Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 208/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-02-2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 208/A
Ședința publică de la 17 februarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea, apelului declarat de inculpatul M. T. Z. împotriva sentinței penale nr. 3049 din data de 07.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
Dată fără citarea părților.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 09.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 17 februarie 2016, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
C.
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3049 din data de 07.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 386 C.proc.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului M. T. Z., de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin.1 în infracțiunea prev. de art. 335 alin.2, teza finală C.pen.
În baza art. 396 alin. 1, alin.4 C. proc. pen, raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1(un) an închisoare în sarcina inculpatului M. T. Z., cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1, alin.4 C. proc. pen, raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1(un) an și 4(patru)luni închisoare în sarcina inculpatului M. T. Z., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin.1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin.1, art. 39 alin.1 lit. a C.pen., a fost contopită pedeapsa cea mai grea stabilită în cauză, aceea de de 1(un) an și 4(patru)luni închisoare cu o treime din cealaltă pedeapsă supusă contopirii, respectiv cu 4(patru) luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare.
În baza art. 83 alin. 1, alin.3 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2(doi) ani, stabilit în condițiile art. 84 C. pen. și calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul urmând să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune T. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune T..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Timișoara nr. 9786/P/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 10.05.2015 sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul M. T. Z. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea are. 38 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut în fapt că la data de 26.07.2014 inculpatul M. T. Z. a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare 01 MO 6164 pe . Timișoara, având o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge la proba de sânge recoltată și fără a deține permis de conducere.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii din data de 26.07.2014 ; rezultat testare etilotest din 26.07.2014 ; cerere de analiză, proces-verbal de prelevare ; buletin de examinare clinică ; declarație martor S. C. C.; declarație martor Hambaras I. A.; adresă Instituția Prefectului Județului T. nr._/05.09.2014; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.367/A/29.07.2014; fișă cazier inculpat.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29.07.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul nu a solicitat judecarea cauzei pe procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.
În faza cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: în temeiul art. 378 Cod Procedură Penală a fost audiat inculpatul (declarație f. 51).
Prima instanță, în temeiul art. 100 alin. 2 Cod Procedură Penală a administrat proba cu înscrisuri: cazierul inculpatului (f. 23-24, f. 45-46) și cu înscrisurile depuse la dosar de către inculpat: „permis al celui ce învață” (f. 19-20),
Prin încheierea de ședință din data de 15.10.2015, în temeiul art. 374 alin. 7 Cod procedură penală au fost încuviințate probele administrate în faza de urmărire penală și nu s-a dispus readministrarea lor; a fost încuviințată proba solicitată de inculpat prin avocat B. V. de calcul retroactiv a alcoolemiei, impunându-se stabilirea alcoolemiei la momentul opririi inculpatului în trafic și a fost efectuată adresă către IML Timișoara în vederea efectuării unei expertize de calcul retroactiv a alcoolemiei prin care să se stabilească gradul de alcoolemie a inculpatului la data de 26.07.2014, ora 04,15, în raport de actele dosarului și de asemenea a fost efectuată adresă către Autoritatea Siguranței Rutiere din Irlanda – la care s-a atașat copia permisului inculpatului de la fila 20-pentru a comunica natura juridică a permisului de conducere eliberat de autoritățile irlandeze inculpatului, respectiv dacă permisul în cauză îi conferă inculpatului dreptul de a conduce autovehicule iar dacă există restricții care sunt acestea și să se precizeze dacă permisul astfel eliberat este valabil și pe teritoriul altor state sau doar în Irlanda.
IML Timișoara, prin adresa nr. 2238/28.10.2015 a comunicat că, deoarece inculpatului i s-a prelevat decât o singură mostră de sânge, nu se poate efectua calculul retroactiv al alcoolemiei (f. 57).
Autoritatea Siguranței Rutiere din Irlanda, prin adresa f. 58-59, tradusă la fila 66, a comunicat că permisul emis pentru inculpatul M. T. Z. este emis acestuia în calitate de cursant pentru a-i da posibilitatea să învețe să conducă și este valid doar în Irlanda.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 26.07.2014, organele de cercetare penală ale IPJ T.– Serviciul Rutier au fost sesizate cu privire la producerea unui accident de circulație pe . mun. Timișoara, la intersecția cu . deplasării la fața locului, au fost identificate autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare 01 MO 6164, condus de către inculpatul M. T. Z., care, în urma accidentului a suferit vătămări corporale, precum și autoturismul marca Skoda O., cu număr de înmatriculare_, condus de către numitul S. C.. În urma testării cu aparatul alcooltest a celor doi conducători auto, s-a constatat că numitul M. T. Z. prezenta o alcoolemie de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care s-a procedat la conducerea acestuia la Spitalul Clinic Municipal Timișoara unde, în urma prelevării probei biologice, s-a stabilit că la data de 26.07.2014 la ora 07:00, acesta avea o alcoolemie de 1,10 g/l. Din declarația conducătorului auto M. T. Z., coroborată cu verificările efectuate în cauză a rezultat că acesta nu poseda, la data menționată, permis de conducere.
Audiat în cursul urmăririi penale în calitate de suspect și mai apoi de inculpat, sus-numitul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa. În fața instanței de fond însă, acesta și-a modificat poziția procesuală susținând, în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, că nu se face vinovat de comiterea acesteia, alcoolemia reală situându-se sub limita pentru care fapta este incriminată. Cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, inculpatul a precizat, cu ocazia aceleiași declarații, că beneficiază de permis de conducere eliberat de către autoritățile irlandeze, apreciind că acesta îi conferă dreptul de a conduce pe teritoriul României.
Procedând la analiza și evaluarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța de fond a reținut că starea de fapt, așa cum a fost descrisă anterior, este confirmată de probele administrate în cauză. Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 334 alin.1 C.pen., prima instanță a reținut atât declarația inculpatului din cele două faze procesuale, din care rezultă că acesta nu avea permis de conducere eliberate de către autoritățile române, cât și adresa Instituției Prefectului Județului T. nr._ din 05.09.2014, ce confirmă această situație (f.27 u.p.), la care se adaugă răspunsul autorităților rutiere irlandeze(f.58-61, 65-66), potrivit căruia permisul irlandez de cursant, eliberat de către acestea inculpatului (f.19-20) este valid doar la nivel național, fiind emis doar pentru a-i da posibilitatea inculpatului să învețe să conducă.
Cât privește infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin.1 C.pen., reținută în sarcina inculpatului prin actul de inculpare, prima instanță a considerat că fapta în discuție a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil. În acest context, a fost înlăturată apărarea promovată de către inculpat în faza de judecată (f.51), apreciată ca fiind o apărare pro-causa, astfel că s-a dat eficiență declarațiilor date de către acesta în cursul urmăririi penale (f.31-32, 34 u.p.), ce se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
Instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor S. C. C. (f.35) și Hambaras I. A.(f. 36 u.p.)-probe necontestate de către inculpat conform art. 374 alin.7 C.proc.pen.- care relevă faptul că după accidentul rutier produs în jurul orei 04:00 în dimineața zilei de 26.07.2014, inculpatul M. T. Z. era incoerent în exprimare și emana un puternic miros de alcool. Buletinul de examinare clinică (f.24 u.p.) emis cu ocazia examinării inculpatului de către cadrele medicale din cadrul Spitalul Clinic Municipal Timișoara au confirmat prezența elementelor clinice sugestive urmare a unui consum recent de băuturi alcoolice, aspecte ce se coroborează cu rezultatul aparatului alcoolest, efectuat la 26.07.2014, ora 04:28, precum și cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.367/A din 29.07.2014 (f.22) ce a relevat faptul că inculpatul M. T. Z. avea, la data de 26.07.2014 la ora 07:00 o alcoolemie de 1,10 g/l.
Cât privește valoarea probatorie a acestei din urmă probe prin raportare la Decizia nr. 732/16.12.2014 a Curții Constituționale a României, s-a reținut, sub un prim aspect că prin încheierea din data de 29.07.2015, a judecătorului de cameră preliminară, rămasă definitivă, s-a constatat legalitatea celor două probe antemenționate (proces verbal de recoltare probe biologice și buletin de analiză toxicologică).
Pe de altă parte, s-a impus a fi făcute câteva precizări legate de necesitatea prelevării a două probe biologice, astfel cum s-a susținut de către inculpat, în contextul Deciziei sus-amintite, dar și prin raportare la modificările legislative intervenite cu referire la Ordinul MSP ce conține reglementări în această materie.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 C. pen., fapta reținută în sarcina sa fiind săvârșită în data de 26.07.2014, așadar după . noului Cod penal din 01.02.2014. Noul Cod penal a preluat reglementarea fostului art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu modificări privind momentul existenței intoxicației cu alcool, acesta fiind momentul prelevării mostrelor biologice.
Pe de altă parte, s-a constatat că normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare privind stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1512 din 12.12.2013 au rămas în continuare în vigoare, până la data de 15.10.2014, prevăzând, la art. 10, că pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta două probe de sânge, la un interval de o oră una față de cealaltă, fiecare probă fiind reprezentată printr-o cantitate de 10 ml sânge.
S-a mai reținut totodată că prin Decizia nr. 3/12.05.2014 a Înaltei curți de Casație și Justiție, privind dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatului alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
S-a constatat așadar că fapta presupus a fi fost comisă de către inculpat și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fost comisă în acest context juridic antemenționat, când practic dubla recoltare nu avea relevanță penală prin raportare la Decizia nr. 3/12.05.2014 antemenționată și la modalitatea de incriminare a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului potrivit art.336 alin.1 C.pen.
Este adevărat că la momentul la care inculpatul a fost oprit în trafic erau încă în vigoare disp.art.10 din OMS 1512/12.12.2013, sus-arătate, necorelate practic cu dispozițiile noului Cod penal, acestea fiind modificate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1192 din 15.10.2014, publicat în Monitorul Oficial la data de 23.10.2014. Astfel, prin această modificare s-a stabilit necesitatea recoltării unei singure mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în acord cu dispozițiile noului Cod penal.
În analiza apărării inculpatului, prima instanță a reținut că prin art. 336 alin. 1 din Codul penal (în reglementarea anterioară Deciziei nr.723/16.12.2014 a Curții Constituționale) s-a stabilit practic un unic moment al determinării îmbibației de alcool în sânge, respectiv momentul prelevarii primei mostre biologice, aspect care însă nu este în contradicție cu dispozitiile din Normele metodologice aprobate prin OMS 1512/12.12.2013, în vigoare la momentul comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului, potrivit cărora pentru determinarea alcoolemiei se impunea recoltarea a doua probe de sânge având în vedere scopul urmărit prin edictarea acestei norme. Astfel, recoltarea a două probe de sânge, în vederea determinării alcoolemiei, a făcut parte din metodologia de stabilire a intoxicației etilice și a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicației (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, în cazul soluției legislative adoptate in vechile dispoziții ale art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep, care stabileau drept moment al consumării acestei infracțiuni momentul conducerii pe drumurile publice. Or, prin modificarea conținutului infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, legiuitorul a urmărit, așa cum rezultă și din expunerea de motive a noului Cod penal, eliminarea posibilității unei recalculări ulterioare a îmbibației de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create de această recalculare, determinate, în principal, de caracterul speculativ și teoretic al acestui tip de expertiza. Este adevărat că prin Decizia nr. 732/16.12.2014 a Curții Constituționale a României, publicată în M. Of. la 24.01.2015, s-a declarat neconstituțională sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336 din Codul penal, însă la momentul comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului, respectiv în data de 26.07.2014, aceste dispoziții erau în vigoare, nepunându-se problema aplicării Deciziei 732/2014 prin prisma art. 5 alin.2 C.pen., ca o lege mai favorabilă.
În noua reglementare legiuitorul a optat sa dea relevanta penala valorii alcoolemiei la momentul prelevarii primei mostre biologice, moment situat in timp imediat, consecutiv actiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul. În acest sens sunt si dispozitiile art. 190 alin. 8 din Codul de procedura penala, care, referindu-se la recoltarea de probe biologice, in cazul infractiunii prevazute in art. 336 alin. 1 din Codul penal, utilizeaza sintagma „în cel mai scurt timp”. În prezenta cauză, inculpatul a fost depistată în trafic și testat cu aparatul etilotest la 26.07.2014, ora 04:28, conform printerului testului cu alcooltestul, iar prelevarea mostrei biologice a avut loc la ora 07:00, intervalul mare de timp între momentul depistării în trafic și momentul prelevări probei biologice datorându-se tocmai acțiunii inculpatului care, urmare a accidentului rutier pe care l-a generat, a fost nevoit a beneficia mai întâi de îngrijiri medicale. S-ar putea pune așadar problema caracterului cert al alcoolemiei rezultate în urma analizei toxicologice, cu atât mai mult cu cât prin adresa nr. 2238/28.10.2015 IML Timișoara a comunicat imposibilitatea efectuării unui calcul retroactiv al alcoolemiei, în considerarea art. 12 din OMSP 1512/2013 și a Hotărârii Consiliului superior al INML București din data de 18.09.2015. S-a cuvenit precizarea că, în acord cu acest din urmă act normativ, estimarea retroactivă a alcoolemiei, prin care s-ar putea aprecia doar o alcoolemie teoretică, nu ar fi admisă decât în situația în care alcoolul s-ar afla în faza de eliminare din organism, situație existentă atunci când consumul de alcool a încetat cu 45 de minute pe stomacul gol, fără conținut alimentar, respectiv cu cel puțin 90 de minute pe stomacul cu conținut alimentar, înaintea evenimentului de trafic ce impune prelevarea mostrei biologice. Or, chiar admițând posibilitatea efectuării unei astfel de estimări, s-a constatat că declarațiile inculpatului cu privire la cantitatea de alcool și intervalul orar în care s-a efectuat acesta au fost lipsite de constanță, așa încât un astfel de calcul ar fi fost oricum imposibil de efectuat. Mai mult, în contextul ratei de scădere a alcoolemiei, de 0,15 g/l, stabilită prin Hotărârea sus-amintită, în situația premisă impusă de aceleași norme-ca alcoolul să se afle în fază de eliminare- alcoolemia teoretică ce s-ar fi stabilit la ora producerii evenimentului rutier ar fi fost cu mult mai mare decât cea buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.367/A/29.07.2014.
În raport de aceste aspecte, prima instanță a considerat că faptele reținute în sarcina inculpatului prin actul de trimitere în judecată, precum și vinovăția acestuia sunt dovedite în totalitate.
În drept, fapta inculpatului M. T. Z. de a conduce pe drumurile publice, la data de 26.07.2014, autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare 01 MO 6164 pe . Timișoara, având o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge la proba de sânge recoltată și fără a deține permis de conducere, constituie infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C.pen și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art.336 alin.1 C.pen, cu aplic. art.38 alin.2 C.pen.
În ceea ce privește cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea prev. de art. 335 alin.1, în cea prev. de art. 335 alin.2, teza finală, Cod penal, instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată. Astfel, acest din urmă text de lege incriminează conducerea fără permis de conducere de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, dar are acest drept pe teritoriul altor state nemebre ale Uniunii Europene sau cu care România nu are încheiate acorduri de reciprocitate. În cazul de față însă, se constată că în baza permisului eliberat de autoritățile irlandeze, inculpatul nu are dreptul de a conduce nici pe teritoriul acestui din urmă stat, fiind vorba despre un permis de cursant, dobândit în baza înscrierii la cursurile școlii de șoferi și eliberat doar pentru a i se da posibilitatea de a învăța să conducă. Față de această situație, în baza art. 386 C.proc.pen., a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.
Având în vedere că faptele au fost comise după . noului Cod penal, la 01.02.2014, prima instanță a avut în vedere disp.art. 3 C.pen., potrivit cărora legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare, așa încât, la alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare, prev. în cuprinsul art. 74 C.pen., raportate în prezenta cauză. În concret, prima instanță a reținut gravitatea infracțiunilor comise prin raportare la nivelul alcoolemiei cu care inculpatul a fost depistat în trafic, dar și prin raportare la pericolul concret creat de acesta, având în vedere că a provocat un accident rutier soldat cu propria vătămare și cu pagube materiale produse unui alt autoturism. De asemenea, au fost avute în vedere nivelul de educație, vârsta, antecedentele penale ale inculpatului, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar (f.23), dar și atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul procesului penal.
Pentru aceste motive, prima instanță a stabilit în sarcina inculpatului M. T. Z. următoarele pedepse:
-1(un) an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 Cod penal.
-1(un) an și 4(patru)luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin.1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin.1, art. 39 alin.1 lit. a C.pen., a contopit pedeapsa cea mai grea stabilită în cauză, aceea de 1(un) an și 4(patru)luni închisoare cu o treime din cealaltă pedeapsă supusă contopirii, respectiv cu 4(patru) luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, prima instanță a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, prima instanță a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat este inferior celui de 7 ani închisoare prevăzut de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii sale la răspundere penală.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1, alin.3 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2(doi) ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul urmând să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune T. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune T..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art.274 alin.1 C. proc. pen., reținând culpa procesuală a inculpatului în declanșarea procesului de față, s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 3049 din 07.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, a declarat apel inculpatul M. T. Z.. Apelul a fost susținut oral la termenul de judecată din data de 09.02.2016 de apărătorul ales al inculpatului, avocat B. V., care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen, în art. 335 alin. 2 Cod penal, și achitarea pentru fapta prevăzută de art. 336 C.pen..
În motivare a arătat că solicită schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din conducerea unui vehicul fără permis de conducere în fapta prev. de art. 335 alin. 1 C. pen.- în fapta ărev. De art. 3345 alin. 2 Cod penal, conducerea unui vehicul cu un permis nerecunoscut în România, motivat de faptul că, în Convenția de la Viena încheiată în 1968 art. 41 se prevede că statele sunt obligate să recunoască permisele emise de entitățile competente ale altor state. Cu privire la fapta prevăzută de art. 336 C.pen., solicită achitarea inculpatului din lipsă de probe, arătând că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 4.20, iar recoltarea de probe biologice s-a făcut la ora 7.00, astfel că din probe nu rezultă cu exactitate alcoolemia avută în sânge de inculpat, nu se poate stabili dacă conducerea s-a făcut cu o îmbibație mai mare de 0,80 g%o.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată că apelul formulat inculpatul M. T. Z. este nefondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
C. apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, faptele au fost comise cu forma de vinovăție cerută de textul de încriminare, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa.
Din probatoriul administrat rezultă că în data de 26.07.2014, organele de cercetare penală ale IPJ T.– Serviciul Rutier au fost sesizate cu privire la producerea unui accident de circulație pe . mun. Timișoara, la intersecția cu . poliție s-au deplasat la fața locului, în jurul orei 04:15, unde au fost identificate autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare 01 MO 6164, condus de către inculpatul M. T. Z., care, în urma accidentului a suferit vătămări corporale, precum și autoturismul marca Skoda O., cu număr de înmatriculare_, condus de către numitul S. C..
Atât inculpatul M. T. Z. cât și celălalt conducător auto numitul S. Coprnel au fost testați cu aparatul alcooltest. În urma testării s-a constatat că inculpatul M. T. Z. prezenta o alcoolemie de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Municipal Timișoara pentru a i se recolta probe biologicev și pentru a i se acorda îngrijiri medicale, acesta fiind rănit ca urmare a accidentului.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 367/A/29.07.2014, la data de 26.07.2014 la ora 07:00, inculpatul avea o alcoolemie de 1,10 g/l.
Din adresa Instituției Prefectului Județului T. nr._ din 05.09.2014 rezultă că inculpatul M. T. Z. nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere. Și inculpatul a recunoscut că deține permis de conducere.
Faptele inculpatului M. T. Z., așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicol sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal și conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale în calitate de suspect și mai apoi de inculpat, inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa. În fața instanței de fond însă, acesta și-a modificat poziția procesuală susținând, în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, că nu se face vinovat de comiterea acesteia, alcoolemia reală situându-se sub limita pentru care fapta este incriminată. Cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, inculpatul a menționat că beneficiază de permis de conducere eliberat de către autoritățile irlandeze.
În apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din fapta de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal în fapta prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. Cu privire la fapta prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, conducerea unui autovehicule sub influența alcoolului, a solicitat achitarea.
Solicitările inculpatului sunt nefondate pentru următoarele:
Cu privire la infracțiunea de conducere a unui autovehicule sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, din probele administrate în cauză rezultă că aceasta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit proceselor verbale de sesizare din oficiu și de cercetare la fața locului, evenimentul rutier a avut loc în data de 26.07.2014, în jurul orei 04:15. În intervalul orar 04:15 – 04:30 inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, constatându-se că prezenta o alcoolemie de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Fiind audiat în calitate de suspect în data de 11 martie 2015, inculpatul a declarat că în data de 27.07.2014, în jurul orelor 00:30, a consumat 200 ml whisky cu gheață și lămâie la birtul Ankara din Timișoara, unde a stat până în jurul orelor 4:00. Această declarație a fost menținută când a fost audiat în calitate de inculpat în data de 12.03.2015.
Din declarațiile martorilor S. C. C., conducătorul autovehiculului marca Skoda O., cu număr de înmatriculare_, și Hambaras I. A., care era în mașină cu primul, rezultă că în data de 26.07.2014, în jurul orelor 04:00, după accident au coborât din autoturismul Skoda și au mers la conducătorul autovehicului Audi, care era singur în mașină, au văzut că mișcă, mirosea foarte puternic a alcool și vorbea incoerent.
Este adevărat că inculpatului i s-a recoltat o singură probă de sânge la mai mult de două ore jumătate după accident, însă dacă la ora 7:00 avea o alcoolemie peste limita legală, respectiv de 1,10 g/l, la ora producerii evenimentului rutier, 04:15, gradul de alcoolemie era și mai mai mare, acesta fiind în scădere potrivit Hotărârii Consiliului superior al INML bucurești din data de 18.09.2015.
Prin urmare, solicitarea de achitare a inculpatului este nefondată.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, C. constată că și aceasta este neîntemeiată, în mod corect fiind respinsă și de prima instanță.
Din declarațiile inculpatului din cele două faze procesuale și adresa Instituției Prefectului Județului T. nr._ din 05.09.2014, rezultă că acesta nu avea permis de conducere eliberat de către autoritățile române.
Prin răspunsul de la filele 65 - 66 dosar fond, s-a învederat de autoritățile rutiere irlandeze că inculpatul M. T. Z. este posesorul unui permis irlandez de cursant în baza dosarului de înscriere la cursurile școlii de șoferi nr._. Aceste permise sunt emise de autoritățile irlandeze cursanților școlii de șoferi pentru a le da posibilitatea acestora să învețe să conducă și sunt valide numai la nivel național, în Irlanda. De aici rezultă că permisul deținut de inculpat nu îi conferă dreptul de a conduce, ci fiind un permis de cursant îi dă doar posibilitatea să învețe să conducă ca urmare a înscrierii la cursurile școlii de șoferi.
Ca atare, fapta comisă de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal și nu a faptei de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal.
În ce privește individualizarea pedepsei, C. apreciază că prima instanță a făcut o individualizare corectă, ținând cont de dispozițiile art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptelor săvârșite, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea acestei fapte, valoarea alcoolemiei, urmare a evenimentului rutier inculpatul a suferit vătămări și a produs mpagube materiale celuilalt autoturism, ora la care a fost săvârșită fapta, ceea ce denotă dispreț din partea inculpatului față de valorile sociale ocrotite. Totodată s-a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine oscilantă cu organele judiciare, antecedentele penale ale inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, care nu atrag însă starea de recidivă.
Prin urmare, pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, compusă din pedepsele de 1 an închisoare și 1 an și 4 luni închisoare stabilite în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui vehicol sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
În ce privește modalitatea de individualizare a executărării pedepsei, C. constată că în mod corect a reținut instanța de fond că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal, și, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pe o durată determinată. Prin urmare, în mod judiciaos instanța de fond a amânat pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului pe un termen de supraveghere de 2 ani, cu respectarea măsurilor și obligațiilor impuse potrivit art. 85 Cod penal.
Ca atare, în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpatul M. T. Z., împotriva sentinței penale nr. 3049 din 07.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ ca nefondat și va menține sentința atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de inculpatul M. T. Z., împotriva sentinței penale nr. 3049 din 07.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, ca nefondat.
Menține sentința atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.02.2016.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red.D.V./25.02.2016
Tehnored. A.S./19.02.2016/4ex
J. Timișoara: M. A. A.
| ← Extrădare pasivă. Legea 302/2004. Sentința nr. 41/2016.... | Favorizarea făptuitorului. Art.269 NCP. Sentința nr. 38/2016.... → |
|---|
