Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-04-2015
Dosar:_
Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 71/CO
Ședința publică din 10 aprilie 2015
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii penale din data de 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul F. I. R., în stare de arest, asistat de avocat ales C. R., în substituirea avocatului K. F..
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror L. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului, avocat C. R. depune delegație de substituire și un set de articole din presă cu privire la spețe similare.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat C. R., solicită admiterea contestației, considerând că prima instanță a avut deja o opinie formată în a-l menține pe inculpat în stare de arest preventiv. Astfel, se arată că în timp ce contestatorul avea cuvântul, judecătorul a dispus grefierului de ședință să emită adresă la Penitenciar pentru studiul dosarului, ceea ce ar echivala cu o antepronunțare. Totodată se mai arată că în motivarea încheierii, prima instanță a arătat că inculpatul nu a manifestat o atitudine de acceptare a faptului că a încălcat prevederile legale, ceea ce ar duce deja la concluzia unei soluții de condamnare, prin urmare, instanța și-a format deja convingerea că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunilor și nu manifestă regret, atâta timp cât însuși inculpatul nu se consideră vinovat. Pe de altă parte, se arată că starea de arest preventiv după trecerea a mai mult de 9 luni de cât a fost luată față de inculpat, nu mai profită nici acestuia și nici bunului mers al procesului penal. De asemenea, se arată că inculpatul nu este acuzat de comiterea unor acte de violențe,nu are antecedente penale, mai sunt de audiat încă doi martori propuși în apărare și de efectuat o expertiză, experții precizând că mai au nevoie de 60 de zile pentru finalizarea acesteia, nejustificându-se menținerea stării de arest a inculpatului în acest răstimp.
Prin urmare, se arată că atâta timp cât inculpatul nu reprezintă pericol social pentru ordinea publică și nu ar avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal, există o expertiză extrajudiciară favorabilă inculpatului, iar față de ceilalți coinculpați s-a dispus măsura controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu, se consideră că nu mai subzistă motivele care au dus la luarea măsurii și orice altă măsură ar satisface scopul preventiv.
Procurorul solicită respingerea contestației, să se constate că înf ața Tribunalului T. cererea nu a fost motivată în sensul de a se arăta împrejurările pentru care se solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv, neindicându-se decât trecerea timpului, iar prima instanță a făcut o analiză a conduitei procesuale a inculpatului și împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor. Se mai consideră că inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare în condițiile în care ceilalți inculpați au declarat în mod amănunțit cum s-au derulat faptele, declarațiile inculpatului fiind contradictorii cu cele ale coinculpaților. Se mai arată și faptul că nu s-a încercat recuperarea vreunei sume de bani din prejudiciul cauzat. Pe de altă parte, se consideră că termenul rezonabil nu a fost depășit, procedura fiind îndelungată doar din vina inculpatului, întrucât martorii nu au fost prezentați de acesta. Se concluzionează astfel, că nu sunt îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o altă măsură.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, avocat C. R., arată că inculpatul nu a avut o atitudine necorespunzătoare, ci doar nu a recunoscut faptele, iar ceilalți coinculpați au declarat în funcție de cum au perceput personal derularea evenimentele. Cu privire la susținerile procurorului în ceea ce privește tergiversarea soluționării cauzei față de lipsa martorilor, se arată că tergiversarea s-a datorat și termenului de 60 de zile solicitat de experți pentru finalizarea expertizei.
Inculpatul F. I. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, arătând că din starea de arest este dificil să-și formuleze o apărare, din moment ce i se permite doar o dată la 6 luni consultarea dosarului, prin urmare nu a reușit să producă probe în apărare, prin urmare consideră că i s-a încălcat astfel dreptul la apărare și prin urmare, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, în baza art. 242 al. 2 C.p.p., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul F. I. R. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă neprivativă de libertate, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul T. a constatat că s-a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpat cu o altă măsură, respectiv arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar, cu motivarea că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, întrucât arestul preventiv în ceea cel privește pe inculpatul F. a devenit o măsură abuzivă, excesivă și în afara oricărui raționament juridic.
S-a reținut că, potrivit art. 242 al. 2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 C.p.p.
Analizând în raport de aceste dispoziții legale precum și a actelor și lucrărilor dosarului cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, formulată în apărarea inculpatului F. I., judecătorul a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 242 alin. 2 C.p.p., pentru a se dispune înlocuirea arestului preventiv în condițiile în care evaluarea tuturor circumstanțelor concrete ale cauzei, precum și atitudinea procesuală a inculpatului nu relevă că ar fi apărut elemente noi de natută a justifica aplicarea unei măsuri preventive mai ușoare astfel că cererea formulată de inculpat apare ca neîntemeiată.
Dimpotrivă, prima instanță a considerat că probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească până la acest moment procesual, denotă că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă fiind îndeplinite și în acest moment cerințele art. 223 C.p.p., atât în ceea ce privește limita de pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare prevăzută pentru faptele pretins a fi comise de către inculpat, cât și persistența în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului F. I. R., acuzat de pretinsa comitere a faptelor de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de spălare de bani, faptă prev. de art.29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art.322 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de uz de fals în formă continuată faptă prev. de art. 323 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., cu aplic. art. 38 C.pen..
S-a reținut că în speță, în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, probele administrate până la acest moment procesual evidențiază natura și gravitatea faptelor pretins a fi fost comise de către inculpat, precum și atitudinea manifestată de inculpat față de faptele comise, acestea fiind elemente din care reiese că și la acest moment procesual persistă starea de pericol pentru ordinea publică astfel că nu se impune aplicarea unei alte măsuri preventive mai blânde.
Astfel, s-a apreciat că natura și gravitatea deosebită a acțiunilor infracționale concrete – așa cum sunt descrise în actul de acuzare și reliefate de probele administrate în dosar, acțiuni pretins a fi desfășurate de inculpatul F. I., precum și puternica rezonanță socială negativă a faptelor de care este acuzat inculpatul, determinată de importanța valorilor și relațiilor sociale periclitate îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopului acestora pot fi garantate numai prin menținerea acestui inculpat sub incidența măsurii arestului preventiv și nu prin luarea unei alte măsuri preventive mai ușoare.
De altfel, s-a considerat că aplicarea în speță a unei alte măsuri mai blânde față de inculpat ar fi de natură să transmită un mesaj negativ opiniei publice, în sensul tolerării de autorități a sustragerii de la plata obligațiilor fiscale chiar în situația unui cuantum însemnat al prejudiciului cu consecința diminuării sumelor colectate la bugetul de stat care susțin îndeplinirea de către stat a obligațiilor asumate față de cetățeni.
Pe de altă parte, prima instanță a constatat că, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție și dreptului la apărare a inculpatului, o examinare sumară cu privire la atitudinea inculpatului față de faptele din dosar și urmările acestora relevă că din atitudinea inculpatului nu ar reieși că acesta ar manifesta vreo atitudine de acceptare a faptului că s-ar fi încălcat prevederi legale și cu atât mai puțin de regret.
Referitor la argumentele invocate de inculpat prin apărător în susținerea cererii de înlocuire a arestului preventiv în sensul că arestul preventiv al inculpatul F. a devenit o măsură abuzivă, excesivă și în afara oricărui raționament juridic, instanța de fond nu și-a putut însuși aceste susțineri întrucât prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei nu pot fi reținute asemenea argumente.
De asemenea, avându-se în vedere considerentele mai sus reținute în raport de care s-a apreciat că durata arestării preventive față de inculpat nu a depășit un termen rezonabil până la acest moment în raport de complexitatea concretă a cauzei, prima instanță a constatat că nu se justifică aplicarea unei alte măsuri preventive mai blânde nici în raport de motivele invocate în apărare - referitoare la termenul de nouă luni al arestării preventive a inculpatului termen despre care s-a susținut că ar fi în afara oricăror cutume și a oricărui tratament onest (cu referire la alte spețe: vameși de la Otopeni care au fost achitați după opt ani de proces și doi ani de arest preventiv, tot în dosar al D.-ului și la un alt dosar în care inculpatul a fost achitat de Înalta Curte, inculpatul fiind ținut în arest preventiv suficient de mult timp încât să i se anihileze orice urmă de demnitate).
Nu au ptut fi reținute ca și argumente care să impună înlocuirea arestului preventiv cu altă măsură mai ușoară nici susținerile făcute în apărarea inculpatului cu referire la alte cauze în care față de alți inculpați s-ar fi dispus măsuri preventive mai ușoare(referirea la cazul șefilor poliției timișene, instrumentat de D. în care după 30 de zile de arest preventiv, s-a dispus de către Curtea de Apel înlocuirea cu arest la domiciliu, iar înainte de epuizarea celor 30 de zile de arest la domiciliu, zilele trecute Curtea de Apel a dispus punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților).
Prima instanță a reținut că apărătorul inculpatului a mai precizat că a adresat cereri comisarului european pentru drepturile omului care i-ar fi răspuns că practica în România este că unul din patru inculpați este arestat înaintea unei hotărâri finale, iar acesta i-a răspuns printr-o scrisoare pe care a făcut-o publică și pe care o depus-o la dosar, însă s-a constatat că această împrejurare precizată în apărarea inculpatului nu poate justifica înlocuirea arestului preventiv cu o măsură mai blândă.
Totodată s-a mai constatat că deși celelalte susțineri în apărarea inculpatul F. în sensul că acesta nu este acuzat de infracțiuni cu violență, că este fără antecedente penale, ar fi elemente care luate în mod singular i-ar putea fi favorabile inculpatului totuși reținându-se că toate aceste elemente nu pot avea un rol atât de însemnat în evaluarea circumstanțelor concrete ale cauzei nefiind de natură a impune o altă măsură preventivă mai blândă.
Pe de altă parte prima instanță a apreciat că nu se justifică aplicarea unei măsuri preventive mai blânde nici în raport de susținerile în apărare cu referire la situația în care o persoană este ținută în arest preventiv până acea persoană va spune ce se dorește și că arestul preventiv se transformă conform deciziei Lettier/Franței într-o anticipare a executării pedepsei.
În ceea ce privește referirile în apărare la jurisprudența europeană cu privire la România(C./România, Scundeanu/României, J./României), hotărâri despre care se susține că vin să confirme încă o dată că această măsură excesivă trebuie să înceteze și la fel cum instanța de contencios european(decizia Livrăr/Belgiei), care obligă jurisprudența națională ca după trecerea unei perioade de timp ca argument suficient, să se oprească asupra unei alte măsuri alternative, tribunalul a apreciat că nu poate fi impusă o altă măsură preventivă mai blândă în condițiile în care prin raportare la toate circumstanțele concrete ale cauzei(mai sus precizate de către instanță), durata măsurii arestului preventiv – de la data de 19.06.2014 până la acest moment procesual, nu încalcă rezonabilitatea măsurii arestării preventive întrucât și în accepțiunea CEDO această durată se interpretează în concret și prin raportare la atitudinea procesuală a părților și cu durata procedurii în fața instanței. În acest sens, s-a constatat că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că și la acest moment procesual se administrează probe în apărarea inculpatului, neputându-se reține vreo tergiversare neîntemeiată conform susținerii făcute în apărarea inculpatului de a se acorda termene zilnice sau săptămânale. S-a considerat că asemenea termene nu pot fi acordate în prezenta cauză în condițiile în care la dosar s-a depus - de către experții desemnați a efectua expertiza cerere de acordare a unui termen mai îndelungat de 60 de zile pentru depunerea lucrării de expertiză invocându-se de către expert complexitatea lucrării și volumul mare al materialului documentar.
De asemenea, s-a apreciat că nu se justifică o altă măsură mai blândă nici față de susținerile în apărarea inculpatului că acesta este absolut convins că va fi achitat într-un final, că există o expertiză extrajudiciară depusă la primul termen de judecată, asupra căreia niciodată nu a făcut nimeni nici o referire în nici o decizie, această expertiză extrajudiciară va fi sau nu confirmată de expertiza judiciară dispusă în cauză. În legătură cu aceste susțineri s-a reținut că la acest moment procesual expertiza extrajudiciară la care se face referire în apărarea inculpatului nu poate înlătura constatarea făcută prin raportul întocmit de către specialistul D. în cursul urmăririi penale. Față de aceste susțineri făcute în apărarea inculpatului instanța de fond a mai reținut că specificul infracțiunilor economice de care este acuzat inculpatul F. I., precum și prorogarea în timp a rezultatului pretinselor acțiuni ilicite dar și complexitatea probatoriului administrat în dosar (inclusiv expertiza contabilă încuviințată la cererea inculpatului și care necesită timp pentru a fi efectuată), se constituie în argumente în sensul că nu este oportună la acest moment procesual aplicarea unei alte măsuri preventive.
În legătură cu susținerile făcute de apărătorul inculpatului F. privind faptul că acesta nu ar fi încercat să-l influențeze pe inculpatul Ilcău întrucât chiar acest inculpat a spus că atunci când a plecat la F. din proprie inițiativă cu tehnica montată pe el, deja a dat declarație la D., prima instanță a considerat că nu prezintă relevanță momentul în care s-ar fi încercat influențarea vreuneia din părțile din dosar, ci doar împrejurarea dacă prin conduita sa inculpatul a întreprins sau nu acțiuni concrete prin care să fi încercat să altereze în vreun fel probatoriul din dosar
Prin urmare, Tribunalul T. a respins cererea formulată de inculpatul F. I. R., prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă neprivativă de libertate, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Împotriva încheierii penale din data de 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ 4, a formulat contestație în termenul legal, inculpatul F. I. R., solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
În motivarea contestației, inculpatul a susținut că soluția judecătorului de fond este nelegală și netemeinică câtă vreme arestul preventiv în cauză este excesiv în raport cu durata de peste 9 luni de zile. Totodată, s-a învederat că în dosar au fost audiați toți martorii acuzării și nu mai există riscul de a se influența cercetarea judecătorească.
Examinând încheierea penală din data de 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu potrivit art. 206 C.pr.pen., instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.164/P/2012 din data de 14.07.2014 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție S. T. Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 15.07.2014 sub număr unic de dosar_ 4, au fost trimiși în judecată inculpatul F. I. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de spălare de bani, faptă prev. de art.29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art.322 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de uz de fals în formă continuată faptă prev. de art. 323 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul P. S. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul Ș. V. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul B. L. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul I. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen. și a inculpatului Ilcău L. T. E. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 19 din OUG nr. 43/2002 și de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen..
Față de inculpatul F. I. Radus-a dispus măsura arestării preventive în data de 18.06.2014, fiind emis de către Tribunalul T. mandatul de arestare preventivă nr. 25/UP/18.06.2014 în dosarul nr._ . Ca atare, inculpatul sus menționat se află în arest preventiv de mai mult de 9 luni de zile.
Din actele dosarului nr._ 4 al Tribunalului T. rezultă că judecata a fost amânată în vederea audierii a doi martori propuși în apărare de către inculpatul F. I. R. și efectuării expertizei financiar contabile; precum și că au fost administrate probele menționate în rechizitoriu.
Potrivit art.242 alin.2 C.pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Conform art. 202 alin. 3 C.p.p.: „Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
În cauză, temeiurile care au condus la luarea măsurii preventive nu au încetat, menținându-se suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani; iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor în care acuzarea susține că a fost comisă, a anturajului și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Astfel, însuși legiuitorul a inclus infracțiunile de genul celor imputate inculpatului în categoria infracțiunilor grave, care pot conduce la luarea măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu. Referitor la starea de pericol pentru ordinea publică, aceasta se menține în continuare, fiind dedusă din: gravitatea faptei, gravitate dedusă din valoarea prejudiciului ce se prefigurează, perioada mare de timp în care se pare că s-a desfășurat, atragerea în această activitate a unui număr mare de persoane, dar și încercarea de a sugera altui inculpat ce declarații să facă sau cum să acționeze astfel încât să se creeze aparența de legalitate de activității. Cu toate acestea, instanța constată că prin durata sa, măsura arestului preventiv a depășit limitele de proporționalitate și că scopul măsurilor preventive, acela de a preîntâmpina o stare de pericol sau posibila îngreunare a bunei desfășurări a procesului, dat fiind stadiul cercetării judecătorești, poate fi atins și prin arestul la domiciliu, nu numai prin cea mai exigentă măsură preventivă. Este adevărat că inculpatul Fit I. R. nu a recunoscut comiterea faptelor, însă instanța apreciază că acest aspect nu poate constitui singurul criteriu în analiza caracterului de necesitate al măsurilor preventive întrucât ar veni în conflict cu dreptul la apărare al inculpatului și prezumția de nevinovăție. Pe de altă parte, nu se poate omite faptul că acuzația vizează și infracțiunea de grup infracțional organizat, că există date că inculpatul ar fi încercat după demararea controalelor fiscale modificare probelor și influențarea poziției procesuale a unui coinculpat, sens în care există procesele verbale de redare a convorbirilor care denotă manifestarea în disprețul legii și al activității organelor judiciare, iar aceste împrejurări fac ca o măsură cum este cea a controlului judiciar să nu fie suficientă în speță.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pentru a se păstra caracterul proporțional și necesar al măsurii preventive, astfel că în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite contestația formulată de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii penale din data de 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4; va fi desființată încheierea contestate, și rejudecând: în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 219 C. proc. pen., art. 218 C. proc. pen. și art. 208 alin. 4 C. proc. pen. se va înlocui măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul F. I. R. cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 10.04.2015, până la data de 08.06.2015, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea perioadei sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite contestația formulată de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii penale din data de 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
Desființează încheierea contestată și rejudecând:
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 219 C. proc. pen., art. 218 C. proc. pen. și art. 208 alin. 4 C. proc. pen. înlocuiește măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul F. I. R., fiul lui R. și M., născut la data de 28.09.1967 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, P-ța G. Clemenceau, nr. 73, jud. T., fără forme legale domiciliat în Timișoara, ., nr. 5, ., jud. T., CNP_, posesor al CI . nr._ cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 10.04.2015 până la data de 08.06.2015, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea perioadei sus menționate.
În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. impune inculpatului F. I. R. obligația de a nu părăsi imobilul din Timișoara, ., nr.5, ., jud. T. fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul F. I. R. are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale cu coinculpații P. S. C., Ș. V. C., B. L. C., I. I. și Ilcău L. T. E. N. și martorii din dosar, membrii de familie ai acestora.
În baza art. 221 alin. (4) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Încredințează Poliției Municipiului Timișoara supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu a inculpatului F. I. R..
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului F. I. R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/UP/18.06.2014 emis de Tribunalul T. în dosarul nr._ dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și punerea de îndată în executare a măsurii preventive a arestului la domiciliu.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2015.
PREȘEDINTE,
L. ANI B.
GREFIER,
C. U.
Red.L.B.- 27.04.2015
Tehnored C.U – 27.04.2015
Prima inst.- jud.A. P.– Tribunalul T.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 423/2015.... → |
|---|
