Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 644/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 644/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-06-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 644/A
Ședința publică din 15 iunie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul B. I. împotriva Sentința penală nr. 95 din 21.04.2015 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, personal și asistat de avocat ales N. G., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 420 alin. 4 Cpp procedează la ascultarea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat deoarece nu el a condus autoturismul ci o altă persoană, iar în momentul în care un echipaj al poliției s-a deplasat spre mașină, el împreună cu șoferul și cu pasagerii din autoturism staționau pe marginea șoselei. Din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului. În subsidiar solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată orientată spre minimul general al pedepsei.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, prima instanță reținând corect vinovăția inculpatului, declarațiile inculpatului fiind nesincere având în vedere și rezultatul testului poligraf.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut de apărătorul său.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 11 iulie 2014 de către P. de pe lângă C. de A. Timișoara în dosarul cu nr. 649/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I. V., pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere”, prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, constând în aceea că în data în data de 10.12.2011, în jurul orelor 17.00, a condus autoturismul marca Renault, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 693 B, fără permis de conducere.
Prin sentința penală nr. 95 din 21.04.2015 pronunțată de J. D. în dosarul nr._, în temeiul art. 335 alin.1 Cod penal, cu reținerea art. 44 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. I. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969 s-a dispus dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 101/07.03.2011 a Judecătoriei D. și executarea acestei pedepse alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art.71 alin.1 și 5 Cod penal din 1969 s-a dispus executarea de către inculpat a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale a închisorii de 1(unu) an a cărei suspendare condiționată a fost revocată prin prezenta hotărâre .
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Din examinarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare încheiat la data de 10.12.2011 (fila 5 dosar U.P.) care se coroborează cu declarația martorului I. I. (f. 14 dos. UP, f. 29-30 dos. inst), L. F.-M. (f. 46-47 dos. UP, f. 46-47 dos. inst) și C. S. (f.55dos. inst.) și cu Adresa nr._/23.12.2011 a S.P.C.R.P.C.I.V. T. rezultă că la data de 10.12.2011, în jurul orelor 17.00, în timp ce efectuau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier cu aparatul radar, montat pe autospeciala_, pe DJ 693 B, în dreptul km 24, organele de poliție au observat în trafic autoutilitara marca Renault de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_, care s-a oprit la oarecare distanță de echipajul de poliție.
Agentul de poliție C. S. (f.55) verifica un alt autovehicul în timp ce agentul de poliție L. F.-M. a observat că persoana care se afla la volanul autoutilitarei marca Renault de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_ s-a dat jos din autovehicul și s-a urcat în spate, în timp ce o altă persoană, din spate a urcat în autovehicul, la volan ( schimbând locurile) . Agentul de poliție a comunicat persoanei care se afla la volan că a observat când a schimbat locul cu cealaltă persoană, astfel că a procedat la legitimarea ambelor persoane, stabilindu-se că persoana care condusese autoutilitara marca Renault de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_ până în momentul opririi se numește B. I., care a prezentat cartea de identitate și documentele autoturismului. Persoana cu care a schimbat locul a fost identificat ca fiind martorul I. I., iar pe locul de lângă șofer se afla martorul Ș. M..
Fiind întrebat inculpatul B. I. cu privire la permisului de conducere, acesta a declarat verbal că nu posedă și nici nu a posedat vreodată permis de conducere, pentru nici o categorie de autovehicule.
În aceeași zi, la ora 18.30, s-a procedat la audierea numitului B. I. (fila 27 dos. u.p) care a declarat olograf că, în ziua respectivă a condus autoturismul pe drumurile publice, fiind oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat documentele personale și pe cele ale autoturismului pentru control, ocazie cu care le-a declarat polițiștilor că nu are permis de conducere și nici nu a avut vreodată.
Conform adresei nr._/23.12.2011 a SPCRPCIV T. (fila 8 dos. up), inculpatul B. I. nu figurează cu permis de conducere.
La aceeași dată, s-a procedat și la audierea martorilor I. I. (fila 14 dos. u.p) și Ș. M. (fila 20 dos. u.p), ambii declarând că s-au aflat în calitate de pasageri în autoturismul condus de către inculpat și că acesta a declarat în fața organelor de poliție că nu posedă permis de conducere.
Ulterior, la data de 02.04.2013, s-a procedat la reaudierea inculpatului, după aducerea la cunoștință a învinuirii (filele 30-31 dos. u.p), ocazie cu care inculpatul a negat că, în data de 10.12.2011, în jurul orei 16.30 -17.00, ar fi condus autoturismul pe drumurile publice, menționând că la volan s-ar fi aflat numitul I. I., inculpatul nefiind decât pasager în autoturism, atunci când acesta a fost oprit de organele de poliție. Totodată, inculpatul a menționat că a scris o declarație olografă în care a recunoscut că el ar fi condus autoturismul respectiv, deoarece s-a speriat de organele de poliție.
La solicitarea inculpatului, la data de 25.04.2013, a avut loc testarea inculpatului cu aparatul poligraf marca Lafayette LX 4000 – seria_ (filele 40-46 dos. u.p). Cu ocazia examinării cu tehnica poligraf, inculpatului B. I. i-au fost adresate următoarele întrebări relevante:
„4. - În data de 10.12.2011, d-ta ai condus autoturismul cu nr._ când ai fost oprit pentru control, la . NU.
7. - Minți când spui că I. I. a condus autoturismul când v-ați oprit în fața echipajului de poliție, la . NU.
9. - Te-ai înțeles cu Ș. M. să declare la poliție că nu tu ai condus autoturismul de la Liebling? Răspuns NU.”
Interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile inculpatului B. I. la întrebările relevante cauzei, cu numerele 4, 7 și 9, au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Martorul I. I. audiat fiind în calitate de martor atât în cursul urmăririi penale (fila 15,16 dos. u.p) cât și în cursul cercetării judecătorești ( f. 29-30) a fost constant în declarații, reiterând faptul că inculpatul B. M. a fost cel care a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice, la data de 10.12.2011, în jurul orei 17.00, inculpatul declarând în fața organelor de poliție cu ocazia controlului efectuat în trafic că nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Aceste mijloace de probă se coroborează cu declarațiile date de către martorii L. F.-M. (f. 46-47 dos. inst f. 17 dos. UP) și C. S. (f.55 dos. inst) martorii fiind agenții de poliție care au încheiat procesul verbal de constatare.
Instanța nu a apreciat ca fiind relevante declarațiile martorului M. I.-G., deoarece această persoană a susținut că a văzut doar aspecte prealabile constatării faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. I..
În ceea ce privește declarațiile contradictorii ale martorului Ș. M., instanța a apreciat ca fiind nesincere declarațiile date de acest martor atunci când a susținut că nu inculpatul B. I. a fost cel care a condus autoutilitara marca Renault de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_, ci nepotul său, martorul I. I., poziția acestui martor fiind inițial corespunzătoare realității și coroborându-se cu cea a inculpatului și a martorului I. I., precum și cu cele consemnate în procesul verbal de constatare ( f. 5 dos. UP) . Relatările martorului au fost schimbate doar după ce și inculpatul și-a modificat atitudinea de recunoaștere a faptei, fiind făcută în sprijinul acestuia .
Declarațiile inculpatului B. I. și ale martorului Ș. M. în care aceștia susțin că martorul I. I. a fost cel care a condus autoutilitara marca Renault de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice, la data de 10.12.2011, în jurul orei 17.00 vor fi înlăturate, deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât în privința inculpatului s-a dovedit că acesta nu este sincer în aceste afirmații, deoarece ca urmare a testării sale cu aparatul poligraf marca Lafayette LX 4000 – seria_ (filele 40-46 dos. u.p), la întrebările relevante ce i-au fost adresate în această privință ( cu numerele 4, 7 și 9) rezultatul interpretării diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile sale au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Ca urmare a ceea ce rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a apreciat că este dovedită atât existența faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. I. cât și vinovăția acestuia.
Orice lege penală este activă, adică se aplică tuturor infracțiunilor săvârșite între momentul intrării în vigoare a legii și momentul ieșirii sale din vigoare ( art. 3 Cod penal ). Acest principiu decurge din principiul legalității incriminării și cel al legalității sancțiunilor de drept penal.
Pentru aplicarea legii penale este importantă stabilirea datei săvârșirii infracțiunii și legea în vigoare la acea dată.
În cazul de față la data de 10.12.2011, fapta era incriminată prin art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep.
Începând cu data de 01.02.2014 aceste dispoziții penale au fost abrogate expres, însă infracțiunea nu a fost dezincriminată, ci a fost preluate, cu același conținut constitutiv și cu aceeași pedeapsă, de art. 335 alin. 1 Cod penal.
Art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, la data săvârșirii faptei prevedea „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.”
Art. 335 alin. 1 din Codul penal prevede „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani”.
Instanța a apreciat că legea mai favorabilă, este legea nouă, deoarece în conformitate cu dispozițiile legii vechi ar fi incidentă starea de recidivă, ceea ce ar atrage un tratament sancționator mai grav, în vreme ce prin legea nouă, primul termen al recidivei este constituit dintr-o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Prin urmare, pentru analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, instanța a avut în vedere textul art. 335 alin. 1 din Codul penal ( legea nouă).
În concluzie, fapta inculpatului B. I. care în data de 10.12.2011, în jurul orelor 17.00, a condus autoutilitara marca Renault de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_, pe un drum public, respectiv pe DJ693 B, între localitățile Liebling și Jebel, jud. T., fără a fi deține un permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis” în forma prev. de art. 335 alin. 1 din Codul penal
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de codul penal pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă ( închisoare de la 1 la 5 ani) apreciind că un cuantum al pedepsei la limita minimă este suficient pentru a atinge scopul răspunderii penale. De asemenea, s-a avut în vedere și gradul de pericol social concret al faptei, sens în care se observă că inculpatul a condus autoturismul autoutilitara marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, pe un drum cu o circulație destul de intensă, și având în autovehicul încă doi pasageri, deși știa că nu deține permis de conducere, chiar dacă anterior a mai fost judecat și condamnat, pentru o faptă similară, prin Sentința penală nr. 101/07.03.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva sentinței Judecătoriei D. a declarat apel inculpatul B. I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare se arată că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat întrucât nu el a condus autoturismul ci o altă persoană, și că el împreună cu șoferul și cu pasagerii din autoturism staționau pe marginea șoselei în momentul în care s-a deplasat spre ei un echipaj al poliției.
Consideră că declarația martorului Ș. I. dată în fața instanței corespunde adevărului și că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția sa.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată orientată spre minimul general al pedepsei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființarea acesteia.
Instanța de fond, analizând întregul material probator de la dosar, a reținut în mod întemeiat vinovăția inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție la data de 10.12.2011, cu declarația martorului I. I. și declarațiile agenților de poliție lazeu F. M. și C. S. care au fost audiați în calitate de martori.
De menționat că, la data la care inculpatul a fost depistat conducând autoturismul fără a poseda permis de conducere, acesta a dat o declarație în fața organelor de poliție recunoscând infracțiunea.
La fel, la acel moment, și cei doi martori care se aflau în autoturismul condus de inculpat, în calitate de pasageri, Ș. M. și I. I., au susținut aceiași variantă, respectiv că la volanul autoturismului cu care s-au deplasat din localitatea Liebling spre Jebel până la locul unde s-au întâlnit cu un echipaj de poliție, se afla inculpatul.
Este adevărat că ulterior, în timpul cercetărilor penale inculpatul și martorul Ș. M. au declarat că de fapt autoturismul a fost condus de martorul I. I., însă instanța de fond în mod întemeiat a înlăturat aceste declarații care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, mai ales că inculpatul, fiind testat cu testul poligraf, s-a dovedit că nu a fost sincer atunci când a afirmat că nu el a fost cel care a condus autoturismul iar martorul Ș. M. nu a prezentat un argument plauzibil care să justifice schimbarea declarației în același moment în care și inculpatul a făcut la fel.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile generale prev. de art.72 Cp, având în vedere pericolul social al infracțiunii, circumstanțele și împrejurările în care aceasta a fost comisă, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, însă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită anterior, se impune, în conformitate cu prevederile art. 83 Cp din anul 1969, executarea și a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând a se executa pedeapsa totală de 2 ani închisoare.
Prin urmare, apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art. 275 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva Sentinței penale nr. 95/2015 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitive.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./30.06.15
Tehnored. C.I./14.07.15
PI. – C. M. – J. D.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 193/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 808/2015.... → |
|---|
