Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 387/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 387/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-09-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 387/PI/CC
Camera de consiliu din 23 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier A. B.
Pentru astăzi s-a stabilit termen de pronunțare asupra sesizării formulate de P. de pe lângă C. de A. Timișoara privind cererea de transfer într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei, a persoanei condamnate F. T., formulată de autoritățile judiciare din Austria.
Mersul dezbaterilor și concluziile procurorului au fost consemnate în încheierea din 18 septembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind stabilit termen de pronunțare în cauză pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Sub număr dosar_ a fost înregistrată la această instanță sesizarea formulată de P. de pe lângă C. de A. Timișoara cu privire la solicitarea autorităților judiciare din Austria în vederea transferării persoanei condamnate F. T. într-un penitenciar din România, fiind înaintat în acest sens spre competentă soluționare certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/090JAI emisă de către autoritățile judiciare din Austria.
În motivarea sesizării formulate de P. de pe lângă C. de A. Timișoara, s-a arătat că persoana condamnată F. T., cu ultimul domiciliu cunoscut în loc. Lugoj, jud. T., în prezent este deținut în Penitenciarul Stein din Austria, a fost condamnat definitiv la o pedeapsă totală de 6.148 zile închisoare prin sentința penală nr. 17Hv33/13b din 27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Graz, hotărâre care a rămas definitivă la data de 06.11.2013, iar autoritățile judiciare din Austria au dispus și măsura expulzării de pe teritoriul Austriei, situație în care nu mai este necesar consimțământul persoanei condamnate la transfer.
S-a mai arătat că inițial persoana condamnată nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România, însă ulterior s-a comunicat de către Ministerul Justiției că cetățeanul român F. T. este de acord cu transferarea sa în România în vederea executării pedepsei.
S-a mai arătat de către procuror că persoana condamnată a mai fost sancționată penal cu 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Examinând cererea formulată de P. de pe lângă C. de A. Timișoara, se constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente.
Din actele și lucrările dosarului se poate reține că persoana condamnată F. T. a fost condamnat de Tribunalul pentru cauze penale Graz – Austria, la o pedeapsă de 19 ani și 10 luni închisoare, în dosarul nr. 17Hv33/13b din 27.05.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, reținându-se în starea de fapt că la data de 19.10.2012, în localitatea Graz, ar fi încercat să îl omoare pe numitul A. T., prin aplicarea unei puternice lovituri cu un cuțit care avea lungimea de 21,8 cm, la nivelul spatelui, gâtului și pieptului, fapta rămânând în stadiul de tentativă doar ca urmare a mișcărilor de apărare ale victimei, iar ulterior C. de A. Graz prin hotărârea pronunțată în dosarul 9Bs407/13s, a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa la 16 ani și 10 luni închisoare, hotărârea fiind definitivă.
Din corespondența existentă la dosar rezultă că persoana condamnată este de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România.
Art. 153 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, reglementează modalitatea de soluționare a cererilor de transfer a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate, într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, care se coroborează cu Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare în materie penală, care impun pedepse sau măsuri privative de libertate, în scopul executării lor în Uniunea Europeană, decizie-cadru ratificată de ambele țări.
Astfel, potrivit disp. art. 153 din Legea nr. 302/2004, instanța urmează să verifice condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, respectiv dacă hotărârea este definitivă și executorie, dacă fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune, și autorul ar fi fost sancționabil, persoana condamnată are cetățenie română, persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din aceeași lege.
Examinând aceste condiții prevăzute de lege, se poate constata că hotărârea de condamnare a persoanei condamnate F. T., la o pedeapsă de 16 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor este executorie și definitivă, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa este incriminată și de legislația românească, sub aceeași denumire de tentativă de omor și este prevăzută de art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p., persoana condamnată are cetățenia română și este de acord să execute pedeapsa în România (în cazul în care nu exista consimțământul acestuia, acest fapt nu reprezenta un impediment întrucât persoana condamnată a fost expulzată de pe teritoriul Austriei) și nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 154 alin. 6 din Legea nr. 302/2004, în operațiunea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine, instanța română examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului, iar în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții: dispune prin sentință executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent; dispune prin sentință respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești străine; sau în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează prin sentință pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit art. 8 și 9 din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce privește natura pedepsei aplicate, nu există nici un impediment întrucât autoritățile judiciare din Austria au aplicat o sancțiune penală cu închisoare executabilă în regim de detenție.
Verificând însă durata sancțiunii dispuse, instanța constată că există o neconcordanță între pedeapsa dispusă de către organele judiciare din Austria, respectiv de 16 ani și 10 luni închisoare, respectiv maximul prevăzut de legea penală română pentru aceeași infracțiune, mai precis art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p., care prevede o sancțiune de la 5 la 10 ani închisoare.
Astfel, se poate observa că din starea de fapt reținută de către instanțele de judecată din Austria, persoana condamnată F. T. a fost sancționat penal pentru infracțiunea de tentativă de omor, care este încadrabilă de legea penală română în forma simplă, conform legii române, art. 188 C.p. care reglementează infracțiunea de omor simplu prevede o pedeapsă cuprinsă între 10 și 20 ani închisoare, însă în condițiile săvârșirii infracțiunii în forma tentată a infracțiunii menționate mai sus, limitele pedepsei se reduc la jumătate, respectiv de la 5 la 10 ani închisoare.
Art. 154 alin. 8 lit. b din L. 302/2004 prevede modalitatea de adaptare a hotărârii judecătorești străine în momentul recunoașterii acesteia, adaptarea constând în reducerea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară străină până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea similară, în cazul în care pedeapsa acordată de instanța străină depășește maximul prevăzut de legislația română.
Urmând această metodologie de lucru, instanța este obligată să reducă pedeapsa de 16 ani și 10 luni închisoare, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, ca urmare a recunoașterii hotărârii judecătorești străine, întrucât pedeapsa de 10 ani închisoare este pedeapsa maximă pentru o faptă similară – tentativă de omor simplu, prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p., iar instanța nu poate avea în vedere cauze de reducere sau de majorare a pedepsei întrucât nu au fost reținute asemenea cauze, iar pe de altă parte art. 154 din L. 302/2004 nu prevede o posibilitate de echivalare a acestora.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 154 alin. 6 lit. b rap. la art. 154 alin. 8 și 9 din Legea nr. 302/2004, se va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
În baza art. 155 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 se va dispune recunoașterea în parte a sentinței penale nr. 17 Hv 33/13b a Tribunalului pentru cauze penale Graz – Austria, privind pe condamnatul F. T., rămasă definitivă prin hotărârea pronunțată la 9.11.2013 a Curții de A. Graz în dosar nr. 9Bs 407/13s, având de executat o pedeapsă adaptată la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de legea penală română în disp. art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p.
Se va dispune transferarea persoanei condamnate F. T. – deținut în prezent în Penitenciarul Stein – Austria, într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei adaptate de 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 73 C.p. se va deduce din pedeapsa adaptată un număr de 529 zile închisoare, reprezentând perioada executată de către condamnat, calculate la data de 1.04.2014.
Se va dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 154 alin. 6 lit. b rap. la art. 154 alin. 8 și 9 din Legea nr. 302/2004, admite sesizarea formulată de P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
În baza art. 155 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 dispune recunoașterea în parte a sentinței penale nr. 17 Hv 33/13b a Tribunalului pentru cauze penale Graz – Austria, privind pe condamnatul F. T., rămasă definitivă prin hotărârea pronunțată la 9.11.2013 a Curții de A. Graz în dosar nr. 9Bs 407/13s, având de executat o pedeapsă adaptată la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de legea penală română în disp. art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p.
Dispune transferarea persoanei condamnate F. T. – deținut în prezent în Penitenciarul Stein – Austria, născut la 22 septembrie 1958 în loc. Mediaș, jud. Sibiu, fiul lui T. și R., domiciliat în loc. Lugoj, . nr. 10, jud. T., CNP –_, într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei adaptate de 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 73 C.p. deduce din pedeapsa adaptată un număr de 529 zile închisoare, reprezentând perioada executată de către condamnat, calculate la data de 1.04.2014.
Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare cu persoana condamnată.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red. Gh.B./10.10.2014
Tehnored. A.B.
2 ex./ 23 Octombrie 2014
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 45/2015. Curtea... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 86/2015.... → |
|---|
