Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1023/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1023/A
Ședința publică din 15 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Reșița împotriva sentinței penale nr. 246/25.06.2015 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. M. J..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat C. M. J., asistat de avocat ales A. C. P..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită admiterea apelului, considerând că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală sub aspectul greșitei respectări a art. 84 Cp, în sensul că s-a stabilit un termen mai mic decât cel prevăzut de lege în executarea obligației de a nu conduce vehicule.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat A. C. P., solicită respingerea apelului, considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, termenul de 1 an pentru pedeapsa complementară fiind corect stabilit, întrucât norma înscrisă la art. 85 al. 1 se referă la obligațiile prevăzute la acest alineat, iar pentru prevederile înscrise la alin. 2 legea nu impune vreun termen ci, dimpotrivă judecătorul are posibilitatea să individualizeze în concret conținutul obligațiilor prevăzute la alineatul 2. Depune concluzii scrise.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 04.02.2015 dat în dosarul nr. 2495/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Reșița, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 11.02.2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. M. J., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. 1 C. pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, în data de 31.08.2014, inculpatul C. M. J., după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus, pe DJ 582 D, autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică în sânge peste 0,80 g/l.
Prin Încheierea din data de 21.04.2015 s-a finalizat procedura de cameră preliminară și s-a constatat că J. Reșița este competentă să soluționeze prezenta cauză. Totodată, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2495/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Reșița, privind pe inculpatul C. M. J., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art.336 alin.1 C.pen. De asemenea, s-a dispus începerea judecății, stabilindu-se termen de judecată la data de 11.06.2015.
Prin sentința penală nr. 246/25.06.2015 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. 1, alin.4 C. proc. pen, cu aplicarea art. 375, art. 396 alin.10 C.proc.pen., raportat la art. 83 C. pen, a fost stabilită pedeapsa de 1(un) an închisoare în sarcina inculpatului C. M. J., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin 1 C.pen.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S..
În baza art.85 alin 2 lit.g C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații: să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o durată de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. Reșița a reținut ca stare de fapt că în data de 30/31.08.2014, în intervalul orar 21,00 – 24,00, inculpatul C. M. J., aflându-se la localul „Ponton Baraj” din stațiunea Crivaia, județul C.-S., a consumat aproximativ 300 ml de whisky, apoi s-a deplasat pe jos către hotelul Aquaris, unde avea parcat autoturismul său, marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ . După ce a ajuns în parcarea hotelului amintit, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său, cu el aflându-se și numitele F. O. și Plaian A.. Astfel, în timp ce conducea autoturismul pe DJ 582 D a fost oprit pentru control de către organele de poliție rutieră.
Pentru că emana miros de alcool, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Reșița, unde i s-a recoltat o singura proba de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, care a avut ca rezultat faptul că, la data de 31.08.2014, ora 03,00 avea o alcoolemie de 1,20 g ‰.
S-a reținut că în faza de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul C. M. J., prin declarația de la fila 24, a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi.
Prima instanță a constatat că recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală.
Astfel, s-a cosntatat că în drept, fapta inculpatului C. M. J. care, în data de 31.08.2014, a condus pe drumurile publice din jud. C. - S., autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv, 1,20 g ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin.1 C.pen.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, instanța de fond a reținut că elementul material al acesteia a constat în acțiunea inculpatului de conducere, pe drumurile publice din municipiul Reșița, respectiv pe DJ 582 D, a autoturismului marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv, 1,20 g ‰ pentru prima probă și singura proba recoltata, aspect ce rezultă din cuprinsul Buletinului de Analiză Toxicologică – Alcoolemie nr. 164/A12/02.09.2014 emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală C. – S. Laboratorul de Toxicologie, iar urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni a constat într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.
Cu privire la legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, s-a constatat că aceasta rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. b C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul, știind că se află sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul său, marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice din jud. C. - S., acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
În consecință, prima instanță a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin.1 C.pen., a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilite stabilită în sarcina inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. În acest sens, instanța va reține, pe de o parte, următoarele: gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol – viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic), valoarea relativ ridicată a alcoolemiei (inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de cca 1,20 gr %o pentru prima si singura probă recoltata); faptul că, deși inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice a condus autoturismul său având ca pasagere pe numitele F. O. și Plaian A., punând, totodată, în pericol și viața, integritatea fizică și sănătatea acestora.
Totodată, la stabilirea cuantumului pedepsei au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, faptul că este o persoană cu studii superioare; conduita sa bună înainte de săvârșirea faptei, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar; precum și atitudinea, constant sinceră, manifestată pe parcursul întregului procesului penal, recunoscând și regretând faptele comise, iar, în cursul judecății, s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii, contribuind astfel, în mod nemijlocit, la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, prima instanță, ținând seama și de disp.art.396 alin.10 C.proc.pen., a stabilit pedeapsa de 1(un) an închisoare în sarcina inculpatului C. M. J., pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin.1 C.pen., apreciind că această pedeapsă este de natură să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, respectiv, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, prima instanță a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, fiind o persoană cu studii superioare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului.
Prin urmare, prima instanță a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite de către inculpat, prima instanță a apreciat că este necesar a-i fi interzis acestuia dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. Interzicerea dreptului de a conduce vehicule apare a fi necesară și proporțională, întrucât, în raport de modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin prezenta sentință, inculpatului nu-i pot fi aplicate dispozițiile art.114 alin lit. b OUG 195/2002, care reglementează situațiile în care permisul de conducere este anulat. Totodată, s-a considerat că interzicerea acestui drept corespunde pe deplin funcției de constrângere și de reeducare, precum și scopului preventiv al pedepsei.
În ceea ce privește termenul pentru care urmează a fi stabilită această obligației de a nu conduce anumite vehicule, J. Reșița a reținut că, dispozițiile art.85 alin.2 C. pen. nu dispun ca această obligației să fie impusă pe toată durata termenului de supraveghere ci, din contră, prevederile art.85 alin.4 C. pen. impun instanței, în cazul interzicerii obligațiilor prev de art.85 a.2 lit.e-g Cod pen., o individualizare, în concret, a conținutului acestei obligații, prin raportare la împrejurările cauzei. De altfel, s-a reținut că dacă legiuitorul ar fi dorit ca aceste obligații să fie impusă pe toată durata termenului de supraveghere, ar fi prevăzut expres acest lucru, la fel cum a făcut-o în alin.1 al art.85 C. pen. și că aceeași concluzie cu privire la caracterul variabil al termenului se desprinde din natura și conținutul obligațiilor stabilite în cuprinsul art.85 alin.2 C. pen., unele neputând fi executate în mod continuu, ci o singură dată.
În această ordine de idei, la stabilirea termenului înăuntrul căruia inculpatul trebuie să respecte obligația de a nu conduce anumite vehicule, prima instanță a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, prin raportare la modalitatea efectivă de comitere a faptei și la persoana inculpatului-este la primul incident cu legea penală, atitudinea procesuală sinceră manifestată pe tot parcursul întregului proces penal.
De asemenea, la dozarea duratei pentru care a fost impusă această obligație, instanța de fond a avut ca și reper temporal dispozițiile art.114 alin.1 coroborat cu art.116 alin.1 lit b din OUG nr.195/2002, care reglementează faptul că, în cazul anulării permisului de conducere, persoana vizată poate participa la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere după trecerea unei perioade de un an.
Prin urmare, J. Reșița a impus inculpatului să execute obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o durată de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii, apreciind că executarea pedepsei în această modalitate este de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului, atrăgându-i totodată atenția asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.
Împotriva sentinței penale nr. 246/25.06.2015 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă J. Reșița, criticând-o ca nelegală sub aspectul greșitei interpretări a prevederilor art. 84 C.p. prin stabilirea unui termen mai mic decât cel prevăzut de lege în ceea ce privește executarea obligației de a nu conduce vehicule dintre cele pentru care este obligatorie deținerea permisului de conducere.
În motivarea apelul, s-a arătat că dispozițiile art. 84 alin. 2 C.p. prevăd că măsurile și obligațiile pe care le stabilește instanța trebuie respectate pe perioada termenului de supraveghere; iar argumentul primei instanțe că o perioadă de un an pentru obligația prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C.p. ar fi în concordanță cu art. 116 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 este unul greșit.
Analizând apelul declarat de P. de pe lângă J. Reșița, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, se constată că starea de fapt, încadrarea juridică dată faptelor și individualizarea pedepsei nu au fost criticate în calea de atac a apelului și nici nu se identifică din oficiu elemente de netemeinicie sau nelegalitate în această privință.
Referitor la critica formulată de P. de pe lângă J. Reșița, instanța de apel o constată întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. 2 C.pen, în cazul amânării aplicării pedepsei, „pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță”. Alineatul 1 al aceluiași articol reglementează durata termenului de supraveghere care este de 2 ani și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. C. de A. constată că legiuitorul nu a făcut nicio distincție în ceea ce privește natura obligațiilor sau măsurilor de supraveghere, statuând că se respectă pe durata termenului de supraveghere; impunându-se a se sublinia că instanța stabilește „condițiile” și nu termenul acestora.
Dispozițiile art. 85 C.p. prevăd măsurile de supraveghere și obligațiile ce pot fi stabilite pe seama inculpatului pe durate termenului de supraveghere, unele cu caracter obligatoriu (alin. 1), altele lăsate la aprecierea instanței de judecată, care apreciază asupra oportunității lor (alin. 2). Obligația impusă inculpatului în speță, aceea de a nu conduce vehicule, este reglementată de dispozițiile art. 85 alin. 2 lit. g C.p. Instanța de apel constată că deși în alin. 2 al art. 85 C.p. nu se mai face mențiunea „pe durata termenului de supraveghere”, aceasta nu echivalează cu posibilitatea de a se stabili o altă durată a obligațiilor impuse. Spre această concluzie conduc dispozițiile art. 85 alin. 4 C.p., care permit individualizarea conținutului obligațiilor - „Când stabilește obligația prevăzută la alin (2) lit. e) - g), instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei”, nefiind menționată și durata acestora în procesul de individualizare, așa cum s-a arătat și mai sus.
Instanța de apel nu își însușește considerentele Judecătoriei Reșița în sensul că spre concluzia cu privire la caracterul variabil al termenului în speță ar conduce și natura și conținutul obligațiilor stabilite în cuprinsul art. 85 alin.2 C. pen., unele neputând fi executate în mod continuu, ci o singură dată. Sub acest aspect se reține că obligațiile la care face trimitere prima instanță sunt cele prevăzute de art. 85 alin. 2 lit. a – d C.p., iar executarea lor are o reglementare specială, tocmai pentru că sunt atipice în raport cu celelalte – în art. 86 alin. 3 C.p. prevăzându-se: „Serviciul de probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. 2 lit. a) – d), într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare”, dar tot înăuntrul termenului de supraveghere. De altfel, un contraargument la modul de interpretare al primei instanțe provine și din art. 88 alin. 1 C.p. – revocarea amânării aplicării pedepsei – în care se prevede că: „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei”, or în varianta îmbrățișată de judecătorie se impunea ca legiuitorul să fi prevăzut alternativ și sancțiunea nerespectării obligațiilor pe parcursul termenului/duratei stabilite de instanță.
În altă ordine de idei, se mai constată că nici dispozițiile art. 116 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu sunt relevante sub aspectul analizat. Potrivit art. 116 alin. 1 din OUG nr. 195/2002: „Persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru una dintre faptele prevăzute la art. 114 alin. (1) și la art. 115 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă a intervenit una dintre situațiile următoare: a) au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă; b) a trecut un an de la data grațierii pedepsei sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”. Dispozițiile menționate nu pot fi interpretate în sensul că obligația stabilită de instanță în sarcina inculpatului în temeiul art. 85 alin.2 lit.g Cod penal ar putea avea ca reper temporar art. 116 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și s-ar putea stabili o altă durată decât cea prevăzută de art. 84 alin. 2 din Codul penal. Cele două prevederi legale reglementează aspecte diferite, după cum urmează: în timp art. 116 din OUG nr. 195/2002 instituie o posibilitatea pentru parte de a participa la examenul pentru obținerea permisului de conducere, art. 85 alin. 2 lit. g C.p. interzic conducerea efectivă a vreunui autovehicul, exercitarea dreptului dobândit în urma obținerii acestui permis.
Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Reșița împotriva sentinței penale nr. 246/25.06.2015 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ ; se va desființa în parte sentința penală atacă și rejudecând: se va majora de la 1 an la 2 (doi) ani durata obligației impuse inculpatului C. M. J. conform art. 85 alin. 2 lit g C.p., respectiv să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, menținând în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Reșița împotriva sentinței penale nr. 246/25.06.2015 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
Majorează de la 1 (un) an la 2 (doi) ani obligația impusă inculpatului conform art. 85 alin. 2 lit. g C.p. de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.- L.B. 22.10.2015
Tehnored- .C.U.- 22.10.2015
Prima inst.: Jud. P. I. L. – J. Reșița
| ← Înlocuire pedeapsă amendă cu închisoarea. Art.586 NCPP.... | Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile... → |
|---|
