Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 664/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-08-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 664/A
Ședința publică din 27 august 2014
PREȘEDINTE: G. B.
JUDECĂTOR: L. ANI B.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul M. D. A. și partea civilă . SRL împotriva sentinței penale nr.2374/10.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant M. D. A. personal, în stare de arest, asistat de avocat ales C. C. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar; pentru partea civilă apelantă . SRL se prezintă avocat ales M. V. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar; lipsește partea civilă intimată . GO și asigurătorul A. SA.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care față de faptul că inculpatul apelant își menține poziția procesuală din fața instanței de fond, C. constată că nu mai este necesară reaudierea acestuia.
Avocatul M. V., pentru partea civilă apelantă . SRL, arată că au fost încălcate disp. art. 407 C.p.p., că nu i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe și nu a putut dezvolta motivele de apel, solicitând astfel un termen pentru apărare.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii formulate de avocatul M. V..
Procurorul nu se opune la amânarea cauzei, menționând că există nulitatea hotărârii primei instanțe la care minuta și dispozitivul se contrazic.
Avocatul C. C., pentru inculpatul apelant, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare a cauzei.
Avocatul M. V. revine asupra cererii de amânare formulate, pe care nu o mai susține, achiesând la cele susținute de procuror cu privire la nulitatea hotărârii primei instanțe.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Avocatul C. C., pentru inculpatul apelant, solicită admiterea apelului declarat de acesta și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, avându-se în vedere neconcordanța dintre minuta și dispozitivul sentinței în ceea ce privește numele și faptele.
Avocatul M. V., pentru partea civilă apelantă, solicită, de asemenea, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei avându-se în vedere nulitatea hotărârii primei instanțe.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelurilor declarate în cauză și trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instanței întrucât există neconcordanță între minută și dispozitiv, ceea ce conduce la nulitatea sentinței.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
P. sentința penală nr.2374/10.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 396 alin.1, 2, rap.la art. 335 alin.2 C.pen, cu aplic.art. 41 alin.1 C.pen, cu aplic.art. 5 C.pen, cu aplic.art. 396 alin.10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul M. A., recidivist, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința de față a fost săvârșită în cursul termenului de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit prin s.p. nr. 170/23.01.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 06.02.2012, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art. 86 ind.1 C.pen.1968.
În baza art. 96 alin.4 C.pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 170/23.01.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 06.02.2012 și, în temeiul art. 96 alin.5, rap.la art.43 alin.1 C.pen. s-a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, în condițiile art.60 C.pen.
În temeiul art.71 C. pen.1968, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. P., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen 1968.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 8694/P/2010 din 27.11.2013 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 14.01.2014, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal.
În fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că inculpatul M. D. A. a dispus de autoturismului marca Land Rover Discovery, cu numărul de înmatriculare_ aflat în posesia sa în baza contractului de închiriere nr.2229TM, încheiat pentru perioada 27.06.2010, orele 16.00 - 01.07.2010, orele 16.00, prin vânzarea acestuia unei alte persoane necunoscute și nerestituirea acestuia la expirarea termenului.
Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: plângerea părții vătămate M. I. R.; declarație martor M. I. R.; declarație martor Neidoni A. C.; declarația părții vătămate S. E. C.; documentele autoturismului marca Land Rover Discovery, cu numărul de înmatriculare_ ; contract de închiriere nr. 512/31.08.2006; facturi fiscale; constituire parte civilă . SRL; constituire parte civilă . SRL; verificări privind închirierea unui alt autoturism de către inculpatul M. D. A.; proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii inculpatului M. D. A.; cazier judiciar M. D. A.; declarație inculpat M. D. A.; declarație inculpat M. D. A..
În vederea justei soluționări a cauzei, din oficiu instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri, fiind înaintate la dosarul cauzei fișa de cazier a inculpatului, adresa Tribunalului T. din 10.04.2014 și copia sentinței penale nr. 374/16.09.2011 a Tribunalului T.
P. încheierea camerei de consiliu din 18.03.2014 instanța a constatat, în procedura camerei preliminare, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8694/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara, precum și legalitatea actelor de urmărire penală și a urmăririi penale efectuate în cauză.
În fața instanței inculpatul a precizat, la termenul de judecată din 28.03.2014, că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza art. 396 alin. 10 CPP, cererea acestuia fiind admisă având în vedere declarația dată în fața instanței.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 20.02.2013, în jurul orei 10:20, organele de poliție din cadrul poliției mun. Timișoara, Biroul Rutier, au oprit în trafic autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculareTM-98-ATD, care circula pe . mun. Timișoara, în considerarea faptului că la intersecția cu Piața Mocioni conducătorul auto nu acordase prioritate de trecere autovehiculelor ce se deplasau pe drumul cu prioritate.
Cu aceasta ocazie a fost identificat conducătorul auto, în persoana inculpatului M. A., care, chestionat cu privire la documentele sale și ale autoturismului, a declarat că la momentul opririi sale în trafic nu deținea în mod valabil un permis de conducere, acesta fiindu-i anulat în cursul anului 2012.
Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a arătat că a condus autoturismul chiar și cu permisul de conducere anulat, întrucât era forțat de împrejurări, având în vedere necesitatea deplasării la locuința mamei sale care era grav bolnavă, având probleme cardiace. Totodată, inculpatul a mai precizat că în momentul opririi sale în trafic, urma cursurile unei școli de șoferi în vederea redobândirii permisului de conducere.
Procedând la analiza și evaluarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut că situația de fapt anterior descrisă este dovedită cu ansamblul probelor administrate, procesul verbal întocmit cu ocazia constatării comiterii infracțiunii coroborându-se sub acest aspect cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, dar și cu declarațiile martorului asistent G. C. C.. De asemenea, s-a constatat că potrivit adresei nr._/18.03.2013 a SPCRPCIV T. inculpatul a deținut permis de conducere în mod valabil eliberat pentru categoria B, însă la data de 09.01.2012 acesta i-a fost anulat prin dec. pen. nr. 154/11.02.2010 a Curții de A. Timișoara.
Față de toate cele arătate, instanța a considerat că fapta reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia sunt dovedite în totalitate.
În drept, fapta inculpatului M. A. de a conduce pe drumul public un autoturism în condițiile în care acestuia îi fusese anulat permisul de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. art.335 alin.2, cu aplic.art. 41 alin.1C.pen., cu aplic.art. 5 C.pen.
Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului din perspectiva laturii obiective, instanța a reținut elementul material este reprezentat de conducerea pe drumurile publice, respectiv pe . mun. Timișoara, a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat prin s.p. nr. 2028/2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin dec. nr. 154/R/11.02.2010 a Curții de A. Timișoara. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpată constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultând din însăși materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând posibilitatea producerii lui,cu toate că nu l-a urmărit.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța a reținut în cauză incidența disp. art. 41 alin.1 C.pen., în vigoare de la 01.02.2014 ce reglementează starea de recidivă postcondamnatorie, având în vedere că infracțiunea de față, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, a fost comisă la data de 20.02.2013, după ce inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani închisoare prin s.p. nr. 2028/2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin dec. nr. 154/R/11.02.2010 a Curții de A. Timișoara și mai înainte ca această pedeapsă să fie executată sau considerată ca executată.
Totodată, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța reține că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea nouă. În acest sens, instanța are în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale. Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, instanța a reținut că în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei, precum și cauzele ce determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin hotărârea antemenționată sunt identice în ambele reglementări, alegerea legii penale mai favorabile urmează a se face în raport de pedepsele complementare și accesorii ce pot fi aplicate în cauză, reținându-se în acest context caracterul facultativ al celor din urmă (aplicarea lor depinzând de aplicarea celor complementare), față de cel obligatoriu impus de legea veche.
Nu în ultimul rând, instanța a apreciat ca neîntemeiată apărarea inculpatului de a se dispune achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în raport de disp art. 19 din legea 255/2013 de punere în aplicare a noului cod de procedură penală, neputându-se reține că în privința faptei comise de inculpat ar fi aplicabile disp.art. 18 ind. 1 C.pen.1968. Astfel, instanța a considerat că infracțiunea de față este de o gravitate sporită, ținând seama de contextul în care a fost comisă. S-a avut astfel în vedere că, după ce inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă și în condițiile în care a mai suferit o condamnare, pentru infracțiuni concurente cu cea prev. de art. 184 C.pen.1968, tot pentru infracțiuni la regimul rutier (conducerea autovehiculului pe drumurile publice cu permisul de conducere anulat și sub influența alcoolului, prev. de art. 86 alin.2, respectiv art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, rep.), acesta nu a înțeles semnificația faptelor astfel comise, persistând în comiterea de fapte antisociale. Pe de altă parte, s-a constatat că nu s-a făcut dovada în cauză a situației pe care inculpatul a invocat-o în apărare, respectiv a faptului că a fost nevoit a se deplasa cu mașina pentru a-i cumpăra medicamente mamei sale și, chiar dacă ar fi fost făcută o astfel de dovadă aceasta nu ar fi schimbat cu nimic situația în condițiile în care inculpatul avea multiple alte posibilități de deplasare (transport public, taxi etc.) Raportat astfel la persoana inculpatului, la modul și modalitatea de comitere a faptei (în timpul zilei, la o oră și într-o zonă cu trafic intens din mun. Timișoara), instanța a considerat că îndreptarea inculpatului nu s-ar putea realiza decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, singura în măsură să contribuie la conștientizarea valorilor încălcate și la asigurarea respectării ordinii de drept de către inculpat.
În aceste condiții, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în art. 74 C.pen., raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, natura și frecvența infracțiunilor ce constituie antecedente penale, conduita inculpatului după comiterea faptei și în cursul procesului penal, dar și nivelul de educație, vârsta și situația familială a acestuia. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol ridicat al faptei, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea faptei, condamnările anterioare ale inculpatului pentru comiterea a trei fapte de o gravitate ridicată, așa cum reies acestea din actele dosarului (f.17-20 - ucidere din culpă, conducerea autovehiculului pe drumurile publice cu permisul de conducere anulat și sub influența alcoolului), dar și atitudinea manifestată de către acesta pe parcursul procesului penal prin recunoașterea faptei reținute în sarcina sa.
Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art.396 alin.2 C.proc.pen., ținând seama de limitele de pedeapsă reduse conform art. 396 alin.10 C.proc.pen., l-a condamnat pe inculpatul M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.2 C.pen, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Instanța a constatat de asemenea că infracțiunea ce face obiectul cauzei de față a fost săvârșită în timpul termenului de încercare stabilit prin s.p. nr. 170/23.01.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 06.02.2012, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art. 86 ind.1 C.pen.1969, termen de încercare 4 ani și 6 luni ce a început să curgă de la data de 11.02.2010. În aceste circumstanțe, instanța a reținut incidența în cauză a disp.art. 96 alin.4 C.pen., potrivit cărora dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului de încercare și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. În acest caz, potrivit art. 96 alin.5 C.pen., pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă,
În atare circumstanțe, în baza art. 96 alin.4 C.pen., instanța a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 170/23.01.2012 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin nerecurare la 06.02.2012 și, în temeiul art. 96 alin.5 rap.la art. 43 alin.1 C.pen. a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 3(doi) ani și 6(șase) luni închisoare, în regim de detenție, în condițiile art.60 C.pen.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că prin s.p. nr. 170/23.01.2012 a Judecătoriei Timișoara def. prin nerecurare la 06.02.2012, s-a interzis inculpatului, cu acest titlu, exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. P. 1969, așa încât, ținând seama de caracterul neautonom al acestora, precum și de puterea de lucru judecat a hotărârii în discuție, a menținut în continuare această pedeapsă și, în temeiul art.71 C. pen.1968, a interzis inculpatului drepturile sus-arătate, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen 1969.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apeluri inculpatul M. D. A. și partea civilă . SRL, apelurile nefiind motivate în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorii aleși ai apelanților, care au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât există o neconcordanță între minuta și dispozitivul sentinței în ceea ce privește numele și faptele.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelurile declarate de inculpatul M. D. A. și partea civilă . SRL sunt fondate, pentru următoarele considerente.
P. rechizitoriul întocmit la data de 27.11.2013 de P. de pe lângă J. Timișoara în dosarul nr. 8694/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul M. D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C.p., reținându-se în sarcina acestuia că a dispus de autoturismul marca Land Rover Discovery cu nr. de înmatriculare_, aflat în posesia sa în baza unui contract de închiriere, prin vânzarea acestuia unei alte persoane necunoscute și nerestituirea acestuia la expirarea termenului.
Examinând minuta sentinței penale nr. 2374 din 10.06.2014, pronunțată de J. Timișoara, se poate constata că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă finală de 5 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție, ca urmare a unei contopiri a pedepsei aplicate în cauză de 1 an și 4 luni închisoare, cu pedepsele dispuse prin sentința penală nr. 374/2011 a Tribunalului T., aplicându-se și pedepse accesorii, respectiv complementare, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, au fost respinse ca nefondate acțiunile civile exercitate în cauză și s-a dispus confiscarea sumei de 2.500 euro dobândită de inculpat din vânzarea autoturismului marca Land Rover Discovery.
Comparând conținutul minutei hotărârii aflate la fila 122 dosar, cu dispozitivul sentinței penale apelate, aflată la fila 124 dosar instanță fond, se constată că nu există nici o concordanță între acestea, dispozitivul hotărârii conținând o dispoziție de condamnare a inculpatului M. A., la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 al. 1 C.p., respectiv la o pedeapsă finală de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată de J. Timișoara prin sentința penală nr. 170/2012.
Mai mult decât atât, hotărârea apelată în expozitivul acesteia, începând de la analiza probatoriului administrat, se referă în totalitate la presupusele fapte comise de inculpatul M. A., se face analiza faptei și a situației sale juridice, care derivă dintr-un alt dosar penal și apoi se dispune condamnarea sa, conform celor arătate mai sus.
În aceste condiții, instanța de apel constată că există o gravă neconcordanță între minuta și dispozitivul hotărârii apelate, dar mai mult decât atât, în ansamblul ei, hotărârea primei instanțe se referă la o cu totul altă persoană, alte fapte, ceea ce conduce la ideea că instanța de fond nu a făcut nici o minimă analiză a situației juridice a soluției pe care a adoptat-o și a fost concretizată în minuta hotărârii penale, se poate afirma că hotărârea este nemotivată și nu se bazează pe nici o analiză a probelor, această situație datorându-se probabil unei greșeli de adaptare a hotărârii prin inserarea unei alte motivări, dintr-un alt dosar, iar conținutul hotărârii redactate nu a mai fost verificat.
Această situație, prezentată mai sus, conduce la nulitatea hotărârii apelate, astfel că singura modalitate de asanare a hotărârii penale apelate este desființarea în totalitate a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a proceda la o nouă judecată, menținând toate probele administrate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. instanța va admite apelurile declarate de inculpatul M. D. A. și partea civilă . SRL împotriva sentinței penale nr. 2374/10.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, va desființa sentința penală apelată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, J. Timișoara.
În temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.b C.p.p. admite apelurile declarate de inculpatul M. D. A. și partea civilă . SRL împotriva sentinței penale nr.2374/10.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală nr.2374/10.06.2014 a Judecătoriei Timișoara și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, J. Timișoara.
În temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.08.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. L. ANI B.
GREFIER,
C. I.
Red. Gh.B./01.10.2014
Tehnored. A.B.
2 ex./01.10.2014
Prima instanță: A.A.M.
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 664/A
Ședința publică din 27 august 2014
În temeiul art.421 pct.2 lit.b C.p.p. admite apelurile declarate de inculpatul M. D. A. și partea civilă . SRL împotriva sentinței penale nr.2374/10.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală nr.2374/10.06.2014 a Judecătoriei Timișoara și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, J. Timișoara.
În temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.08.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. L. ANI B.
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ …………………….
C Ă T R E,
J. TIMIȘOARA – SECȚIA PENALĂ
Vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, privind pe inculpatul M. D. A., având ca obiect art. 335 N.C.p., pentru a proceda la rejudecarea cauzei, astfel cum s-a dispus prin decizia penală nr. 664/A din 27.08.2014 a Curții de A. Timișoara.
Dosarul, cusut și numerotat, conține…………..file și are atașate: dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara – 130 file și dosarul nr. 8694/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara – 69 file.
PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ, GREFIER,
C. C. C. I.
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ …………………….
C Ă T R E,
J. TIMIȘOARA – SECȚIA PENALĂ
Vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, privind pe inculpatul M. D. A., având ca obiect art. 335 N.C.p., pentru a proceda la rejudecarea cauzei, astfel cum s-a dispus prin decizia penală nr. 664/A din 27.08.2014 a Curții de A. Timișoara.
Dosarul, cusut și numerotat, conține…………..file și are atașate: dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara – 130 file și dosarul nr. 8694/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara – 69 file.
PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ, GREFIER,
C. C. C. I.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 673/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
