Înlocuire pedeapsă amendă cu închisoarea. Art.586 NCPP. Decizia nr. 1004/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1004/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-10-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1004/A
Ședința publică din 12 octombrie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de condamnatul R. I. F. împotriva sentinței penale nr. 122/03.03.2015 pronunțată de J. L. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul apelant, personal și asistat de avocat ales Strați C., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al condamnatului apelant depune la dosarul cauzei chitanța . nr._ emisă de Trezoreria Timișoara în care se consemnează suma de 1500 lei achitată de condamnat cu titlu de amenzi judiciare, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul condamnatului apelant solicită admiterea apelului având în vedere că s-a achitat în totalitate amenda penală la care a fost condamnat de către J. L. prin sentința penală nr. 409/06.09.2011.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de condamnat și respingerea sesizării Biroului Executări penale din cadrul Judecătoriei L..
Condamnatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin referatul Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei L., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ /18.11.2014 s-a solicitat transformarea în închisoare a restului amenzii penale în cuantum de 5.000 lei, aplicată condamnatului R. I. F. - prin sentința penală nr. 409/06.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei L., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27.09.2011 - în baza art. 631 C.p.raportat la art. 425 Cod pr. penală.
În motivarea cererii, s-a arătat că intimatul-condamnat nu și-a executat cu rea-credință pedeapsa aplicată.
Prin sentința penală nr. 137/23.04.2013 pronunțată de J. L. în dosar nr._, desființată prin decizia penală nr. 94/R/21.02.2014 a Tribunalului T., a fost respinsă sesizarea Biroului de executări penale de înlocuire a amenzii penale.
Se arată că intimatul condamnat a achitat din amenda penală suma de 5.000 lei amendă penală cu foaia de vărsământ nr._/12.12.2013.
Pentru a se urmări încasarea debitului s-a făcut revenire la data de 02.07.2014 și la data de 14.10.2014.
Prin adresa nr._/04.11.2014 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara a comunicat că intimatul nu a achitat diferența de amendă penală în cuantum de 5.000 lei.
Prin sentința penală nr. 122 din 03.03.2015 pronunțată de J. L. în dosarul nr._, în baza art. 631 Cod penal din 1968 s-a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei L. și, în consecință, s-a dispus înlocuirea diferenței de pedeapsă de 5.000 lei - amendă penală aplicată intimatului-condamnat R. I. F., prin sentința penală nr. 409/06.09.2011 a Judecătoriei L., definitivă prin nerecurare la data de 27.09.2011, pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 84 al. 1 pct. 2 și art 84 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b Cod penal din 1968, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968.
În baza art. 274 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele :
Prin sentința penală nr. 409/06.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei L., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27.09.2011, R. I. F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a amenzii penale de 10.000 lei pentru săvârșirea infracțiunilor de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, faptă prevăzută de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1968 și infracțiunea de emitere a unui CEC fără mențiunile esențiale, prev. de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1968.
Intimatul condamnat nu s-a prezentat în fața instanței deși pe numele acestuia au fost emise două mandate de aducere. Din conținutul procesului verbal, din 02.02.2015, întocmit de agentul de poliție însărcinat cu îndeplinirea mandatului rezultă că intimatul la adresa din Timișoara ., județ T. nu mai locuiește de aproximativ 5 ani, mutându-se la o adresă necunoscută, în timp ce din procesul verbal din data de 05.02.2015, rezultă că intimatul nu locuiește la adresa din Timișoara, ., jud. T. nefiind cunoscut de vecini, iar proprietarul imobilului este plecat de mai mulți ani în străinătate.
Instanța a reținut că intimatul condamnat a achitat din amenda penală ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 409/06.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei L., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27.09.2011 suma de 5.000 lei potrivit foii de vărsământ nr._/12.12.2013.
Această plată parțială intimatul condamnat a realizat-o în timp ce pe rolul Tribunalului T. se judeca recursul formulat de acesta și de P. de pe lângă J. L. împotriva sentinței penale nr. 137/23.04.2013 pronunțată de J. L. în dosarul nr._ prin care în primă instanță s-a dispus înlocuirea pedepsei amenzii penale de 10.000 lei aplicată inculpatului inițial cu pedeapsa închisorii. Se reține din cuprinsul încheierilor instanței de recurs că intimatul a formulat mai multe cereri de amânare a cauzei tocmai pentru a achita integral amenda la care a fost condamnat.
În aceste condiții, nu s-ar mai putea susține faptul că inculpatul nu ar mai avea cunoștință de sancțiunea ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 409/06.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei L. atâta timp cât acesta a achitat jumătate din amendă și mai mult formulase cereri în fața unei instanțe de amânare a cauzei tocmai pentru a achita integral amenda ce i-a fost aplicată.
În ceea ce privește domiciliul la care intimatul condamnat R. I. F. a fost citat, s-a reținut din înscrisurile de la dosar faptul că acesta potrivit proceselor verbale din 02.02.2015 și respectiv 05.02.2015 întocmite de agenții de poliție însărcinați cu îndeplinirea mandatelor nu mai locuiește la adresele din Timișoara, . de aproximativ 5 ani, mutându-se la o adresă necunoscută, iar în ceea ce privește adresa din Timișoara, ., nu locuiește la această adresă, nu este cunoscut de vecini, iar proprietarul imobilului este plecat de mai mulți ani în străinătate.
În ciuda acestor mențiuni depuse de lucrătorii de poliție la dosar, instanța a reținut că după citarea intimatului pentru termenul de judecată din data de 17.02.2015( la adresa din Timișoara, .,) acesta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, declarându-și domiciliu la adresa din Timișoara, ., județ T. după care nu s-a mai prezentat în fața instanței.
Din verificările efectuate pe durata prezentului proces, instanța a reținut din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă T. cu nr._/CCCMMR/15.12.2014 faptul că, în intervalul de timp de la rămânerea definitivă la data de 27.09.2011, a sentinței penale nr. 409/06.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei L., și până la data sesizării instanței, 18.11.2014, cu referatul Biroului Executări Penale, intimatul condamnat R. I. F. a figurat, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp, în funcția de „Director General” al S.C. L. A. S.R.L., obținând așadar venituri și având cel puțin teoretic posibilitatea de a achita amenda penală ce i-a fost aplicată.
Faptul că într-un interval mai lung de timp intimatul condamnat a achitat doar parțial amenda la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, coroborat cu faptul că a avut la un moment dat un loc de muncă, precum și cu împrejurarea că acesta a avut cunoștință de proces, solicitând un termen pentru apărare, a format convingerea instanței că acesta este de rea credință și urmărește să se sustragă de la executarea pedepsei.
Sancțiunea respectivă i-a fost aplicată intimatului condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni la Legea Cec-ului pentru care el a fost găsit vinovat. Dacă ar fi acceptată această atitudine a intimatului de a se sustrage de la executarea sancțiunii la care a fost condamnat am ajunge la situația în care acest gen de pedepse – amenzile penale, nu ar mai avea niciun efect asupra celor condamnați în condițiile în care aceștia prin sustragerea în mod repetat de la executare sub diverse motive ar ajunge la împlinirea termenului de prescripție fără a se putea face aplicarea art 631 Cod penal din 1968.
Dispozițiile art. 631 Cod penal din 1968 stabilesc că, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând cont de partea din amendă care a fost achitată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 631 Cod penal din 1968, instanța a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei L. astfel cum s-a arătat anterior.
Împotriva sentinței Judecătoriei L. a declarat apel condamnatul R. I. F. arătând în motivare faptul că hotărârea a fost pronunțată fără a fi înștiințat și fără a fi citat la adresa de reședință pentru a putea să-și angajeze un apărător.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 C.p.p. curtea găsește apelul declarat ca fiind întemeiat urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 20.01.2015, prima instanță a efectuat demersurile necesare citării condamnatului atât la adresa de domiciliu cât și la reședința indicată, fără a obține prezența condamnatului în fața completului de judecată.
Cu toate acestea, condamnatul a luat la cunoștință de procesul derulat, chiar dacă citat fiind cu mandat de aducere, aceste mandate nu au putut fi executate, datorită lipsei condamnatului de la domiciliu.
Mai mult decât atât, la fila 38 dosar de fond se regăsește o cerere formulată de către condamnat prin care acesta solicita acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Din cuprinsul încheierii de ședință din data de 17.02.2015 rezultă faptul că cererea condamnatului de acordare a unui termen în vederea pregătirii apărării și angajării unui avocat, a fost admisă de către instanță fiind acordat termen de judecată la data de 03.03.2015, dată la care condamnatul nu s-a prezentat iar instanța a reținut cauza spre soluționare.
Ca urmare a celor mai sus reținute, curtea constată că în cauză nu s-ar putea dispune pentru motivele invocate de către condamnat, casarea cu trimitere a cauzei.
Cu toate acestea apelul apare ca fiind întemeiat datorită faptului că la dosar s-au depus la data de 15.06.2015, 14.09.2015 și 12.10.2015 chitanțele din care rezultă plata diferenței de 5000 lei amendă penală ce a fost transformată de instanță în închisoare.
Având în vedere faptul că până la acest termen de judecată condamnatul a făcut dovada plății în întregime a amenzii penale ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 409/06.09.2011 de J. L., curtea urmează ca în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. să admită apelul condamnatului împotriva sentinței penale nr. 122/03.03.2015 pronunțată de J. L. în dosarul nr._ și procedând la desființarea sentinței penale apelate și la rejudecarea cauzei, va respinge sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei L., privind înlocuirea diferenței de pedeapsă de 5000 lei amendă penală aplicată inculpatului R. I. F. prin sentința penală nr. 409/06.09.2011 a Judecătoriei L..
În baza art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul inculpatului R. I. F. împotriva sentinței penale nr. 122/03.03.2015 pronunțată de J. L. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând cauza:
Respinge sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei L., privind înlocuirea diferenței de pedeapsă de 5000 lei amendă penală aplicată inculpatului R. I. F. prin sentința penală nr. 409/06.09.2011 a Judecătoriei L..
În baza art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.10.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. I.P./12.11.15
Tehnored. C.I./21.10.15
PI. – E. C. P. – jud. L.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1003/2015. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
