Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 444/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 444/A
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul E. I. împotriva sentinței penale nr. 324/19.02.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales D. N..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială, motivele apelului și probe cu înscrisuri și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și urmare rejudecării, renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment conform dispozițiilor art. 80, 91 C.p. cu atenționarea inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care s-ar expune dacă va mai comite infracțiuni. Apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este necorespunzătoare, raportat la probele existente la dosar, fără să se țină seama de persoana inculpatului și modalitatea de săvârșire a faptei. Arată că din ansamblul probator administrat rezultă că fapta săvârșită are o gravitate redusă și nu a avut urmări, inculpatul absolvise cursul de legislație rutieră, este căsătorit și are 2 copii în întreținere, astfel că aplicarea unui avertisment ar fi direct proporțională c u fapta săvârșită și persoana inculpatului.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de prima instanță, care a fost clementă în privința sancțiunii penale aplicată inculpatului, care a condus fără permis un autoturism.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, întrucât a recunoscut și regretat fapta comisă și are 2 copii minori în întreținere.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 324/19.02.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._, în baza art. 396 alin. 1, alin.4 C. proc. pen, cu aplic.art. 396 alin.10 C.proc.pen., raportat la art. 83 C. pen., cu aplic.art.5 C.pen., s-a stabilit pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare în sarcina inculpatului E. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 C.pen, cu aplic.art. 5 C.pen.
În baza art. 83 alin. 1, alin.3 C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M. la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune M..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara înregistrat la data de 10.12.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului E. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 Rep. (actualul art.335 alin.1 din NCP).
În fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că, în data de 16.12.2013, în jurul orelor 20:45, inculpatul E. I. a condus autotutilitara marca F. Ducato, cu nr. de înmatriculare_ pe Autostrada A1, tronsonul DN 6- DN 7, pe Calea nr. 2 dinspre A. înspre Timișoara, la km. 510+000, fără ca acesta să posede permis de conducere.
În vederea justei soluționări a cauzei, din oficiu instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri, fiind înaintată la dosar fișa de cazier a inculpatului.
Prin încheierea camerei de consiliu din 22.01.2015 instanța a constatat, în procedura camerei preliminare, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara, precum și legalitatea probelor, a actelor de urmărire penală și a urmăririi penale efectuate în cauză.
În fața instanței inculpatul a precizat, la termenul de judecată din 19.02.2015, că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza art. 374 CPP, cererea acestuia fiind admisă având în vedere declarația dată în fața instanței.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut aceiași situație de fapt, respectiv că, în data de 16.12.2014, în jurul orelor 08.30, organele de poliție din cadrul IGPR- Biroul de Poliție Autostrăzi Vest, au identificat pe inculpatul E. I. conducând autotutilitara marca F. Ducato, cu nr. de înmatriculare_, pe Autostrada A1, tronsonul DN 6- DN 7, pe Calea nr. 2 dinspre A. înspre Timișoara, la km. 510+000, fără ca acesta să posede permis de conducere.Astfel, procedându-se la efectuarea de verificări în baza de date, s-a stabilit că inculpatul E. I. nu posedă și nu a posedat vreodată permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicul, aspect ce rezultă și din adresa nr._/18.04.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule M..
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că s-a urcat la volanul autoturismului în discuție, pe care tocmai îl achiziționase în ziua respectivă, urmând a se deplasa porțiunea de drum Orțișoara-Remetea M.. Deși conștient de faptul că nu poseda permis de conducere, inculpatul a apreciat că fapta sa nu este gravă având în vedere că la momentul respectiv urmase deja cursurile aferente obținerii permisului de conducere, considerând astfel că nu pune în pericol siguranța circulației.Atitudinea inculpatului, de recunoaștere și regret a comiterii faptei reținute în sarcina sa a fost menținută și în fața instanței de judecată, când a solicitat judecarea sa în baza procedurii de recunoaștere a învinuirii.
Procedând la analiza și evaluarea probelor administrate în cauză, instanța reține că starea de fapt, așa cum a fost descrisă anterior, este confirmată de probele administrate în cauză, iar fapta reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia au fost dovedite în totalitate.
În drept, fapta E. I., care în data de 16.12.2013, în jurul orelor 20:45 a condus autotutilitara marca F. Ducato, cu nr. de înmatriculare_ pe Autostrada A1, tronsonul DN 6- DN 7, pe Calea nr. 2 dinspre A. înspre Timișoara, la km. 510+000, fără ca acesta să posede permis de conducere, constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 C.pen, cu aplic.art. 5 C.pen
Prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, instanța a constatat că sub raportul naturii pedepsei și a limitelor de pedeapsă nu există modificări în noua lege penală față de reglementarea anterioară, așa încât instanța de fond a analizat modalitățile de individualizare a executării pedepsei.
Sub un prim aspect, având în vedere cererea formulată de către inculpat, prin apărător, de renunțare la aplicarea pedepsei, instanța a apreciat că, având a analiza cele două instituții similare (art. 18 ind.1 C.pen.1969, respectiv art. 80 din noul Cod penal), mai favorabilă pentru inculpat ar fi legea veche, dat fiind faptul că vechea reglementare nu instituie limite ale pedepsei legale pentru aplicabilitatea sa, iar aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ este facultativă, iar nu obligatorie ca în noua lege. Pe de altă parte, instanța a apreciat însă că niciunul din textele de față nu își găsește aplicare în cauză în contextul în care fapta comisă de acesta nu poate fi apreciată ca fiind de o gravitate redusă, respectiv lipsită de pericol social. Astfel, chiar dacă, în concret, conducerea, de către inculpatul E. I., a autoutilitarei anterior arătate, pe un drum public, fără a poseda permis de conducere nu a produs o modificare negativă în realitatea exterioară, este cunoscut că în cazul acestui tip de infracțiuni urmarea imediată se concretizează în starea de pericol, inerentă acțiunii conducătorului auto, pentru siguranța circulației și a celorlalți participanți la trafic. Faptul că, anterior acestui moment, inculpatul urmase cursurile de pregătire pentru susținerea examenului în vederea obținerii permisului de conducere nu răpește din gravitatea faptei, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din însăși declarația inculpatului, acesta nu a promovat examenul scris pe care l-a susținut în acest scop, fapt ce vine să confirme că inculpatul nu avea, la momentul surprinderii sale în trafic, pregătirea necesară pentru a conduce un vehicul pe drumurile publice.
Revenind la analiza disp.art. 5 C.pen., instanța a apreciat că, sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei mai favorabile pentru inculpat sunt dispozițiile art.83 C.pen. ce reglementează amânarea aplicării pedepsei, prin raportare la durata mai redusă a termenului de încercare, dar și la efectele prev.de art. 90 C.pen., text ce stabilește că persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, aspect analizat și prin raportare la faptul că la data de 17.02.2015 inculpatul a obținut permisul de conducere aferent categoriilor AM, B, B1.
Astfel, la alegerea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare ,prev. în cuprinsul art. 74 C.pen., raportate în prezenta cauză, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. În concret, instanța reține gravitatea infracțiunii comise, prin raportare modul comiterii acesteia, dar și conduita sa în cursul procesului penal, acesta colaborând cu organele judiciare și recunoscând fapta comisă în sarcina sa, reușind totodată să se conformeze normelor de conduită încălcate prin comiterea faptei odată cu dobândirea permisului de conducere.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare; inculpatul, deși a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, această pedeapsă a fost aplicată pentru o faptă comisă în minorat, condamnare pentru care s-a împlinit de altfel termenul de reabilitare ; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Împotriva sentinței penale nr. 324/19.02.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul E. I., apel înregistrat la C. de A. Timișoara la data de 12.03.2015.
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment conform dispozițiilor art. 80,81 C.p. S-a apreciat că hotărârea atacată este nefondată sub aspectul pedepsei, în raport de probatoriul administrat, modalitatea săvârșirii infracțiunii și persoana inculpatului. În acest sens s-a arătat că inculpatul și-a recunoscut vinovăția, nu are antecedente penale, fapta are o gravitate redusă având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, în concret, neexistând urmări, inculpatul este singurul întreținător al familiei, iar la data săvârșirii infracțiunii absolvise cursul de legislație rutieră, în prezent dobândind dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Raportat și la conduita inculpatului avută anterior comiterii infracțiunii, de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse pentru inculpat ar avea consecințe negative, acestuia fiindu-i imposibil de a dobândi un loc de muncă pentru a-și întreține familia.
Analizând apelul declarat de inculpatul E. I. prin prisma motivelor formulate și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, stare de fapt recunoscută de inculpat, care a înțeles să solicite aplicarea dispozițiilor art. 374 și 396 alin. 10 C.p.p.
Inculpatul a solicitat aplicarea dispoziției de renunțare la aplicarea pedepsei, solicitare care nu este în consonanță cu gravitatea faptei. Astfel, potrivit art. 80 C.p.p.: „Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.” J. Timișoara a reținut ca elemente care au justificat soluția adoptată, aceea de amânare a aplicării pedepsei faptul că inculpatul are o conduită bună în societate, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă. Soluția apare ca temeinică în raport cu împrejurarea că inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul deși nu avea dreptul de a conduce ; recunoașterea faptelor era singura conduită procesuală rezonabilă în condițiile în care a fost depistat în trafic de organele de poliție și probele constau în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante coroborat cu adresa Serviciului Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor nr._ din 18.04.2014- fila 14 dosar urmărire penală. Pe de altă parte, se reține că infracțiunea reglementată de art. 335 alin. 2 C.p. este una de pericol, nu implică producerea unei urmări, fiind incriminată datorită pericolului pe care îl prezintă o persoană care nu are dreptul de conducere, dar și lipsei de respect față de măsurile autorităților statului. Astfel, se constată că soluția dispusă de prima instanță nu lipsește textul de incriminare de consecințe juridice câtă vreme nu s-au identificat elemente speciale care să atragă incidența art. 80 C.p. actual.
Referitor la pedeapsa aplicată de către J. Timișoara, instanța de apel constată că acestea respectă exigențele criteriilor de individualizare atât din legea în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și ale celor de la momentul judecării fondului cauzei și a căii de atac. Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Pedeapsa de 10 luni închisoare stabilită de instanța de fond a cărei aplicare a fost amânată este în măsură să satisfacă exigențele scopului pedepsei și să preîntâmpine comiterea de noi fapte de către inculpat, în sarcina căruia au fost instituite în mod judicios obligațiile prevăzute de art.85 alin.1 din Codul penal.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. I. împotriva sentinței penale nr. 324/19.02.2015 pronunțată de J. Timișoara.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. I. împotriva sentinței penale nr. 324/19.02.2015 pronunțată de J. Timișoara.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. 25.04.2015
Tehnored A.J. /2 ex/28.04.2015
Prima instanță: Judec.Timișoara- A. M.
| ← Deturnarea de fonduri. Art.307 NCP. Decizia nr. 433/2015. Curtea... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
