Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 34/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 34/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 34/A

Ședința publică din 15 ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. ANI B.

JUDECĂTOR: F. M. C. FLORNȚA

GREFIER: C. U.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara și inculpatul DE P. G. împotriva sentinței penale nr. 498/PI/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul apelant De P. G. lipsă, se prezintă avocat ales V. C., lipsă fiind partea civilă intimată S. S. M..

P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Teorism – S. T. Timișoara este reprezentat de procuror S. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar o declarația a inculpatului și traducerea acesteia prin care acesta arată că este de acord cu hotărârea pronunțată și solicită menținerea acesteia, precum și judecarea sa în lipsă, întrucât nu se poate prezenta din motive de sănătate și financiare, ca atare, instanța constată că nu se mai impun alte demersuri pentru prezentarea inculpatului în fața instanței.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.

Procurorul solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de prima instanță și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, la o pedeapsă cu executarea în detenție.

Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat V. C., solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, arătând că din probe nu sunt dovedite infracțiunile de care a fost acuzat inculpatului. De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul a fost de acord cu menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.

Solicită respingerea apelului formulat de procuror.

Procurorul, cu privire la apelul formulat de inculpat, solicită respingerea acestuia.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î. – D. – S. T. Timișoara cu nr. 175/D/P/2009, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 27.09.2010, sub număr unic de dosar_ a fost trimis în judecată inculpatul DE P. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, ș.a.

La data de 27.09.2010, judecătorul cauzei căruia i-a fost repartizat aleatoriu dosarul, a formulat cerere de abținere motivat de faptul că s-a pronunțat cu privire la vinovăția inculpatului de P. G., prin sentința penală nr. 357/PI/09.08.2010, aceasta fiind admisă, fapt pentru care dosarul a fost rerepartizat aleatoriu primind numărul unic de dosar_ și fiind repartizat completului C2.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului De P. G. următoarele fapte: de a adera la un grup constituit de inc. D. M. în vederea săvârșirii de infracțiuni și în scopul obținerii în mod direct a unui beneficiu material;de a induce în eroare pe partea vătămată S. S. prin folosirea mai multor mijloace frauduloase( scrisoare de intenție nereală, faptul mincinos că are mai mulți cetățeni italieni interesați să investească mulți bani în terenul în cauză, extras de CF vechi, plan de detaliu cu terenul inclus în PUG, faptul că terenul este inclus în PUG, că are construcții în vecinătate, că este de formă pătrată, că este în intravilan, că este cu două cai de acces,); de a deține și a ascunde adevărata natură și situarea banilor obținuți în mod fraudulos parte din suma de bani obținută în mod ilegal fiind folosită pentru construcția unui restaurant înregistrat pe numele altei persoane; de a folosi în interes propriu în mod fraudulos suma de 42.280 euro din gestiunea S.C BIZANTIN&B. GROUP SRL, de a determina pe avocatul G. A. să declare( fără vinovăție din partea avocatului) lucruri necorespunzătoare adevărului în acțiunea promovată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara;

Banii deținuți în mod fraudulos și care au fost obținuți din această infracțiune au fost ascunși prin persoane interpuse de către inculpații D., De P., M. F., M. G. și M. C. I. pentru a le ascunde adevărata proveniență. Prin aceste persoane interpuse inculpații au dorit să nu se afle niciodată adevărata lor proveniență, declarând în timpul audierilor că au cheltuit banii. Inculpații M. au procedat la ascunderea banilor prin intermediul numitului C. G. care a primit de la aceștia banii imediat după autentificarea contractului la notar, cu scopul de a-i ascunde în vederea punerii lor în loc sigur de unde să se poată asigura în viitor venituri fiului inculpatului D.. Inc. M. și inc DE P. au procedat la ascunderea banilor obținuți în mod ilegal de la inc. D. prin investirea lor în restaurantul inculpatului De P. de pe . administrată și înregistrată la ORC pe numele altei persoane pentru a nu se putea dovedi implicarea lor în punerea în valoare a acestui restaurant.

În data de 9.01.2009 inculpatul De P. a însușit în mod fraudulos de la S.C BIZANTIN&B. GROUP SRL a cărui administrator este suma de 42.280 EURO. Această sumă a fost transferată de inculpatul De P. din contul persoanei juridice S.C BIZANTIN&B. GROUP SRL în contul său personal și ridicată fara drept de către inc. De P. prin contul său_ de la Raifaisen Bank SA Timișoara.

De asemenea inculpatul De P. a determinat pe Avocatul G. A. să declare, fara vinovație, lucruri necorespunzătoare adevărului( în raport cu aspectul referitor la dobândirea proprietății, la cel al neexecuătării obligațiilor de încheiere a contractului autentic, la cel al caracterului juridic al terenului ș.a.) în cererea de chemare în judecată a părții vătămate S. S., din dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara. Aspectele mentionate in cererea de chemare în judecata sunt false deoarece pe de-o parte partea vatamata S. era proprietara la momentul încheierii antecontractului dupa cum rezulta din actele dosarului. Pe de alta parte partea vatamata S. s-a prezentat la notar pentru autentificarea contractului la data și ora stabilita iar inculpatul De P. nu a venit, dupa cum rezulta din dovada eliberata de notar. De altfel nici nu putea sa vina la notar deoarece implicarea lui în afacere era aceea ca inc. D. să vândă terenul partii vatamate S., și nu aceea ca el sau alti cetateni italieni sa cumpere. Prin această manoperă frauduloasă inculpatul De P. a încercat să inducă în eroare instanța de judecată și să recupereze fraudulos avansul de 20.000 euro care de fapt a fost obținut si predat inc. De P. în dosar de catre inc. D. M..

Partea vătămată S. S. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză deoarece a recuperat prejudiciul ce i-a fost cauzat.

În drept s-a reținut că faptele menționate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup în scopul comiterii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, folosire frauduloasă de fonduri ale persoanei juridice, participație improprie la fals în declarații, prevăzute și pedepsite de: art. 8 din Lg. 39/2003 rap la art. 323 alin. 1 C.P.; art. 215 alin. 1,2,3,5 C.P.; art. 23 lit. b,c,din Lg. 656/2002; art. 272 al. 1 pct. 3 din Lg. 31/1990; art. 31 alin. 2 C.P. rap. La art. 292 C.P.; cu aplic. art. 33 lit. a C.P.

Prin sentința penală nr. 357/PI /09.08.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ modificată prin decizia penală nr. 29/2011 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus condamnarea inculpatului D. M. R. la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 5 C.p. cu aplicarea art.74 lit. a C.p., art.74¹ C.p. raportat la art.76 lit. a C.p., art.13 C.p, precum și condamnarea inculpatului M. C. I. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 5 C.p. cu aplicarea art.74 lit. a, b C.p., raportat la art.76 lit. a C.p. și art.18 din Legea nr.508/2004

Prin aceeași sentință s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit a rap . la art. 10 lit. c C.pr.pen., achitarea inculpaților M. G. și M. F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, precum și achitarea inculpaților pentru săvârșirea infr. prev. de art. art 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C.pen.

Sub aspectul infracțiunii de spălare de bani, prevăzută și pedepsită de art. 23 lit. b și c din Legea 656/2002 s-a reținut prin sentința menționată tribunalul că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale aceste infracțiuni se cere ca provenința bunurilor să fie ascunsă sau disimulată pe de o parte, iar pe de altă parte ca subiectul activ să cunoască că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

În ceea ce-i privește pe inculpații D. M. R. și M. C. I. s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni din punct de vedere obiectiv deoarece aceștia nu au ascuns sau disimulat adevărata natură a provenienței banilor, pe de o parte întrucât banii au fost încasați de inculpații M., iar pe de altă parte acțiunea de disimulare sau ascundere ar fi lipsită de logică și sens de vreme de întreaga sumă de bani a fost inserată în contractul autentic de vânzare cumpărare. S-ar putea vorbi de o disimulare în cazul în care în contractul de vânzare cumpărare s-ar fi trecut o sumă de bani mai mică decât cea încasată în realitate, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Cu privire la inculpații M. G. și M. F., în plus față de cele prezentate mai sus, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici din punct de vedere subiectiv deoarece lipsește condiția cunoașterii caracterului ilicit al acestei sume.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută la lit. c al aceluiași articol, tribunalul a reținut, în acord cu practica judiciară și literatura de specialitate, că subiect activ ala acestei infracțiuni poate fi doar o altă persoană decât autorul infracțiunii din care provin banii sau bunurile respective. Deoarece inculpații D. și M. au fost reținuți ca autori ai infracțiunii de înșelăciune, nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de spălare de bani în această variantă, iar în privința inculpaților M. s-a arătat deja că nu s-a dovedit împrejurarea că aceștia cunoșteau faptul că banii provin din săvârșirea unei infracțiuni, având reprezentarea că suma de bani constituie prețul vânzării terenului ce l-au deținut în proprietate.

Prin urmare, față de considerentele avute în vedere, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea de spălarea de bani prev. și ped de art. 23 lit. b și c din legea 656/2002.

Prin sentința penală nr. 498/PI/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului DE P. G. din infracțiunile prev. de art. 8 din Lg. 39/2003 rap la art. 323 alin. 1 C.P. din 1969 în infracțiunea prev. de art. 367 C.p.; art. 215 alin. 1,2,3,5 C.P. din 1969 în infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p.; art. 23 alin. 1 lit. b,c,din Lg. 656/2002 în infracțiunea prev. de art. 29 alin. 1 lit. b, c din Legea nr. 656/2002; art. 272 al. 1 pct. 3 din Lg. 31/1990 în infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 lit. c din legea 31/1990; art. 31 alin. 2 C.P. din 1969 rap. la art. 292 C.P. din 1969 în infracțiunea prev. de art. 52 alin. 3 C.p. rap. l art. 326 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.P.

În baza art. 244 alin.1, 2C.p. cu aplic art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul DE P. G., la pedeapsa de 2 ani închisoare

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. l6 alin. 1 lit. a C.p.p. s-a dspus achitarea inculpatului DE P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 C.p.

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. l6 alin. 1 lit. c C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului DE P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. 1 lit. b, c din Legea nr. 656/2002

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. l6 alin. 1 lit. bC.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului DE P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 al. 1 lit. c din Lg. 31/1990.

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. l6 alin. 1 lit. bC.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului DE P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 52 alin. 3 C.p. rap. l art. 326 C.p.

În baza art. 91 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare.

În baza art. 92 alin. 1 C.p. a fot stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.93 alin.1 C.p.pe s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, condamnatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin.2 C.p.pe durata termenului de supraveghere, s-a impus condamantului să execute următoarele obligații: b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art.93 alin.3 C.p. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca cel condamnat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza 404 alin. 2 C.p. p. s-a dispus ca obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității să se execute în cadrul . REGIA AUTONOMĂ DE TRASNPORT TIMIȘOARA.

Au fost puse în vedere condamnatului prevederile art. 96 alin. 1 și 4 C.p., respectiv nerespectarea, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și neexecutarea obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și săvârșirea în termenul de supraveghere a unei infracțiuni, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b), alin. (3) se face de S. de probațiune de pelângăTribunalulTimiș.

În baza art. 22 C.p.p. s-a luat act că persoana vătămată S. S. nu se constituie parte civila în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul T. a reținut următoarea stare de fapt:

La sfârșitul lunii ianuarie 2009 numitul D. M. R. l-a întâlnit pe numitul F. Z., cetățean german aflat în Timișoara cu afaceri în domeniul imobiliar. Cu această ocazie cei doi au făcut schimb de numere de telefon și au stabilit să colaboreze în domeniul afacerilor imobiliare.

În acest sens, numitul D. a comunicat numitului F. mai multe imobile cărora le poate rezolva vânzarea, dacă numitul F. găsește clienți interesați.

La începutul lunii februarie 2009 numitul D. M. R. dorea să vândă un teren, proprietatea părinților săi și în acest sens a pus la cale un plan de înșelarea a părții vătămate cu sprijinul inculpatului De P. G. (cetățean italian, cunoscător al limbii române, aflat cu afaceri în România din anul 2000) și numitul M. C. I. (inginer constructor, persoana de încredere a inculpatul De P. G.), al cărui rol era acela de a crea convingerea persoanei vătămate că se pricepe la terenuri având studii superioare în acest domeniu și că negocierea are loc cu un veritabil cetățean italian care nu cunoaște limba română și care dorește să achiziționeze imobile. Rolul inculpatului De P. și al numitului M. C. I. era acela de a crea impresia persoanei vătămate că vor să cumpere imobilul la un preț care pentru persoana vătămată era superior celui de achiziție de la numitul M. C. I. și asigura perspectivele unei afaceri profitabile.

Planul numitului D. M. R. era acela de a vinde un teren arabil extravilan la un preț de 150.000 euro, mult peste valoarea de piață prin folosirea mai multor mijloace frauduloase de inducere în eroare și prin inserarea în conștiința persoanei vătămate a unei idei deosebit de profitabile în sensul că va cumpăra imobilul la un preț și îl va vinde unui cetățean italian la un preț aproape dublu într-un timp scurt.

Astfel, în data de 03.02.2009, în jurul orei 16, numitul D. s-a întâlnit cu inculpatul De P. și cu numitul M. C. I. la restaurantul inculpatului De P. situat între Calea A. și Calea Torontalului în apropierea de Piața V. din Timișoara. În această locație numitul D. M. R. i-a cerut numitului M. să sune pe numitul F. Z. și să îi solicite pentru un cetățean italian (în speță inculpatul De P.) pe care îl reprezintă, achiziția unui teren. Intenția numitului D. M. R. și cea a inculpatului De P. era aceea de a se ajunge la terenul situat în . cărui proprietari erau numiții M. G. și M. F..

În data de 4.02.2009 la ora 11.58 respectiv 12.23, numitul M. C. I. l-a sunat pe martorul Falco Z. și i-a adus la cunoștință că reprezintă un cetățean italian care dorește să investească în achiziția de teren în apropierea localității Timișoara la un preț de maxim 15-20 euro/ mp. S-a oferit exact acest preț știind că se va ajunge la un teren din . ce doreau numiții D., M. și inculpatul De P. prin solicitarea de achiziție de teren la acest preț, era ca numitul F. să le ofere exact terenul deținut de părinții inculpatului, lucru care s-a și întâmplat datorită faptului că martorul Z., având în vedere colaborarea sa cu inculpatul D., i-a spus acestuia despre oferta primită solicitându-i totodată să-i comunice dacă are spre vânzare terenuri, iar inculpatul i-a spus tocmai despre acel teren.

Pentru a putea realiza dobândirea în mod ilegal a banilor în acest moment a intervenit activ rolul numitului D. M. R. de inducere și menținere în eroare a martorului F. și a persoanei vătămate S. S. M.. Astfel numitul D. M. R. nu i-a spus numitului F. că imobilul este intabulat pe numele părinților săi deoarece s-ar fi demascat planul de realizare a acțiunii infracționale. În vederea inducerii in eroare a persoane vătămate S. S. si a martorului F. Z. inculpatul D. i-a prezentat numitului F. un extras CF nr. 2149 pe un teren în suprafață de 20.000 mp. situat în .. top. 464/4/1 spunându-i că este al unei persoane fizice, dar care la acel moment era intabulat pe numele unei persoane juridice dar fusese cândva al unei persoane fizice, respectiv al inculpaților M. și vândut în urmă cu doi ani. Totodată, numitul D. M. R. i-a prezentat martorului F. Z. și persoanei vătămate S. S. ca adevărate mai multe fapte mincinoase respectiv faptul că acest teren de 20.000 mp. este inclus în Planul Urbanistic General (PUG) și prin urmare în scurt timp va trece din categoria extravilan în categoria intravilan, adică va dobândi un spor de valoare foarte mare și că în imediata lui apropiere există clădiri.

Aceste aspecte au fost reținute din declarația persoanei vătămate S. S. și a concubinului acesteia, martorul Z. F. și constituie mijloace frauduloase prin care persoana vătămată S. S. și martorul Z. F. au fost induși in eroare, inducând acestora motivul determinant al încheierii contractului, respectiv realizarea unui profit mare în termen scurt, respectiv cumpărarea terenului și revânzarea în aceeași zi cu un preț aproape dublu, față de cel de achiziție.

Numiții D. M. R., M. C. I. și inculpatul De P. cunoșteau că motivul determinant pentru persoana vătămată și pe care i l-au inoculat, respectiv, realizarea unui câștig dublu, nu se va realiza, datorită faptului că inculpatul De P. nu a intenționat niciodată să cumpere acel teren.

Din convorbirile telefonice purtate între D. M. R. și inculpatul De P. în data de 06.02.2009, prima instanță a reținut că D. M. R. i-a comunicat acestuia prețul pe care urma să i-l ofere martorului Z. pentru a achiziționa un teren, această discuție având loc înainte ca inculpatul De P. să facă cunoștință cu martorul Z. Falco în negocierile care au urmat.

Faptul că numitul D. M. R. și inculpatul De P. erau înțeleși să o păgubească pe persoana vătămată și dorința lor de a nu lăsa impresia că se cunosc la acest moment ceea ce ar fi dus ratarea acțiunii infracționale, a fost constatat de prima instanță din discuția pe care au avut-o și prin care se organizau cum să se întâlnească ca să nu cumva să se salute sau să se vadă în același local cu martorul F. Z., discuție purtată în data de 7.02.2009.

Pe la spatele martorului F. Z. și a concubinei acestuia, numitul D. M. R. și inculpatul De P. își comunicau dacă se creează premisele să se ajungă exact la terenul aparținând inculpaților M..

În data de 09.02.2010, numitul D. M. R. discută și cu martorul Z., spre a fi sigur că acesta a vorbit cu presupusul investitor italian, întreabă cât oferă (deși oferta a fost comunicată inculpatului De P. tot de numitul D. M. R.).

S-a mai reținut că aspecte importante în derularea afacerii au fost plănuite de inculpatul D. în data de 10.02.2009 când martorul F. Z. era plecat din Timișoara și când se puteau spune multe lucruri neadevărate deoarece martorul C. I. nu le putea verifica. Astfel, martorul F. Z., fiind plecat din Timișoara, i-a lăsat presupușilor investitori, numărul de telefon al numitului D. M. R., pentru a ține legătură cu el în legătură cu terenul, martorul necunoscând împrejurarea că ei se cunoșteau de mai mult timp (D., M., De P.). În data de 10.02.2009 D. M. R. îl instruiește pe M. C. I. să-i spună martorului F. Z., în caz că va suna, că au luat legătura cu D. și urmează să de întâlnească cu el. În aceeași zi, vorbind cu martorul Z., M. C. I. îl asigură că a fost sunat de investitorul pe care i l-a recomandat și că urmează să se întâlnească cu aceștia. L-a lăsat să înțeleagă că italienii doresc să achiziționeze exacte terenul pe care l-a propus el și totodată îi comunică că se va deplasa cu italienii să vadă terenul.

În aceeași zi, după amiaza într-o altă convorbire avută cu M. C. I., inculpatul D. îi spune că dacă va fi sunat de către martorul Z. Falco, să-i spună acestuia că au fost să vadă terenul în jurul orelor 16 și că italianul a fost încântat.

Convorbirile anterior menționate, au condus prima instanță la concluzia că D. M. R. nu s-a văzut cu nici un italian și totul a fost doar o minciună spre a-l asigura pe martorul Z. F. că inculpatul De P. este realmente interesat de o astfel de investiție, în realitate în această dată de 10.02.2009 D. M. R. neîntâlnindu-se cu nimeni și nefiind la nici un teren după cum rezultă din convorbirea anterioară cu inculpatul M. și din locațiile celulelor pe unde s-a perindat acesta în acea zi și la acea oră.

S-a reținut că aceste aspecte mincinoase au fost comunicate ca adevărate de M. C. I. martorului F. și persoanei vătămate S. S. cu ocazia discuțiilor pe care le-au avut. În realitate M. C. I. și nici inculpatul De P. nu au văzut niciodată terenul de 2 ha, iar aspectele mincinoase au fost comunicate doar cu scopul de a se realiza planul de înșelare pus la cale de D. M. R..

Pe parcursul negocierilor pentru a întări convingerea că prin achiziția și vânzarea imobilului se realizează premisele unei afaceri rentabile, și știind că cetățenii germani au mare încredere în înscrisuri, D. M. R. a pus în aplicare o altă latură a planului infracțional respectiv întocmirea unei înscris, adică a unei scrisori de intenție, din partea inculpatului De P. prin care sub semnătură și ștampilă acesta din urmă își manifesta intenția să achiziționeze terenul de 20.000 mp din . prețul de 300.000 euro. Această scrisoare de intenție a fost întocmită în mod nereal (niciodată nu a existat un interes de achiziție din partea inculpatului De P. sau a altor persoane) de către D. M. R. pe baza datelor puse la dispoziție de inculpatul De P. prin sms-ul prin care inculpatul De P. i-a comunicat numitului D. M. R. datele firmei sale Bizantin B. Group și contul bancar pe care D. M. R. le-a preluat în momentul în care a întocmit scrisoarea de intenție nereală.

În data de 11.02.2009 la ora: 16.34, D. M. R. îl apelează pe martorul Z., căruia îi prezintă mai multe aspecte mincinoase (intenția inculpatul De P. de a întocmi o scrisoare de intenție referitore la cumpărarea terenului la un preț în jur de 17 euro/mp, faptul că este necesară cumpărarea terenului de către o persoană fizică și apoi revânzarea către inculpatul De P. pentru a nu se plăti impozit la stat de 16% ci doar de 3 %) ca să îi capteze deplin interesul spre cumpărarea terenului, și implicit ca să realizeze scopul obținerii fondurilor bănești prin manopere ilegale. D. M. R. îl asigură de buna credință a inculpatul De P. și îi propune pentru a câștiga încrederea martorului F. Z., ca ei să îl cumpere împreună.

În aceeași zi D. M. R. are o convorbire cu numitul M., cu care stabilește detaliile referitoare la scrisoarea nereală de intenție din partea inculpatul De P. de cumpărare a terenului de la părinții săi, îi comunică numitului M. G. că, dacă va fi sunat de martorul F. Z. să-i spună că inculpatul de P. va intocmi către firma numitului D. o scrisoare de intenție, un contract de intermediere și unul de comision.

Deoarece ideea întocmirii unui asemenea document i-a venit numitului D. M. R., inculpatul De P. l-a pus pe acesta să întocmească scrisoarea de intenție nereală între firma Bizantin B. Group la care administrator era inculpatul De P. și firma D.Million Group a numitului D.. În acest sens inculpatul De P. comunicându-i numitului D. M. R. prin sms datele firmei sale BIZANTIN_x0000_BARON GROUP SA J_ R-_, cont RO83RZBR00000600_ Raiffeisen Bank Timișoara”.

Ulterior, în înțelegere cu inc. De P., D. M. R. întocmește în mod nereal scrisoarea de intenție prin care consemna că inculpatul De P. prin firma sa BIZANTIN B. GROUP dorește să achiziționeze terenul de 2 ha la un preț de 300.000 euro. În realitate din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul De P. nu a intenționat niciodată să cumpere acel teren.

Pentru ai crea convingerea deplină că inculpatul De P. dorește achiziția terenului, D. M. R. comunică datele din scrisoarea de intenție nereală în data de 12.02.2009 martorului Z. F. A.. L-a asigurat totodată pe acesta de câștigul mare ce urmau să îl realizeze deoarece susținea că proprietarii terenului îl vând la un preț de 10 euro mp, dar este sigur că vor lăsa la 8 euro mp.

S-a reținut că în realitate, D. M. R. nu s-a întâlnit cu inculpatul De P., iar scrisoarea de intenție nu a fost primită de la acesta, ci a întocmit-o el în mod nereal, in baza datelor primite de la inculpatul De pace, cu scopul de a o induce în eroare pe persoana vătămată, de a-i întări convingerea că se va realiza afacerea.

Faptul că intre inculpatul De pace și D. M. R. exista o înțelegere in vederea inducerii în eroare a persoanei vătămate S. S. și a martorului Z. F. rezultă și din faptul că, în ziua de 12.02.2009, la ora 20:15:54 D. M. R. l-a contactat pe inculpatul De P. pentru a-l asigura că totul este în regulă.

În data de 13.02.2009 D. M. R. prezintă ca fiind întocmită de inculpatul De P., în prezența martorei S. L., în complexul Comercial Mall, martorului F. Z. A. scrisoarea de intenție nereală, în fapt întocmită de el. Detaliile rezultă din declarația martorei și din convorbirea din data de 13.02.2009 dintre D. M. R. și martorul Z. F.. Aici martora s-a oferit să redacteze ea răspunsul la această scrisoare de intenție, însă D. M. R. s-a opus spunând că se ocupă el de răspuns.

Înainte de această întâlnire, inculpatul D., își pregătește terenul pentru convingerea martorului Z. F. cu privire la seriozitatea afacerii, și din nou îl sună pe numitul M. C. I. spre al instrui să-l sune pe martorul Z. F., pentru a-i întări acestuia convingerea despre interesul așa zișilor investitori italieni, în sensul că acestuia i-ar fi plăcut foarte mult terenul și sunt foarte hotărâți, și totodată să-l întrebe dacă D. M. R. este o persoană serioasă deoarece i-a trimis italianul o scrisoare de intenție și nu a semnat-o.

Instanța apreciază că aceste manopere au fost făcute de D. M. R., împreună cu inc. De P. și numitul M. C. I., pentru ca martorul Z. să fie convins de realitatea ofertei nereale din partea inc. De P..

D. M. R. a accentuat numitului M. C. I. să nu cumva să spună că au vorbit pentru că altfel numitul F. ar fi putut să sesizeze intenția lor de comitere de fapte ilegale și înțelegeri frauduloase. În realitate D. M. R. împreună cu inculpatul De P. și cu M. C. I. complotau cum să realizeze vânzarea acelui teren. Faptul că inculpatul De P. a acceptat să inducă și să mențină în eroare persoana vătămată rezultă în mod clar din procesele verbale de redare a convorbirilor dintre D. M. R. și inc. De P..

În data de 14.02.2009, pentru ca nu cumva să fie prinși pe descoperiți, D. M. R. ia decizia să îi înmâneze și inculpatului De P. un exemplar al scrisorii nereale de intenție pe care să o aibă asupra sa dacă i-o solicită numitul F..

Prima instanță a constatat că următoarele convorbiri între D. M. R., M. C. I. și inculpatul De P. G. relevă împrejurarea că se pregătea întocmirea actelor deoarece căutau un notar.

În ziua de 16.02.2009, la ora 15:39, D. M. R. l-a contactat pe inculpatul De P. pentru a stabili cum se vor întâlni pentru a discuta ultimele detalii în legătură cu tranzacția.

În aceeași zi D. M. R. împreună cu inculpatul De P., în prezența martorului B. M., s-au întâlnit cu persoana vătămată S. S. și cu martorul Z. F. pentru a discuta detaliile vânzării.

Cu această ocazie, persoana vătămată S. S., pe numele căreia trebuia efectuată tranzacția – concubina martorului Z. F. A. a fost convinsă de inculpatul De P. despre intenția lui reală de a cumpăra terenul, pe care a susținut că l-a văzut și că îi place, asigurând-o că a verificat și actele cu privire la teren.

Unul din etapele planului de înșelare a părții vătămate a fost acela de a convinge pe această că nici proprietarii și nici italienii nu doresc să vândă și respectiv să cumpere prin intermediar, aceasta întrucât martorul Z. F. a încercat varianta trecerii unui preț mai mare în contract pentru ca diferența în plus față de cel cerut de proprietari să fie reținută direct de el și D. M. R.. Însă D. M. R. a reușit să îl convingă pe martorul Z. F. că proprietarii nu sunt de acord cu această variantă, inoculându-i ideea că cel mai bun câștig și pentru a nu plăti un impozit mare este de a cumpăra ei doi împreună. Pe parcurs, D. M. R., motivând eșuarea unei afaceri din care ar fi câștigat 60.000 Euro, l-a convins pe martorul Z. F. să cumpere singur deoarece nu dispune de lichidități pentru a investi și el.

Știind despre dorința martorului Z. F. de a achiziționa prin această modalitate, D. M. R. l-a instruit și pe tatăl său, martorul M. G., să nu accepte vânzarea prin intermediar dacă va fi sunat de martorul Z. F., aspect care rezultă din convorbirea dintre martorul M. G. și D. M. R. din 18.02.2009, ora 18,05.

În data de 19.02.2009 la ora 10.00 D. M. R. îi prezintă numitului F. Z. alte elemente neadevărate respectiv, că a fost la ora 9-10 la Primăria Dudești Noi și i-a prezentat pe italieni la secretar, care le-ar fi arătat Planul urbanistic general, că se poate construi pe el și că pentru avize trebuie să devină proprietari. În acest fel D. M. R. dorea să inspire încredere în raport cu martorul F. Zangși să îl determine pe acesta să o cumpere ca să poată fi realizată afacerea.

În realitate din declarația secretarului Consiliului Local Dudeștii Noi, martorul G., rezultă că D. M. R. nu s-a deplasat la sediul Primăriei și nu a mai vorbit cu el din luna iunie 2008. Acest aspect rezultă si din listingul cu locațiile celulelor din care rezultă că D. M. R. nu a trecut prin . dimineață de 19.02.2009.

În ziua de 19.02.2009 la ora 15:55:35 inc. De P. îl contactează pe D. M. R., care îl asigură, deși știa de intenția părții vătămate de al revinde în aceeași zi, că acest lucru nu e posibil.

În data de 22.02.2009 la Ora: 17.24, D. M. R. îl apelează pe M. C. I. căruia îi transmite că a făcut rost de banii de avans pe care trebuie să îi plătească inculpatul De P. și să îl sune pe martorul Z. F. să stabilească la ce oră vor merge la notar.

Aspectele de inducere în eroare a persoanei vătămate S. S. (faptul că imobilul este inclus în PUG, că este în zonă rezidențială construibilă) au fost prezentate de numiții D., M. și De P. în cadrul întâlnirilor care au avut loc cu aceștia anterior încheierii contractului autentic.

Prin aceste manopere dolosive, numiții D., M. și De P. au determinat persoana vătămată să încheie actul autentic, cunoscând că motivul determinant al încheierii contractului de către aceasta, respectiv cumpărarea în scop de revânzare nu se va realiza, dar convingând-o pe aceasta că actul se revânzare către inc. De P. va fi încheiat.

Contractul autentic s-a încheiat cu numita S. S. deoarece martorul F. Z. A., cetățean german, nu a putut cumpăra teren în calitate de persoană fizică.

În data dimineața zilei de 23.02.1010, inculpatul De P. împreună cu M. C. I., cu banii de avans primiți de la D. M. R., s-au deplasat la sediul cabinetului de avocat unde s-a încheiat un antecontract prin care persoana vătămată S. S. se obliga să cumpere imobilul în cauză, iar inculpatul De P. se obliga să cumpere același imobil la prețul de 270.000 euro. Pentru a capta deplin încrederea persoanei vătămate să cumpere imobilul de la martorii M. G. și M. F., inculpatul De P. a dat un avans de 20.000 euro pus la dispoziție de D. M. R., deoarece inculpatul De P. nu dispunea de lichidități fiind implicat în construirea unui restaurant.

În aceeași zi de 23.02.2009, D. M. R. i-a comunicat mamei sale, martora M. F., să pregătească documentele de identitate și să se deplaseze la notar ca să încaseze banii. În acea zi în jurul orei 16, martorii M. F. M. și M. G. s-au deplasat la notar. Având convingerea că inculpatul De P. va cumpăra imobilul în scurt timp, persoana vătămată S. S. s-a prezentat în data de 23.02.2009 în jurul orei 16.00 la notar și a plătit suma de 150.000 euro martorii M. F. M. și M. G., fără a ști de complotul ce se derulase în spatele ei și al concubinului său, martorul F. Z.. Cu această ocazie s-a autentificat contractul nr. 155/23.02.2009.

În data de 26.02.2009 la ora: 08:57,D. M. R. l-a apelat pe M., spunându-i că îi va acorda suma de 1000 euro pe lângă banii dați de inculpatul De P. deoarece a participat la acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate.

În aceeași zi de 26.02.2009 numiții D. și M. s-au întâlnit în apropierea sediului Poliței Rutiere de pe . i-a înmânat lui M. suma de 1000 euro cu titlu de parte a sa din banii obținuți în mod ilegal prin infracțiunea comisă. M. C. I. a mai primit și de la inculpatul De P. o sumă de 1000 euro cu același titlu.

Persoana vătămată a încercat ulterior contactarea inculpatului De P. pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, dar acesta nu a mai fost de găsit. S-a prezentat la notar la data limită de perfectare a contractului, dar așa cum este de înțeles De P. G. nu a venit

Persoana vătămată S. S. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză deoarece a recuperat prejudiciul ce i-a fost cauzat de 150.000 euro, aceasta sumă fiind restituită de către persoanele menționate în contractul de vânzare cumpărare a terenului, respectiv martorii M. F. M. și M. G. (f. 31 vol I dosar inst.).

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de evaluare a prețului celor 20000mp. de teren și s-a stabilit că valorau 17.000 ron respectiv 4000 euro la momentul realizării contractului autentic. De asemenea din expertiza existentă la nivelul Camerei Notarilor Publici prima instanță a reținut că un hectar de teren situat similar cu cel vândut în cauză are o valoare de piață de 2000 euro pe hectar.

Tribunalul a apreciat că concluziile expertizei tehnice efectuate în cursul urmăririi penale e coroborează cu concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cursul cercetării judecătorești (f. 318 vol II inst), prin care s-a stabilit: 1. Terenul A 242/1/40 evidențiat in CF nr. 2145 în suprafață de 20.000 mp se află situat în extravilanul localității Dudeștii Noi, la o distanță de 1386 m față de limita de intravilan a loc. Dudeștii Noi; 2. În momentul ianuarie - februarie 2009 valoarea de circulație putea fi de 8000 Euro, respectiv 4000 euro/mp.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că din probele administrate în cursul

urmăririi penale și a cercetării judecătorești, rezultă fără dubiu participarea inc. De pace G., alături de inc. D. M. R. și M. C., la inducerea în eroare a persoanei vătămate S. S. și a martorului Z. F., cu ocazia încheierii contractului nr. 155/23.02.2009, cauzând acestora un prejudiciu de 150.00 euro, prin folosirea de mijloace frauduloase prin care s-a reușit determinarea acestora să cumpere la un preț supraevaluat terenul A 242/1/40 evidențiat in CF nr. 2145 în suprafață de 20.000 mp situat în extravilanul localității Dudeștii Noi.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C.pen, tribunalul reținut că asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni este în prezent incriminată în dispozițiile art. 367 alin. 1C.p. - constituirea unui grup infracțional organizat- constând în inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.

S-a reținut că prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Prin urmare, tribunalul a constatat că nu se poate reține existența unui grup infracțional organizat în sensul art. 369 alin. 6 C.p., aceasta presupunând o activitate de constituire prin consensul mai multor persoane a unui grup care sa ființeze în timp, sa pregătească să organizeze și sa ducă la îndeplinire planurile de comitere a unor infracțiuni si în care rolul fiecăruia din membri în realizarea obiectivului și planurilor infracționale adoptate sa fie bine determinat.

Instanța de fond a constatat că nu s-au pus bazele unui grup infracțional organizat, chiar dacă exista o anume coordonare din partea inculpatului D., deoarece modul de concepere a infracțiunii i-a aparținut numitului D. M. și a fost spontan, iar modul de desfășurarea era comunicat de acesta numitului M. C. I. și inculpatului De P., fără a exista o înțelegere bine stabilită. De asemenea inculpații nu au acționat pe o perioadă de timp care să determine caracterul de continuitate al asocierii.

Prin urmare, s-a dispus, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. l6 alin. 1 lit. a C.p.p. achitarea inculpatului DE P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 C.p. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C.pen. din 1969).

În sarcina inculpatului s-a mai reținut faptul că anii deținuți în mod fraudulos și care au fost obținuți din această infracțiune au fost ascunși prin persoane interpuse de către inculpații D., De P., M. F., M. G. și M. C. I. pentru a le ascunde adevărata proveniență. Prin aceste persoane interpuse inculpații au dorit să nu se afle niciodată adevărata lor proveniență, declarând în timpul audierilor că au cheltuit banii. Martorii M. au procedat la ascunderea banilor prin intermediul numitului C. G. care a primit de la aceștia banii imediat după autentificarea contractului la notar, cu scopul de a-i ascunde în vederea punerii lor în loc sigur de unde să se poată asigura în viitor venituri fiului inculpatului D.. Numitul M. C. I. și inculpatul De P. G. au procedat la ascunderea banilor obținuți în mod ilegal de la inc. D. prin investirea lor în restaurantul inculpatului De P. de pe . administrată și înregistrată la ORC pe numele altei persoane pentru a nu se putea dovedi implicarea lor în punerea în valoare a acestui restaurant.

S-a constatat că inculpatul De pace a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută și pedepsită de art. 23 lit. b și c din Legea 656/2002 ( art. 29 lit. b si c din legea nr. 656/2002) ce prevăd următoarele:

Prima instanță a reținut că, constituie infracțiunea de spălare a banilor: b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută la lit. c al aceluiași articol, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 836 din 13 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, s-a reținut că dobândirea, deținerea și folosirea banilor obținuți prin săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, de către subiectul activ al acestei infracțiuni, care a încercat prin tranzacții bancare succesive să ascundă atât sursa, cât și destinația banilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, subiectul activ al infracțiunii prevăzute în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 putând fi și subiect activ al infracțiunii prevăzute în art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de fond a apreciat însă că, din probele administrate nu se poate stabili cu certitudine existența infracțiunii, respectiv faptul că inc. De P. ar fi primit de la inc. D. și soții M. vreo suma de bani și care este cuantumul acesteia, aceasta nereieșind in declarațiile acestora. Totodată, tribunalul a reținut că nu este dovedită împrejurarea ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienței sumei de bani, neexistând nici o proba din care să rezulte o legătură între suma de 150.000 euro dobândită în mod fraudulos de către soții M. și presupusele sume de bani, a căror cuantum nu a fost determinat, investite de inculpat în restaurantul de pe .> Prin urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. l6 alin. 1 lit. c C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului DE P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. 1 lit. b, c din Legea nr. 656/2002 (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 23 alin. 1 lit. b,c,din Lg. 656/2002).

În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 al. 1 pct. 3 din Lg. 31/1990, constând în aceea că, în data de 9.01.2009 inc. De P. a însușit în mod fraudulos de la S.C BIZANTIN&B. GROUP SRL a cărui administrator este suma de 42.280 EURO. Această sumă a fost transferată de inculpatul De P. din contul persoanei juridice S.C BIZANTIN&B. GROUP SRL în contul său personal și ridicată fara drept de către inc. De P. prin contul său_ de la Raifaisen Bank SA Timișoara.

Tribunalul T. a reținut că din probele adminístrate, respectiv adresa Oficiului național de prevenitre și combatere a spălării banilor (f. 120 vol I dosar UP), rezultă că inculpatul De P. figureaza ca fiind asociat unic și administrator al . SRL și figurează în baza de date a Oficiului la rubrica “Încasări externe” cu suma de 42.280 euro în data de 09.01.2009 de la S.C BIZANTIN&B. GROUP SRL. Titulara contului cu nr._ deschis la Raiffeisen Bank SA, cu explicația “alte operațiuni”.

Din adresa Raiffeisen Bank SA(f. 81 vol5 dosar UP) s-a reținut că, la data de 09.01.2008 a fost ordonată de către S.C BIZANTIN&B. GROUP SRL plata sumei de 42.280 euro către De P. Giovani în contul nr._ deschis la aceeași unitate bancară, potrivit Ordinului de plată menționat din data de 09.01.2008, restituirea sumei de 42.280 euro făcându-se cu titlul de „restituire creditare firmă 05/2007”.

De asemenea, s-a reținut că adresa Raiffeisen Bank SA a fost însoțită de inscrisul intitulat “Contract creditare firmă” încheiat la data de 04.05.2007, prin care inc. De P. G., persoană ficică, în calitate de creditor, împrumută . SRL, în calitate de beneficiar, cu suma de 171.000 euro. Potrivit clauzelor contractuale, contractul se încheie p o perioada de un an de la data semnării, iar beneficiarul se obligă să ramburseze împrumutul în mai multe rate, în funcție de propriile disponibilitați ale firmei.

Tribunalul T. a apreciat că din probele de la dosar, reiese că suma de 42.280 a fost transferată din contul S.C BIZANTIN&B. GROUP SRL în contul inc. De P. Giovani deschis la Raiffeisen Bank SA în data de 09.01.2008 cu titlul de retituire împrumut, în baza “Contractului creditare firmă” încheiat la data de 04.05.2007, operațiuni care un sunt interzise de Legea nr.31/1990.

Prin urmare, constatând că fapta un este prevăzută de legea penală, în baza art. l6 alin. 1 lit. b C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului DE P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 al. 1 lit. c din Lg. 31/1990 ( prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 272 al. 1 pct. 3 din Lg. 31/1990)

De asemenea s-a reținut în sarcina inculpatului De P. faptul că a determinat pe avocatul G. A. să declare, fara vinovație, lucruri necorespunzătoare adevărului( în raport cu aspectul referitor la dobândirea proprietății, la cel al neexecuătării obligațiilor de încheiere a contractului autentic, la cel al caracterului juridic al terenului ș.a.) în cererea de chemare în judecată a părții vătămate S. S., din dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara. S-a reținut că aspectele mentionate in cererea de chemare în judecata sunt false deoarece pe de-o parte partea vatamata S. era proprietara la momentul încheierii antecontractului dupa cum rezulta din actele dosarului. Prin această manoperă frauduloasă inculpatul De P. a încercat să inducă în eroare instanța de judecată și să recupereze fraudulos avansul de 20.000 euro care de fapt a fost obținut si predat inculpatului De P. în dosar de catre inc. D. M..

Cu privire la această infracțiune, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, fiind incident cazul care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p., întrucât infracțiunea de fals în declarații presupune o declarație necorespunzătoare adevărului aptă să servească la producerea unei consecințe juridice. S-a reținut că acțiunile în justiție nu fac parte dintre declarațiile ce au însușirea de a produce consecințe juridice, în sensul art. 326 C.p. în sens procedural, dreptul la acțiune desemnează numai posibilitatea persoanei de a se adresa organului jurisdicțional în vederea apărării unui drept încălcat, fără ca aceasta să implice în mod necesar si obținerea protecției juridice a acestui drept. Prin urmare, nu sunt generatoare de consecințe juridice și nu pot duce la reținerea infracțiunii de fals in declarații susținerile neadevărate ale reclamantului dintr-o acțiune civilă, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare obligatorii de către instanță, iar părțile din proces ai dreptul de a contesta cele susținute de reclamant și de a face proba contrarie.

Prin urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. l6 alin. 1 lit. b C.p.p. tribunalul a dispus achitarea inculpatului DE P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 52 alin. 3 C.p. rap. l art. 326 C.p. ( prin schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art. 31 alin. 2 C.P. din 1969 rap. la art. 292 C.P. din 1969 )

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului De pace G. care, împreună cu numiții D. M. R. și M. C. I. au indus în eroare persoana vătămată S. S. și martorul Z. F., cu ocazia încheierii contractului nr. 155/23.02.2009, cauzând acestora un prejudiciu de 150.00 euro, prin folosirea de mijloace frauduloase prin care s-a reușit determinarea acestora să cumpere la un preț supraevaluat terenul A 242/1/40 evidențiat in CF nr. 2145 în suprafață de 20.000 mp situat în extravilanul localității Dudeștii Noi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 244 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.

Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.P. din 1969 în infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p., dispoziții mai favorabile inculpatului, atât sub aspectul condițiilor de incriminare (nu mai este incriminată forma agravata reținută în sarcina inculpatului și prev. de art. 215 alin 3 și 5 C.p. din 1969), cât și sub aspectul limitelor sancționatorii.

S-a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul D. M. R., împreună cu inculpatul M. C. I. și inculpatul De P. G., prin mijloace frauduloase au indus și menținut în eroare persoana vătămată S. S. prin aceea că prin intermediul concubinului său, martorul Z. F. au determinat-o pe aceasta să încheie un contract de vânzare cumpărare a unui teren agricol cunoscând că motivul determinant al încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru partea vătămată a fost revânzarea acestuia în scopul realizării unui profit, inoculându-i prin manopere dolosive acest motiv determinant, cunoscând faptul că revânzarea terenului nu se va produce, inculpatul De P. G. nefiind interesat de acest teren ci manifestând un interes nereal, tocmai pentru a o determina pe partea vătămată la achiziționarea lui, motiv pentru care, prima instanță a apreciat inculpații mai sus menționați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și aceștia fiind condamnați, reținându-se și agravanta consecințelor deosebit de grave, prejudiciul suferit de partea vătămată fiind de 150.000 euro.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a dat eficientă disp. art. 5 C.p., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, limitele sancționatorii ale infracțiunii prev. de art. 244 alin. 2 C.p. fiind mai favorabile.

Totodată, la alegerea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere faptul că aplicarea legii penale mai favorabile în cazul circumstanțelor atenuante nu va fi realizată în mod independent de stabilirea limitelor de pedeapsă, ci în cadrul unei evaluări globale asupra legii mai favorabile.

Procedând la individualizarea pedepsei conf. art. 74 C.p, prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul potrivit copiei de pe cazierul judiciar, nu este cunoscut cu antecedente penale fiindu-i aplicată anterior însă o amendă administrativă prin ordonanța nr. 942/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara pentru săvârșirea infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 C.p.

S-a reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Având în vedere împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, respectiv faptul că întreaga activitate infracțională a fost inițială și coordonată de numitul D. M., rolul inculpatului De P. G. fiind mai redus, precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat în întregime, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare art. 244 alin.1, 2C.p. cu aplic art. 5 C.p., apreciind că această pedeapsă este de natura sa realizeze scopul de constrângere si sa contribuie la reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului precum și aspecte legate de persoana acestuia, în special lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat și fară executarea pedepsei în regim privativ de libertate, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și stabilindu-se un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că partea vătămată S. S. a declarat în faza de urmărire penală și in fața instanței că a recuperat suma de 150.000 euro de la inculpați în urma repunerii voluntare a părților în situația anterioară prin rezoluțiunea de comun acord a contractului autentic de vânzare cumpărare a terenului în cauză, fiindu-i restituită suma de bani în data de 20.08.2009 de la M. F. M., astfel încât s-a constatat recuperat prejudiciul infracțional și s-a luat act că persoana vătămată S. S. nu s-a constituit parte civila în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 498/PI/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara și inculpatul DE P. G., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara s-a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare, condamnarea inculpatului DE P. G., pentru comiterea infracțiunilor de spălare de bani, folosire frauduloasă de fonduri ale persoanei juridice și participație improprie la fals în declarații, fapte prevăzute de art. 29 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002, art. 272 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 și art. 52 alin. 3 C. pen. rap. la art. 326 NCP, toate cu aplicarea art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile. Totodată, s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului DE P. G., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C. pen. din 1969.

S-a arătat că în raport de prevederile art. 91 alin. 1 lit. c C. pen., una dintre condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este aceea că „infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității”, condiție neîndeplinită în speță, întrucât inculpatul De P. G. nu și-a exprimat acest acord, mai mult decât atât nu a fost prezent la nici o chemare a organelor de urmărire penală și la nici un termen de judecată, deși a fost legal citat și, în memoriile transmise instanței, și-a susținut constant nevinovăția. În același sens, s-a opinat că neprezentarea inculpatului la nici o chemare în fața organelor de urmărire penală și a instanței, echivalează cu o atitudine de sustragere – atât de la urmărire penală, cât și de la judecată, iar prin susținerile din memoriile formulate (și neînsușite de instanță), a încercat zădărnicirea adevărului, situație în care instanța trebuia – în hotărârea apelată – să dea eficiență prevederilor art. 91 alin. 3 lit. a C. pen. și, pe cale de consecință, să constate că nu poate fi dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpatul De P. G. să execute efectiv pedeapsa aplicată. Pe de altă parte, s-a arătat că se impunea a se avea în vedere obiecțiunea legată de posibilitatea concretă de manifestare a acestuia acord în cazul în care inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, acordul persoanei care este obligată o muncă fiind o condiție impusă de Convenția europeană a drepturilor omului. Astfel, s-a arătat că în doctrină s-a afirmat că exprimarea acestuia acord trebuie corelată cu recunoașterea vinovăției; nerecunoașterea vinovăției este ireconciliabilă cu acordul de a presta o muncă în folosul comunității și cu convingerea instanței că nu se mai impune executarea pedepsei.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, faptă prevăzută de art. 29 lit. b și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara a solicitat a se observa că inculpatul De P. G. (alături de inculpații D. M. R. și M. C. I.) a participat activ la înșelarea părții vătămate S. S. – prima instanță reținându-i vinovăția pentru fapta de înșelăciune – și, în acest context, în mod evident a primit o parte din banii dobândiți prin înșelăciune, disimulând proveniența acestora, prin investirea banilor în restaurantul deținut pe ., administrat însă de o altă persoană. Prin urmare, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 29 alin. 1 lit. b, c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. S-a mai învederat că este admis în doctrină faptul că infracțiunea de spălare de bani are caracter subsecvent, ilegalitatea ei derivând din săvârșirea infracțiunii principale (în speță înșelăciunea), care are calitatea de situație premisă pentru cea de-a doua infracțiune. Ca urmare, pentru existența infracțiunii subsecvente, trebuia probată infracțiunea principală (pentru care inculpatul a fost condamnat în hotărârea apelată), al cărei subiect activ devine, direct sau indirect, dar ilicit, un profit ce trebuie „spălat” (în speță, sumele de bani dobândite de la victima înșelăciunii), cele anterior expuse neopunându-se însă concluziei că subiectul activ al celor două infracțiuni nu ar putea fi unul și același.

În raport de acestea, s-a arătat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara că nu trebuie considerat că avem de-a face cu una și aceeași activitate infracțională, ci cu două infracțiuni distincte, chiar dacă ele prezintă o legătură internă, întrucât cele două presupun cu totul alte acte, astfel: dacă infracțiunea din care au rezultat sumele/bunurile, în cazul de față – înșelăciunea – presupune actele specifice săvârșirii acestora – inducere în eroare, prezentare de documente nereale –– spălarea banilor înseamnă, între altele, ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, situării, dispoziției, circulației, proprietății, drepturilor asupra respectivelor bunuri/sume de bani, precum și dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri/sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. De asemenea s-a învederat că trebuia analizată varianta infracțiunii de spălare de bani reținută în sarcina inculpatului, respectiv cea prevăzută de art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, cea de „dobândire, deținere sau folosire de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de folosire frauduloasă de fonduri ale persoanei juridice, faptă prevăzută de art. 272 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, s-a apreciat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara că în mod greșit prima instanță a reținut că fapta nu este prevăzută de legea penală, cu motivarea că suma de 42.280 euro a fost transferată din contul . în contul inculpatului DE P. G. deschis la Raiffeisen Bank SA în data de 09.01.2008 cu titlu de restituire împrumut, în baza „Contractului de creditare firmă” încheiat la data de 04.05.2007, operațiuni care sunt interzise de Legea nr. 31/1990. S-a arătat că legiuitorul a incriminat în prevederile art. 272 alin. 1 lit. c teza a II -a din Legea nr. 31/1990 fapta administratorului care, printre altele, face ca una dintre societățile administrate (în speță . SRL) să îi acorde vreo garanție pentru datoriile proprii. Prin urmare s-a considerat de către procuror că în contextul în care termenul de restituire a împrumutului acordat de inculpatul De P. G. societății sus menționate – reprezentate la acea dată de un terț – a expirat la 1 an de la data încheierii (fila 84 vol. V u.p. – contract de creditare firmă încheiat la data de 04.05.2007), deci la 04.05.2008, din dosar nerezultând că perioada de rambursare a fost prelungită prin act adițional, așa cum a fost stipulat în contract, rezultă fără echivoc că inculpatul De P. G., prin transferul sumei de 42.280 euro din contul firmei administrate în contul personal, a efectuat un act de dispoziție, în scopul garantării pentru datoria proprie, avută de societate față de el însuși, în condițiile în care pe copia ordinului de plată emis în acest sens (fila 82 vol. V u.p.) apare menționat că suma plătită reprezintă „restituire creditare firmă 05/2007”.

În ceea ce privește infracțiunea de participație improprie la fals în declarații, faptă prevăzută de art. 52 alin. 3 C. pen. rap. la art. 5 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 292 C. pen. 1969, constând în aceea că inculpatul De P. G. a determinat pe avocatul G. A. să declare, fără vinovăție, lucruri necorespunzătoare adevărului (în raport cu aspectul referitor la dobândirea proprietății, la cel al neexecutării obligațiilor de încheiere a contractului autentic, la cel al caracterului juridic al terenului ș.a.) în cererea de chemare în judecată a părții vătămate S. S. din dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara a învederat că aspectele menționate în cererea de chemare în judecată sunt false, deoarece partea vătămată S. era proprietară la momentul încheierii antecontractului, după cum rezultă din actele dosarului; că prin această manoperă frauduloasă, inculpatul De P. a încercat să inducă în eroare instanța de judecată și să recupereze fraudulos avansul de 20.000 euro care, de fapt, a fost obținut și predat inculpatului De P., de către inc. D. M.. În motivele de apel s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, și în acest sens s-a exemplificat ca practică judiciară sentința penală nr. 89/S din 22.10.2009 a Curții de Apel B. (dosar nr._ ).

Apelul declarat de inculpatul DE P. G. nu a fost motivat în scris.

În data de 12. 01 2015, inculpatul DE P. G. a transmis la dosarul cauzei o declarație, dată în fața unui avocat, prin care arată că este de acord cu sentința nr. 498/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul T., că solicită menținerea acesteia ca temeinică și legală, că nu a mai fost în România de 5 ani întrucât are probleme locomotorii.

Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate de apelanți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de Tribunalul T. corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Vinovăția inculpatului De P. G. în comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna persoanei vătămate S. S. M. rezultă din coroborarea declarațiilor acesteia, ale martorilor Z. F. A., T. F., S. L., B. M. și M. C. I. cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, precum și înscrisurile depuse în cauză – scrisoare de intenție, antecontract de vânzare cumpărare încheiat la Cabinet de avocat „D. A.” în data de 23.02.2009, adeverințe emise de Primăria comunei Dudeștii Noi. Astfel, potrivit antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la Cabinet de avocat „D. A.” în data de 23.02.2009, persoana vătămată S. S. M. s-a obligat să vândă până cel mai târziu la data de 06.03.2009, promitentului cumpărător De P. G., la prețul 270.000 euro, terenul înscris în CF nr._ Dudeștii Noi constând în arabil extravilan, nr. top parcelă A 242/1/20 în suprafață totală de 20.000 mp, situat în loc. Dudeștii Noi, jud. T.. În aceeași dată, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 155/23.02.2009 de BNP M. L., persoana vătămată S. S. M. cumpărase de la numiții M. G. și M. F. M. terenul sus menționat, în vederea vânzării lui către inculpat. Din declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor audiați în cauză, precum și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că aceste operațiuni juridice au fost determinate de manoperele ilicite ale inculpatului De P. G. de conivență cu numitul D. M., în realitate inculpatul neavând intenția reală de a cumpăra terenul în speță. În declarația dată în cursul urmăririi penale de către coinculpatul de la acea dată, M. C. I. (._ din 13.07.2009), acesta a arătat că: „În jurul datei de 4.02.2009 am primit de la Giovanii un număr de telefon și mi-a spus să sun la acest domn F. să spun că el și mai mulți cetățeni italieni doresc achiziția de terenuri în imediată apropiere a localității Timișoara pe calea Torontalului sau Calea A., la un preț de maxim 15 euro pe mp. (…) În data de 04.02.2009 la insistența lui G. l-am sunat pe F. să îl întreb dacă are terenuri de vânzare. După câteva zile F. m-a sunat și mi-a spus că are terenuri la Săcălaz și ceva la Dudești. F. mi-a spus că pe calea A. prețul este mare. După ce am aflat că există teren la Săcălaz și la Dudești i-am comunicat lui De P. care a spus că de acel teren de la Dudești este interesat. În jurul datei de 10.02.2009 am fost pus de către G. să sun și să spun că dorește să vadă terenul, iar eu am sunat la F.. Acesta mi-a spus că este în drum spre București și că îmi trimite omul lui de încredere. Atunci am fost sunat de către D. M. și când l-am văzut am creat o conexiune între acesta și G. când i-am văzut înainte la restaurant. Cam atunci am început să îmi dau seama că este ceva necurat la mijlocul acestei afaceri, dar nu am fost sigur totalmente. Pe perioada de timp până la încheierea promisiunii din partea lui De P. în raport cu F. și S. S., am fost pus în mod constant să mint de către D. M. și G. anumite aspecte cu privire la terenul de 2 ha. Astfel, M. mi-a spus să spun că terenul este frumos, că este dorit de italieni, că este în zonă rezidențială și că are două drumuri de acces. Eu nu am văzut acel teren, dar a, spus doar o parte din aceste minciuni lui F. și lui S., nu toate. La un moment dat S. a spus că pentru a fi sigură că G. va cumpăra terenul de la ea, dorește un avans. În jurul datei de 22.02.2009, am aflat de la D. M. că a făcut rost de avansul necesar încheierii promisiunii de cumpărare din partea lui G., și mi-a spus că mâine se va merge la avocat. În datat de 23.02.2009, M. pe la ora 11 a venit la restaurantul lui G. și i-a dat lui G. banii de avans. Știu că i-a dat banii de avans deoarece G. nu avea bani la acel moment fiind implicat în investiția la restaurant și deoarece M. mi-a spus acest lucru la telefon. (…) Pe parcursul negocierilor s-a pus problema unei scrisori de intenție prin care firma lui De P. – B. Oil dorește să cumpere acest teren de 2 ha la aproximativ 300.000 euro. Această scrisoare de intenție eu nu am văzut-o, dar D. M. a fost implicat în mod direct în conceperea ei pentru că el știa să scrie asemenea lucruri și pentru că G. i-a dat datele firmei B.. Nu cred că acea scrisoare reprezenta realitatea deoarece G. era implicat cu restaurantul și cu recuperarea banilor de la B.. ”; „Este adevărat că am spus doamnei S. că am fost la primarul din Dudești și am obținut un plan cu PUG Dudeștii Noi pe care l-am dat lui De P., iar acesta l-a luat cu el în Italia.” (declarația ._ din 30.07.2009). Deși audiat în calitate de martor de către prima instanță, M. C. I. a revenit asupra declarațiilor sus menționate, conturând ideea că inculpatul De P. G. ar fi avut intenția reală de a achiziționa terenul și susținând că nu ar fi fost adevărate aspectele relatate vizând proveniența banilor pentru avans și că ar fi fost pus de inculpat să comunice informații nereale către martorul Z. F. A. susținând că pasajele sus citate ar fi fost urmarea stării de stres la care a fost supus de organele de urmărire penală, instanța de apel va da eficiență acestora în condițiile în care se coroborează cu convorbirile purtate telefonic între toate persoanele implicate. Astfel, așa cum în mod temeinic a reținut și Tribunalul T., convorbirile telefonice purtate între D. M. R. și inculpatul De P. G. în data de 06.02.2009, relevă că primul i-a comunicat inculpatului prețul pe care să îl transmită martorului Z. F. A., aceasta înainte de a luat legătura cu martorul și a-și manifesta presupusul interes în achiziționarea de terenuri; în data de 10.02.2009, discuția dintre D. M. R. și M. C. I. relevă faptul că într-adevăr primul a comunicat detaliile pe care să le transmită cel de-al doilea către martorul Z. F. A. („D. M.: Dacă vă sună îi spuneți că am fost, pe la 4 am fost la să vedem, v-am arătat pe acolo pe la Dudești, rezidențial; M. C.: Bine, bine dragă. D. M.: Spuneți că am fost cu băiatul și …ok, mulțumit. Ok, i-a plăcut. B.?”); convorbirea din 07.02.2009 dintre inculpat și D. M. relevă grija celor doi de a contura martorului Z. impresia că nu se cunosc (să nu meargă în același timp, la același local sau să nu se salute); în data de 11.02.2009 are loc o convorbire între D. M. și M. C. I. privind scrisoarea de intenție, iar inculpatul îi dă lui D. M. R. prin sms datele firmei sale pentru întocmirea scrisorii; în datat de 13.02.2009 D. M. îl instruiește pe martorul M. C. I. ce aspecte să transmită referitor la impresia investitorilor după ce ar fi văzut terenul („D. M.: Da-ți un telefon la neamț; M. C.: Da? D. M.: Acum; M. C.: Da. D. M.: Și spuneți că v-au sunat italienii să vă întrebe de mine, dacă sunt serios, sau nu sunt serios că mi-a dat un act să-l semnez și eu nu l-am semnat.; M. C.: A.; D. M.: Deci e simplu.; M. C.: Aha, bine tată.; D. M.: Le-o plăcut terenul foarte tare că are două drumuri de acces e frumos.”); în data de 16.02.2009, precum și în 17.02.2009, inculpatul discută cu D. M. R. despre derularea în continuare a planului ( 16.02.2009 - De P. G.: „Ce trebuie să fac? Trebuie să merg acolo să-i vorbesc sau ce trebuie să fac”; De P. G.: „Ce trebuie să fac? Să îl sun. Să îi zic că vreau să cumpăr terenul?”; D. M.: „Când ai timp să ne vedem cu neamțul un pic să vorbim cum facem”; De P. G.: „Eu merg cu tine …că doar nu acum …”; 17.02.2009 – D. M.: „Ah, el trebuie să-l cumpere mâine dimineață și tu să-l cumperi mâine după-amiază”; De P. G.: „Și cum facem cu CF-ul mâine după masă?” D. M.: „Cum, cum o face cu CF-ul?”; „De P. G.: CF-ul nou.” D. M.: „Ah, nu se schimbă CF-ul. Tot așa rămâne. La contract, o să fie pe contract că s-a cumpărat ieri. Ai înțeles? Ai o scuză. Înțelegi?”); iar în data de 22.02.2009 are loc o discuție între D. M. R. și M. C. I. în sensul ca ultimul să îl sune pe martorul Z. F. în legătură cu încheierea antecontractului („D. M.: Da-ți un telefon la neamțu și întrebați-l la ce oră mergem la notar mâine dimineață; M. C.: Las că sun mai târziu.; D. M.: Păi dam dar se face târziu după aia.; M. C.: Nu, 10-15 minute o să sun…; D. M.: Na bun, întrebați la ce oră să fim mâine la notar cu banii…; M. C.: Na bine, acesta …; D. M.: Cum?; M. C.: Ai pregătit banii?; D. M.: Da, da, tot.”

Probele anterior analizate conduc la reținerea cu caracter cert a vinovăției inculpatului De P. G. în inducerea în eroare a persoanei vătămate S. S. și a martorului Z. F., cu ocazia încheierii contractului nr. 155/23.02.2009, cauzând acestora un prejudiciu de 150.00 euro, prin folosirea de mijloace frauduloase care au condus la cumpărarea la un preț supraevaluat a terenului nr. top A 242/1/40 evidențiat in CF nr. 2145 în suprafață de 20.000 mp situat în extravilanul localității Dudeștii Noi, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p. Totodată, se constată că în mod corect prima instanță a stabilit Legea nr. 286/2009 ca fiind legea penală mai favorabilă în raport cu Codul penal din 1969, date fiind limitele mult mai blânde ale pedepsei.

Fiind identificată legea în vigoare la această dată ca lege mai favorabilă, la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 C.pen. Potrivit acestui text legal: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei, rolul jucat în săvârșirea infracțiunii (nici inițiativa și nici planul neaparținându-i), perioada de timp scursă de la data faptei și în care a avut un comportament în limitele legii, neexistând nici măcar indicii în sens contrar, (fapta fiind comisă în anul 2009) conduc la concluzia că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării a fost corect individualizată. Astfel, nu se poate omite că de la comiterea faptei au trecut 6 ani, perioada în care s-au efectuat acte procesual penale împotriva inculpatului, că în condițiile în care nu s-au sesizat în acest interval de timp alte conduite ilicite, se poate deduce că a avut loc indirect o reeducare, chiar și parțială a acestuia.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara a criticat în apel modalitatea de executare a pedepsei în ceea ce privește lipsa acordului de a presta o muncă în folosul comunității, precum și că nerecunoașterea vinovăției ar fi ireconciliabilă cu acest acord. Într-adevăr, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este ca infractorul să-și manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (art. 91 alin. 1 lit. c C.p.); însă legiuitorul nu a reglementat forma pe care trebuie să o îmbrace această manifestare de voință. Sub acest aspect, instanța de apel constată că în data de 08.01.2015, inculpatul De P. G. a dat o declarație atestată de un avocat în sensul că este de acord cu hotărârea pronunțată de Tribunalul T. și solicită menținerea soluției ca fiind temeinică și legală. În aceste condiții, declarația inculpatului constituie implicit o exprimare a acceptului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Pe de altă parte, instanța nu își însușește opinia că nerecunoașterea vinovăției ar fi ireconciliabilă cu acordul de a presta o muncă în folosul comunității întrucât art. 91 C.p. nu prevede condiția ca inculpatul să fi recunoscut fapta, iar în ipoteza în care s-ar îmbrățișa o asemenea interpretare s-ar ajunge la situația ca instituția suspendării sub supraveghere (singura modalitate neprivativă de libertate a executării) să fie aplicabilă exclusiv în funcție de poziția procesuală a inculpatului, încălcându-se prezumția de nevinovăție și dreptul efectiv la apărare. La această concluzie conduc și dispozițiile art. 83 lit. a C.p.p. care conferă inculpatului „dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa”. Este adevărat că, în același timp, art. 91 alin. 3 lit. c C.p. prevede că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă „infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților”, însă aceasta presupune mai mult decât nerecunoașterea faptei, presupune acțiuni suplimentare de îngreunare a procesului penal. În acest context, instanța de apel constată și că lipsa inculpatului De P. G. de la urmărire penală și judecată nu poate fi interpretată în sensul art. 91 alin. 3 lit. c C.p. întrucât și-a manifestat interesul pentru procesul penal prin trimiterea de declarații, apărări, reprezentarea de către apărătorul ales și acte medicale, toate acestea în condițiile în care este cetățean străin cu domiciliul în Italia.

Instanța de apel, examinând din oficiu posibilitatea concretă de punere în aplicare a modalității de executare dată fiind situația specială a inculpatului, cetățean străin, cu domiciliu în Italia, care potrivit propriilor susțineri nu a mai fost în România de 5 ani datorită unor afecțiuni medicale, constată că nu există impedimente reale întrucât Legea nr. 302/2004, în capitolul II, cuprinde „dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative”.

Față de toate aspectele anterior expuse, instanța de apel apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este justificată de existența premiselor de autoreeducare, de la data faptei și până în prezent, inculpatul având o conduită în limite legale, fără a se fi dispus măsuri restrictive de drepturi.

În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de achitare a inculpatului De P. G., instanța de apel constată că sunt nefondate întrucât pentru existența infracțiunii de spălare a banilor se impune a se proba că proveniența banilor în speță este rezultatul săvârșirii unei infracțiuni. Este adevărat că infracțiunea prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002 are caracter autonom în raport cu infracțiunea de origine, respectiv elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt condiționate de cunoașterea autorului infracțiunii predicat sau de tragerea acestuia la răspundere penală, însă acest caracter nu presupune că absența probelor privind proveniența ilicită a bunurilor (valorilor) ce fac obiectul infracțiunii. Astfel, în ambele modalități de comitere, atât în art. 29 lit. b, cât și în art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002 se prevede că „bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni”; iar în cauză, așa cum în mod corect a constatat prima instanță, nu s-a probat că sumele de bani ce ar fi fost investite de inculpatul De P. G. în restaurantul de pe . ar fi provenit din comiterea unei infracțiuni; nu există nicio probă în sensul că acesta ar fi primit o parte din cei 150.000 euro cu care a fost păgubită persoana vătămată S. S.; nu s-a stabilit cuantumul sumei investite, respectiv de care ar fi beneficiat în urma înșelăciunii.

Nici infracțiunea prevăzută de art. 272 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi reținută în sarcina inculpatului în speță, în condițiile în care ordinul de plată din 09.01.2009 indică faptul că suma de 42.280 euro a fost transferată din contul . SRL în cel personal cu titlu de „restituire creditare firmă 05/2007”; iar între societate și inculpat a fost încheiat anterior „contractul creditare firmă” în data de 04.05.2007 privind suma de 171.000 euro. Aspectul indicat în motivele de apel ale D. – S. teritorial Timișoara, referitor la faptul că în contractul de creditare se menționează că acesta este încheiat pe o perioadă de un an și nu există un act adițional care să fi prelungit perioada de rambursare, nu poate conduce la stabilirea caracterului ilicit al operațiunii financiare din 09.01.2009, respectiv că nu ar fi avut un titlu valabil. Astfel, acuzarea nu a dovedit în cauză că împrumutul ar fi fost integral restituit anterior datei de 09.01.2009 sau că înscrisul intitulat „contract creditare firmă” ar fi unul fictiv (nici nu s-a susținut această împrejurare); iar faptul că termenul de rambursare stabilit a fost depășit nu echivalează cu stingerea obligației. Mai mult, prelungirea unui contract se poate realiza și prin simplul acord de voință al parților sau lipsa de acțiune a creditorului.

Referitor la soluția de achitare a inculpatului De P. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. din 1969 raportat la art. 292 C.p. din 1969 (art. 52 alin. 3 C.p. raportat la art. 326 C.p.), instanța de apel constată că este temeinică și legală. În acest sens, se reține că pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 292 din Codul penal se impune ca declarația să fie aptă, potrivit legii ori împrejurărilor, să servească pentru producerea unei consecințe juridice. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, cererea de chemare în judecată nu numai că nu are caracterul unei "declarații" în sensul art. 292 din Codul penal, dar nu e nici aptă prin ea însăși să producă anumite consecințe juridice de drept substanțial. Astfel, cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care se declanșează procesul civil; are rolul de a învesti instanța și de a fixa cadrul procesual în care se va desfășura judecata și nu poate produce consecințe juridice decât în urma administrării unor probe care să dovedească motivele în fapt invocate prin cerere. Susținerile din cererea de chemare în judecată se impun a fi dovedite prin probele administrate nemijlocit în fața instanței, ele sunt supuse verificării instanței de judecată.

De asemenea și soluția de achitare a inculpatului De P. G. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.p. din 1969 este temeinică și legală în contextul în care prin sentința penală nr. 357/PI/09.08.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ modificată prin decizia penală nr. 29/2011 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus achitarea inculpaților D. M. R., M. C. I., M. G. și M. F. M. cu privire la aceeași infracțiune nefiind astfel întrunită condiția numărului de minim trei persoane aflate în asociere. În acest sens, se reține că prin decizia nr. 12/08.07.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că „faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.”; insă în considerentele acesteia s-a menționat și faptul că: „D. în situația în care, în concret, nu este îndeplinită condiția privind numărul de 3 persoane prevăzută în art. 367 alin. (6) din Codul penal, devine incident art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.”

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara și inculpatul DE P. G. împotriva sentinței penale nr. 498/PI/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. T. Timișoara și inculpatul DE P. G. împotriva sentinței penale nr. 498/PI/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia conform art. 275 alin. 3 C.p.p.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. ANI B. F. M. C. FLORNȚA

Grefier,

C. U.

Red.-L.B.-13.02.2015

Tehnored- .C.U.- 13.02.2015

Prima inst. jud. S. L. –Tribunalul T.

← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice....		Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 243/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Hotărâre din 15-01-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Hotărâre din 15-01-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 390/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 15-01-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA