Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 799/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 799/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-09-2015

Dosar nr._ operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 799/A

Ședința publică din 14 septembrie 2015

PREȘEDINTE: C. C.

JUDECĂTOR: I. P.

GREFIER: C. I.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A. și inculpații D. V. și G. G. L. împotriva sentinței penale nr. 174/04.05.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații apelanți, personal și asistați de avocat ales P. M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă apelantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, în temeiul art. 420 alin. 4 Cpp procedează la ascultarea inculpaților apelanți D. V. și G. G. L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpaților apelanți solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, în ceea ce-l privește pe inculpatul D. V., aplicarea disp. art. 81 din vechiul cod penal având în vedere că este la primul contact cu legea penală, a recunoscut săvârșirea faptei, aceasta fiind comisă din neglijență și nu cu intenție. În ceea ce-l privește pe inculpatul G. G., solicită achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit.c Cpp pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, fiind comisă prin omisiunea înregistrării în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate de către coinculpatul D.. Se arată că doar complicitatea intelectuală poate fi reținută la o infracțiune omisivă și numai dacă există o înțelegere prealabilă, ceea ce nu rezultă din probatoriul administrat în cauză, în aceste condiții fiind relevantă și depoziția martorei Muț I., contabila societății, care atestă faptul că doar inculpatul D. V. se ocupa de contabilitatea societății, fiind singura persoană cu care ținea legătura și semna actele contabile ale societății. Simplul fapt că inculpatul G. a reprezentat societatea în derularea operațiunilor comerciale neevidențiate nu îi atribuie calitatea de complice. În subsidiar, solicită aplicarea disp. art. 81 din vechiul cod penal și față de inculpatul G. G..

Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor celor doi inculpați, hotărârea apelată fiind legală și temeinică, din probele administrate în cauză rezultând vinovăția acestora. Totodată pune concluzii de respingere a apelului declarat de partea civilă, având în vedere concluziile raportului de expertiză fiscală efectuată în cauză.

Apărătorul ales al inculpaților apelanți pune concluzii de respingere a apelului declarat de partea civilă având în vedere că prejudiciul a fost recuperat la de partea responsabilă civilmente în procedura insolvenței.

Inculpații apelanți D. V. și G. G. L., având fiecare ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut de apărătorul ales.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 08 august 2014 de P. de pe lângă T. A., emis în dosarul nr.113/P/2011, au fost trimiși în judecată inculpații:

- D. V. –pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal și art.5 Cod penal și

- G. G. L. – pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal și art.5 Cod penal.

În cauză a fost acvirat dosarul nr.113/P/2011 al Parchetului de pe lângă T. A., s-au luat declarații inculpaților, s-a administrat proba testimonială cu martora Muț I..

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că în cursul lunii ianuarie 2010 S.C. M. C. B. S.R.L. A. a fost supusă unor controale din partea Gărzii Financiare A. și a Activității de Inspecție Fiscală din cadrul D.G.F.P. A., care au avut ca obiectiv verificarea obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profil și a taxei pe valoare adăugată, controale inițiate ca urmare a solicitării Gărzii Financiare Bihor de efectuare a unui control încrucișat la această societate. Urmare a acestora a rezultat faptul că în perioada 01.04._09, societatea a fost implicată în achiziții intracomunitare de mărfuri care nu au fost declarate în totalitate organului fiscal teritorial. Întrucât organele de control fiscal nu au reușit să îl contacteze pe administratorul societății, inculpatul D. V., controlul a fost efectuat în temeiul informațiilor existente în baza de date a organelor fiscale, la data efectuării controlului societatea aflându-se deja în procedura falimentului și având desemnat un administrator judiciar care însă nu s-a aflat în posesia documentelor financiare și contabile ale societății pentru a le putea pune la dispoziția organelor fiscale.

Din cuprinsul raportului de inspecție fiscală rezultă că S.C. M. C. B. S.R.L. a avut sediul social în A., .. 101, având totodată două puncte de lucru în municipiul Oradea, jud. Bihor. Societatea a avut ca obiect de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu, asociații acesteia fiind cei doi inculpați, G. G. L. și D. V., ultimul asigurând și administrarea societății.

În urma inspecției efectuate, s-a stabilit de către organele fiscale că în perioada menționată mai sus, au fost declarate de furnizori intracomunitari din Austria, Ungaria și Slovacia livrări de mărfuri către S.C. M. C. B. S.R.L. A. în cuantum de 2.713.138 lei, fiind declarate de către societate la organul fiscal teritorial achiziții intracom unitare în cuantum de 240.855 lei, rezultând astfel o diferență nedeclarată de 2.472.283 lei. De asemenea, din consultarea bazei de date s-a mai stabilit faptul că în perioada 01.07._09, S.C. M. C. B. S.R.L. a depus și înregistrat la organul fiscal teritorial Declarațiile 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat. Întrucât organele fiscale nu au putut lua legătura cu reprezentanții societății și nu au putut verifica documentele justificative care au stat la baza întocmirii deconturilor de TVA, nu au putut identifica faptic mărfuri pe stoc, au considerat că mărfurile achiziționate intracomunitar, la valoarea declarată de partenerii externi, au fost vândute în țară, astfel că au stabilit TVA suplimentară de plată suma de 469.734 lei pornind de la suma de 2.472.283 lei ca bază impozabilă. Având în vedere aceeași bază impozabilă, organele de control fiscal au estimat un impozit pe profit în cuantum de 395.565 lei.

Pe parcursul urmăririi penale au fost obținute de către organele de cercetare penală facturi fiscale și alte documente justificative privind activitatea societății, inculpații punând la dispoziție și evidența contabilă. Ca atare, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză fiscală în vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului, ținând cont de documentele suplimentare obținute.

În legătură cu operațiunile intracomunitare reflectate în raportul Vies au fost audiați inculpații care au arătat faptul că au efectuat achizițiile pe care le-au și declarat la organul fiscal teritorial, indicând totodată, după examinarea documentelor justificative existente la dosar, operațiunile pe care le-au efectuat personal. In legătură cu celelalte, aceștia au declarat faptul că nu au fost efectuate cu acordul sau știința lor. Astfel, inculpații au arătat faptul că întrucât nu sunt cunoscători ai limbii maghiare, l-au împuternicit pe numitul S. M. - decedat din anul 2010 - să se deplaseze în Ungaria pentru a achiziționa cereale în numele societății, sens în care i-au pus la dispoziție sumele de bani necesare pentru aceasta și ștampila societății. Urmare a acestui fapt, inculpații au arătat că susnumitul a achiziționat în numele societății de la parteneri maghiari și mărfuri pe care le-a plătit din banii proprii, fără ca ei să cunoască faptul că acesta desfășoară activități în numele societății prin depășirea limitele mandatului primit. Această apărare a inculpaților nu a putut fi demontată întrucât din conținutul unei părți a documentelor transmise de către societăți maghiare rezultă într-adevăr că S.C. M. CONSTURCT B. S.R.L. a fost reprezentată de un anume S. Mihaly sau S. M. (aceeași persoană cu cea indicată mai sus, identificată potrivit cărții de identitate) în derularea anumitor operațiuni, astfel că nu se mai poate stabili dacă aceste operațiuni au fost desfășurate cu acordul inculpaților sau prin depășirea limitelor mandatului (vol. II, f. 262, 265, 286). Fiindu-le prezentate documentele justificative transmise de către partenerii maghiari, inculpații le-au indicat pe cele care au fost efectuate cu acordul lor sau pe care le-au efectuat personal. Ca atare, în cauză a fost dispusă efectuarea unui supliment la raportul de expertiză fiscală în vederea stabilirii prejudiciului cert, ținând cont de operațiunile intracomunitare recunoscute și asumate de către cei doi inculpați.

A fost efectuat astfel un supliment la raportul de expertiză fiscală, în care, potrivit documentelor justificative din evidența contabilă puse la dispoziția consultantului fiscal și a celor obținute în cursul urmăririi penale, a fost stabilit cuantumul TVA datorat bugetului de stat aferent activității prestate recunoscută de către inculpați și evidențiată în contabilitatea societății, dar nedeclarată la organul fiscal teritorial. în ceea ce privește impozitul pe profit, din concluziile raportului de expertiză fiscală întocmit a rezultat faptul că acesta nu a putut fi stabilit întrucât consultantul fiscal nu a putut identifica în conținutul dosarului penal și în arhiva contabilă a societății toate documentele justificative necesare stabilirii tuturor veniturilor și tuturor cheltuielilor astfel încât să se poată stabili cu certitudine baza impozabilă.

Din conținutul raportului de expertiză fiscală întocmit în cauză rezultă că S.C. M. C. B. S.R.L., în cursul anilor 2008 - 2009 a desfășurat o bogată activitate comercială constând în achiziții de mărfuri intracomunitare și de pe teritoriul național, pe de-o parte, și vânzarea acestora în țară, pe de altă parte. De asemenea, societatea a mai obținut venituri și din prestări de servicii. Calculul TVA datorată și nedeclarată de către societate către bugetul de stat aferent perioadei 2008 - 2009 s-a făcut ca diferență dintre TVA colectată aferentă facturilor emise clienților și chitanțele/bonurile fiscale centralizatoare zilnice emise prin casa de marcat fiscală, aferente sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice, reprezentând venituri din vânzarea mărfurilor, a TVA colectată aferentă minusului în gestiune aferent achizițiilor intracomunitare de bunuri pe de-o parte și a TVA deductibilă stabilită conform facturilor primite de la furnizori privind achizițiile efectuate de S.C. M. C. B. S.R.L. pe teritoriul național, a TVA de plată declarată de societate către bugetul de stat prin Declarația 300, pe de altă parte.

În cuprinsul anexei I la raportul de expertiză sunt enumerate și indicate facturile emise clienților societății, în baza cărora societatea a obținut venituri. Rezultă astfel că în evidența contabilă a societății au fost înregistrate în trim. II - IV 2008 un număr de 633 de operațiuni de vânzări de mărfuri sau prestări de servicii către parteneri interni, prin care societatea a obținut venituri în cuantum de 6.536.605,21 colectând astfel o TVA în sumă de 1.043.673,95 Iei. Tot în cursul anului 2008, societatea a efectuat un număr de 525 operațiuni de achiziții de bunuri sau servicii pe teritoriul național, enumerate în anexa 2 la raportul de expertiză fiscală, în valoare totală de 6.427.548,96 lei cu o TVA aferentă în sumă de 1.023.005,86 lei. A rezultat astfel o TVA de plată în cuantum de 20.668 lei rezultată din diferența dintre TVA colectată în urma livrărilor și TVA deductibilă plătită în urma achizițiilor la intern. Întrucât s-a constatat existența acestei diferențe de TVA, sumele colectate fiind mai mari decât cele pentru care societatea avea drept de deducere, rezultă că nu au fost înregistrate în evidența contabilă și nu au fost declarate de către inculpați toate veniturile obținute de către societate în cursul anului 2008, omisiunea declarării tuturor veniturilor constituind latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.

În cursul anului 2009, inculpații au desfășurat activitate în numele societății doar în trim. I și II, efectuând un număr de 214 operațiuni de vânzări de bunuri pe teritoriul național în urma cărora au fost obținute venituri în cuantum de 399.405 lei prin care a fost colectată o TVA în sumă de 63.771 lei (anexa 1 la raportul de expertiză). Totodată, în cursul anului 2009 au fost efectuate și un număr de 146 operațiuni de achiziții de bunuri sau servicii pe teritoriul național, enumerate în anexa 2 la raportul de expertiză fiscală, în valoare totală de 362.286,46 lei cu o TVA aferentă în sumă de 57.325,44 lei (anexa 2 la raportul de expertiză fiscală). În trim. II al anului 2009 inculpații au achiziționat și mărfuri intracomunitare în valoare de 563.163 lei cu o TVA aferentă în sumă de 107.001 lei, operațiuni care nu au fost înregistrate în evidența contabilă rezultând astfel un minus în gestiune pentru care exista obligația înregistrării în evidența contabilă și declarării la organul fiscal teritorial și care, potrivit legislației fiscale, în condițiile nedeclarării este asimilat veniturilor.

Pentru trim. II al anului 2009, s-a constatat în urma efectuării raportului de expertiză fiscală, existența unui minus în gestiune ca urmare a achizițiilor intracomunitare de bunuri - cereale, care nu a fost declarat organelor fiscale, rezultat din diferența valorică dintre valoarea totală a intrărilor de mărfuri în gestiunea societății conform facturilor intracomunitare recunoscute de către inculpați și a celor probate ca urmare a obținerii de documente justificative și valoarea totală a mărfurilor vândute conform facturilor emise clienților. Recalcularea TVA pentru această perioadă fiscală s-a făcut prin suplimentul Ia raportul de expertiză fiscală ca urmare a contestării de către inculpați a efectuării unor operațiuni de achiziții intracomunitare de mărfuri astfel cum se regăsesc în raportul Vies. Pentru anul 2008 și trim. I al anului 2009 nu a fost cazul recalculării TVA deoarece societatea nu a avut minus în gestiune aferent achizițiilor intracomunitare de mărfuri.

Recalcularea TVA datorată și nedeclarată de către societate la bugetul de stat pentru trim. II al anului 2009, s-a făcut ca diferență dintre TVA colectată aferentă facturilor emise clienților și chitanțele/bonurile centralizatoare zilnice emise prin casa de marcat fiscală, aferente sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice reprezentând venituri din vânzarea mărfurilor, a TVA colectată aferentă minusului în gestiune aferent achizițiilor intracomunitare de bunuri pe de-o parte și a TVA deductibilă stabilită conform facturilor primite de la furnizorii societății pe teritoriul național, a TVA de plată declarată de către societate către bugetul de stat prin Declarația 300, pe de altă parte. A rezultat astfel o TVA de plată în sumă de 113.447 lei aferentă activității desfășurate în cursul anului 2009 de către inculpații D. V. și G. G. L. în numele S.C. M. C. B. S.R.L.

Suma totală dovedită ca fiind sustrasă de la plată prin neînregistrarea tuturor operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate în perioada 2008 - 2009 de către inculpații D. V. și G. G. L. în numele S.C. M. C. B. S.R.L. este de 134.115 lei și reprezintă cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În cuprinsul raportului de expertiză fiscală întocmit au fost enumerate și indicate cronologic toate operațiunile comerciale efectuate în perioada 2008 - 2009 în numele societății, care sunt reflectate în evidența contabilă. Examinând anexele raportului de expertiză cât și celelalte documente justificative care se regăsesc la dosarul cauzei, se poate observa faptul că principalii furnizori interni ai societății au fost: .., S.C. Balcali Import-Export S.R.L., .., iar principalii clienți au fost: S.C. Vipromin 2000 S.R.L., S.C. Morărel Tour S.R.L., .. în ceea ce privește operațiunile intracomunitare, acestea au fost efectuate cu furnizorii maghiari Ormenkuty Granarium Szovetkezet, Csabai Raktarszovetkezet, Vetaker KFT, A. es Tarsa KFT, de la care au fost achiziționate cereale. O dovadă în plus a efectuării operațiunilor intracomunitare a fost obținută ca urmare a interogării aplicației de monitorizare a traficului de mărfuri prin punctele de frontieră - Aplicația Trafic Control - din care rezultă că au fost introduse în țară cereale pentru S.C. M. C. B. S.R.L. provenite de la furnizori cu sediul în comunitatea europeană (vol. I filele 242 -245). Transportul mărfurilor achiziționate de societate, așa cum reiese din cuprinsul documentelor transmise de o parte din furnizorii intracomunitari, a fost asigurat de societatea administrată de inculpați sau de către .. ai cărei asociați sunt inculpații. Este de menționat faptul că, deși proprietarii mijloacelor de transport erau la momentul respectiv firme de leasing, utilizatorii acestora erau cele două societăți administrate de inculpați.

La termenul de judecată din data de 05 februarie 2015, ulterior citirii actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-li-se la cunoștință dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală. În urma răspunsului afirmativ al inculpatului D. V. s-a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.375 Cod procedură penală. Inculpatul D. V. a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare solicitând a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le-a însușit.

Inculpatul G. G. L. nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, susținând că nu s-a ocupat de activitatea contabilă a firmei, această atribuție revenindu-i inculpatului D. V..

Prin sentința penală nr. 174 din 4 mai 2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal și art. 375, rap. la art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. V., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art.48 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. G. L., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art.9 alin.1 teza a II-a din Legea nr.241/2005, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și g Cod penal, ca pedeapsă complementară, pe o durată de câte 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și g Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.397 alin.2, raportat la art.25 alin.1 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cauză de către Direcția G. Regională a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A. și au fost obligați inculpații în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL A. la plata către aceasta a sumei de 142.670 lei despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu majorările, dobânzile și penalitățile legale aferente, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la plata efectivă a prejudiciului.

S-au respins ca nefondate restul pretențiilor civile ale acesteia.

S-au menținut măsurile asiguratorii luate în cauză prin ordonanțele din 27.06.2013 și 02.07.2013 asupra autoturismului marca MERCEDES cu nr. de înmatriculare_, . șasiu WDB2100071B221427 aparținând inculpatului G. G. L., precum și asupra bunurilor imobile (clădire și teren) situate în Oradea, ., înscrise în CF_ Oradea, aparținând inculpatului G. G. L..

În temeiul art.249 Cod procedură penală, coroborat cu art.11 din Legea nr.241/2005 s-a instituit sechestru asigurator și poprire asiguratorie asupra bunurilor și conturilor inculpaților D. V. și G. G. L. și față de partea responsabilă civilmente . SRL A..

În baza art.274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Din analiza și coroborarea declarațiilor inculpaților cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, instanța a reținut aceeași situație de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.

Astfel, în perioada anilor 2008-2009, inculpatul D. V., în calitate de administrator de drept al . SRL, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu a declarat la organul fiscal teritorial operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate în scopul sustragerii societății de la îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente, cauzând un prejudiciu de_ lei bugetului de stat. Declarația inculpatului G. G. L. de nerecunoaștere a săvârșirii faptei nu este susținută de niciuna din probele administrate în cauză. Astfel, se observă că acesta, in calitate de asociat al inculpatului D. V. a înlesnit activitatea infracțională a acestuia, participând direct la derularea operațiunilor comerciale cu partenerii și furnizorii maghiari, având cunoștință despre acestea.

Urmare probelor testimoniale administrate în ședința publică din data de 22 aprilie 2015, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în ce-l privește pe inculpatul G. G. L., din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, în infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal.

Față de cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de procuror, instanța a apreciat că aceasta este fondată în condițiile de mai sus, acțiunile inculpatului G. G. L. întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, chiar dacă acesta nu a avut atribuții directe în relația cu contabila societății, doamna Muț I..

Partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.040.667 lei.

Fapta inculpatului D. V., astfel cum a fost descrisă mai sus și cum reiese din probele administrate în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal.

Constatând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, instanța l-a condamnat la o pedeapsă ale căror limite vor fi reduse cu o treime, conform dispozițiilor art.375 raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, tribunalul a reținut faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta reținută în sarcina sa. T. a avut în vedere și aspectul că inculpatul este infractor primar, până în prezent nefiind în conflict cu legea penală, neavând antecedente penale, aplicându-i o pedeapsă spre minimul special al pedepsei.

Fapta inculpatului G. G. L., astfel cum a fost descrisă mai sus și cum reiese din probele administrate în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.48 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal.

T., constatând, dincolo de orice dubiu, că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prin schimbarea încadrării juridice, există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta, a pronunțat condamnarea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

Analizând acțiunea civilă exercitată în cauză de către partea civilă, instanța a constatat că aceasta este întemeiată doar în parte, în limita sumei de_ lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză fiscală judiciară și anexele acestuia, efectuate în cauză.

Împotriva sentinței Tribunalului A. au declarat apel inculpații D. V. și G. G. L. și partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A..

În motivarea apelului partea civilă a arătat că s-a constituit parte civilă cu suma de 1.040.667 lei, sumă ce nu a fost recuperată până în prezent și cu toate acestea prima instanță a obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente numai la plata sumei de 142.670 lei.

Prin aceleași motive de apel se solicită ca suma la care urmează a fi obligați inculpații să fie actualizată cu accesoriile aferente până la data plății efective, urmând a fi menținut și sechestrul asigurător dispus în cauză.

Prin memoriul depus la data de 11.09.2015 inculpații au solicitat admiterea acestuia iar pentru inculpatul D. V. să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 81 din vechiul cod penal, arătând faptul că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește inculpatul G. G. s-a solicitat în principal achitarea acestuia în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c C.p.p. rap. la art. 48 C.p, iar în subsidiar aplicarea și față de acesta a dispozițiilor art. 81 din vechiul cod penal, arătându-se în motivare faptul că acest inculpat nu a avut calitatea de administrator al societății fiind simplu asociat.

Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 C.p.p. curtea găsește întemeiat numai apelurile inculpaților urmând ale admite pentru următoarele considerente:

Este adevărat faptul că inculpatul G. a reprezentat societatea în anumite relații comerciale desfășurate cu societăți din Ungaria, iar anumite operațiuni comerciale dintre cele două societăți și veniturile realizate nu au fost evidențiate în contabilitate, ceea ce a dus la crearea unui prejudiciu la bugetul statului.

Cu toate acestea curtea constată că activitatea omisivă a inculpatului G., ce are doar calitatea de asociat nu și pe aceea de administrator, de a nu evidenția veniturile realizate de firmă în actele contabile, nu poate atrage răspunderea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că de evidențele contabile ale societății se ocupa o persoană determinată, administratorul având obligația să înmâneze toate actele contabile acestei persoane în vederea ținerii în mod corect a contabilității.

În declarațiile date martora Muț I. (contabila societății) a arătat faptul că doar inculpatul D. se ocupa de contabilitatea societății fiind singura persoană cu care a ținut legătura, acesta fiind cel care semna actele contabile ale societății. Despre inculpatul G., această martoră a afirmat că-l cunoaște doar ca vecin a-l inculpatului D..

Mai mult decât atât, curtea constată că inculpatul G. a fost trimis în judecată ca și complice la infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, astfel că activitatea acestui inculpat urmează a fi analizată din această perspectivă.

Atât vechiul cod penal cât și actuala reglementare definesc activitatea complicelui ca fiind „ persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.”

Pornind de la această definiție precum și de la faptul că infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cere ca subiectul activ al infracțiunii să aibă o anumite calitate specială (subiect activ calificat – administrator), rezultă că între subiectul activ și complice trebuie să existe nu doar o simplă legătură, ci trebuie ca între complice și inculpat să existe o înțelegere prealabilă.

În această situație putem vorbii doar despre o complicitate intelectuală, fapt nedovedit în cauză, deoarece din probatoriul administrat nu rezultă care este contribuția inculpatului la luarea, întărirea sau menținerea hotărârii infracționale, sau promisiunea de ajutor făcută acestuia sau de nedenunțare a infracțiunii.

În cadrul sentinței penale apelate, judecătorul fondului s-a mărginit să arate că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală pentru inculpatul G., fără a verifica și fără a analiza existența acestor elemente constitutive.

Niciunde în cuprinsul hotărârii atacate și nici în cuprinsul rechizitoriului nu se arată în mod concret care a fost contribuția intelectuală a inculpatului G. la comiterea faptei.

Mai mult decât atât, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că acest inculpat a avut cunoștință de faptul că înscrisurile contabile rezultate în urma încheierii de către el a contractului ( cu persoane din Ungaria) și operațiunile comerciale încheiate nu au fost evidențiate în contabilitate, inculpatul D. fiind singura persoană care ținea legătura cu contabila societății și care îi preda acesteia actele pentru înregistrarea în contabilitate.

Simpla reprezentare a societății de către inculpatul G. la momentul încheierii contractului și chiar pe durata derulării acestuia nu poate duce automat la reținerea calității speciale care să atragă răspunderea în situația neevidențierii în actele contabile a tuturor operațiunilor comerciale cu consecința diminuării impozitului datorat.

Având în vedere cele mai sus reținute, curtea apreciază că în speță nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală pentru inculpatul G. motiv pentru care va dispune ca în baza art. art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 lit. c. C.p.p. achitarea inculpatului.

În ceea ce privește pe inculpatul D., curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect existența întrunirii cumulative a elementelor constitutive a infracțiunii de evaziune fiscală.

Cu toate acestea având în vedere perioada în care s-a comis fapta (01.04.2008 – 30.06.2009) precum și data la care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, curtea constată că în speță, datorită modificărilor legislative intervenite (apariția și . noilor coduri), trebuia discutată aplicarea legii penale mai favorabile.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului D., se poate constata că în speță judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin 10 C.p.p. și a coborât pedeapsa aplicată sub limita de 2 ani prevăzută de lege, până la limita specială minimă, aplicându-i inculpatului pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, având în vedere atât circumstanțele reale cât și pe cele personale ale inculpatului.

Această pedeapsă a fost corect individualizată astfel că va fi menținută de către curte sub aspectul cuantumului aplicat.

Reținând faptul că inculpatul D. este o persoană bine integrată social și se află la prima abatere judecătorul fondului nu a analizat posibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendare sau o altă formă de individualizare a modului de executare a pedepsei.

Având în vedere atât circumstanțele reale de comitere a faptei dar mai ales circumstanțele personale ale inculpatului D. astfel cum au fost ele reținute de către prime instanță, curtea apreciază că în speță scopul pedepsei poate fi atins și reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei de către inculpat.

Ca urmare acestui fapt, curtea urmează a se orienta către suspendarea executării pedepsei, ceea ce astfel cum mai sus am arătat duce la o comparare a legilor penale succesive pentru a ști care dintre acestea este mai favorabilă inculpatului.

D. fiind faptul că actuala reglementare nu mai prevede ca și modalitate de executare suspendarea executării pedepsei în forma ei simplă, ci doar sub supraveghere însoțită de o . măsuri și obligații, rezultă că legea penală mai favorabilă în cazul acestui inculpat este vechiul cod penal.

Cum în cauză sunt întrunite dispozițiile prev. de art. 81 cod penal anterior curtea urmează a dispune suspendarea pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 Cod penal anterior va stabilii un termen de încercare de 3 ani și 4 luni,urmând ca în baza art. 404 C.p.p. să atragă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal anterior referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul din nou a unei infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, curtea constată că din cuprinsul raportului de expertiză fiscală rezultă că prejudiciul cauzat este în sumă de_ lei, prejudiciu ce nu a fost contestat în speță, iar până la acest moment nu au produse probe din care să rezulte un cuantum mai mare al prejudiciului, astfel că în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p va respinge apelul declarat de partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A., urmând a menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 alin. 1 pct.2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpații D. V. și G. G. L. împotriva sentinței penale nr. 174/04.05.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 5 C.p. și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul D. V. la pedeapsa de:

- 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 81 Cod penal anterior dispune suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în baza art. 82 Cod penal anterior stabilește un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

În baza art. 404 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul din nou a unei infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 lit. c. C.p.p. dispune achitarea inculpatului G. G. L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p. de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p respinge apelul declarat de partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A. împotriva sentinței penale nr. 174/04.05.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă partea civilă apelantă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015.

Președinte, Judecător,

C. C. I. P.

Grefier,

C. I.

Red. I.P./19.10.15

Tehnored. C.I./28.09.15

PI. – C. M. – Jud. A.

← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 663/2015. Curtea de Apel...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 799/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 799/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA