Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 236/A
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului peste termen declarat de inculpatul H. G., împotriva sentinței penale nr.2451/23.20.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, asistat de avocat oficiu C. Stefăniță.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată depus la dosar, prin registratura instanței, un memoriu al inculpatului cuprinzând motivele de apel și cerere de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat solicită recalificarea căii de atac din apel peste termen în cerere de redeschidere a procesului penal și declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei A., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 467 alin.1 c.p.p. Arată că inculpatul, care este arestat în temeiul sentinței penale atacate, a fost judecat în lipsă și nu a avut cunoștință de procesul penal.
Procurorul pune concluzii de admitere a cererii, recalificarea căii de atac din apel în cerere de redeschidere a procesului penal și declinarea competenței de soluționare în favoarea instanței de fond, respectiv J. A..
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2451/23.10.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._, în baza art. 334 alin. 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului H. G. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui autovehicul neînmatriculat;
În baza art. 335 alin. 1 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 4 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. emis în dosar 1398/P/2014 la data de 11.07.2014, înregistrat la data de 18.07.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului H. G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 al.1 din Codul penal și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin.1 Cod penal, amândouă cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că În data de 18.02.2014, orele 17:00, inculpatul H. G. a fost depistat pe . A., de către un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului A. - Secția 2 Micălaca, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca Seat Ibiza, pe care erau aplicate numerele provizorii de înmatriculare în circulație AR-_.Din verificările efectuate s-a stabilit că inculpatul H. G. nu deținea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, iar autoturismul descris, pe care l-a condus pe drumurile publice din municipiul A., nu era înmatriculat în circulație, întrucât autorizația provizorie a expirat la data de 21.01.2014.
Analizând actele si probele administrate in cauza: în faza de urmărire penala: proces verbal de constatare, procese verbale de verificare, copii acte de identitate inculpat, declarații martor, declarații inculpat și declarația inculpatului dată în momentul depistării, prin care acesta recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, având în vedere că probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate și nu au mai fost administrate probe noi în fața instanței susceptibile să conducă la o modificare a stării de fapt, instanța a reținut o stare faptică similară întru-totul cu cea prezentată în actul de sesizare al instanței.
Instanța a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 36 dosar urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului de a conduce în data de 23 aprilie 2014 pe drumurile publice din județul A., autoturismul marca Seat Ibiza având aplicate numerele de înmatriculare provizorii AR-_, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului care în data de 18 februarie 2014 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Seat Ibiza având aplicate numerele de înmatriculare provizorii AR-_, a căror valabilitate a expirat la data de 21.01.2014 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autoturism neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea sancțiunilor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța a avut în vedere în favoarea inculpatului atitudinea sinceră a acestuia în fața organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa, considerente față de care a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special.
Împotriva sentinței penale nr. 2451/23.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a formulat apel, în termen legal, inculpatul H. G., apel înregistrat la C. de A. Timișoara la data de 15.12.2014.
În motivarea apelului declarat de inculpat s-a solicitat admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind vorba despre o cerere de rejudecare a cauzei, de redeschidere a procesului penal în situația condamnării în lipsă, întemeiată pe art.466 și urm C.pr.pen. Se arată în motivare că, prin cererea formulată de către petent în data de 09.12. 2014 și adresată Judecătoriei A., acesta, având în vedere faptul că nu are studii juridice și nici nu a fost asistat de o persoană cu studii juridice, a solicitat admiterea apelului peste termen întrucât a fost judecat în lipsă. Se arată că în noul cod de procedură penală instituția apelului peste termen nu mai este reluată, aceasta fiind înlocuită cu calea extraordinară de atac prevăzută la art. 466 și următoarele, și anume instituția redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate. Calea extraordinară de atac prevăzută la articolul 466 cod procedură penală este o procedură nou introdusă de actuala reglementare, care nu mai prevede posibilitatea declarării apelului peste termen de către partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare. Spre deosebire de vechea reglementare, unde dispozițiile corespunzătoare acestei proceduri a rejudecării erau aplicabile, la cerere, doar persoanelor judecate și condamnate in lipsă care au fost extrădate sau predate ca urmare, a punerii în executare un mandat european de arestare. Pe de altă parte, se solicită a se observa faptul că potentul nu a avut cunoștință de existența vreunui proces cu privire Ia persoana sa, și nu a avut cunoștință de existența hotărârii de condamnare pronunțată în dosarul numărul_/ 55/ 2014 al Judecătoriei A. până în momentul în care mandatul de executare a pedepsei a fost adus la îndeplinire de către organele de poliție. Din dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă faptul că petentul nu a avut cunoștință de existența dosarul penal, acesta fiind plecat în străinătate, lucru consemnat de altfel și de către organele însărcinate cu executarea mandatului de aducere dispus de către prima instanță, și atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată petentul nu a avut cunoștință de existența dosarului penal și nici nu a luat cunoștință în niciun mod oficial despre aceasta, petentul aflându-se în Franța pe durata derulării procesului penal. Se solicită de asemenea a se constata faptul că cerințele art. 467 cod procedură penală privitoare la cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate sunt îndeplinite. Astfel, cererea fost formulată de către petent și-a fost depusă la administrația locului de deținere fiind adresată instanței care a judecat cauza în lipsă, și anume, J. A., iar petentul a arătat prin cererea formulată că solicită admiterea căii de atac întrucât a fost judecat în lipsă. Se precizează faptul că noua procedură introdusă de codul de procedură penală este în conformitate cu cele statuate de C. Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, în interpretarea art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil:,, când legislația națională permite judecarea unei persoane in absența (după cum o fac prevederile art. 364 alin. 2-4 noul cod de procedură penală), acea persoană trebuie, din momentul în care află de procedură, se poate determina ca o instanță, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzațiilor ce iau fost aduse". Dreptul de a compărea în persoană nu este necesar numai pentru respectarea dreptului la apărare, ci conferă, totodată, posibilitatea instanței, pe de o parte, de a-și forma o impresie nemijlocită cu privire la acuzat, iar, pe de altă parte, de a asculta declarațiile pe care el intenționează să le facă. Tot astfel, este oferită pe această cale acuzatului posibilitatea de a controla caracterul echitabil al procedurii.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de aceasta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 și 466 C.p.p., instanța constată că se impune calificarea cererii inculpatului H. G. conform manifestării sale de voință, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Singurul motiv de apel vizează solicitarea inculpatului de a-i fi recalificată cererea de apel ca o cerere de redeschidere a procesului ce a fost înregistrată la instanța de apel în cuprinsul motivelor de apel, astfel că urmează a se da valențe juridice manifestării exprese de voință a inculpatului care, prin apărător ales a insistat în recalificarea demersului procesual. Astfel, între procedura apelului reglementată de art. 408 – 425 C.p.p. și cea a redeschiderii procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate prevăzută de art. 466 – 469 C.p.p. există deosebiri, nu doar de condiții de admisibilitate, ci și de competență materială și procedură de sesizare a instanței. Mai mult, apelul este o cale ordinară de atac, în timp ce redeschiderea procesului penal este inclusă în categoria căilor extraordinare de atac. Cererea de redeschidere a procesului în speță a fost depusă în fața instanței de apel de către apărătorul ales al inculpatului(astfel cum așa cum rezultă în mod indubitabil din dezvoltarea motivelor de apel depuse în fața Curții de A. Timișoara), au fost invocate în mod clar dispozițiile art. 466 C.p.p., precum și împrejurarea că se solicită rejudecarea cauzei întrucât nu a avut cunoștință de proces, fiind plecat în Franța pe durata derulării procesului, aflând despre hotărârea penală de condamnare pronunțată împotriva sa o data cu punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii, fiind depistat pe raza orașului Pâncota, județul A. - fila 48 dosar fond. Întrucât inculpatul nu a avut depus la instanța de fond solicitarea de rejudecare a procesului penal deoarece la acel moment procesual nu avea asigurată apărarea, după angajarea apărătorului, în cunoștință de cauză a prevederilor legale, a realizat o modificare a procedurii și obiectului cererii, voința acestuia fiind manifestată neechivoc. Prin cererea depusă separat prin registratura instanței s-a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A., raportat la solicitarea de redeschidere a procesului penal întemeiată pe prevederile art.466 C.pr.pen, recalificând și prin acest act, demersul procesual al inculpatului, astfel că instanța de apel este ținută a se pronunța asupra obiectului investirii sale raportat la intenția părții ce a sesizat instanța de judecată.
Cum în materia căilor de atac funcționează principiul disponibilității, instanța neputând aduce modificări voinței exprimată de parte în mod clar și fără echivoc care și-a asumat consecințele ce decurg din această manifestare, instanța va lua act că inculpatul H. G. a calificat cererea ca cerere de redeschidere a dosarului nr._ al Judecătoriei A..
În temeiul art. 50 C.p.p. raportat la art. 467 C.p.p. va declina cererea de redeschidere a procesului penal soluționat prin sentința penală nr. 2451/23.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ în favoarea Judecătoriei A..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Ia act că inculpatul H. G. a calificat cererea ca cerere de redeschidere a dosarului nr._ al Judecătoriei A..
În temeiul art. 50 C.p.p. raportat la art. 467 C.p.p. declină cererea de redeschidere a procesului penal soluționat prin sentința penală nr. 2451/23.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ în favoarea Judecătoriei A..
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocatul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.AN /2.03.2015
Tehnored A.J. /2 ex/6.03.2015
Prima instanță: Judec.A.- L. M. U.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 239/2015.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 243/2015. Curtea... → |
|---|
