Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 351/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 351/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 351/CO
Ședința publică de la 30 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestațiilor la executare formulate de P. de pe lângă T. T. și condamnatul L. B., împotriva sentinței penale nr. 218/19.03.2014 pronunțată de T. Timis în dosarul nr._ . Și a încheierii de îndreptare eroare materială nr. 218/10.04.2014 pronunțată de T. T. în acelasi dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.05.2014, care face parte integrală din prezenta hotărâre.
C.
Prin sentința penaă nr. 218/19.03.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, s-a dispus, în baza art.597 alin.4 și art.598 alin. 1 lit. d C.p.p. rap. la art. 584 C.p.p., admiterea contestației la executare formulată de condamnatul L. B., în prezent deținut în P. Timișoara.
În baza art.55 alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplic. art. 6 C.p. și art. 15 C.R., a fost înlocuită pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață aplicată condamnatului L. B. prin s.p. nr. 73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin d.p. nr. 153/R/23.01.1998 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 lit. a, 176 lit. b și c C.p. din 1968 cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. din 1968, tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C.p. rap. la art.174, 175 lit. a, 176 lit.c C.p. din 1968 cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. din 1968, omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. c C.p. din 1968 cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. din 1968, omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. c C.p. din 1968 cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. din 1968, omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 lit.a, 176 lit.c C.p. din 1968 cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. din 1968, lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al.2 C.p. cu aplic. art. 37 lit.a și b C.p. din 1968 (3 fapte), nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 al.1 C.p. din 1968 cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. din 1968, cu pedeapsa închisorii de 25 de ani.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale s.p. nr.73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara.
S-a dispus anularea vechiul mandat de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat conform sentinței 218/19.03.2014 a Tribunalului T..
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, T. T. a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 09.01.2014, condamnatul L. B. a solicitat, pe calea contestației la executare, înlocuirea pedepsei rezultante a detențiunii pe viată aplicată prin sentința penală nr.73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 153/R/23.01.1998 a Curții Supreme de Justiție, cu pedeapsa închisorii de 25 de ani, întrucât la data de 14.01.2014 a împlinit vârsta de 60 de ani.
În drept, condamnatul a invocat disp.art. 55 alin. 2 C.p.
În probațiune, la dosar au fost depuse, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.88/96 din16.03.1998 al Tribunalului Hunedoara emis pe numele condamnatului și minuta sentinței penale nr.73/1996 pronunțată în dosarul nr.1957/1995 al Tribunalului Hunedoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, T. a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.153/R/23.01.1998 a Curții Supreme de Justiție, petentul L. (fost J.) B. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art.174, 176 lit. b și c C.p. raportat la art. 37 lit. a și b C.p. (victime S. M. G. și T. I.), tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. a, 176 lit. c C.p. cu aplicarea art.37 lit. a și b C.p. (trei fapte), omor deosebit de grav, prev. de art.174, 176 lit.c C.p. cu aplic. art. 37 lit.a și b C.p. (victimă P. G.), lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 al.2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. (3 fapte), nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 al.1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p..
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.598 alin.1 lit.d C.p.p. contestația la executare este admisibilă atunci când se invocă orice cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În condițiile în care, prin cererea introdusă la T. T., condamnatul a invocat prevederile art.55 alin.2 din Codul penal din 1969, solicitând înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani, instanța de fond a apreciat că o asemenea cerere este admisibilă întrucât aspectele indicate pot fi circumscrise noțiunii de „cauză de micșorare a pedepsei”, motiv pentru care a procedat la analizarea în fond a contestației depuse.
Prima problemă care trebuie lămurită este aceea a legii aplicabile, în condițiile în care dispozițiile legale care reglementează instituția înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii au suferit modificări de la momentul începerii executării pedepsei și până la momentul analizei prezentei cereri.
Cu privire la acest aspect, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere disp. art. 15 alin. (2) din C.R., conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile, și disp. art.5 alin.1 din Codul penal, conform căruia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă – deci, în cazul situațiilor tranzitorii, faptelor penale săvârșite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, să le fie aplicabile dispozițiile acelei legi, care ultra-activează într-o asemenea situație, după cum, dimpotrivă, atunci când sunt mai favorabile dispozițiile legii noi, acestea să retroactiveze, aplicându-se și faptelor penale săvârșite sub imperiul legii anterioare.
Ca atare, în raport cu rezolvarea în acest spirit a situațiilor tranzitorii, care, așa cum s-a reținut în Decizia nr.25/2007 a ÎCCJ – Secțiile Unite, se creează la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, determinate de succesiunea în timp a mai multor legi penale în aceeași materie, tribunalul a apreciat că și în ceea ce privește instituția în discuție, având în vedere modificările suferite de art.55 alin.2 din Codul penal din 1969 prin art.58 Noul Cod penal, se impune a se face aplicarea legii penale mai favorabile, aceasta fiind în mod evident art.55 alin.2 C.p din 1969 în condițiile în care atât limita de vârstă, cât și cuantumul pedepsei închisorii ce va fi aplicată sunt mai mici decât în noua reglementare, și nu prevede alte condiții suplimentare.
Potrivit dispozițiilor art.55 alin.2 din Codul penal din 1969, în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 de ani.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, prin s.p. nr.73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara, numitul L. B. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață.
Executarea pedepsei a început la data de 07.03.1995, odată cu arestarea preventivă a inculpatului, iar în cursul executării pedepsei, la data de 14.03.2014 condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani.
Ca atare, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 597 alin.4 și art.598 alin. 1 lit. d C.p.p. rap. la art. 584 C.p.p., T. T. a admis contestația la executare formulată în prezenta cauză, iar în baza art.55 alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplic. art. 6 C.p. și art. 15 C.R., pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață aplicată condamnatului L. B. prin s.p. nr. 73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin d.p. nr. 153/R/23.01.1998 a Curții Supreme de Justiție, a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii de 25 de ani.
Celelalte dispoziții ale s.p.nr. 73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara au fost menținute, si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform s.p. 218/19.03.2014.
În temeiul art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței penale nr. 218/19.03.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ și a încheierii penale nr. 218 din 10.04.2014 au formulat contestație în termen legal P. de pe lângă T. T. și condamnatul Laicihici B..
Parchetul de pe lângă T. T., prin contestația formulată critică aspecte de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond, după cum urmează:
În primul rând invocă greșita aplicare în speța dată a prev. art. 6 din N.C.p., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, având în vedere faptul că ipoteza descrisă nu se circumscrie situațiilor expres prevăzute în textul menționat. Arată că petentul a împlinit vârsta de 60 de ani la data de 14.03.2014 și consideră că nu sunt incidente disp. art. 55 Cod penal din 1969 ci prevederile art. 59 Cod penal. A menționat disp. acestui din urmă articol. Prin urmare, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
În continuare arată că un alt motiv de nelegalitate constă în omisiunea instanței de judecată de a dispune, în baza dispozițiilor art. 72 N.C.p. deducerea la zi din pedeapsa aplicată a perioadei deja executate.
Ultimul aspect criticat se referă la greșita menținere a celorlalte dispoziții ale s.p. nr. 73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara, în condițiile în care, conform art. 6 alin. 6 din N.C.p., „daca legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă”. Prin sentința penală 73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara s-a aplicat petentului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 8 ani.
Parchetul de pe lângă tribunalul T. a criticat și încheierea penală nr. 218 din data de 10.04.2014. Critica vizează un aspect de nelegalitate constând în greșita înlăturare a omisiunii vădite strecurată în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 218 din 19.03.2014 pronunțată de T. T., și deducerea din pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată condamnatului a perioadei executate de la 07.03.1995 la zi, pe procedura de îndreptare a erorii materiale prev. de art. 278 C.pr.pen..
Condamnatul L. B., prin contestația formulată solicită deducerea reținerii arestului preventiv începând cu data de 07.03.1995, când a fost arestat și până la zi.
La termenul de judecată din data de 26.05.2014 condamnatul L. B. a depus la dosar memoriu în care arată că își retrage contestația formulată, motivat de faptul că prin a încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată în același dosar de T. T. la data de 10.04.2014, a fost rezolvată solicitarea sa.
Cu privire la contestația pe care a formulată de către P. de pe lângă T. T. în prezentul dosar cât și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată în același dosar de T. T. la data de 10.04.2014 solicită respingerea acestora, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penala mai favorabile și dispozițiilor art. 5 alin. 1 din C.P.., conform căruia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea cea mai favorabilă. Astfel, în cazul situațiilor tranzitorii în succesiunea legilor penale, legea aplicabilă este totdeauna legea mai favorabilă.
Contestatorul invocă Decizia nr. 25/2007 a ÎCCJ – Secțiile Unite.
Examinând contestațiile formulate de P. de pe lângă T. T. și condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.pen. și art. 418 C.pr.pen., instanța constată că este fondată în parte contestația formulată de P. și nefondată contestația formulată de petent pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, condamnatul L. B. a solicitat pe calea contestației la executare înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață aplicată acestuia ca pedeapsă rezultantă prin sentința penală nr.73/05.04.1996 pronunțată de Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.153/R/23.01.1998 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art.174, 176 lit. b și c C.p. raportat la art. 37 lit. a și b C.p. (victime S. M. G. și T. I.), tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. a, 176 lit. c C.p. cu aplicarea art.37 lit. a și b C.p. (trei fapte), omor deosebit de grav, prev. de art.174, 176 lit.c C.p. cu aplic. art. 37 lit.a și b C.p. (victimă P. G.), lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 al.2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. (3 fapte), nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 al.1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p., cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani.
Condamnatul a invocat dispozițiile art. 55 alin.2 Cod penal din 1969, arătând că a împlinit vârsta de 60 de ani în data de 14.03.2014.
Potrivit art. 584 C.pr.pen., înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii se face la cererea procurorului sau a condamnatului de către instanța de executare.
Analizând cererea cu care instanța a fost sesizată, C. constată că față de dispozițiile art. 584 C.pr.pen., o astfel de cerere poate fi formulată de condamnat.
Cu privire la legea aplicabilă în cauza de față, art. 55 alin. 2 Cod penal din 1969 sau art. 58 Cod penal, C. constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 55 alin.2 Cod penal din 1969, cum corect a reținut și instanța de fond. Astfel, prin art. 15 alin. 2 din Constituția României s-a instituit principiul neretroactivității legii, prevăzându-se că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". În conformitate cu acest principiu constituțional, în 3 din Codul penal s-a prevăzut principiul activității legii penale, iar prin art. 5 și art. 6 Cod penal s-au reglementează modalitățile de aplicare a legii penale mai favorabile. Potrivit art.5 alin. 1 din Codul penal, "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă". O atare reglementare impune ca, în cazul situațiilor tranzitorii, faptelor penale săvârșite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, să le fie aplicabile dispozițiile acelei legi. În raport cu aceste situații este de observat că și cu privire dispozițiile legale ce reglementează instituția înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață (art. 55 Cod penal din 1959, art. 58 Cod penal) se impune aplicarea legii penale mai favorabile. Ca atare, dispozițiile art. 55 alin.2 Cod penal din 1969 prevăd că în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 de ani. Potrivit art. 58 C.pen., în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață poate fi înlocuită cu închisoarea pe timp de 30 de ani, dacă condamnatul a avut o conduită bună pe durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale. Față de dispozițiile legale prevăzute de cele două legi, se constată că mai favorabile pentru condamnat sunt cele prev. de art. 55 alin. Cod penal din 1969.
Analizând cererea formulată de petent sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 55 alin. 2 Cod penal din 1969, C. constată că din actele dosarului rezultă că executarea pedepsei a început la data de 07.03.1995, odată cu arestarea preventivă a inculpatului, iar în cursul executării pedepsei, la data de 14.03.2014 condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani.
Prin urmare corect a reținut prima instanță că sunt întrunite cerințele prev. de art. 55 alin.2 Cod penal din 1969.
În continuare, se reține că art. 6 alin. 6 Cod penal, cu privire la aplicarea legii mai favorabile pedepselor definitiv aplicate, prevede că dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit art.66 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică pe o perioadă de la 1 la 5 ani.
În speță, se observă că prin sentința penală 73/05.04.1996 a Tribunalului Hunedoara s-a aplicat petentului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 8 ani, deci o durată mai mare decât durata maximă prev. de legea nouă.
În consecință, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. a C.pr.pen., va admite contestația formulată de P. de pe lângă T. T., împotriva sentinței penale nr. 218 din 19 martie 2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința atacată numai sub aspectul aplicării disp. art. 6 alin. 6 Cod penal și rejudecând în aceste limite:
În baza 595 C.pr.pen., rap. la art. 6 alin. 6 Cod penal și art. 66 alin. 1 Cod penal, va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal din 1969 aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 73/1996 pronunțată de T. D. în dosarul nr. 1957/1995, de la 8 ani la 5 ani.
Va menține în rest sentința și încheierea nr. 218 din 10.04.2014.
Critica Parchetului, în sensul că în mod greșit judecătorul fondului a dedus din pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată condamnatului a perioadei executate de la 07.03.1995 la zi, pe procedura de îndreptare a erorii materiale prev. de art. 278 C.pr.pen., este neîntemeiată, astfel de omisiuni pot fi îndreptate în această procedură, inclusiv pe calea contestației la executare.
În ce privește contestația petentului, aceasta este nefondată, prin încheierea
nr. 218 din 19.03.2014 pronunțată de T. T., s-a dedus din pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată condamnatului perioada executată de la 07.03.1995 la zi.
Ca atare, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge contestația formulată de petentul L. B. împotriva aceleiași sentințe ca nefondată.
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva încheierii nr. 218 din 10.04.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. a C.pr.pen., admite contestația formulată de P. de pe lângă T. T., împotriva sentinței penale nr. 218 din 19 martie 2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința atacată numai sub aspectul aplicării disp. art. 6 alin. 6 Cod penal și rejudecând în aceste limite:
În baza 595 C.pr.pen., rap. la art. 6 alin. 6 Cod penal și art. 66 alin. 1 Cod penal, reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal din 1969 aplicată condamnatului L. B. prin sentința penală nr. 73/1996 pronunțată de T. D. în dosarul nr. 1957/1995, de la 8 ani la 5 ani.
Menține în rest sentința și încheierea nr. 218 din 10.04.2014.
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva încheierii nr. 218 din 10.04.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de petentul L. B. împotriva aceleiași sentințe ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.05.2014.
Președinte, Grefier,
D. V. A. S.
Red.:DV/
Tehnored:AS/4ex/_
Judecător fond:A. C. Țira
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1556/2013.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 893/2014. Curtea de... → |
|---|
