Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 243/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 243/A
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. N.
JUDECĂTOR: L. ANI B.
GREFIER: A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul M. N. și părțile civile M. C. M., M. A. G. și . împotriva sentinței penale nr. 237/28.08.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul M. N., asistat de avocat ales C. G., partea civilă M. A. G., asistată de avocat C. C. care reprezintă și pe partea civilă M. C. și partea civilă ., avocat D. C. pentru . SA, lipsă Spital Județean de Urgență Reșița.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se depun la dosar motive de apel de către părțile civile și inculpat, respectiv împuterniciri avocațiale și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părților civile, avocat C. C. solicită admiterea apelului și urmare rejudecării, modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, atât pe latura penală, cât și pe cea civilă. Arată că expertizele efectuate în cauză au stabilit în mod cert culpa inculpatului în producerea accidentului rutier soldat cu moartea victimei, astfel că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere nu este în concordanță cu comportamentul inculpatului, care nu a înțeles să își asume responsabilitatea producerii accidentului rutier și scopul propus de pedeapsă. În ceea ce privește ., arată că există legătură de cauzalitate între accidentși suma pe care victima o datora societății și pe care datorită decesului nu a avut posibilitatea să o restituie, precum și creditul preluat de societate care se impunea a fi plătit de victimă. Arată că prima instanță în mod greșit a considerat că societatea nu a fost prejudiciată de fapta inculpatului, astfel că se impune obligarea inculpatului în solidar cu societatea de asigurare la plata sumelor de bani solicitate, având în vedere și practica constantă a instanțelor de judecată.
Pentru inculpatul apelant, avocat C. G. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și urmare rejudecării, aplicarea dispozițiilor art. 81 cp, având în vedere că inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, a recunoscut accidentul, deși tehnic vorbind raportat la prima expertiză întocmită în cauză a apreciat că nu are vină în producerea acestuia și a fost de acord cu plata despăgubirilor civile conform convenției încheiată între părți. Arată că inculpatul are de întreținut doi copii și o situație familială gravă, solicitând înlăturarea interdicției prev. de art. 116 al.1 lit.b, întrucât astfel ar avea posibilitatea de a exercita profesia și să asigure resurse de venit familiei.
Solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile.
Apărătorul părților civile solicită respingerea apelului inculpatului, întrucât pedeapsa aplicată de prima instanță este blândă.
Avocat D. C. pentru . solicită admiterea apelului inculpatului în ceea ce privește latura penală și respingerea apelului părții civile . sub toate aspectele, motivat de faptul că asiguratorul nu poate răspunde pentru împrumutul și creditul angajat de victimă, mai mult acestea au fost contractate anterior accidentului și erau și asigurate la o firmă. În ceea ce privește apelurile părților civile M. solicită respingerea apelurilor, având în vedere tranzacția încheiată pe latura civilă a cauzei.
Procurorul solicită respingerea apelurilor formulate în cauză ca nefondate. Arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.19 c.p.p în ce privește latura civilă, în privința părților civile M., instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 397 al.1 luând act de tranzacția încheiată între părți, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 237/28.08.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._, în baza art.178 al.1, al.2 Cod pen.1969 cu aplicarea art.5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M. N.,, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii ucidere din culpă.
În baza art.71 alin.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 Cod Penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.862 Cod pen.1969.
În baza art. 863 alin. 1 Cod Penal 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte lunar, în ultima zi lucrătoare, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.;să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. și să justifice schimbarea locului de muncă;să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Potrivit art. 863 alin. 3 lit. e Cod Penal 1969, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să nu conducă niciun fel de vehicul.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 al.2 Cod Penal1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.397 al.1 rap la art.23 al.1 Cod pr.pen., s-a luat act de tranzacția încheiată, în data de 11.06.2014, între partea responsabilă civilmente . R. SA și părțile civile M. C. M. și M. A. G., consfințită și de către inculpat.
În baza art.397 al.1 s-a respins acțiunea civilă, astfel cum a fost formulată și precizată de către partea civilă .> În baza art.397 Cod pr.pen., s-a luat act de faptul că S. Județean de Urgență Reșița nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În temeiul art.275 alin.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei 1700 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.276 alin.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către părțile civile M. C. M. și M. A. G..
În baza art.276 Cod pr.pen., s-a respins cererea părții civile . a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Reșița din data de 04.12.2012, întocmit în dosarul nr.1822/P/2010, înregistrat pe rolul instanței la data de 07.12.2012, sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev și ped de art.178 al.1, al.2 Cod pen.1969.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în data de 17.05.2010, în jurul orei 14,15, a condus pe un carosabil umed, pe timp de ploaie, autotractorul marca IVECO cu nr._, care tracta semiremorca cu nr._, pe DN 58B, în direcția B.-Reșița. Ajuns la km 12, la o curbă spre dreapta, cu ultimele trei roți de partea stângă a semiremorcii a lovit partea stângă a autoturismului marca Opel Vivaro cu nr._, condus de către numitul M. G. din sens opus, respectiv din direcția Reșița-B.. După impact, autoturismul a făcut o rotire de aproximativ 180 de grade și a intrat în coliziune cu zidul de protecție aflat pe partea sensului de mers Reșița-B., iar ansamblul de vehicule condus de către inculpatul M. N. a părăsit partea carosabilă, a rupt parapetul metalic aflat pe sensul său de mers și s-a angajat pe un teren abrupt până în albia râului Bârzava. În urma accidentului, a rezultat decesul numitului M. G..
Prin rezoluția lucrătorilor de poliție judiciară, din data de 11.05.2012, dispusă în dosarul nr.1822/P/2010, confirmată prin rezoluție de către procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numitului M. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, art.178 al.1, al.2 Cod pen.1969.
În faza de urmărire penală, persoanele vătămate M. C., soția victimei, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei-despăgubiri materiale și suma de 500.000 euro, reprezentând daune morale. Persoana vătămată M. A. G., fiica victimei, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 300 euro/lună-rentă pentru toată perioada scursă de la data decesului tatălui ei și până la finalizarea studiilor sau împlinirea vârstei de 26 ani, precum și cu suma de 500.000 euro, reprezentând daune morale. Subscrisa . constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 euro, pentru prejudiciul produs prin avarierea autovehiculului marca Opel Vivaro cu nr._ (f.168).
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penala nr.1822/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. Reșița.
În faza de judecată, părțile civile și-au menținut constituirea de parte civilă, astfel cum aceasta a fost formulată în faza de urmărire penală, solicitând în plus obligarea inculpatului la plata sumei de 163.933 lei, reprezentând suma pe care defunctul M. G. a scos-o din patrimoniul societății . și nu a mai reușit să o restituie ca urmare a decesului său prematur. De asemenea, se solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 149.347,35 lei, reprezentând creditul angajat de defunct în numele societății comerciale, administrate de acesta și neachitat până la data decesului său (f.19-20). În dovedirea cererilor, s-au depus la dosarul cauzei o . înscrisuri (f.23-49). Această cerere de constituire de parte civilă a fost precizată ulterior (f.88).
La termenul de judecată din data de 24.01.2013, s-a admis cererea formulată de către părțile civile M. C., M. A. G. și ., sens în care s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a . SRL, iar în calitate de asigurător a . SA. Ulterior, la termenul de judecată din data de 30.05.2013, ca urmare a fuziunii prin absorbție, instanța a constat faptul că .-R. SA are calitatea de asigurător în cauză.
Prin adresa depusă la dosarul cauzei, S. Județean de Urgență Reșița a învederat că nu se constituie parte civilă în cauză (f.71).
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 17.05.2010, în jurul orelor 1415, autotractorul marca F. Iveco, având număr de înmatriculare_, care tracta semiremorca marca Krone, cu număr de înmatriculare_, condus de către inculpatul M. N., se deplasa de DN 58B, având direcția B.-Reșița. În același timp, din sens opus se deplasa autoutilitara marca Opel, având număr de înmatriculare_, condusă de numitul M. G..
Din probatoriul administrat – procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice (f.10-11, 13-25 dup), raport de expertiză criminalistică (f.178)- în ceea ce privește locul impactului, a rezultat faptul că acesta a fost pe DN 58 B, în zona km 12, la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, în direcția de deplasare a ansamblului de vehicule. Impactul între cele două autovehicule a avut loc între partea stângă a semiremorcii Krone, în zona primelor două axe și partea fronto-laterală stângă a autovehiculului Opel. Tot în ceea e privește locul impactului, instanța, prin raportare la procesul-verbal de cercetare la fața locului, a reținut că, sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în pantă ușoară, la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, în direcția B.-Reșița, suprafața carosabilă este asfaltată și are lățimea de 6 m. În zonă era aplicat marcaj longitudinal de separare a sensurilor de circulație cu linie discontinuă simplă. Circulația era organizată pe două benzi, cu câte o bandă pe fiecare sens de mers. La data și ora producerii evenimentului rutier, partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului rutier pe timp de zi, în condiții de ploaie.
În conformitate cu raportul de expertiză criminalistică (f.178), instanța a reținut că, impactul dintre cele două autovehicule a avut loc exclusiv pe sensul de deplasare Reșița-B., iar coliziunea s-a produs prin pătrunderea semiremorcii pe sensul de deplasare a autoutilitarei Opel. La această concluzie s-a ajuns ca urmare a faptului că, autoutilitara Opel înregistra deformații majore pe partea fronto-laterală stângă, iar autotractorul marca Iveco nu prezenta avarii în partea frontală stângă, zonă care s-ar fi aflat în corespondență directă cu cea frontală stângă a autoutilitarei, în ipoteza în care autovehiculul Opel ar fi abordat curba la stânga, prin interiorul acesteia, pe sensul de deplasare al autotractorului, aspect în raport de care instanța va înlătura concluziile raportului de expertiză judiciară auto, întocmit de către expertul tehnic G. I. (f.130-140 dup).
Sub aspectul vitezelor de deplasare ale autovehiculelor, instanța, din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică de trafic auto, a reținut că, la momentul impactului, viteza de deplasare a semiremorcii marca Krone era de circa 78 km/h, în timp ce autoutilitara Opel circula cu o viteză de aproximativ 63 km/h. În urma coliziunii, ansamblul de vehicule a părăsit zona carosabilă, ieșind pe acostamentul din dreapta, și-a continuat deplasarea, coborând taluzul spre râul Bârzava, în cele din urmă autotractorul și semiremorca s-au oprit în albia râului, respectiv pe malul drept. În deplasarea post-impact, autoutilitara Opel s-a rotit în sens trigonometric, efectuând o mișcare plan-paralelă, iar în timpul acestei deplasări, autovehiculul a lovit cu partea posterioară dreapta zidul de sprijin al taluzului din partea dreaptă a drumului, rămânând la sfârșitul rotației orientat cu fața în direcția Reșița. Ca urmare a producerii evenimentului rutier a rezultat decesul conducătorului autoutilitarei Opel, respectiv a numitului M. G..
Cu privire la posibilitățile de evitare și de prevenire a producerii evenimentului rutier, instanța a reținut că starea de pericol iminent pentru numitul M. G. s-a declanșat în momentul în care a sesizat pătrunderea pe contrasens a ansamblului rutier, înscris astfel pe o traiectorie ce urma să o intersecteze ireversibil pe cea a autovehiculului Opel, pe care îl conducea. Aceasta reprezintă momentul din care numitul M. G. trebuia și putea să ia măsurile de evitare. Pentru a se determina posibilitățile efective de evitare a impactului de către numitul M. G., s-a avut în vedere că timpul scurs între momentul declanșării stării de pericol iminent și momentul impactului a fost de 0,77 secunde, perioadă de timp în raport de care s-a concluzionat că numitul M. G., conducătorul autoutilitarei Opel nu putea evita producerea evenimentului rutier, având în vedere că timpul avut la dispoziție în vederea luării măsurilor de evitare s-a situat sub nivelul timpul întârzierilor involuntare de frânare.Analiza posibilităților de prevenire a producerii accidentului de circulație s-a făcut și prin evidențierea motivelor care au condus la situația periculoasă, mai exact prin identificarea acelor acțiuni sau inacțiuni care ar fi permis prevenire producerii accidentului. Astfel, având în vedere obligația tuturor conducătorilor auto de a avea în permanență controlul asupra vitezei de deplasare, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, se constată că, viteza adoptată de conducătorul autovehiculului Iveco, în condiții de deplasare în curbă, pe un carosabil umed, în condiții de ploaie, a condus la apariția fenomenului de derapare a semiremorcii, urmată de pătrunderea pe contrasens și coliziunea cu autoutilitara care se deplasa pe sens opus.
Prin urmare, instanța, în raport de concluziile raportului de expertiză criminalistică de trafic auto, a reținut că producerea accidentului putea fi prevenită de către inculpatul M. N., dacă acesta ar fi circulat cu o viteză care să-i permită păstrarea traiectoriei ansamblului de vehicule pe care îl conducea, în limitele benzii corespunzătoare sensului său de deplasare, prevenind astfel pătrunderea pe contrasens a semiremorcii marca Krone și implicit producerea accidentului. Cauza producerii accidentului o constituie neadaptarea vitezei de deplasare a ansamblului rutier format din autotractorul marca Iveco și semiremorca marca Krone, condus de către inculpatul M. N., fapt care a condus la apariția fenomenului de derapare, respectiv pătrunderea pe contrasens a semiremorcii.
Instanța a constatat că în faza de urmărire penală s-au efectuat două rapoarte de expertiză judiciare auto.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară auto și din suplimentul de expertiză la acest raport (f.98-114, 121-123 dup), întocmit de către expertul tehnic R. T., a rezultat că, înainte de producerea accidentului, inculpatul M. N. a condus ansamblul de vehicule pe direcția B.-Reșița cu o viteză de aproximativ 130 km/h, aceasta fiind cauza principală a producerii accidentului, iar datorită carosabilului umed și a curbei, semiremorca tractată a intrat în derapaj, a pătruns pe contrasens și a lovit, cu zona roților din partea stângă, în partea stângă a autoturismului Opel Vivaro, condus de M. G.. Din calculele efectuate, a rezultat că acest derapaj, în condiții normale de uzură a anvelopelor, ar fi putut să apară de la viteza de 90 km/h, însă în condițiile în care uzura anvelopelor depășește limita admisă, s-a apreciat că această viteză de derapaj a fost cu mult mai mică. După coliziune, autoturismulmarca Opel Vivaro a fost rotit în sensul acelor de ceasornic cu aproximativ 170 grade, iar autoturismul s- oprit pe sensul său de mers, cu roțile din partea stângă pe acostament și cu roțile din partea dreaptă pe carosabil, cu fața spre Reșița. Viteza de deplasare înaintea producerii accidentului a ansamblului de vehicule condus de către inculpatul M. N. a fost de 130 km/h, stabilită conform înregistrării diagramei tahograf, iar viteza autoturismului condus de către numitul M. G. a fost de 60 km/h, fiind stabilită conform vitezometrului de la bordul autoturismului. Expertul concluzionează că vinovat de producerea accidentului este inculpatul M. N. care a încălcat prevederile art. 48 și 50 al. 1 lit. b din OUG 195/2002, acesta putând evita producerea accidentului prin circulația cu o viteză adaptată la condițiile de drum și meteo din acel moment, care să nu ducă la apariția fenomenului de derapaj. Conducătorul auto M. G. a circulat corect și nu a încălcat nici o regulă de circulație. Expertul mai concluzionează că de la distanța la care se afla în spatele autoturismului condus de către M. G., martorul S. P. A. putea să vadă modul cum s-a produs accidentul. Cu privire la concluziile acestui raport de expertiză cu privire la dinamica, cauza și persoana responsabilă de producerea accidentului, instanța le va lua în considerare, având în vedere că acestea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică judiciară auto (f.130-140 dup), întocmit de către expertul tehnic G. I., concluziile acestui raport de expertiză au fost înlăturate întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, fiind în totală contradicție cu acestea.
Din raportul de verificare nr._/14.06.2010, întocmit de RAR, a rezultat că șasiul și lonjeroanele sunt torsionate datorită accidentării. Acest aspect împreună cu transferul de substanță de vopsea roșie de pe șasiul semiremorcii pe caroseria autoturismului Opel Vivaro duc la aprecierea că acest autoturism a avut impact atât cu roțile semiremorcii, cât și cu șasiul acestuia. S-a mai constatat că anvelopele aveau o grosime sub limita admisă de 4 mm, defecțiune ce nu a fost luată în calcul de către experți.
Din cele mai sus expuse, instanța a apreciat că accidentul de circulație s-a produs ca urmare a încălcării de către inculpatul M. N., a prevederilor art. 10 și 48 din OUG 195/2002. În art. 10 al. 1 din OUG 195/2002 se prevede că este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespuns din punct de vedere tehnic, iar în art. 48 din OUG 195/2002 se arată că, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, lucru pe care învinuitul nu l-a făcut. Din prevederile art. 15 al. 1 lit. b și art. 15 al. 2 din OUG 195/2002, rezultă că viteza maximă admisă pe acest sector de drum, în condiții normale, este de 70 km/h, iar pentru evitarea derapajului lateral și implicit a accidentului, învinuitul trebuia să circule sub această viteză, ținând cont și de uzura anvelopelor peste limita legală și de condițiile de drum de la acel moment.
Din declarația martorului S. P. A. (f.90-91 dup, 121) a rezultat că acesta circula cu un alt autovehicul în spatele autoturismului condus de către M. G., iar la un moment dat a văzut cum din sens opus venea un tir (autotren) a cărui semiremorcă a intrat în derapaj, închizând sensul de mers pe care circulau M. G. și S. P. A.. A văzut impactul dintre autoturismul din fața lui și semiremorcă și de asemenea a mai văzut cum autoutilitara din fața lui a făcut după impact o întoarcere de 180 de grade.
Fiind audiat în faza de urmărire penală (f.82-86 dup), inculpatul M. N. a susținut faptul că el circula regulamentar, iar la un moment dat, aflându-se în linie dreaptă, aproape de o curbă la dreapta, a simțit o lovitură în partea stângă a semiremorcii, după care a părăsit partea carosabilă prin partea dreaptă a sensului său de mers, fiind aruncat într-o prăpastie. Întrucât scaunul lui se afla pe o pernă de aer, în momentul în care tirul a coborât în prăpastie, el a fost aruncat din cabină, căzând la rândul lui în râul Bârzava, autotrenul continuându-și deplasarea până în mijlocul râului. Inculpatul a stat puțin pentru a-și reveni, după care a urcat panta până la drum, unde a văzut microbuzul marca Opel Vivaro, iar conducătorul acestuia se afla în interior. A discutat puțin cu acesta, timp în care a sosit un alt autoturism din spate, din care a coborât o persoană, căreia i-a spus să apeleze nr. 112.
Cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească (f.99), inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, apreciind că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă. În cuprinsul declarației, inculpatul, cu privire la dinamica producerii accidentului, a precizat că numitul M. G. se face vinovat de producerea accidentului, întrucât acesta, circulând pe DN 58B, a tăiat curba și, astfel a lovit roata din mijloc a semiremorcii. Cu privire la viteza cu care circula, a arătat că aceasta a fost de 50-55 km/h, astfel cum rezultă din diagrama tahografului. În ceea ce privește cauza producerii evenimentului rutier, a considerat că acesta s-a datorat faptului că numitul M. G. a intrat pe contrasens, iar accidentul putea fi evitat de către inculpat doar în măsura în care ar fi ieșit în afara părții carosabile.
Susținerile inculpatului au fost înlăturate de instanță, motivat de împrejurarea că acestea sunt în contradicție cu ansamblul probelor administrate în ambele faze procesuale, astfel cum acestea au fost reținute de către instanță.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 114/A3/18.05.2010 (f.50-52 dup), întocmit de SJML C.-S., a rezultat că moartea numitului M. G. a fost violentă, ea s-a datorat politraumatismului prin mai multe traumatisme expuse în conținutul raportului, iar aceste leziuni de violență s-au putut produce prin lovirea cu și sau de corpuri/planuri dure, asociată cu compresiunea toraco-abdominală, posibil în cadrul unui accident rutier, moartea datând din 17.05.2010, ora 14,50.
Din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie anexate la dosar, a rezultat că nici numitul M. G. (f.53 dup) și nici inculpatul M. N. (f.55 dup) nu au condus autovehiculele sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă.
Astfel, s-a constatat faptul că, la momentul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, aceasta era prevăzută de dispozițiile art.178 al.1, al.2 Cod pen.1969, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile 192 al.2 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani.
Astfel, având în vedere că regimul sancționator al infracțiunii nu s-a schimbat, limitele legale de pedeapsă fiind aceleași, instanța, pentru determinarea legii penale mai favorabile, s-a avut în vedere modalitatea de executare a pedepsei. Astfel, instanța, analizând în concret infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, a determinat legea penală mai favorabilă comparând dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere, reglementată de dispozițiile art.86 ind.1 și urm Cod Penal 1969 cu cele referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de dispozițiile art.91 și urm Noul Cod Penal.
În această ordine de idei, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.16 al.2 din Legea nr.187/2012, potrivit cărora „pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 Cod pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”.
Astfel, în virtutea acestor criterii legale de determinare a legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere faptul că noul Cod penal instituie o nouă obligație, respectiv munca în folosul comunității, care nu se regăsește în reglementarea Codului penal 1969, precum și faptul că în noul Cod penal se elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere prevăzut de Codul penal 1969, aspecte în raport de care apreciază ca fiind lege penală mai favorabilă, în ceea ce privește regimul de executare, Codul penal 1969.
Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, instanța a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel a analizat infracțiunile deduse judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.
În drept, fapta inculpatului M. N., care în data de 17.05.2010, în jurul orelor 1415, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN 58 B, direcția B.-Reșița, autotractorul marca IVECO înmatriculat sub nr._, care tracta semiremorca, marca Krone, având număr de înmatriculare_, iar la un moment dat, ca urmare a nerespectării dispozițiilor care reglementează circulația pe drumurile publice, a produs un accident rutier, în urma căruia numitul M. G., care conducea regulamentar pe sensul opus de mers, autoutilitara marca Opel, având număr de înmatriculare_, a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev de art.178 al.1, al.2 Cod pen.1969.
Instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.1, al.2 Cod pen.1969, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., va pronunța o soluție de condamnare față de aceasta.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, la dozarea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere în primul rând împrejurările și modul de comitere al faptelor, reținând în acest sens că inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN 58 B, autotractorul marca IVECO înmatriculat, care tracta semiremorca marca Krone, iar, ca urmare a faptului că nu a adaptat viteza de circulație la condițiile de drum și la starea carosabilului umed, nerespectând dispozițiile legale privind conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, fapt care a provocat apariția fenomenului de derapare, cu consecința pătrunderii pe contrasens a autovehiculelor, a cauzat un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane nevinovate. În legătură cu modul de comitere al faptei, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea a fost comisă, la ora 1415, într-o zonă intens circulată, pe un sector de drum național, pe timp de zi, în condițiile unui carosabil umed, pe timp de ploaie, din culpa exclusivă a inculpatului.Lipsa de considerație a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală, respectiv viața și integritatea fizică a persoanelor, rezultă și din faptul că inculpatul a pus în pericol imediat și concret viața și integritatea corporală și a celorlalți participanți la trafic, dând dovadă de o totală nonșalanță, la limită cu indiferența față de rezultatul produs.În legătură cu gravitatea rezultatului produs, instanța a reținut faptul că, accidentul de circulație cauzat de către inculpat a fost deosebit de violent, provocându-i victimei leziuni incompatibile cu viața, respectiv M. G. a suferit un politraumatism cranio-cerebral, traumatism toraco-abdominal și fracturi multiple ale membrului inferior și a membrului superior din partea stângă. Inculpatul în ambele faze procesuale a dat dovadă de o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptelor și, mai mult decât atât, prin declarațiile sale a încercat să inducă în eroare organele judiciare cu privire la dinamica producerii accidentului, fapt care denotă că, inculpatul nu conștientizează gravitatea urmărilor acțiunilor sale și, de asemenea nu își asumă responsabilitatea acestora, aspect de natură să imprimă inculpatului un grad ridicat de periculozitate.
În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, instanța, observând fișa de cazier judiciar a reținut faptul că acesta este la primul incident cu legea penală, însă, în considerarea gravității faptei săvârșite de inculpat, acestui aspect nu îi va da eficiența juridică a unei circumstanțe atenuante.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, astfel încât atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Cu privire la aplicarea pedepselor accesorii, prin decizia nr. LXXIV (74)/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) – c din C.pen nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din C.pen.
La interzicerea în parte a drepturilor electorale, instanța a avut în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30.03.2004 care a statuat că interzicerea de a vota a tuturor detinutilor încalcă art.3 al Protocolului nr.1 al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. In aceasta hotarare s-a statuat ca indiferent de durata pedepsei si de natura infractiunii care a atras-o nu se justifica excluderea persoanei condamnate din campul persoanelor cu drept de vot, neexistand nici o legatura între interdictia votului si scopul pedepsei, acela de a preveni savarsirea de noi infractiuni si de a asigura reinsertia sociala a infractorilor.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate și de asemenea, în considerarea gradului de pericol social concret al faptei, a situației sale personale, respectiv faptul că este bine integrat în societate, are în întreținere doi copii minori, nu este cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în câmpul muncii, precum și faptul că inculpatul se bucură de sprijinul material și moral al familiei, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru acesta, scopul coercitiv și educativ al pedepsei putând fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care urmează să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că persoanele vătămate M. C., soția victimei, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei-despăgubiri materiale și suma de 500.000 euro, reprezentând daune morale. Persoana vătămată M. A. G., fiica victimei, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 300 euro/lună-rentă pentru toată perioada scursă de la data decesului tatălui ei și până la finalizarea studiilor sau împlinirea vârstei de 26 ani, precum și cu suma de 500.000 euro, reprezentând daune morale. Subscrisa . s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 euro, pentru prejudiciul produs prin avarierea autovehiculului marca Opel Vivaro cu nr._ (f.168).
Ulterior, în faza de judecată părțile civile și-au menținut constituirea de parte civilă, astfel cum aceasta a fost formulată în faza de urmărire penală, solicitând în plus obligarea inculpatului la plata sumei de 163.933 lei, reprezentând suma pe care defunctul M. G. a scos-o din patrimoniul societății . și a mai reușit să o restituie ca urmare a decesului său prematur. De asemenea, se solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 149.347,35 lei, reprezentând creditul angajat de defunct în numele societății comerciale, administrate de acesta și neachitat până la data decesului său (f.19-20). În dovedirea cererilor, s-au depus la dosarul cauzei o . înscrisuri (f.23-49) fiind audiați și martorii V. A. S. (f.122) și C. D. (f.132).
Constituire de parte civilă formulată de către . a fost precizată ulterior (f.88), în sensul diminuării pretențiilor legate de despăgubirile solicitate în legătură cu autoutilitara Opel Vivaro, solicitând în final obligarea inculpatului la plata sumei de 6375 euro, cu acest titlu.
În ceea ce privește acțiunile civile formulate de părțile civile M. C. și M. A. G., instanța constată că între acestea și partea responsabilă civilmente .-R. SA a fost încheiat contractul de tranzacție din data de 11.06.2014 (f.211-212). La această convenție a achiesat și inculpatul, care prin declarația dată la termenul de judecată din data de 14.08.2014 (f.223-224), și-a exprimat consimțământul cu privire la conținutul acestei tranzacții.
În aceste condiții, instanța, în baza art.397 al.1 rap la art.23 al.1 Cod pr.pen., a luat act de tranzacția încheiată, în data de 11.06.2014, între partea responsabilă civilmente . R. SA și părțile civile M. C. M. și M. A. G., consfințită și de către inculpat, după cum urmează:
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către . a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 6375 euro, reprezentând contravaloarea rămasă neacoperită a autoutilitarei marca Opel; la plata sumei de 163.933 lei, reprezentând suma pe care defunctul M. G. a scos-o din patrimoniul societății . și nu a mai reușit să o restituie ca urmare a decesului său prematur precum și la plata sumei de sumei de 149.347,35 lei, reprezentând creditul angajat de defunct în numele societății comerciale, administrate de acesta și neachitat până la data decesului său (f.19-20), instanța a reținut că, pentru a fi admisibilă acțiunea civilă trebuiesc întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 1349 și următoarele Cod Civil, și anume să existe dovada prejudiciului, a culpei inculpatului, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul prejudiciabil cauzat.
Potrivit dispozițiilor art. 19 C.p.p., obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei, materiale și morale, pricinuită persoanei vătămate, iar potrivit art. 1349 și urm. C.civ., răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.
Cu privire la solicitarea de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea autoutilitarei marca Opel, condusă de către numitul M. G., deteriorată în urma accidentului rutier cauzat de către inculpat, instanța a constatat, că probele administrate în cauză ( toate cele arătate în expunerea laturii penale a cauzei), relevă cu prisosință îndeplinirea tuturor acestor condiții în cauza dedusă judecății. Cu toate acestea, având în vedere că societatea comercială, proprietara autoutilitarei marca Opel, avariată în accident, a fost despăgubită, în baza poliței de asigurare facultativă a autovehiculelor Casco, nr._/07.05.2010, cu valabilitate din data de 09.05.2010 și până la data de 17.05.2010, cu suma de 441 euro și 6723 euro (f.90), o astfel de cerere apare ca fiind lipsită de temei.
Mai mult, această solicitare de obligare a inculpatului la plata sumei de 6375 euro, reprezentând diferența între valoarea de inventar și sumele primite cu titlu de despăgubiri în baza poliței casco, este neîntemeiată și prin prisma faptului că, practic se solicită obligarea inculpatului la plata unei sume de bani ce reprezintă contravaloarea autoturismului la nivelul anului 2006, în condițiile în care evenimentul rutier s-a produs în cursul anului 2010. Instanța a apreciat că, prin această cerere se urmărește mărirea patrimoniului societății comerciale cu o sumă care nu are o justă cauză, din moment ce valoarea autoutilitarei, la momentul producerii accidentului-17.05.2010-, nu poate fi aceeași cu valoarea de la momentul punerii sale în funcțiune-01.03.2006, urmărindu-se practic o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 163.933 lei, reprezentând suma pe care defunctul M. G. a împrumutat-o de . precum și la plata sumei de sumei de 149.347,35 lei, reprezentând creditul angajat de defunct în numele societății comerciale, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, neexistând un raport de cauzalitate între accidentul cauzat de către inculpat și pasivul succesoral al defunctului M. G. și patrimoniul societății comerciale, care este unul distinct de patrimoniul persoanei fizice. Debitele contractate pe de-o parte de către defunctul M. G., sunt anterioare producerii evenimentului rutier și nu își au izvorul în accidentul cauzat de către inculpat, între acestea neexistând o relație de cauză efect. Mai mult decât atât, s-a constatat că cererea, prin care . solicită ca inculpatul să restituie împrumutul contractat de către defunct de la societatea comercială pe care o administra, este formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, întrucât acel contract de împrumut nu este opozabil inculpatului, și prin urmare nu poate produce efecte în contra acestuia.
Împotriva sentinței penale nr. 237/28.08.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul M. N. și părțile civile M. C. M., M. A. G. și ., criticând-o ca netemeinică.
În motivarea apelului declarat de inculpat s-a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C.p. din 1969, susținându-se că nu s-a avut în vedere situația personală a acestuia și nici faptul că nu a manifestat o nerecunoaștere a faptei, ci că ar fi fost o problemă tehnică spre care tindeau și concluziile primei expertize efectuată în cauză. Totodată, s-a învederat că pedeapsa aplicată în condițiile art. 861 C.p. împreună cu măsurile restrictive impuse inculpatului este mult prea severă pentru o infracțiune comisă din culpă și nu-i permite timp îndelungat să ocupe meseria pe care o are, iar potrivit art. 116 alin. 1 lit. b din noul Cod rutier ar beneficia de posibilitatea reluării profesiei după un termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În apelul formulat de părțile civile M. C. M. și M. A. G. s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, precum și a modalității de executare în sensul aplicării unei pedepse cu executarea efectivă. În acest sens, părțile civile au susținut că pedeapsa aplicată inculpatului nu este în concordanță cu comportamentul inculpatului și cu scopul sancțiunii; că inculpatul, deși a văzut la dosarul cauzei concluziile a două expertize judiciare, nu a înțeles să-și asume responsabilitatea producerii accidentului rutier, ci a solicitat o a treia expertiză, care a demonstrat culpa majoră a acestuia în producerea accidentului și suprimarea vieții unei persoane. Totodată, s-a învederat că trebuie avut în vedere că fiind vorba de un șofer profesionist pericolul social este mult mai mare.
Partea civilă . a criticat hotărârea apelată, atât sub aspectul cuantumului pedepsei și modalității de executare, pentru aceleași motive ca și părțile civile M. C. M. și M. A. G.; dar și în ceea ce privește neincluderea în valoarea prejudiciului a sumei de 163.900 lei, reprezentând împrumutul pe care victima îl avea de rambursat societății și a celei de 149.347,35 lei, reprezentând un credit preluat de societate. Referitor la sumele sus menționate, partea civilă a susținut că dacă victima nu ar fi decedat în urma accidentului produs de inculpat ar fi restituit suma luată din contul societății cel puțin în tranșe și nu ar fi atins cuantumul din prezent; precum și că la data decesului administratorului societății, aceasta avea un credit activ, care a influențat balanța societății atâta vreme cât victima nu a mai putut munci.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate de părți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că apelul inculpatului este parțial întemeiat, celelalte apeluri fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului și rapoartele de expertiză criminalistică. Încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 C.p. din 1969 prin aceea că este responsabil de producerea accidentului de circulație din data de 17.05.2010, de pe DN 58 B, în urma căruia a decedat victima M. G.. Și din punct de vedere al legii penale mai favorabile, prima instanță a efectuat o analiză corectă a normelor penale succesive, stabilind că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai blânde în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. Totodată, se constată că în apel niciuna dintre părți nu a criticat starea de fapt sau încadrarea juridică.
Referitor la cuantumului pedepsei aplicate inculpatului M. N., instanța de apel reține că nu se impune o reindividualizare a acesteia nici sub aspectul duratei, nici al modalității de executare, ci doar cu privire la măsurile dispuse pe perioada termenului de încercare. Astfel, fiind identificată legea în vigoare la data comiterii faptei ca lege mai favorabilă, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Este adevărat că pentru familia victimei nicio sancțiune nu apare ca fiind suficientă pentru cel care se face responsabil de pierderea unei ființe dragi, însă pedeapsa nu are rol vindicativ, ci unul de prevenire a unor conduite similare și de reintegrare socială. Instanța de apel reține că fapta este una din culpă, că în sarcina inculpatului s-a reținut neadaptarea vitezei de deplasare a ansamblului rutier format din autotractorul marca Iveco și semiremorcii marca Krone la condițiile de drum, ceea ce a condus la apariția fenomenului de derapare, respectiv pătrunderea pe contrasens a semiremorcii; că viteza de deplasare nu s-a putut stabili cu certitudine (raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. R. T. a estimat 130 km/h, iar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. A. C. P. la 78 km/h), astfel că nu se reține ca un element agravant; că inculpatul nu are antecedente penale, are permis de conducere cel puțin din anul 2000, fără a fi reținute bateri grave la regimul circulației pe drumurile publice. Instanța de apel nu își însușește susținerile părților civile privind conduita procesuală a inculpatului întrucât cel de-al treilea raport de expertiză a fost solicitat în condițiile în care exista un raport de expertiză, cel întocmit de ing. G. I., care susținea o culpă mult mai mică în producerea accidentului.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, se constată că nu se impune nici executarea în regim de deținere, așa cum au solicitat părțile civile, aceasta nefiind necesară pentru a se atinge scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C.p. din 1969; dar nici suspendarea condiționată prevăzută de art. 81 C.p. din 1969, astfel cum a solicitat inculpatul, întrucât față de urmarea produsă, decesul unei persoane care nu a avut nicio culpă, rezultat ignorat de inculpat, se impune o perioadă de supraveghere și de probare a capacității de respectare a unor măsuri impuse.
Ca atare, instanța de apel constată că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1, 2 C.p. din 1969 cu suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 861 C.p. din 1969 și termen de încercare de 6 ani și 6 luni a fost corect și temeinic aplicată. Nu același lucru se reține în ceea ce privește aplicarea art. 863 alin. 3 lit. e C.p. din 1969, respectiv impunerea obligației inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun fel de vehicul. Este adevărat că la momentul producerii evenimentului rutier inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor specifice ocupației sale de șofer, că s-a reținut culpa în producerea accidentului prin aceea că nu a adaptat viteza ansamblului rutier la condițiile de drum; însă prima instanță a aplicat interdicția pe o perioadă foarte lungă de timp, respectiv 6 ani și 6 luni. În această privință instanța de apel constată că potrivit art. 114 alin. 1 lit a din OUG nr. 195/2002 republicată în cazul condamnării pentru o infracțiune care a avut ca rezultat decesul unei persoane se dispune anularea permisului de conducere, iar potrivit art. 116 alin. 1 lit. b din același act normativ posibilitatea înscrierii la o nouă examinare apare numai după trecerea unui an de la hotărârea definitivă de condamnare la pedeapsa cu suspendare sub supraveghere. Raportat la modul de producere a accidentului, la impunerea respectării pe perioada de supraveghere a unor măsuri menite să disciplineze conduita inculpatului, instanța de control judiciar apreciază că restricțiile impuse de OUG nr. 195/2002 sunt suficiente (o perioadă de un an nu are dreptul de a conduce vehicule și trebuie să reia procedura de obținere a permisului de conducere), nejustificându-se extinderea acestora pe o durată mai mare de timp. Prin urmare, se va dispune înlăturarea interzicerii dreptului de a conduce vehicule dispusă conform art. 863 alin. 3 lit. e C.p. din 1969.
Referitor la modul de soluționare al laturii civile a cauzei, criticat doar de partea civilă ., instanța de apel constată că în mod temeinic și legal a fost respinsă acțiunea civilă formulată de aceasta întrucât în cuantumul prejudiciului rezultat în urma decesului numitului M. G. nu pot fi incluse sumele împrumutate de victimă de la societate și nici împrumutul luat de acesta pentru persoana juridică. În acest sens, potrivit art. 998, 999 C.civ. în vigoare la data faptei, răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. În speță, nu este îndeplinită condiția legăturii de cauzalitate dintre decesul victimei și situația împrumuturilor solicitate întrucât împrumutul luat în nume propriu s-a transmis cu pasivul succesoral către moștenitori; iar împrumutul luat în numele societății face parte dintr-un patrimoniu distinct, fiind obligația părții civile apelante. Mai mult, obligația de restituire a împrumuturilor este una care are drept cauza contraprestația obținută, respectiv primirea și utilizarea sumei de către împrumutat, nu are drept cauză decesul persoanei.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. rse vor espinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile M. C. M., M. A. G. și . împotriva sentinței penale nr. 237/28.08.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit a C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpatul M. N. împotriva aceleiași hotărâri; se va desființa în parte sentința penală nr. 237/28.08.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ și rejudecând: se va înlătura interzicerea dreptului de a conduce vehicule dispusă conform art. 863 alin. 3 lit. e C.p. din 1969.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 și alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile M. C. M., M. A. G. și . împotriva sentinței penale nr. 237/28.08.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul M. N. împotriva aceleiași hotărâri.
Desființează în parte sentința penală nr. 237/28.08.2014 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ și rejudecând:
Înlătură interzicerea dreptului de a conduce vehicule dispusă conform art. 863 alin. 3 lit. e C.p. din 1969.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă fiecare parte civilă apelantă la plata a câte 100 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel, în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 C.p.p..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.LB 10.03.2015
Tehnored A.J. /2 ex/12.03.2015
Prima instanță: Judec.Reșița-Hodorca L.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 236/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 208/2015.... → |
|---|
