Distrugerea din culpă. Art. 219 C.p.. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-02-2015

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.182/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 februarie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul N. I. și asiguratorul . R. SA București împotriva sentinței penale nr. 232/31.07.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant N. I. personal asistat de avocat ales Ț. M., lipsind asiguratorul apelant . R. SA și partea civilă intimată . SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor.

Avocatul ales al inculpatului apelant arată că a declarat apel doar pe latură civilă și solicită admiterea acestuia și obligarea în solidar și a . SA împreună cu . R. SA București la plata despăgubirilor civile. Cu cheltuieli de judecată. Mai solicită respingerea apelului declarat de asigurator ca nefondat, iar al doilea petit să fie admis.

Procurorul pune concluzii de respingere a ambelor apeluri ca nefondate și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatul apelant N. I. solicită admiterea apelului său fiind de acord cu cele susținute de avocatul său ales.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 232/31.07.2014 pronunțată de J. Reșița în dosar nr._

În temeiul art.397 al.1, art.19 al.5, art.25 alin 1 și 86 C.pr.pen, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă . SA și a obligat partea responsabilă civilmente .-R. SA la plata către partea civilă a sumei de 56.327 lei (TVA inclus), actualizată la data plății efective, cu titlul de despăgubiri materiale.

În temeiul art.275 alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la sumei 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 151 din data de 04.04.2013 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ s-au dispus următoarele: In baza art.320¹ C. proc. pen, a fost admisă cererea inculpatului.

În baza art. 219 alin.2 C. pen. coroborat cu art.320 ¹ alin.7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N. I., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru infracțiunea de distrugere din culpă.

In temeiul art.71 alin.1 C. pen.l, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-b C. pen.l, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86 ind. 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 86 ² C. pen.

În baza art.71 alin.5 C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, in interiorul termenului de încercare si asupra consecințelor acestor revocări.

În baza art. 14, art.346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă . SA și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 45.425 lei cu titlul de despăgubiri materiale.

Împotriva sentinței penale enunțate mai sus, a declarat recurs inculpatul N. P., înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 15.05.2013, sub nr._ .

În motivarea recursului inculpatul a arătat că sentința recurată este netemeinică întrucât nu au fost respectate prevederile legale referitoare la citarea asiguratorului, solicitând casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare pe latură civilă.

De asemenea, în motivare inculpatul a mai arătat că, pe latură penală și-a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, însă pe latură civilă nu s-a avut în vedere că a săvârșit fapta în calitate de angajat al . care avea o lucrare în derulare în localitatea Vermeș, iar utilajul pe care își desfășura activitatea aparținea aceleiași societăți. Totodată, a mai precizat că utilajul avea o poliță de asigurare RCA emisă de . SA și o asigurare de lucrare emisă de E. R. ASIGURRAE – RERASIGURARE SA și cu toate acestea nici unul dintre asiguratori nu a fost citat.

Prin decizia penală nr. 778/R din data de 27 Iunie 2013, C. de A. Timișoara, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c C. pr. pen., a admis recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 151 din 4.04.2013 pronunțată de J. Reșița în dosar nr._, casarea sentinței doar în ceea ce privește latura civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare la J. Reșița.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, instanța de fond, cu privire la latura civilă a cauzei, cu toate că la dosar au fost depuse documente emanând de la asigurator, respectiv o poliță de asigurare timp „Toate riscurile” a lucrărilor de construcții montaj și răspundere constructorului, încheiată la asiguratorul E. în favoarea ., dar și o poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA, prin acest document fiind asigurat autovehiculul cu care inculpatul a comis accidentul, se impunea necesitatea introducerii în calitate de asigurator a Societății de A. în vederea judecării în condiții de contradictorialitate a laturii civile a cauzei, pentru o soluționare unitară.

În aceste condiții, curtea a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 291 Cpp, potrivit cărora judecata se va desfășura doar atunci când părțile sunt legal citate și procedura este legal îndeplinită, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 385 ind. 9 pct. 21 Cpp, iar vătămarea adusă părților nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii penale recurate în ceea ce privește latura civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a fi rejudecată doar acțiunea civilă exercitată de către partea civilă . în condițiile în care va fi introdus și asiguratorul de răspundere civilă.

După casarea cu trimitere spre rejudecare cauza a fost înregistrată la J. Reșița sub nr._ la data de 25.07.2013.

În rejudecarea cauzei instanța a reținut că:

Prin adresa de la fila 37 și fila 54 partea civilă . SA a precizat că se constituie parte civilă în proces cu suma de 56.327 lei, care va fi actualizată până la data achitării integrale și care reprezintă valoarea prejudiciului suferit ca urmare a distrugerii stâlpilor de curent.

În cursul judecății, la termenul din data de 19.09.2013, s-a dispus introducerea în cauză a . SA și E. R. A. – REASIGURRAE SA, în calitate de asigurători.

Prin notele de ședință de la filele 64-101 asiguratorul . SA, a solicitat să fie exonerată de la plata despăgubirilor către partea civilă . SA, potrivit prevederilor art. 27 pct.12 din Ordinul CSA nr. 5/2010.

La termenul de judecată din data de 16.01.2014 s-a dispus efectuarea unor adrese către E. R. A. R. SA cu mențiunea de a preciza dacă utilajul marca VOLA- ZETTELMEYER- ZL 1000 cu numărul de înmatriculare CS 0158, avea încheiată la data săvârșirii faptei – 19.10.2011, o poliță de asigurare valabilă, respectiv către . cu mențiunea de a preciza dacă la data săvârșirii faptei – 19.10.2011, avea încheiată pentru utilajul marca VOLA- ZETTELMEYER- ZL 1000 cu numărul de înmatriculare CS 0158, o poliță de asigurare valabilă.

Prin adresa de la fila 114, ., a răspuns la solicitările instanței, depunând copie după: polița asigurare RCA_/30.01.2011; polița de asigurare IB_; act adițional prelungire perioadă de valabilitate poliță asigurare IB_/29.12.2011; act adițional prelungire perioadă de valabilitate poliță asigurare IB_/18.08.2011; act adițional prelungire perioadă de valabilitate poliță asigurare IB_/18.05.2011; chitanța nr._/18.05.2011.

Prin concluziile scrise de la fila 129 asiguratorul . – REASIGURRAE SA a solicitat în principal respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar obligarea sa în solidar cu asiguratorul RCA A. Asigurări la plata despăgubirilor stabilite în sarcina sa.

La termenul de judecată din data de 22.05.2014, s-a dispus efectuarea unor adrese către . – R. SA, cu mențiunea de a comunica instanței condițiile generale de asigurare despre care a făcut vorbire în concluziile scrise depuse, respectiv către . cu mențiunea de a face dovada de achitare a primelor de asigurare aferente poliței de asigurare RCA_/30.01.2011, precum și a actelor adiționale la polița de asigurare IB_ din data de 29.12.2011, 18.08.2011 respectiv 18.05.2011.

Prin adresa de la filele 149-162 . – R. SA, a răspuns la solicitările instanței.

Prin decizia Curții de A. Timișoara au fost stabilite limitele rejudecării numai cu privire la latura civilă a cauzei.

S-a reținut că, prin adresa de la fila 37 și fila 54 partea civilă . SA a precizat că se constituie parte civilă în proces cu suma de 56.327 lei, care va fi actualizată până la data achitării integrale și care reprezintă valoarea prejudiciului suferit ca urmare a distrugerii a 3 stâlpi de beton de tensiune medie și a suprastructurii aferente acestora(console, conductoare, izolatori).

Pentru a interveni răspunderea civilă alături de răspunderea penală, datorată săvârșiri unei fapte culpabile, se cere analiza tuturor condițiilor la care se referă art. 1375 C.civ., respectiv, existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Prin sentința penală nr. 151 din data de 04.04.2013 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ s-a reținut că, în data de 10.11.2011, în timp ce executa lucrări cu un utilaj tip vola, cu număr de înregistrare CS 0159, pe raza comunei Vermeș, unde . executa unele lucrări în baza unui contract de prestări servicii, inculpatul a efectuat cu utilajul o manevră de mers înapoi fără să se asigure în mod corespunzător și a lovit un stâlp de beton tip SE2 din linia electrică de tensiune medie Tormac – Vermeș, stâlp pe care l-a rupt. În cădere, acest stâlp a angrenat alți 2 stâlpi de același tip, căzând toți la pământ.

Prin urmare, instanța a constatat că, prin infracțiunile săvârșite, s-a cauzat un prejudiciu material părții civile și acesta nu a fost reparat, că există o legătură certă de cauzalitate între prejudiciul produs și faptele deduse judecății, astfel, sunt îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale pe art. 1375 C.civ.

De asemenea, s-a reținut că, la data producerii faptei prejudiciabile utilajul cu care inculpatul a acționat în producerea prejudiciul era asigurat conform poliție de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ din data de 31.12.2010, încheiată cu . SA( fila 18 dup). Totodată, angajatorul inculpatului, respectiv ., deținea asigurare tip „ TOATE RICURILE” a lucrărilor de construcții-montaj și răspunderea constructorilor, încheiat cu E. la data de 18.05.2010( fila 37 dup), și prelungită succesiv până la data de 18.01.2012( filele 123-124 dos).

S-a reținut astfel, că riscul asigurat ( care este unul și același, respectiv, pentru pagube cauzate terților) s-a produs atât față de asiguratorul de răspundere civilă obligatorie, cât și pentru asiguratorul de răspundere facultativă.

Cu toate acestea, instanța a obligat la plata despăgubirilor doar pe asigurătorul de răspundere civilă facultativă, dat fiind specificul activității de construcții ce a făcut obiectul asigurării, potrivit contractului atașat la dosarul cauzei (filele 116, 150-152 dos).

În consecință, în temeiul art.397 al.1, art.19 al.5, art.25 alin 1 și 86 C.pr.pen, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă . SA și a obligat pe partea responsabilă civilmente .-R. SA la plata către partea civilă a sumei de 56.327 lei (TVA inclus), actualizată la data plății efective, cu titlul de despăgubiri materiale.

În temeiul art.275 alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la sumei 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței Judecătoriei Reșița au declarat apel inculpatul N. I. și . R. SA București, în calitate de parte responsabilă civilmente.

Inculpatul nu a motivat în scris apelul fiind susținut oral de către apărătorul ales care prin concluziile formulate a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește omisiunea instanței de fond de obligare în solidar și a . SA împreună cu . R. SA București la plata despăgubirilor civile.

. R. SA București a criticat sentința pentru netemeinicie solicitând în principal respingerea acțiunii civile formulată de partea civilă împotriva sa iar în subsidiar a solicitat obligarea sa în solidar cu . SA la plata despăgubirilor civile.

În motivare se arată că a existat un contract de asigure între societate și partea civilă pe o perioadă cuprinsă între data de 18.05.2010 și 17.05.2011.

La data de 29.12.2011 a fost încheiat un act adițional la contractul de asigurare prin care s-a convenit prelungirea contractului de asigurare până la data de 18.01.2012 la data când s-a încheiat actul adițional apelanta nu cunoscut că inculpatul era implicat într-un eveniment care constituie risc asigurat ceea ce duce la contractului de asigurare în conformitate cu prev. art.2204 Cod civil.

Se mai susține că mai există o asigurare RCA încheiată de partea civilă cu . SA și solicită obligarea în solidar la plata despăgubirilor civile și a acesteia societăți.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Referitor la motivele de apel a inculpatului și a părții responsabile civilmente . R. SA București se constată că acestea sunt nefondate iar instanța de fond a dispus în mod întemeiat obligarea doar a părții responsabile civilmente apelante la plata despăgubirilor civile către partea civilă.

Din actele de la dosar rezultă că într-adevăr utilajul tip vola pe care îl folosea inculpatul pentru executarea unor lucrări în cadrul . Reșița, cu care din neatenție a lovit 3 stâlpi din linia electrică de tensiune, avea asigurare de răspundere civilă încheiat cu . SA cu valabilitate în perioada în care s-a produs accidentul însă potrivit prevederilor art.27 pct.12 din Ordinul CSA nr.5/2020 asiguratorul nu despăgubește pentru prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale.

Față de natura activităților desfășurate de inculpatul N. I., acelea de prestări de servicii, în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că riscurile privind desfășurarea unei asemenea activități nu sunt cuprinse în asigurarea obligatorie auto și pentru aceste riscuri trebuia încheiat un contract de răspundere civilă.

Se reține, din actele dosarului, că un contract de răspundere civilă a fost încheiat între . și partea responsabilă civilmente apelantă . R. SA București la data de 18.05.2010 și care a fost prelungit succesiv până la data de 18.01.2012.

Susținerea . R. SA București că este lovit de nulitate contractul încheiat pe motiv că la data de 29.12.2011, când a fost încheiat un act adițional la contractul de asigurare prin care s-a convenit prelungirea contractului de asigurare până la data de 18.01.2012, nu a cunoscut că inculpatul era implicat într-un eveniment care constituie risc asigurat nu pot fi reținute întrucât accidentul în urma căruia părții civile i s-a cauzat un prejudiciu a avut loc la data de 19.10.2011, înainte de prelungirea contractului de asigurare din data de 29.12.2011. Prin urmare la data accidentului contractul de asigurare era valabil și nu s-a dovedit că ar exista vreun motiv care să atragă nulitatea acestuia.

Față de aceste considerente apelurile formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente . R. SA București sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.

Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul N. I. și asiguratorul . R. SA București împotriva sentinței penale nr. 232/31.07.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ .

Obligă inculpatul și asiguratorul la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./25.02.2015

Tehnored. C.P./4 ex/13.03.2015

Primă instanță: Ju.Reșița/jud.I.L.P.