu nu se menționează un traseu or vreo distanță parcursă de inculpat, acesta efectuând o simplă manevră de întoarcere pe loc. Totodată se apreciază că citarea inculpatului în fața instanței de fond a fost nelegală, acesta fiind plecat la muncă în străinătate și astfel nu a avut cunoștință de data când a avut loc procesul.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocat precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 C.p.p. curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală cu consecința respingerii apelului pentru următoarele considerente:

Începând cu data de 01.01.2015 au intrat în vigoare dispozițiile actualului cod de procedură penală și astfel temeiurile în baza cărora se dispune achitarea unui inculpat sunt cele prevăzute în cuprinsul articolelor 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a-d C.p.p.

În ceea ce privește situația art. 10 lit. b1C.p.p. acest articol trebuie privit și aplicat(acolo unde situația o impune ) împreună cu art. 91 din vechiul cod penal ce face referire la sancțiunile cu caracter administrativ, intrând astfel în sfera de apreciere a legii penale mai favorabile în cauză.

În mod corect apărătorul inculpatului a sesizat faptul că la soluționarea pe fond a cauzei inculpatul nu a fost prezent, nefiind audiat, însă acest lucru nu poate fi imputat instanței de judecată deoarece aceasta a efectuat toate demersurile prevăzute de dispozițiile legii în vederea citării și aducerii la cunoștință inculpatului despre proces.

La filele 32 și 30 dosar U.P. se află declarațiile de suspect și de inculpat date în fața organelor de urmărire penală, declarații prin care acesta arată că recunoaște și regretă fapta comisă și că nu are de propus probe în apărare.

Mai mult decât atât în cuprinsul acelorași declarații se menționează faptul că la data respectivă i-au fosta aduse la cunoștință inculpatului atât drepturile prev. de art. 10 și 83 C.p.p cât și obligațiile prev. de art. 108 C.p.p.

Printre obligațiile prev. de art. 108 se află și aceea de la litera” b „ unde se arată că inculpatul trebuie să comunice în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenția, că în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință.

Posibil ca după această dată inculpatul să fi plecat chiar la muncă în străinătate, fără însă a anunța despre acest lucru organele de urmărire penală sau instanța de judecată, astfel că citarea inculpatului la domiciliul indicat în declarația dată în faza de urmărire penală, precum și prin afișare îndeplinește cerințele prevăzute de lege, neexistând astfel posibilitatea casării cu trimitere a cauzei.

În ceea ce privește distanța parcursă de către inculpat în timpul manevrei efectuate, curtea constată că în faza de urmărire penală inculpatul a indicat în declarațiile date faptul că „ în timp ce conduceam autoutilitara cu VW Transporter cu nr._ pe . . BV. 16 Decembrie în jurul orei 13,00 am acroșat un autoturism marca Mercedes … „

Aceste declarații ale inculpatului se coroborează cu declarațiile de martori audiați în faza de urmărire penală și cu buletinul de analiză toxicologică întocmit în cauză.

Chiar inculpatul, audiat fiind în fața instanței de apel, recunoaște implicarea sa într-un accident de circulație precum și consumul anterior de băuturi alcoolice.

Este cunoscut, atât în literatura juridică cât și în practica de specialitate, faptul că termenul de „conducere” se referă la situația în care o persoană exercită puterea de decizie asupra unui mijloc de transport ce implică deplasarea acestuia pe o anumită distanță, chiar și pentru o perioadă sau distanță foarte scurtă.

Prin acționarea mecanismelor de deplasare și prin parcurgerea unei distanțe, chiar foarte scurte, inculpatul s-a angajat în traficul rutier fiind astfel supus rigorilor legii, și trebuind să respecte toate normele de conduită ce reglementează circulația rutieră.

Date fiind cele arătate mai sus, curtea apreciază că în cauză a avut loc o activitate de conducere a unui autovehicul din partea inculpatului.

În ceea ce privește afirmația inculpatului referitoare la faptul că la momentul respectiv, tronsonul de drum pe care s-a produs incidentul nu era deschis circulației publice și astfel nu putem vorbi despre circulația pe drumurile publice, curtea reține următoarele:

Inculpatul prin apărătorul ales a depus la dosar (fila 14) a adresă emisă de către Primăria Municipiului Timișoara de unde rezultă că în cursul anului 2013 au avut loc lucrări de modernizare în zona Pieței Iosefin, lucrări care s-au desfășurat etapizat iar restricțiile rutiere din această zonă au fost corelate cu perioadele și locația unde s-au desfășurat lucrările.

Este adevărat că locația unde s-a produs accidentul se află în zona pieței Iosefin, însă din nici o probă nu rezultă faptul că la momentul respectiv pe segmentul de drum unde a avut loc accidentul accesul autovehiculelor era interzis iar circulația mașinilor era oprită.

Chiar din cuprinsul adresei rezultă faptul că la momentul respectiv circulația pe drumurile publice din zonă era deschisă, fiind limitată numai pe anumite porțiuni și pentru anumite perioade, fără a se specifica în mod concret oprirea circulației în perioada când s-a produs accidentul.

Mai mult decât atât, se constată faptul că inculpatul a circulat (astfel cum declară chiar el în faza de urmărire penală) pe . . BV. 16 Decembrie, iar în fața sa circula un alt autovehicul, pe care l-a acroșat, ceea ce ne conduce la concluzia că respectivul segment de drum era unul circulabil și deschis circulației publice, motiv pentru care nici acest argument nu v-a putea fi reținut de către instanță.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată și forma de executare, curtea observă că judecătorul fondului a dat o bună interpretare textelor de lege aplicate și a făcut o bună apreciere a probelor administrate stabilind o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege.

Date fiind înscrierile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la fila 14 dosar fond ( de unde rezultă că inculpatul a mai suferit o condamnare pentru același gen de infracțiune), prima instanță în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 83 din vechiul cod penal iar în condițiile art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 a dispus revocarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 70/11.02.2011 a Judecătoriei Lugoj și executarea alăturat a pedepsei aplicate în prezentul dosar cu respectiva pedeapsă.

Date fiind cele mai sus reținute, curtea apreciază că în speță nu se putea face aplicabilitatea dispozițiilor art. 91 din actualul cod penal, astfel că pedeapsa aplicată este nu doar temeinică ci și legală.

Pentru cel mai sus reținute, urmează ca în baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. să respingă apelul declarat de inculpatul P. I. A. împotriva sentinței penale nr. 896/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ iar în baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul P. I. A. împotriva sentinței penale nr. 896/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2015.

Președinte, Judecător,

C. C. I. P.

Grefier,

C. I.

Red. I.P./12.11.15

Tehnored. C.I./21.10.15

PI. – S. M. E. – Jud. Timișoara

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1006/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA