Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 315/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 315/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-12-2013
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.315 /PI
Ședința publică din data de 16.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: L. P.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror L. D..
Pe rol se află judecarea plângerii formulată de petentul A. I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 11.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosar 538/P/2013 și rezoluția de respingere a plângerii nr. 1139/II/2/2013 din 20.11.2013 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă petentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată atașate dosarele nr. 538/P/2013 și 1139/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul pe fond.
Procurorul solicită respingerea plângerii și menținerea rezoluțiilor date ca legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin rezoluția din .11.10.2013 dată în dosarul nr. 538/P/2013, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de d-na Șoma S., procuror în cadrul parchetului de lângă Curtea de Apel Timișoara sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal.
În motivare s-a reținut următoarele:
La data de 09.09.2013 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara plângerea penală formulată de către numitul A. I., împotriva magistratului Ș. S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativa de omor", prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174C.p. Conform plângerii formulate de numitul A. I., infracțiunea reclamată a fost săvârșită de procuror cu ocazia instrumentării și soluționării dosarului cu nr.439/P/2013.
Potrivit verificărilor efectuate rezultă că, dosarul cu nr. 439/P/2013 a avut ca obiect plângerea formulată de petent împotriva magistratului procuror Trion M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246C.p., art. 26 rap.la art. 20 rap. la art.174C.p., art.289 C.p., art.2611 alin. 1 C.p., art. 2631 alin. 1 C.p., art.264 alin. 1 C.p. și art. 271 C.p.
Prin rezoluția din data de 26.08.2013, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât faptele reclamate nu există în materialitatea lor.
Împotriva soluției petentul a formulat plângere, iar prin rezoluția procurorului ierarhic superior, cu nr.987/II/2/2013, s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin intermediul căilor legale de atac, pe care le pot exercita cei nemulțumiți de soluțiile pronunțate de organele de jurisdicție, se controlează legalitatea și temeinicia acestora, putând fi după caz, menținute, desființate sau modificate. Dacă se admite faptul că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale, înseamnă că se instituie noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Mai mult, prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de cercetare penală sau de jurisdicție pentru soluțiile pronunțate, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părților, de rea-credință, precum și o insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale, după ce au fost parcurse toate căile legale de atac. împotriva actelor efectuate sau a măsurilor dispuse de către procuror în cursul urmăririi penale sau a activității sale ca procuror de ședință, participant la faza de judecată a procesului penal, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate poate formula plângere, fără ca însă, prin această cale de atac prevăzută de Codul de procedură Penală și pusă la îndemâna persoanelor de către legiuitor, să se înțeleagă posibilitatea de a se formula plângeri penale împotriva magistraților ce instrumentează cauza respectivă sau participă la judecarea acesteia, deoarece o astfel de interpretare ar conduce la încălcarea principiului independenței puterii judecătorești.
Având în vedere cele expuse, rezultă că faptele ce fac obiectul prezentei sesizări nu au un suport probator, existența lor nefiind confirmată de către actele cauzei.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care prin rezoluția din 20.11.2013 dată în dosar nr. 1139/II/2/2013 a respins-o ca nefondată.
Petentul a formulat împotriva acestor soluții prezenta plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 19.11.2013.
Petentul susține că soluția dată este nelegală și abuzivă și încalăc prevederile art. 277 C.pr.pen.
Examinând plângerea formulată, Instanța reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a concluzionat că faptele de care acuzat intimatul nu există, aceștia îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu, cu respectarea statutului magistratului, ale codului de procedură penală și ale celorlalte legi în vigoare.
În ceea ce privește soluția pronunțată de intimat în calitate de procuror, acestea a fost dată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, petentul dacă se considera nemulțumit putând uza de căile de atac prevăzute de lege.
Faptul că soluția dată de către intimată în calitate de magistrat nu concordă cu opinia petentului, nu poate fi asimilată vreuneia dintre acțiunile care intră în conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni și pe cale de consecință nu poate determina începerea urmăririi penale și respectiv trimiterea în judecată a acestuia.
Nu se poate reține în sarcina intimatei în prezenta cauză săvârșirea infracțiunii invocate prin plângere, întrucât acesta s-a pronunțat în limitele competențelor stabilite prin lege cu privire la plângerile formulate de petent. Mai mult, petentul nu indică săvârșirea nici unui act material ce ar putea intra în conținutul constitutiv al tentativei de omor.
Legiuitorul, reglementând statutul și procurorilor, în art. 3 din Legea nr. 303/2004 republicată a statuat: „Procurorii se bucură de stabilitate și sunt independenți, în condițiile legii.”.
În mod corect s-a reținut prin soluția contestată faptul că în baza întregului material probator s-a constatat absența oricăror indicii temeinice de săvârșire de către intimat a unei astfel de infracțiuni.
Modul de soluționare al unei plângeri penale poate fi supus controlului judiciar prin urmarea căilor legale și nu prin plângeri în sensul comiterii unor infracțiuni de omor sau tentativă de omor care nu au nici un suport faptic.
Simpla împrejurare că soluția dispusă de procuror nu concordă cu opinia subiectivă a persoanei vătămate, nu poate fi asimilată vreuneia din acțiunile ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate și, pe cale de consecință, nu este aptă să genereze un raport juridic penal de conflict. Soluționarea unor cauze se poate realiza numai prin modalitățile prevăzute de lege, respectiv accesul la justiție prin realizarea drepturilor și prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, iar nu prin formularea unor plângeri penale împotriva magistraților. In legislație este reglementat fără echivoc modul de cenzurare a unui acte al magistraților, respectiv, strict prin exercitarea căilor de atac, în cazul hotărârilor judecătorești și numai în urma controlului de legalitate exercitat în conformitate cu prev. art. 278 - art. 2781 C.p.p., în cazul actelor procurorului. Orice altă încercare de a reforma deciziile magistraților, prin declanșarea unei anchete penale pe considerentul că aceste decizii sunt abuzive, doar prin faptul că nu au fost conforme opiniei părții care reclamă abuzul, în lipsa oricăror elemente care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, nu ar reprezenta altceva decât o imixtiune în cadrul actului de justiție, care nu este recunoscută și nici legiferată.
Instanța constată că în mod corect s-a apreciat că infracțiunea reclamată nu există în materialitatea ei. Astfel, nu a fost indicat nici un act material ce să poată fi circumscris laturii obiective a acestei infracțiuni, magistratul intimat necomițând vreun act de încercare a suprimării vieții petentului. Soluția dată de intimatul procuror nu poate fi asimilată unor acte care să atenteze la viața petentului.
Față de considerente expuse, Curtea reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul procuror este corectă și temeinică, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a C.pr.pen., astfel încât în mod corect prim procurorul a respins plângerea petentului.
Așa fiind, baza art. 278 1 alin.8 lit.a C.pr.pen., instanța de recurs va respinge plângerea formulată de petentul A. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen., respinge plângerea formulată de petentul A. I..
Menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 11.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosar 538/P/2013 și rezoluția de respingere a plângerii nr. 1139/II/2/2013 din 20.11.2013 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În temeiul art.192 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.12.2013.
PREȘEDINTE,
F. P.
GREFIER,
L. P.
Red. F. P./17.02.1014
Tehnored.L.P. 2ex/; 15.01.2014
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 664/2014.... | Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... → |
|---|
