Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-10-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 193/CO
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. I.
Grefier V. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul condamnat U. D., împotriva sentinței penale nr. 298 din 27.08.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul condamnat personal aflat în stare de detenție, asistat de avocat desemnat din oficiu S. C. din Baroul T. – cu delegație la dosar.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul desemnat din oficiu depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie.
Contestatorul precizează că a formulat contestației pentru a fi exonerat de la plata amenzii judiciare la care a fost obligat de instanța de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulată în cauză.
Avocatul desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, și în consecință exonerarea contestatorului de la plata amenzii judiciare aplicată de instanța de fond.
Procurorul solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și menținerea sentinței penale contestate ca fiind temeinică și legală, apreciază că amenda judiciară corect a fost aplicată contestatorului.
Contestatorul condamnat, în ultimul cuvânt arată nu a formulat contestația la executare cu rea credință și solicită admiterea contestației și exonerarea sa de la plata amenzii judiciare aplicată de instanța de fond.
C.,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 298 din 27.08.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în baza art. 67 alin. 5 Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de persoana condamnată U. D., împotriva judecătorului.
În baza art. 599 alin. 5 Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de persoana condamnată U. D., CNP_, fiul lui G. și F., ns. 05.05.1979 în localitatea Studina, jud.O., deținută în P. A.,.
În baza art. 283 alin. 4 lit. „N” Cod procedură penală, a aplicat persoanei condamnate U. D., cu datele de identificare de mai sus, amenda judiciară în cuantum de 5 000 (cinci mii) lei, pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale sub aspectul introducerii de cereri repetate cu obiect identic.
În baza art. 398 și art. 275 alin. (2) Cod procedură penală a obligat persoana condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 130 lei, în contul doamnei avocat Baiduca D. C. C., cu titlul de onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 08.07.2015, persoana condamnată U. D., deținută în P. A., a formulat contestație la executare cu privire la pedeapsa ce o execută.
În motivarea cererii a arătat că se impune reanalizarea situației sale juridice, în sensul de a i se deduce din pedeapsă, un număr de 117 zile închisoare executate, solicitând instanței să facă demersuri pentru a obține fișa de antecedente penale pentru a dovedi cazul de contestație pe care își întemeiază cererea.
Analizând cererea formulată, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 231/06.07.2001 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosar 4462/2001, definitivă prin neapelare, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 386 din 1 august 2001, i-a fost aplicată persoanei condamnate U. D. deținut din P. A., pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei principale,
După modificările legislative survenite la data de 1 februarie 2014, situația persoanei condamnate a fost reanalizată, prin sentința penală nr. 297/03.02.2014 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 206/CO din 02.04.2014 a Curții de A. Timișoara, fiind admisă sesizarea Comisiei din P. A. constituite în baza H.G. nr. 836/2013, dispunându-se executarea unei pedepse rezultante de 23 ani închisoare și totodată, în baza art. 6 alin. 6 din Cod penal, a fost redusă pedeapsa complementară, de la 10 ani, la 5 ani. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 386/01.08.2001 al Tribunalului Dâmbovița și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform prezentei hotărâri.
În dosarul nr._/55/2012 același contestator a înregistrat la Judecătoria A. o cerere pentru deducerea pedepsei executate în perioada 25.03.1996 – 25.06.1996 pe când acesta era minor. Prin sentința penală nr. 2077/22.08.2012, Judecătoria A. și-a declinat competența în favoarea Tribunalului A.. T. A., prin sentința penală nr. 394/09.10.2012, pronunțată în același dosar, a respins contestația la executare, reținând în considerentele sale că perioada la care face referire contestatorul nu se regăsește în durata arestării preventive sau a unei pedepse executate dintre pedepsele ce au făcut obiectul contopirii prin sentința penală nr. 231/06.07.2001 a Tribunalului Dâmbovița, în executarea căreia se afla. Prin decizia penală nr. 1677/R din 05.12.2012, pronunțată în același dosar, C. de A. Timișoara a respins recursul împotriva sentinței penale a Tribunalului A..
Față de obiectul prezentei cauzei, s-a constatat că există identitate de cerere și persoană între prezentul dosar și dosarul_/55/2012, cererea condamnatului primind anterior o soluționare definitivă, intrată sub puterea autorității de lucru judecat, fapt ce face ca cererea ce formează obiectul prezentei cauze să apară ca inadmisibilă, în condițiile art. 599 alin. 5 Cod procedură penală.
Văzând totodată că contestatorul și-a susținut cererea chiar și după ce instanța i-a adus la cunoștință identificarea dosarului nr._/55/2012, în condițiile art. 283 alin. 4 lit. n Cod procedură penală, instanța a constatat că prin înregistrarea prezentei cereri contestatorul a săvârșit un abuz de drept, exercitându-și cu rea credință drepturile procesuale și procedurale avute, prin înregistrarea în mod repetat de cereri cu același obiect. Mai mult, după ce anterior i-a fost restituită cererea de către T. A., cu mențiunea de a face dovada executării pedepsei la care face referire (f. 3 dosar), condamnatul a insistat în a-i fi înregistrată cererea (f. 2 dosar), cunoscând în mod cert că cererea sa fusese soluționată anterior fapt ce denotă în mod evident reaua credință a condamnatului.
Față de gravul abuz procesual săvârșit de către condamnat, prin prisma motivelor de mai sus, reținând că acesta nu poate invoca lipsa cunoștințelor juridice, fiind asistat pe parcursul procedurilor judiciare de către avocat din oficiu, i s-a aplicat acestuia o amendă judiciară în cuantum de 5.000 lei.
Ca o consecință a respingerii cererii, în baza art. 398 și art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, a obligat persoana condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Condamnatul a fost asistat de avocat din oficiu, astfel că, în baza art. 272 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 130 lei, în contul doamnei avocat Baiduca D. C. C., cu titlul de onorariu avocat din oficiu.
Împotriva acestei sentințe, atât sub aspectul respingerii contestației la executare cât și sub aspectul sancționării cu amendă judiciară, a declarat contestație, în termenul legal, condamnatul U. D..
Motivele scrise sunt atașate la dosar (f. 4, 5), iar susținerile orale sunt consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Contestația este fondată, în parte, pentru următoarele considerente:
În ce privește fondul contestației la executare, C. observă că numitul U. D. a fost arestat preventiv în perioada 25.03 – 23.07.1996 în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 679/1996 al Judecătoriei Corabia (conform fișei de cazier – f. 19 dosarul primei instanțe).
Pe de altă parte, infracțiunile care au făcut obiectul dosarului nr. 679/1996 al Judecătoriei Corabia (violare de domiciliu și furt calificat) nu sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 23 ani închisoare (în executarea căreia se află în prezent).
În această situație nu există temei legal pentru computarea din pedeapsa de 23 ani închisoare a intervalului 25.03 – 23.07.1996.
C. observă că persoana condamnată a formulat anterior o cerere identică (pentru exact același motiv faptic), soluționată pe fond, definitiv – prin Sentința penală nr. 394/09.10.2012 a Tribunalului A., Secția penală (dosar nr._/55/2012), definitivă prin respingerea recursului declarat de condamnat (Decizia penală nr. 1677/R/05.12.2012 a Curții de A. Timișoara, Secția penală)
În această situație, în mod corect prima instanță a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a prezentei contestații la executare (întrucât există tripla identitate –persoană, temei legal, motive și apărări, conform art. 599 alin. (5) Cpp).
În ce privește sancțiunea amenzii judiciare, C. apreciază că, deși soluția amendării contestatorului este legală (fiind incident art. 283 alin. (4) lit. n) Cpp), cuantumul amenzii stabilită de prima instanță (5.000 lei – maximul prevăzut de lege) este excesiv, motiv pentru care va fi admisă contestația persoanei condamnate și redusă amenda la suma de 800 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va admite contestația declarată de condamnatul U. D. împotriva Sentinței penale nr. 298/27.08.2015 pronunțată de T. A., Secția penală în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința contestată, numai sub aspectul cuantumului amenzii judiciare aplicate contestatorului U. D..
Rejudecând în aceste limite, va reduce cuantumul amenzii judiciare aplicate contestatorului U. D. de la 5000 lei la 800 (opt sute) lei.
Va menține în rest sentința contestată.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura contestației vor rămâne în sarcina acestuia.
Va dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2) lit. a) Cod procedură penală admite contestația declarată de condamnatul U. D. împotriva Sentinței penale nr. 298/27.08.2015 pronunțată de T. A., Secția penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința contestată, numai sub aspectul cuantumului amenzii judiciare aplicate contestatorului U. D..
Rejudecând în aceste limite, reduce cuantumul amenzii judiciare aplicate contestatorului U. D. de la 5000 lei la 800 (opt sute) lei.
Menține în rest sentința contestată.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura contestației rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.10.2015.
Președinte,
F. I.
Grefier,
V. R.
Red.F.I./05.10.2015
Tehnored.V.R./2 ex./27.10.2015
T. A.
Judecător F. M. D.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 644/2015.... → |
|---|
