Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 663/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 663/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-06-2015

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr.663/A

Ședința publică de la 22 iunie 2015

Completul constituit din:

Președinte: D. V.

Judecător: F. I.

Grefier: A. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelul declarat de inculpatul V. D. împotriva Sentinței penale nr. 62/02.04.2015 pronunțată de J. I. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul V. D. aflat în stare de libertate, asistat de apărător din oficiu, avocat C. P. Amina din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegatie pentru asistentă juridică obligatorie nr._/17.06.2015, prezentă partea vătămată S. C..

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată că la data de 15.05.2015 prin registratură, inculpatul a depus la dosar motivele de apel.

Se procedează la legitimarea părții civile, acesta prezinta carte de identitate . nr._, având CNP_.

Inculpatul invederează instanței că a formulat singur motivele de apel, și, din eroare a trwecut art. 147 CP în loc de 157 Cp.

Instanța, în conformitate cu prev. art. 108 și art. 374 C.pr. pen. aduce la cunoștința inculpatului V. D. învinuirea, drepturile și obligațiile care le are și, în temeiul art. 420 alin. 4 C.pr. pen. se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar în filă separată.

Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile.

Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat C. P. Amina solicită admiterea apelului formulat de inculpat, arătând că din rechizitoriu nu reiese că inculpatul ar fi comis fapta, un alt motiv invocat fiind lipsa plângerii prealabile.

Partea civilă S. C. solicită respingerea apelului formulat de inculpat, arătând că în continuare el administrează . Ministerului Public solicită respingerea ca nefundat a apelului formulat de inculpat. Arată că la fila 6 dosar UP se află plângerea formulată de către partea vătămată. Mai arată că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, aceasta fiind dovedită cu înscrisuri și probe găsite la percheziția efectuată asupra sa și a autoturismului. Cu privire la acțiunea civilă, arată că în mod corect prima instanță a stabilit despăgubirile acordate.

Inculpatul, având ultimul cuvântul solicită admiterea apelului formulat.

C.

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. . 62 din data de 02.04.2015 pronunțată de J. I. în dosar nr._, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.253 alin.1 din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal din 1969.

În baza art.217 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. D., la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art.81 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de trei ani și șase luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.

În baza art. 83 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.397 Cod procedură penală rap. la art.1357 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. și obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 40.000 lei reprezentând despăgubiri.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.

În baza art.272 Cod proc.pen., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat A. R., urmând să fie avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. I. la data de 15.09.2014, în dosarul nr. 72/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 253 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, persoana vătămată S. C. a achiziționat în urmă cu aproximativ 5 ani o parcelă de teren în extravilanul localității I.. . o distanță de aproximativ 1 km de la ieșirea din orașul I. înspre localitatea Șicula și se află în câmp deschis la o distanță de aproximativ 200-300 metri în spatele clădirii în care se află „Centrul de Servicii Sociale I.”.

Accesul la această parcelă se face pe un drum din pământ de la DN 79 A.

Pe această parcelă de teren, în suprafață de 1, 16 hectare, cu număr topografic_, persoana vătămată S. C. a înființat o plantație de căpșuni. Tot pe această parcelă, în cursul anului 2010 a construit o cabană din lemn, cu parter și mansardă, în care depozita uneltele pe care le folosea la plantația de căpșuni și pentru depozitarea recoltei de căpșuni de pe parcelă.

În cursul lunii octombrie 2013 persoana vătămată a vândut . S. N. C., care arată că tatăl său folosea în continuare terenul în cauză și cabana, și după vânzarea acestora. În Coala de Carte Funciară a terenului în cauză nu apare și construcția. Această construcție este înregistrată în evidența contabilă a „I.I. S. C.” ca „imobil construit (șopron) pe terenul extravilan nr. topografic_”. Din declarațiile persoanei vătămate S. C. și a fiicei sale S. N. C., rezultă că proprietarul cabanei a rămas în continuare S. C. și după vânzarea terenului în cauză.

În cursul anilor 2012-2013, inculpatul V. D. a lucrat ca zilier la plantația de căpșuni a persoanei vătămate S. C., fiind remunerat pentru munca prestată.

În cursul anului 2013 persoana vătămată l-a ajutat pe inculpat să-și înregistreze un moped la Primăria I., iar ulterior inculpatul i-ar fi spus că nu-și mai găsește CIV-ul, dându-i de înțeles că persoana vătămată i-ar fi pierdut Civ-ul. Persoana vătămată l-a asigurat pe inculpat că îl ajută să-și facă alt CIV.

În seara zilei de 22.01.2014 persoana vătămată se afla pe . imobilului cu numărul 55 și discuta cu martorul C. F., în așteptarea unui prieten cu care trebuia să meargă în localitatea Mînerău la un priveghi.

În timp ce persoana vătămată discuta cu martorul, în așteptarea prietenului său, l-a observat pe inculpatul V. D., care era sub influența băuturilor alcoolice, că vine înspre ei. Persoana vătămată nu a stat de vorbă cu inculpatul, ci doar l-a salutat, după care a plecat.

Inculpatul a rămas să vorbească cu martorul C. F.. În timpul conversației avute cu martorul, inculpatul V. a afirmat că persoana vătămată S. C. este escroc, că-i datorează o sumă de bani și că i-ar fi pierdut Civ-ul de la scuter. Conversația dintre cei doi a durat 10-15 minute după care inculpatul a plecat înspre centrul orașului (filele 42-43).

Din probele administrate în cauză, rezultă că în seara zilei de 22 01 2014, inculpatul V. D., s-a deplasat cu autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, la terenul pe care persoana vătămată S. C. îl are în extravilanul Orașului I. și pe care este construită o cabană (șopron), cu ajutorul unui ciocan metalic a spart un geam și a pătruns în interior, unde a consumat țuică,după care, cu ajutorul chibriturilor și a benzinei a dat foc unei bucăți de lemn aflată în interior. După ce a aprins această bucată de lemn și a observat că incendiul se extinde, inculpatul a ieșit din cabană, lăsând la fața locului ciocanul metalic cu care spărsese geamul și s-a deplasat cu autoturismul Dacia pe . I..

Conform declarației martorului M. I., care lucrează la Centrul de Servicii Sociale I., aflat la o distanță de aproximativ 200-300 de metri de cabana în cauză, rezultă că în seara zilei de 22 01 2014, în jurul orelor 21.00 ,în timp ce se afla într-o încăpere de la etaj din incinta Centrului, a observat lumină la cabana din lemn aparținând persoanei vătămate S. C.. Cunoscând faptul că nu există curent electric la locația respectivă, martorul a ieșit în curte să observe ce s-a întâmplat. Atunci a observat foc în interiorul cabanei ,aspect pe care l-a sesizat prin geamurile cabanei. În această situație a sunat l-a Poliția Orașului I. ,anunțând evenimentul. Martorul mai declară faptul că focul a cuprins clădirea din interior înspre exterior (filele 45-46).

La scurt timp la fața locului au sosit organele de poliție și pompierii, care au stins incendiul ce a cuprins întreaga cabană. De asemenea la fața locului a sosit și persoana vătămată care fost anunțat telefonic despre incendiul produs.

Din procesul verbal de intervenție nr. 4 din 22 01 2014, întocmit de Secția de Pompieri I. rezultă că în momentul sosirii acestora la fața locului ardea magazia de materiale pe o suprafață de 30 metri pătrați. Sursa probabilă de aprindere este „flacăra”, iar mijlocul care putea produce aprinderea sunt „chibriturile”. La împrejurarea determinantă este trecut „folosirea intenționată a sursei de aprindere pentru a genera incendiu” (filele 16).

Din procesul verbal de cercetare la fața locului și din planșa fotografică întocmită rezultă că în urma incendiului care a avut loc atât la parter cât și la mansardă, cabana este distrusă în proporție de 90%. Mai este menționat că la fața locului a fost găsit un ciocan cu mânerul din țeavă metalică și care prezenta urme de noroi ( filele 7-15).

Conform declarației persoanei vătămate S. C., rezultă că ajungând la fața locului și observând ciocanul metalic despre care știa că aparține inculpatului V. C., a sunat-o pe fiica acestuia martora S. N. C. și a atenționat-o să fie atentă ca nu cumva inculpatul să incendieze și locuința acesteia, persoana vătămată realizând că incendiul la cabana din lemn a fost provocat de inculpat (filele 27-29).

Din declarația martorului C. L. D., care este prietenul fiicei persoanei vătămate, rezultă că în seara respectivă a venit la locuința prietenei sale S. N. C. care se află pe .. După ce prietena sa a fost anunțată despre incendiu și că inculpatul V. a incendiat Cabana, acesta a presupus că inculpatul va veni și la locuința prietenei sale. D. urmare a ieșit la mansarda locuinței pentru a avea o vizibilitate mai bună. La lumina de la iluminatul public a observat mașina Dacia de culoare roșie pe care o deține inculpatul venind dinspre Ocolul Silvic pe . asemenea la volan l-a observat pe inculpatul V. D.. Martorul arată că inculpatul se deplasa încet și a mai mers pe străzile Dornei și V. după care a revenit pe . parcat mașina la intersecția străzilor Luceafărului cu S.. Văzând aceasta, martorul s-a urcat în mașina sa cu intenția de a-l bloca în trafic, însă inculpatul s-a dat jos din mașină și și-a continuat deplasarea pe jos pe același traseu - ., S.. Între timp a anunțat organele de poliție, care au sosit la fața locului, și în cele din urmă inculpatul a fost prins și legitimat. C. L. D. a participat în calitate de martor asistent la controlul corporal efectuat asupra inculpatului și la controlul autoturismului inculpatului (filele 49 -52).

Potrivit procesului-verbal de control corporal, efectuat asupra inculpatului de către organele de poliție, asupra acestuia s-a găsit o cutie de chibrituri (filele 17).

Din procesul verbal de control al autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ cu care s-a deplasat inculpatul, rezultă că în portbagajul acestuia a fost găsit o canistră de benzină, iar lângă schimbătorul de viteze s-a mai găsit încă o cutie cu chibrituri (filele 18-26).

Martorul C. C., agent de poliție în cadrul Poliției Orașului I., cel care l-a legitimat pe inculpat, declară că în momentul în care l-a întrebat pe inculpat dacă el a incendiat cabana persoanei vătămate, acesta a afirmat ceva de genul: „nu am făcut bine cum am făcut”. Tot acest martor mai arată că bidonul de plastic găsit în portbagajul autoturismului inculpatului, prezenta urme de benzină, iar pe fundul bidonului se mai afla puțin combustibil (filele nr. 47-48).

Din actele efectuate rezultă că în apropierea Cabanei nu se aflau alte bunuri, obiecte sau persoane la care focul să se fi putut extinde.

Inculpatul V. D., în declarația olografă dată la 24.01.2014, recunoaște că s-a deplasat la cabana respectivă, a spart un geam cu ciocanul metalic, găsit de organele de poliție la fața locului, a intrat în interiorul cabanei unde a consumat țuică și a fumat, aruncând resturile de țigări pe jos în cabană. Acesta mai arată că nu-și aduce aminte să fi incendiat această cabană intenționat (filele 64).

Ulterior, în declarația dată în calitate de inculpat la Poliția Oraș I. la data de 22 05 2014, acesta nu mai recunoaște cele declarate anterior, spunând că a data acea declarație după ce a fost internat în Spitalul de Psihiatrie Mocrea, și că a avut temerea că va fi dus din nou la Spitalul de Psihiatrie. A solicitat să se depună la dosarul cauzei acte din care să rezulte tratamentul la care a fost suspus în spital.

Din adresa nr. 116/ 23 06 2014 a Spitalului Clinic Județean de Urgență A., secția psihiatrie, rezultă că inculpatul a fost adus în serviciul de gardă al Spitalului de Psihiatrie Mocrea în data de 23 01 2014, în jurul orelor 12.25 pentru tulburări comportament și consum toxic etanolic. I s-a administrează tratamentul corespunzător și la ora 14.00 este lăsat să plece deoarece nu reprezintă o urgență psihiatrică ,tulburările de comportament fiind în contextul consumului de alcool. La momentul plecării este liniștit, fără simptomatologie de model psihotic sau afectiv (filele 80).

Astfel, nu poate fi luată în considerare apărarea inculpatului că a dat declarația din data de 24 01 2014 fiind sub influența medicamentelor administrate.

În concluzie, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, a rezultat cu certitudine faptul că în seara zilei de 22 01 2014, inculpatul V. D. a incendiat cabana din lemn aparținând persoanei vătămate, degradând-o și aducând-o în stare de neîntrebuințare, fără ca prin incendiere să se pună în pericol alte persoane sau bunuri, cauzând un prejudiciu de 40.000 lei persoanei vătămate.

Partea vătămată S. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 40.000 lei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei I., la data de 17.09.2014, sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 118 din data de 05.11.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, în seara zilei de 22.01.2014, inculpatul V. D. a incendiat o cabană din lemn situată în extravilanul localității I., degradând-o și aducând-o în stare de neîntrebuințare, cauzând persoanei vătămate S. C. un prejudiciu în valoare de 40.000 lei.

Pentru analizarea situație de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului, prima instanță a luat în considerare ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu probele administrate în cursul judecății: plângerea părții vătămate (fila 6), proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 7-9), planșă fotografică (filele 10-15, 20-26), proces-verbal de intervenție (fila 16), proces-verbal de control (fila 17), proces-verbal de stabilire a identității (fila 19), declarație de persoană vătămată filele (27-29) copie extras CF nr._ I. (filele 30-31, 34-36), adresa nr._/22.05.2014 emisă de OCPI A.-BCPI I. (fila 33), contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr.1292/31.10.2013 (fila 40), fișă mijloc fix (fila 41), declarația martorului C. F. (filele 42-44), declarația martorului M. I. (filele 45-46), declarația martorului M. C.-C. (filele 47-48), declarația martorului C. L. D. (filele 49-52), declarația martorului S. N. C. (filele 53-54), harta (fila 56), copia Sentinței penale nr. 141/27.11.2007 pronunțată de J. I. în dosarul nr._ (filele 61-62), cazier judiciar al inculpatului (fila 63), declarațiile inculpatului (fila 64, 66, 71, 73-74), delegație pentru asistența judiciară obligatorie (fila 72), constituire de parte civilă (fila 75), adresa nr. 116/23.06.2014 (fila 80), declarație persoană vătămată/parte civilă (filele 88-89), declarația inculpatului (fila 91), declarația martorului S. N. C. (fila 92-93) dosar de urmărire penală; declarația inculpatului (filele 24-26), declarația de părții civile S. C. (filele 27-28), declarația martorului M. C.-C. (filele 41-42), declarația martorului M. I. (filele 43-44), declarația martorului C. F. (filele 45-46), declarația martorului S. N. C. (filele 47-48), declarația martorului C. L. D. (filele 49-50), declarația martorului D. P. (filele 59-60), în cursul judecății.

În consecință, prima instanță a constatat că starea de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului a fost temeinic stabilită. Astfel, potrivit celor relatate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății de către martorul C. F., în seara zilei de 22.01.2014 inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, era revoltat pentru că partea vătămată i-ar fi datorat o sumă de bani și i-ar fi pierdut CIV-ul de la un scuter. Incendiul a fost observat de către martorul M. I., care a anunțat organele de poliție. Ulterior declanșării incendiului, inculpatul a fost observat de către martorul C. L. D., în apropierea locuinței familiei părții vătămate. Astfel cum rezultă din proces-verbal de intervenție (fila 16), proces-verbal de control (fila 17), proces-verbal de stabilire a identității (fila 19) și declarațiile prezentate de martorii M. C.-C. și C. L. D., la scurt timp de la declanșarea incendiului, asupra inculpatului au fost găsit chibrituri, iar în mașina acestuia s-a găsit o canistră pentru benzină și încă o cutie de chibrituri. În declarația de la fila 64 din dosarul de urmărire penală, inculpatul, deși a susținut că nu-și amintește să fi incendiat cabana intenționat, a arătat că, fiind sub influența alcoolului, s-a deplasat la cabana respectivă în seara când a avut loc incendiul, a spart un geam cu ciocanul metalic pe care-l avea asupra lui, a intrat în interiorul cabanei unde a consumat țuică și a fumat, aruncând resturile de țigări pe jos în cabană. Deși ulterior inculpatul nu a mai recunoscut cele relatate, această declarație se coroborează cu celelalte probe analizate, iar ciocanul menționat a fost găsit de organele de poliție la fața locului. Totodată, în declarația prezentată în cursul judecății, inculpatul a susținut că nu-și mai amintește exact ce a făcut în seara când a avut loc fapta, ulterior revenind asupra celor declarate. Martorul D. P., fiind audiat în cursul judecății, deși a arătat că, aproximativ cu 2-3 zile înainte de data la care s-a sărbătorit Unirea inculpatul se afla la domiciliul martorului după ora 20:00, martorul nu poate preciza exact dacă la data incendierii, 22.01.2014, inculpatul era în prezența martorului.

Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.1292/31.10.2013 partea vătămată S. C. și soția S. A. au vândut martorei S. N.-C. terenul înscris în CF_ I., pe care era situată cabana incendiată, astfel încât în prezent asupra terenului este întabulată S. N.-C., cabana nefiind evidențiată în cartea funciară. Având în vedere evidența contabilă a I.I. S. C., declarațiile martorei S. N.-C. și ale părții vătămate, prima instanță a constatat că paguba a fost produsă în patrimoniul lui S. C. și, în consecință, în mod legal a fost reținută de către organele de urmărire penală calitatea acestuia de persoană vătămată.

În drept, fapta inculpatului V. D., care în seara zilei de 22.01.2014, a incendiat o cabană din lemn situată în extravilanul localității I., degradând-o și aducând-o în stare de neîntrebuințare, cauzând persoanei vătămate S. C. un prejudiciu în valoare de 40.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art.217 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în incendierea cabanei din lemn, degradând-o și aducând-o în stare de neîntrebuințare.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct.1 lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, a urmărit și a acceptat posibilitatea producerii lui.

La individualizarea pedepsei ce a urmat a fi stabilită în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele concrete ale faptei, precum și conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, împrejurările în care aceasta s-a produs astfel cum rezultă din materialul probator analizat, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege.

Prima instanță, în raport cu prevederile art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, a reținut că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă este legea veche sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta, având în vedere atât limitele de pedeapsă care, în cazul pedepsei închisorii, potrivit art.217 alin.1 Cod penal din 1969, sunt de la o lună la 3 ani, cât și instituția suspendării condiționate prevăzută de art. 81-83 Cod Penal 1969, care este mai favorabilă decât instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de actualul Cod Penal, având în vedere condițiile de acordare.

Așadar, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.253 alin.1 din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal din 1969.

Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în baza art.217 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. D. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

Prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind de o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale.

În consecință, în baza art.81 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de trei ani și șase luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.

În baza art. 83 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, existând fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția sub forma culpei inculpatului și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Pentru aceste considerente, având în vedere că prejudiciul s-a produs în patrimoniul lui S. C., în baza art.397 Cod procedură penală rap. la art.1357 Cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 40.000 lei reprezentând despăgubiri.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.

În baza art.272 Cod proc.pen., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat A. R. cu delegație nr.116/12.02.2015 (fila 40), s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, acesta solicitând în principal achitarea sa pentru lipsa probelor de vinovăție, iar în subsidiar încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.

Apelul este nefondat.

Din analiza procesului verbal de constatare (f. 18 dup) și a procesului verbal de cercetare la fața locului (f. 7 dup), ambele încheiate în data de 22.01.2014, rezultă că organele de poliție au ajuns la fața locului la scurt timp de la declanșarea incendiului și au găsit ușa (tip PVC) de la . geamul spart și totodată geamurile cabanei au fost găsite sparte. În partea de jos a ușii de acces în cabană au găsit un ciocan metalic despre care persoana vătămată S. C. a declarat că nu-i aparține. Având în vedere că persoana vătămată îl suspecta pe inculpat, organele de poliție au reușit să afle unde se afla acesta în acel moment și l-au găsit pe . I.. Cu ocazia controlului corporal (f. 17 dup), asupra inculpatului s-a găsit o cutie cu chibrituri iar în autovehiculul inculpatului (aflat pe aceeași stradă) a fost găsită o canistră cu benzină. Echipajul de pompieri a stabilit că incendiul a fot provocat în mod intenționat, sursa probabilă de aprindere fiind flacăra, mijlocul care putea produce aprinderea fiind chibriturile (împrejurări menționate și în procesul verbal de intervenție încheiat de ISU A. la data de 22.01.2014 - f. 16 dup).

Aspectele consemnate în procesele verbale sunt confirmate de fotografiile efectuate în data respectivă (f. 21 – 26 dup).

Din declarația martorului M. C. C. (f. 48 dup), polițist în cadrul Poliției orașului I., rezultă că în momentul în care l-a găsit pe inculpat pe . I. (la scurt timp de la sesizarea incendiului) acesta se afla în stare vizibilă de ebrietate, prezenta urme vizibile de umezeală și de noroi pe pantaloni. La întrebarea polițistului dacă a incendiat cabana lui S. C., inculpatul a afirmat ceva de genul „Nu am făcut bine cum am făcut!”, apoi a refuzat să mai adauge ceva.

Martorul M. C. C. precizează că a găsit asupra inculpatului o cutie cu chibrituri, în autoturismul acestuia, parcat pe aceeași stradă, a mai găsit o cutie cu chibrituri iar în portbagaj un bidon din plastic cu urme proaspete de benzină, pe fundul bidonului mai aflându-se puțin combustibil.

Din analiza declarației martorului C. L. D. (f. 49 – 50 dup) rezultă că inculpatul, înainte de a fi oprit de către organele de poliție, a condus autoturismul personal îndreptându-se înspre casa în care locuia fiica persoanei vătămate. În momentul în care inculpatul l-a observat pe martor (care, alertat fiind de persoana vătămată, a coborât în stradă) a parcat autoturismul pe . a și fost găsit de polițistul M.) după care a coborât și s-a îndreptat pe jos înspre casa fiicei persoanei vătămate.

Cu ocazia audierii sale în data de 14.04.2014 (f. 29 dup) persoana vătămată S. C. confirmă locul unde a fost găsit ciocanul metalic precum și faptul că a recunoscut acel ciocan, după planșa fotografică (f. 12 dup), ca aparținând inculpatului V. D., având în vedere că inculpatul a lucrat pentru el ca ziler, chiar pe . amplasată cabana incendiată, o perioadă relativ îndelungată (din vara anului 2012 până în vara anului 2013).

Din cuprinsul aceleiași declarații (f. 28 verso dup) rezultă că un posibil motiv al acțiunii de incendiere a cabanei ar fi acela că inculpatul îl considera răspunzător pe S. C. pentru pierderea documentului de identitate (CIV) a unui moped înregistrat în anul 2013 pe numele inculpatului.

În data de 24.01.2014, la două zile de la data producerii incendiului, inculpatul V. D. a fost audiat (f. 64 dup) în calitate de făptuitor, ocazie cu care acesta a declarat că în data de 22.01.2014, după lăsarea întunericului, s-a deplasat la cabana de lemn a lui S. C. având asupra lui un ciocan din țeavă metalică. Ajuns la cabană a spart cu ciocanul un geam și a pătruns înăuntru. În cabană a consumat țuică și a fumat, aruncând pe jos resturile de la țigări. Nu își aduce aminte să fi aprins focul în cabană și nu–și amintește cât a stat acolo. De la cabană a plecat pe . I., unde a fost găsit de organele de poliție. În momentul în care a plecat de la cabană a uitat să ia ciocanul pe care îl lăsase pe jos. Declară că nu-și amintește să fi incendiat cabana în mod intenționat.

În data de 13.03.2014 inculpatul V. D., audiat în calitate de suspect (f. 66 verso dup), revine în totalitate asupra declarației anterioare (fără a indica vreun motiv) și declară că nu a fost la cabana lui S. C. în seara zilei de 22.01.2014.

Cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat (f. 74 verso dup) V. D. susține că motivul pentru care nu își menține declarația dată în calitate de făptuitor este acela că a dat declarația de făptuitor sub imperiul temerii că ar putea fi dus din nou la Spitalul de Psihiatrie A. și maltratat, așa cum s-a întâmplat în 22.01.2014.

Din adresa nr. 116/23.06.2014 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență A. – Secția Psihiatrie (f. 80 dup) rezultă că inculpatul a primit tratament pentru „consum toxic etanolic” (consum excesiv de alcool), fără ca acesta să prezinte simptomatologie de model psihotic sau afectiv. De asemenea, rezultă că prezența inculpatului în cadrul acestei unități medicale a fost de câteva ore în cursul zilei de 23.01.2014, inculpatul părăsind spitalul la solicitarea sa, la plecare fiind liniștit.

Prin urmare, nu există vreun indiciu în legătură cu pretinsa „maltratare” invocată de inculpat, după cum nu există nici un indiciu în legătură cu o presupusă boală psihică, internarea (de foarte scurtă durată) fiind determinată de consumul voluntar de alcool.

În acest context, revenirea inculpatului asupra declarației inițiale nu este justificată, astfel încât declarațiile ulterioare prin care acesta încearcă să acrediteze ideea că nu s-a aflat la cabana persoanei vătămate în seara de 22.01.2014, nu pot fi luate în considerare la stabilirea stării de fapt.

Coroborând declarația inițială a inculpatului (în care acesta recunoaște pătrunderea fără drept în cabană, împrejurarea că avea asupra ciocanul cu mâner din țeavă metalică – găsit la fața locului și că a avut asupra sa în acel moment o sursă de incendiere de natura celei menționate de pompieri – chibrituri) cu aspectele relevate de materialul probator analizat în paragrafele anterioare (faptul că la scurt timp de la producerea incendiului acesta a fost depistat având asupra mijloace apte să producă și întrețină un incendiu de natura celui constatat în cauză – chibrituri, benzină, mijloc de transport; starea îmbrăcăminții acestuia și a autovehiculului) C. apreciază că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, astfel încât solicitarea inculpatului de a fi achitat nu poate fi primită.

În ce privește lipsa plângerii prealabile, C. observă că imobilul incendiat era proprietatea persoanei vătămate S. C. (fiind construit de acesta, cu fonduri proprii, în scopul administrării unei plantații de căpșuni), chiar dacă imobilul (cabană din lemn) nu era întabulat în cartea funciară (aspect, de altfel, irelevant). Inculpatul, care a lucrat mai bine de un an pentru persoana vătămată S. C. chiar pe terenul pe care este amplasată construcția, avea cunoștință de persoana care deținea cabana. Prin urmare, plângerea prealabilă formulată de S. C. este un act ce emană de la persoana vătămată, astfel încât critica inculpatului prin care acesta susține că plângerea prealabilă nu a fost formulată de persoana îndreptățită nu este fondată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. D. împotriva Sentinței penale nr. 62/02.04.2015 pronunțată de J. I. în dosarul nr._ .

Va menține sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga apelantul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Va dispune plata sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. D. împotriva Sentinței penale nr. 62/02.04.2015 pronunțată de J. I. în dosarul nr._ .

Menține sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă apelantul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Dispune plata sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.06.2015.

Președinte Judecător

D. V. F. I.

Grefier

A. S.

Red. F.I./23.06.2015

Tehnored. A.S./23.06.2015/5ex

J. I.: P. I. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 663/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA