Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 45/A
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.310 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul apelant personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu T. C., lipsă fiind persoana vătămată intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului aceasta fiind consemnată în proces verbal atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate de către prima instanță, cu reținerea circumstanțelor atenuante privind persoana inculpatului și faptul că prejudiciul a fost recuperat parțial.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, menținerea sentinței penale pronunțată de prima instanță ca fiind temeinică și legală. A se reține faptul că inculpatul are multiple condamnări, astfel că nu se poate dispune reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei cu o treime. Era prieten cu partea vătămată și au consumat băuturi alcoolice împreună.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.310/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. _, în baza art.233, art.234 al.1 lit.d Cod pen., cu aplicarea art.41 al.1 Cod pen., totul cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. C., la pedeapsa 5 (cinci)ani și 6 (șase)luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art.67 al.2 raportat la art.234 al.1 Cod pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit.a, lit.b, lit.n Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica și de a se apropia de persoana vătămată M. E. C., pe o durată de trei ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 al.1 Cod pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, lit.n Cod pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica și de a se apropia de persoana vătămată M. E. C., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.104 al.2 Cod pen. a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.557/19.02.2014.
În baza art.43 al.1 rap la art.41 al.1 Cod pen., s-a dispus executarea restului rămas neexecutat de 283 de zile alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 (cinci)ani și 6 (șase)luni și 283 de zile închisoare.
În baza art.67 al.2 raportat la art.234 al.1 Cod pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit.a, lit.b, lit.n Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica și de a se apropia de persoana vătămată M. E. C., pe o durată de trei ani, după executarea pedepsei.
În baza art.65 al.1 Cod pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, lit.n Cod pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica și de a se apropia de persoana vătămată M. E. C., pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.72 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din data de 07.07.2014 până la zi.
În temeiul art.399 alin.1 Cod.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.7 al.1 rap la art.3, art.4 al.1 lit.b din Legea nr.76/2008 și pct.22 din Anexa 1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus, ca la rămânerea definitivă a hotărârii, să se preleveze de la inculpatul C. C. probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art.397 al.1 și art.19, al.1 al.5, art.23 al.3 Cod pr.pen raportat la art.1349 la art.1357 C.civ, a fost admisă acțiunea civilă formulată partea civilă M. E. C., și a fost obligat inculpatul C. C. la plata sumei de 3300 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen.,a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 17.07.2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 23.07.2014, sub nr._, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul C. C., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 234 alin. 1 lit. d rap. la art. 233 Cpen., cu aplic. art. 41 alin. 1 Cpen.
S-a reținut, în esență că, inculpatul C. C., în noaptea de 04/05.07.2014, în jurul orelor 12,30, în timp ce se afla pe . Semenic din mun. Reșița, a acostat persoana vătămată M. E. C., i-a smuls de la gât un lănțișor de aur și i-a sustras din buzunar telefonul mobil, iar în momentul în care persoana vătămată a încercat recuperarea bunurilor, a întrebuințat violențe (l-a lovit cu piciorul) pentru a-și asigura produsul infracțiunii.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: proces-verbal de consemnare a plângerii (f. 8 dup); declarații persoană vătămată (f. 9-12 dup); certificat medico-legal persoană vătămată (f. 14 dup); declarații inculpat (f. 17-28 dup); declarații martor (f. 104-106 dup); acte medicale persoană vătămată (f.15 dup); cazier judiciar (f. 29-31 dup); dovezi ridicare-predare telefon mobil (f. 46, 47 dup).
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 05.07.2014 s-a început urmărirea penală sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată, iar prin ordonanța procurorului din aceeași dată s-a dispus ca urmărirea penală să fie efectuată în continuare față de suspectul C. C..
Prin Ordonanța din data de 07.07.2014, dispusă în dosarul nr.1812/P/2014, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 234 alin. 1 lit. d rap. la art. 233 Cpen., cu aplic. art. 41 alin. 1 Cpen..
Prin Ordonanța de reținere din data de 07.07.2014, inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 ore, începând cu data de 07.07.2014, ora 14:30 până la data de 08.07.2014, ora 14:30 (f.32 dup).
Prin referatul din data de 08.07.2014, întocmit în dosarul nr.1812/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria Reșița a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o durată de 30 de zile.
Prin Încheierea penală nr. 16/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Reșița privind pe inculpatul C. C., dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.07.2014 și până la data de 06.08.2014, inclusiv.
A fost emis în acest sens de către Judecătoria Reșița mandatul de arestare preventivă nr. 14/08.07.2014 pentru inculpatul C. C..
Persoana vătămată M. E. C., în faza de urmărire penală a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3300 lei, reprezentând valoarea lănțișorului de aur nerecuperat (f.9-12 dup).
În faza de judecată, la termenul de judecată din datat de 04.09.2014, partea civilă M. E. C. a declarat că își menține constituirea de parte civilă, astfel cum aceasta a fost formulată în faza de urmărire penală, solicitând în continuare obligarea inculpatului la plata sumei de 3300 lei, reprezentând despăgubiri materiale, constând în contravaloarea lanțului de aur nerecuperat (f.46-48).
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penala nr.1812/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
Prin Încheierea din data de 29.08.2014 s-a finalizat procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.1812/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpatul C. C., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în stare de recidivă a infracțiunii de tâlhărie calificată,faptă prev. de art. 234 alin. 1 lit. d rap. la art. 233 Cpen., cu aplic. art. 41 alin. 1 Cpen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 04.09.2014.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 04.09.2014, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art.375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la filele 40/41 din dosar.
La dosarul cauzei au fost depuse Sentința penală nr.557/19.02.2014 a Judecătoriei A. și Sentința penală nr.32/21.01.2010 a Judecătoriei Reșița.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt: în seara zile de 04.07.2014, persoana vătămată M. E. C. s-a deplasat în zona Centru Civic, din mun. Reșița, unde urma să întâlnească niște prieteni.
Când a ajuns pe . Semenic din Reșița, a fost acostat de către un individ (identificat în persoana inculpatului C. C.) care l-a întrebat cât este ceasul. Persoana vătămată i-a răspuns, iar inculpatul care se apropiase de el, a întins mâna și i-a smuls lănțișorul de aur pe care îl purta la gât, după care a plecat.
Pentru a-și recupera bunul, M. E. C. (persoană cu handicap locomotor atestat medical) l-a urmărit, solicitându-i restituirea lănțișorului, însă inculpatul l-a amenințat cu acte de violență și și-a continuat drumul. Persoana vătămată l-a prins de haine, iar în acel moment C. C. i-a smuls din buzunar și telefonul mobil, după care l-a lovit cu piciorul.
În urma loviturii, victima s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, iar agresorul a traversat râul Bârzava și a dispărut.
M. E. C. s-a întors la domiciliu, iar a doua zi a anunțat organele de poliție.
Fiind audiat, inculpatul C. C., în faza de urmărire penală a avut o atitudine inconsecventă, dând declarații contradictorii.
Astfel, inițial a declarat că în seara respectivă, în timp ce se afla în zona Centru Civic din mun. Reșița, în jurul orelor 18,00, a fost abordat de către persoana vătămată care i-a propus să consume băuturi alcoolice împreună. În acest sens s-au deplasat în spatele hotelului Semenic, iar la un moment dat M. E. C. i-a dat de bunăvoie un telefon mobil și un lănțișor de aur pentru a le vinde.
Ulterior, fiind audiat în calitate de inculpat, în prezența unui apărător din oficiu, a recunoscut comiterea infracțiunii de tâlhărie (inclusiv smulgerea lănțișorului), pentru ca, în declarația dată în fața procurorului în data de 16.07.2014, să nege din nou săvârșirea faptei, prezentând o cu totul altă situație decât cea expusă inițial, motivând că declarațiile date anterior au fost urmarea tratamentelor agresive la care a fost supus de către organele de poliție.
Astfel, în această ultimă declarație, inculpatul a precizat că s-a întâlnit cu persoana vătămată în jurul orelor 23,00, M. E. C., fiind însoțit de mai mulți prieteni și s-au apucat să consume băuturi alcoolice. La un moment dat, a rămas doar în compania persoanei vătămate, iar în jurul orelor 03,00 i-a solicitat acesteia să-i înmâneze telefonul mobil pentru a-și suna sora. M. E. C. a fost de acord, dându-i de bunăvoie telefonul, moment în care inculpatul s-a hotărât să nu i-l mai restituie, motiv pentru care s-a ridicat și a plecat. Conform declarațiilor susnumitului, a fost urmărit de persoana vătămată care încerca recuperarea bunului, însă susține că nu l-a lovit și nici nu l-a amenințat în vreun fel, iar în ceea ce privește vătămările corporale suferite de victimă, afirmă că acestea s-au produs probabil în momentul în care M. E. C. s-a împiedicat și a căzut.
Referitor la smulgerea lănțișorului de aur de la gâtul victimei, inculpatul a precizat că nici această susținere a persoanei vătămate nu este reală, el neavând cunoștință despre vreun asemenea bun.
Ulterior, telefonul mobil în cauză a fost ridicat de către organele de poliție pe bază de dovadă de la inculpat, identificat ca fiind al său și predat numitului M. E. C., în acest sens, fiind atașate la dosar și actele de proveniență doveditoare.
În urma incidentului, persoana vătămată M. E. C. a suferit vătămări vindecabile în 13-15 zile de îngrijiri medicale, astfel cum reiese din certificatul medico-legal nr. 345/A2 întocmit la data de 14.07.2014 de SJML C.-S..
În faza de judecată, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul au consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la filele 40-41 din dosar.
Prima instanță a constatat că declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor săvârșite, se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penala si anume: proces-verbal de consemnare a plângerii (f. 8 dup); declarații persoană vătămată (f. 9-12 dup); certificat medico-legal persoană vătămată (f. 14 dup); declarații inculpat (f. 17-28 dup); declarații martor (f. 104-106 dup); acte medicale persoană vătămată (f.15 dup); cazier judiciar (f. 29-31 dup); dovezi ridicare-predare telefon mobil (f. 46, 47 dup).
În drept, fapta inculpatului C. C., care, în data de 04/05.07.2014, în jurul orelor 00:30, în timp ce se afla pe . Semenic din mun. Reșița, a acostat persoana vătămată M. E. C., i-a smuls de la gât un lănțișor de aur și i-a sustras din buzunar telefonul mobil, iar în momentul în care persoana vătămată a încercat recuperarea bunurilor, a întrebuințat violențe (l-a lovit cu piciorul) pentru a-și asigura produsul infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. de art.233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod pen.
În legătură cu elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, în activitatea infracțională desfășurată de inculpat se regăsește atât acțiunea materială principală, prin care se aduce atingere relațiilor sociale de natură patrimonială, respectiv infracțiunea de furt (art. 228 C.pen.), cât și acțiunea secundară, care aduce atingere relațiilor sociale care protejează integritatea fizică a persoanelor, realizată în cauza de față sub forma infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 193 C.pen), infracțiuni care alcătuiesc o infracțiune complexă potrivit legii, respectiv cea de tâlhărie (art. 233 C.pen.).
În speță, acțiunea inculpatului de sustragere fără drept a bunurilor ce aparțin persoanei vătămate M. E. C., exercitând acte de violență, atât în scopul însușirii bunurilor aparținând acesteia – smulgerea de la gât a lanțului de aur-, cât și în scopul asigurării produsului infracțiunii și pentru asigurarea scăpării –lovirea persoanei vătămate cu piciorul-, îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a se reține infracțiunea de tâlhărie.
Urmarea imediata o constituie vătămarea relațiilor sociale care ocrotesc patrimoniul persoanei, integritatea fizica si libertatea psihica a acesteia. Intre fapta săvârșită de inculpat si prejudiciul material suferit, suferințele fizice si psihice ale persoanei vătămate M. E. C., care a necesitat 13-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite ca urmare a acțiunilor agresive ale inculpatului, exista o legătură directă de cauzalitate, fiind dovedită prin întreg probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, prev de art.16 alin 3 lit a C.pen., acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale și l-a urmărit. În configurarea laturii subiective cerința dublului scop este îndeplinită. Astfel, elementul material specific furtului a fost realizat în scopul însușirii bunurilor persoanei-vătămate M. E. C., iar violențele exercitate asupra au avut ca scop atât săvârșirea furtului cât și asigurarea produsului infracțiunii și a scăpării.
Având în vedere că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită noaptea, respectiv în data de 04/05.07.2014, în jurul orelor 00:30, prima instanță a reținut circumstanța agravantă reală, prevăzută de dispozițiile art.234 al.1 lit.d Cod pen.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului C. C. (fila 29-31dup), rezultă că fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză a fost comisă în starea de recidivă post condamnatorie, prevăzută de art.41 al.1 rap la art.43 al.1. Astfel, starea de recidivă postcondamnatorie este atrasă de condamnarea dispusă față de inculpat prin Sentința penală nr.557/19.02.2014 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.233/25.04.2014 a Tribunalului A., prin care, în baza art.595 Cod pr.pen rap la art.6 Cod pen., a fost admisă sesizarea și, pe cale de consecință s-a procedat la descontopirea pedepsei de 6 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1867/06.10.2010 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr.68/R/27.01.2011 a Tribunalului T., în pedepsele componente de: 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.180/09.07.2009 a Judecătoriei Reșița și 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.32/21.01.2010 a Judecătoriei Reșița, înlăturând sporul de 4 luni închisoare. Ca urmare a reindividualizării pedepsei și a sporului, s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, reindividualizată ca urmare a aplicării art.6 Cod pen., astfel inculpatul urmând a executa 5 ani închisoare, sporită cu 3 luni închisoare. Executarea acestei pedepse a început la data de 03.12.2009, inculpatul fiind liberat condiționat din executarea acesteia la data de 21.05.2014, existând un rest rămas neexecutat de 283 de zile închisoare.
În consecință, prima instanță a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de tâlhărie calificată, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de dispozițiile art.74 Cod pen., și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere limitele legale de pedeapsă, reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10 rap la art.374 al.4, art.375, art.377 Cod pr.pen.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei prima instanță a ținut cont de împrejurările și modul de comitere a faptei, precum și mijloacele folosite, sens în care a fost avut în vedere pericol social concret al faptelor săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale – patrimoniul persoanei vătămate, de împrejurările și modul de comitere a faptei. Astfel, la stabilirea gravității și periculozității inculpatului, prima instanță a avut în vedere, ca și criterii, faptul că inculpatul a comis faptele în locuri publice și în timpul nopții, profitând astfel de ora înaintată și lipsa persoanelor care ar fi putut să-l surprindă în desfășurarea activităților de sustragere.
De remarcat este și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea, după ce în prealabil a consumat o anumită cantitate de băuturi alcoolice, profitând de starea creată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, aspect considerat ca fiind de natură să imprime faptei un grad ridicat de periculozitate.
Analiza pericolului social concret al infracțiunii și al inculpatului s-a făcut prin raportare și la faptul că, inculpatul a înțeles să deposedeze persoana vătămată de lănțișorul de aur prin smulgerea acestuia de la gâtul persoanei vătămate, deposedare care a fost urmată de exercitarea unor acte de violență-lovirea persoanei vătămate cu piciorul- în scopul însușirii telefonului mobil al acesteia și, de asemenea, în scopul asigurării produsului infracțional și al scăpării.
La dozarea pedepsei ce a fost aplicată, prima instanță a avut în vedere și faptul că inculpatul a profitat de afecțiunile medicale ale persoanei vătămate, care a fost diagnosticată cu un handicap locomotor atestat medical, de altfel vizibil, astfel asigurându-se de reușita activității sale infracționale, contând pe o scăzută împotrivire din partea acesteia, fapt care este de natură să imprime faptei un grad ridicat de periculozitate.
În ceea ce privește urmările faptelor săvârșite de către inculpat, prima instanță a avut în vedere faptul că, în urma săvârșirii infracțiunii, persoana vătămată a fost deposedată de telefonul mobil și de lanțul de aur. Prejudiciul material cauzat s-a ridicat la suma totală de 3300 lei, ca urmare a recuperării telefonului mobil prin restituire. În legătură cu consecințele infracțiunii, prima instanță la stabilirea pedepsei avut în vedere faptul că persoana vătămată, în urma actelor de violență exercitate de inculpat, a necesitat pentru vindecare un număr de 13-15 zile de îngrijiri medicale, astfel cum reiese din certificatul medico-legal nr. 345/A2 întocmit la data de 14.07.2014 de SJML C.-S..
Cu privire la motivul săvârșirii acestor fapte, prima instanță a reținut faptul că infracțiunile de furt au fost săvârșite de către inculpat în scopul asigurării mijloacelor de subzistență, întrucât aceste nu are ocupație și nici loc de muncă.
Pentru determinarea gradului de periculozitate al inculpatului, prima instanță a avut în vedere, în primul rând, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie la aproximativ o lună și jumătate de la data liberării condiționate din executarea unei pedepse de 5 ani și 3 luni închisoare.
În al doilea rând, prezintă relevanță și antecedența penală a inculpatului, astfel încât, prima instanță observând fișa de cazier judiciar a acestuia, a constatat faptul că față de acesta au fost pronunțate un număr de 13 hotărâri de condamnare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, pedepsele aplicate acestuia totalizând un număr de 22 ani și 6 luni de ani de închisoare. Prin urmare, este de domeniul evidenței că scopul coercitiv și educativ al tuturor pedepselor aplicate inculpatului și al timpului petrecut în detenție nu a fost atins, acesta perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, inculpatul dând dovadă de un comportament deviant și o puternică predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, reeducarea acestuia nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, astfel ca se va aplica pedeapsa închisorii, într-un cuantum ridicat.
De asemenea, prima instanță la stabilirea pedepsei ce a fost aplicată a luat în considerare și faptul că inculpatul a fost de acord cu admiterea în totalitate a acțiunii civile formulată de către partea civilă, prin care se solicită obligarea acestuia la plata unor sume de bani, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.
Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă pentru determinarea periculozității inculpatului, sens în care prima instanță a observat că acesta, în faza de urmărire penală a dat dovadă de o atitudine procesuală nesinceră, negând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, încercând să minimalizeze contribuția și gravitatea faptei, fapt care denotă că acesta nu conștientizează gravitatea acțiunilor sale, neasumându-și responsabilitatea comiterii acesteia. Faptul că inculpatul, în faza de judecată, a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, urmând procedura recunoașterii învinuirii, nu este de natură să imprime faptei și inculpatului un grad scăzut de periculozitate.
Și nu în ultimul rând, la stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, astfel încât atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
În această ordine de idei, prima instanță a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunilor precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 74 C.pen.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr.310 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul C. C. înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 10.12.2014, sub nr._ . Apelul nu a fost motivat în scris.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată.
Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile martorului G. A., declarațiile persoanei vătămate, certificat medico - legal și din care rezultă faptul că în noaptea de 4/5.07.2014 în jurul orelor 12,30 în timp ce se afla pe . Semenic din Reșița, a acostat-o pe persoana vătămată M. E. C., i-a smuls de la gât un lănțișor de aur și i-a sustras un telefon mobil din buzunar, întrebuințând violențe atunci când persoana vătămată a încercat recuperarea bunurilor.
De altfel, starea de fapt, vinovăția și încadrarea juridică a faptei nu au fost contestate de către apelant, acesta beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 375 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție, motiv pentru care instanța de apel va analiza criticile inculpatului privind individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal .
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la viața și patrimoniul persoanei, circumstanțele săvârșirii acesteia (în loc public, pe timp de noapte, prin acte de violență față de o persoană cauzându-i leziuni corporale și profitând de faptul că aceasta are un handicap locomotor),valoarea prejudiciului – 3300 lei, starea de recidivă, inculpatul săvârșind fapta în termenul de liberare condiționată, dar și aspectele favorabile acestuia precum recunoașterea faptei potrivit art.396 alin.10 C.p.p., motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei de 5 ani, 6 luni și 283 zile închisoare aceasta fiind corect individualizată .
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art.83 C.p. privind amânarea aplicării pedepsei în condițiile în care inculpatul este recidivist, săvârșind fapta în termenul de liberare condiționată, fapt ce a determinat revocarea liberării, astfel încât executarea pedepsei în regim de detenție este singura variantă legală. De altfel, în cazul inculpatului s-a dovedit faptul că scopul pedepsei anterioare nu a fost atins, în condițiile în care a săvârșit prezenta infracțiune.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.310 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
În baza art. 424 alin. 2 C.p.p. va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 424 alin. 3 C.p.p. raportat la art. 72 alin. 1 C.p. va deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 23.10.2014 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.310 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
În baza art. 424 alin. 2 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 424 alin. 3 C.p.p. raportat la art. 72 alin. 1 C.p. deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 23.10.2014 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/27.01.2015
Dact: A.B. 2 exempl/24 Ianuarie 2015
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Jud: H. L. F.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 42/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 387/2014.... → |
|---|
