Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 48/A
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 262/2.07.2014 a Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit inculpatul și persoana vătămată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată imposibilitatea audierii inculpatului, dată fiind lipsa acestuia și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, casarea sentinței penale atacate, care este netemeinică și nelegală, deoarece nu au fost respectate prevederile art.71 alin.1 și 2 din 1968 și art.12 din Legea nr. 187/2002, iar în speță legea mai favorabilă este reprezentată de prevederile art.378 alin.1 lit.c C.p., legea nouă fiindu-i favorabilă inculpatului.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.262/02.07.2014, pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de schimbare încadrare juridică din infracțiunea prev. de art. 305 al. 1 lit. c Cp în infracțiunea prev. de art. 378 al. 1 lit. c NCP.
În baza art. 305 al. 1 lit. c CP, cu aplicarea art. 5 NCP, art. 375 al. 1 și 396 al. 10 NCPP, a fost condamnat inculpatul L. Z. A., la pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 85 CP, cu aplicarea art. 5 NCP, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 323/25.06.2012, pronunțată de Jud. Caransebeș în dosar nr._, definitivă la 4.10.2012 prin decizia Penală nr. 89/R/2012 a Tribunalului C.-S.;
În baza art. 865 CP, cu aplicarea art. 5 NCP, s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 113/11.03.2013 pronunțată de Jud. Caransebeș în dosar nr._ definitivă la 26.03.2013 prin nerecurare.
În baza art. 33, 34 Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCP, au fost contopite pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de: 2 (doi) ani închisoare cu executare efectivă.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă M. E. C. în calitate de reprezentant legal al părții vătămate minore M. B. V..
În baza art. 274 al. 1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru partea vătămată minoră, a rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. Caransebeș în dosarul nr. 2641/P/2012 la 07.05.2013, înregistrat la prima instanță sub nr._ în data de 13.05.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. Z. A. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 305 alin. 1 lit. c din Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea stare de fapt:
S-a reținut in sarcina inculpatului L. Z. A. faptul ca in perioada iulie 2012 – martie 2013, nu a plătit cu rea credință timp de 9 luni pensia alimentară pe seama minorei M. B. V., în cuantum de 150 lei lunar, la care a fost obligat prin sentința civila nr. 2537/20.12.2009, rămasă definitivă la data de 29.01.2010.
La data de 17.09.2012, partea vătămată M. E. C. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului, solicitând efectuarea de cercetări penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, dat fiind faptul ca in perioada septembrie 2012 – decembrie 2012, acesta nu a achitat pensia alimentara pentru minora M. B. V., pentru lunile iulie și august 2012, în cuantum de 150 lei lunar, iar la data de 06.12.2012, partea vătămată M. E. C. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului, solicitând efectuarea de cercetări penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, dat fiind faptul că nu a plătit pentru lunile octombrie și noiembrie 2012 pensia de întreținere pentru minoră, la care a fost obligat prin sentința civila nr. 2537/20.12.2009, rămasă definitivă la data de 29.01.2010.
Cu ocazia cercetărilor efectuate, fiind audiata partea vătămată M. E. C., a precizat că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere pentru lunile iulie 2012 – martie 2013.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, confirmând faptul că nu a achitat pensia de întreținere pentru minora M. B. V. în perioada iulie 2012 – martie 2013, la care a fost obligat prin sentința civila nr. 2537/20.12.2009, rămasă definitivă la data de 29.01.2010 și a rămas restant cu suma de 1.350 lei.
Din verificările efectuate a reieșit ca inculpatul, pe perioada de neplata a pensiei de întreținere nu a fost lipsit de capacitate de munca sau cu capacitatea de munca diminuata, nu a fost internat in spital, nu a avut probleme de sănătate, nu a fost reținut, arestat sau încorporat în armată, nu a depus niciun efort pentru a-și găsi un loc de munca, deci acesta nu a plătit pensia de întreținere pentru minoră cu rea credința.
Audiat în cauză în faza de urmărire penală, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei.
La termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2013, inculpatul a arătat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată și că solicită soluționarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Starea de fapt prezentată în rechizitoriu este corect reținută, rezultând din probele administrate în faza de urmărire penală, ce se coroborează cu recunoașterea din declarația inculpatului.
Analizând probele de la dosar, prima instanță a reținut că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere pentru minora M. B. V., la care a fost obligat prin sentința civila nr. 2537/20.12.2009, rămasă definitivă la data de 29.01.2010, înregistrând o restanță de 1.350 lei.
Din verificările efectuate a reieșit că inculpatul, pe perioada de neplata a pensiei de întreținere, nu a fost lipsit de capacitate de munca sau cu capacitatea de munca diminuata, nu a fost internat in spital, nu a avut probleme de sănătate, nu a fost reținut, arestat sau încorporat în armată, nu a depus niciun efort pentru a-și găsi un loc de munca, deci acesta nu a plătit pensia de întreținere pentru minoră i cu rea credință.
Mai mult, deși inculpatul nu este încadrat în munca și nu realizează venituri suficiente, nu a depus toate diligențele pentru a remedia această situație, fiind conștient de obligația sa de a contribui la creșterea si educarea minorei.
În drept, fapta săvârșită de inculpatul L. Z. A., care perioada iulie 2012 – martie 2013, nu a plătit cu rea credință timp de 9 luni pensia alimentară pe seama minorei M. B. V., în cuantum de 150 lei lunar, la care a fost obligat prin sentința civila nr. 2537/20.12.2009, rămasă definitivă la data de 29.01.2010, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 305 al. 1 lit. c Cp, fiind dovedită prin probele administrate în faza de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 18.06.2014, reprezentantul Ministerului Public, prim procuror O. Nicușor, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 305 al. 1 lit. c Cp în infracțiunea prev. de art. 378 al. 1 lit. c NCP.
Din fișa de cazier a inculpatului reiese că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare, conf. art. 81,82 Cod penal, pe termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru infracțiunea prev. de art. 321 al. 1 Cod penal prin sentința penală 684/2004 a Judecătoriei Caransebeș, la pedeapsa de 7 luni închisoare cu suspendare, conf. art. 81,82 Cod penal, pe termen de încercare de 2 ani și 7 luni pentru infracțiunea prev. de art. 305 al. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal prin sentința penală 323/2012 a Judecătoriei Caransebeș și la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare, conf. art. 81/1,82/2 Cod penal, pe termen de încercare de 4 ani pentru infracțiunea prev. de art. 305 al. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 al. 7 Cod pr. penală vechi, art. 71, 64, 71 al. 5 Cod penal, prin sentința penală 113/2013 a Judecătoriei Caransebeș.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile având în vedere disp. art. 5 Cod penal, potrivit cărora „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, dar și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/6.05.2014 publicată în MO nr. 372 din 20.05.2014, privind aplicarea globală a legii penale, instanța va constata că în cauză legea penală mai favorabilă este reprezentată de vechiul Cod penal.
În acest sens, prima instanță s-a raportat la situația concretă a inculpatului, la limitele de pedepse prevăzute, dar și la eventualele obligațiile ce pot fi impuse inculpatului, dar mai ales la condamnările anterioare aplicate inculpatului pentru infracțiunea de abandon de familie și la faptul că așa cum s-a menționat în rechizitoriu prezenta infracțiune care este o infracțiune continuă s-a consumat la data de 1.09.2012 (dată la care s-a împlinit termenul de 2 luni de neplată cu rea credință a pensiei de întreținere) când nu era definitivă nici una din sentințele anterioare, infracțiunile fiind săvârșite în concurs.
La individualizarea pedepsei prima instanță va avut în vedere criteriile generale prev. art. 74 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, precum și persoana inculpatului, atitudinea sinceră a inculpatului, urmând a da eficiență dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală. Raportat la împrejurările săvârșirii faptei de către inculpat, prima instanță a avut în vedere și persistența infracțională a acestuia, anterior fiind condamnat pentru același tip de infracțiune.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispus condamnarea acestuia, procedând la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă J. Caransebeș, arătându-se că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică deoarece în speță nu au fost respectate prevederile art.71 V C.p., și art.12 din Legea nr.187/2012, în sensul că nu au fost aplicate pedepse accesorii și complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a – c V C.p., solicitându-se aplicarea acestor pedepse accesorii și complementare inculpatului.
Hotărârea a mai fost criticată și prin prisma modalității de aplicare a legii penale mai favorabile, apreciind că dispozițiile art.378 alin.1 lit.c N C.p., sunt favorabile inculpatului întrucât pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de abandon de familie este de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pe când în Codul penal Vechi, art.305 alin.1 lit.c, prevedea o pedeapsă de la 1 la 3 ani închisoare sau amendă, în același timp în noua reglementare termenul de neplată a pensiei de întreținere a fost stabilit la 3 luni, în timp ce vechea reglementare prevedea un termen de 2 luni.
Un ultim aspect criticat prin apelul declarat de procuror s-a referit la greșita anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere, pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 113/2013 a Judecătoriei Caransebeș, întrucât aceasta a fost revocată printr-o altă hotărâre a aceleiași judecătorii, respectiv prin sentința penale nr. 374/2014.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de P. de pe lângă J. Caransebeș este fondat pentru următoarele considerente:
Ca urmare a analizării întregului material probator existent în cauză, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpatul L. Z. A. în perioada iulie 2012 – martie 2013 nu a plătit cu rea credință timp de 9 luni pensia alimentară stabilită pe seama minorei M. B. V. în cuantum de 150 lei lunar, la care a fost obligat prin sentința civilă nr.2537/20.12.2009, rămasă definitivă la data de 29.01.2010, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie în forma prevăzută de art.305 alin.1 lit.c V C.p., în cauză infracțiunea fiind dovedită prin ansamblul probelor de la dosar, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului, care a uzat de procedura recunoașterii vinovăției, reglementată de art.396 alin.10 C.p.p., astfel că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în speța de față.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, a uzat de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, iar pe de altă parte posedă antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru pedepse similare pentru care s-a dispus condamnarea sa în prezenta cauză.
În raport cu aceste elemente se poate concluziona că pedeapsa de 2 ani închisoare este corect dozată cu atât mai mult că în trecut a mai fost avertizat prin aplicarea unor pedepse asupra unui comportament antisocial de asemenea natură, respectiv neplata cu rea credință a pensiei de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească, însă aceste sancțiuni penale care au fost aplicate gradual nu au constituit un avertisment suficient pentru a preîntâmpina în viitor un același gen de comportament cu caracter penal, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
Din fișa de cazier a inculpatului s-a putut observa că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7 luni închisoare cu suspendarea condiționată, aplicată prin sentința penală nr.323/2012 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 89/R/2012 a Tribunalului C. – S., 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr.113/2013 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă la data de 26.03.2013, prin nerecurare.
Raportat la aceste condamnări instanța de fond în mod judicios a procedat la anularea suspendării condiționate, respectiv a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de 7 luni, respectiv 2 ani închisoare, aplicate de J. Caransebeș, pedepse care au fost contopite cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, rezultând ca urmare a regulilor concursului de infracțiuni, prevăzute de codul penal vechi, o pedeapsă finală de 2 ani închisoare, pedeapsă care urmează a fi executată în regim de deținere, datorită faptului că pedepsele cu suspendare condiționată, respectiv sub supraveghere nu și-au atins scopul, respectiv prevenirea săvârșirii de către inculpat a unor noi infracțiuni.
Se poate observa că, instanța de fond a aplicat dispozițiile codului penal vechi, atât cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de abandon de familie, dispozițiile privind anularea suspendării condiționate, respectiv sub supraveghere a pedepselor menționate mai sus și, în special a dispus contopirea pedepselor după normele concursului de infracțiuni prevăzute de acest cod penal.
Văzând decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, care în esență stabilește că în cazul intervenirii unor legi penale succesive după comiterea infracțiunii dedusă judecății vor fi aplicate dispozițiile legii penale mai favorabile în așa manieră încât să nu fie combinate dispozițiile a două legi penale diferite, încât să rezulte un lex terția, iar instanța de fond în mod corect a aplicat în tocmai dispozițiile acestei decizii detectând că legea mai favorabilă este cea veche, în special prin prisma regulilor favorabile a concursului de infracțiuni care nu prevăd în mod obligatoriu aplicarea unui spor de pedeapsă de 1/3 cum prevede noul cod penal.
În aceste context instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de abandon de familie în baza dispozițiilor art.305 alin.1 lit.c V C.p., cu toate că dispozițiile art.378 alin.1 lit.c din N C.p., sunt ușor favorabile inculpatului prin prisma observațiilor făcute în apelul procurorului, însă avantajul conferit de aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, după legea penală veche, este mult superior tocmai datorită faptului că nu este obligatoriu aplicarea unui spor de pedeapsă, iar în condițiile anulării a suspendării condiționate, respectiv sub supraveghere a două pedepse, această regulă este cea favorabilă inculpatului cu atât mai mult că instanța de fond nu a aplicat vreun spor de pedeapsă acest lucru fiind facultativ, iar în concluzie comparând toate aceste elemente dispozițiile Codului penal vechi apar ca fiind cele favorabile.
În această ordine de idei solicitarea procurorului de a se aplica legea nouă, respectiv dispozițiile art.378 alin.1 lit.c N C.p., apar ca total nefondate și în mod corect instanța de fond pe același considerent a respins cererea de schimbare de încadrare juridică, formulată de procuror, pronunțând sub acest aspect o soluție de condamnare temeinică și legală.
Procurorul în mod netemeinic a invocat și faptul că instanța de fond în mod greșit ar fi anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.113/2013 a Judecătoriei Caransebeș, întrucât aceasta a fost revocată prin sentința penală nr.374/29.09.2014, a Judecătoriei Caransebeș, întrucât se poate observa că hotărârea Judecătoriei Caransebeș în acest dosar a fost pronunțată la data de 02.07.2014, pe când hotărârea invocată datează doar din data de 29.09.2014, deci este ulterioară, astfel că apare ca ilogic să se țină cont de o asemenea hotărâre judecătorească ulterioară.
Apelul declarat de procuror este temeinic doar sub aspectul omisiunii instanței de fond de a aplica pedeapsa accesorie obligatorie în cazul unei condamnări, iar instanța în acest context văzând dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b V C.p., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile și durata prevăzută de art.71 V C.p.
Instanța nu va mai aplica o pedeapsă complementară, așa cum a susținut procurorul, apreciind că nu se impune acest lucru, raportat la natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, apreciind că este suficientă aplicarea pedepselor accesorii în modalitatea arătată mai sus.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 262/2.07.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
Va desființa sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 va interzice inculpatului L. Z. A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din C.p.vechi, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare cu apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 262/2.07.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului L. Z. A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din C.p.vechi, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare cu apelul procurorului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/29.01.2015
Dact: A.B. 2 exempl/24 Ianuarie 2015
Primă instanță: J. Caransebeș
Jud: G. D.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 107/2015.... → |
|---|
