Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1054/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1054/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1054/A
Ședința publică de la 22 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. A., inculpatul F. P. și partea civilă D. Timișoara, în nume propriu și în reprezentarea ANAF, împotriva sentinței penale nr. 209 din 05.07.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat oficiu D. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată imposibilitatea audierii inculpatului, dată fiind lipsa acestuia și, constată depus la dosar, prin registratură, un memoriu de către inculpat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele arătate prin memoriul depus la dosar, desființarea în parte a hotărârii atacate și, reținându-se cauza spre rejudecare să se dispună, conform art.13 din Legea nr. 241/2005, comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a copiei dispozitivului hotărârii judecătorești definitive cât și de a se face aplicarea art.68 alin.1 lit.b C.p. cu privire la mențiunea referitoare la începerea executării pedepsei complementare aplicate inculpatului. Apreciază că hotărârea primei instanțe este netemeinică atât în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, cât și în ceea ce privește individualizarea pedepsei complementare, în raport cu criteriile prev. de art.70 C.p., impunându-se aplicarea pedepsei complementare privind publicarea hotărârii definitive de condamnare.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, în principal, respingerea apelului formulat de către procuror, iar în subsidiar admiterea în parte acestuia, respectiv în ceea ce privește primul motiv invocat.
Cu privire la apelul inculpatului solicită admiterea acestuia, pentru motivele arătate în scris de către acesta. Nu se opune la admiterea apelului părții civile.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor declarate de inculpat și partea civilă.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.209/05.06.2015, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 374 alin.4 Cod procedură penală și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul F. P., la 1(un) an și 8(opt) luni pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 67 alin.2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal.
În baza art. 91 și 92 Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani .
În baza art.93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul F. P. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin.2 lit.b Cod penal i s-a impus inculpatului F. P. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin.3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului A. sau Consiliul local al comunei Fântânele jud. A., pe o perioadă de 60 zile.
În baza art. 91 alin.4 Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A. și a fost obligat inculpatul F. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. să plătească acesteia suma de 82.291 lei cu titlu de despăgubiri civile cu accesoriile fiscale aferente, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului din 25 martie 2014 asupra cotei de 1/2 din imobilului situat în A., ., ., înscris în CF nr._ – C1 –U2 A.,(nr.CF vechi 4544 Micalaca), nr. top 2458/662/a/10/2, 2458/662/a/11/2, 2458/662/a/12/2, 2457/662/5, 2456/662/5/V Micalaca.
În baza art. 274 alin.3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați A. a sumei de 200 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. A. nr.75/P/2013 înregistrat la prima instanță la data de 20 aprilie 2015 a fost trimis în judecată inculpatul F. P. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia prin actul de sesizare că în calitate de administrator al S.C. F. I. S.R.L. A., în perioada ianuarie 2010 – martie 2012 nu a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu a declarat la organul fiscal teritorial operațiunile desfășurate și veniturile realizate, cauzând astfel un prejudiciu în dauna bugetului de stat în cuantum de 82.292 lei.
Procedura de Cameră Preliminară.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din 18 mai 2015 judecătorul de Cameră Preliminară, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 75/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. A. privind pe inculpatul F. P., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal.
S-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății privind pe inculpatul F. P..
Poziția procesuală a inculpatului.
În faza de urmărire penală inculpatul a declarat că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui întrucât nu a fraudat pe nimeni.
În ședința publică de astăzi inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și a arătat că dorește ca judecata cauzei să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 375 alin.4 Cod procedură penală.
Din ansamblul materialului probator administrat în faza de urmărire penală și anume: ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, rezoluții de începere a urmăririi penale, sesizare D.G.F.P. A. nr. 647/16.014.2013 și anexe, documente înființare societate, verificări conturi bancare și declarații fiscale, acte privind aplicarea măsurilor asigurătorii, declarația martorilor L. R., V. B. A., L. M., Weinmuller I., M. I., B. G., O. F. C., M. D., contracte și documente justificative S.C. Sir Tex S.R.L., contracte și documente justificative ., S.C. 3&B Textil Conf S.R.L. S.C. Perla Textile S.R.L., .., S.C. A. Industries S.R.L., .., S.C. Model C. S.R.L., declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În cursul lunii ianuarie 2013, organele inspecției fiscale din cadrul D.G.F.P. A. au sesizat organele de urmărire penală din în vederea efectuării de cercetări față de administratorul S.C. F. I. S.R.L., F. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, reclamând faptul că în urma controlului efectuat la această societate au constatat că în evidența contabilă a acesteia nu au fost înregistrate toate operațiunile comerciale efectuate și nu au fost declarate organelor fiscale toate veniturile realizate, administratorul societății sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat.
În urma cercetărilor efectuate s-a conturat următoarea stare de fapt:
În cursul anului 2007 a fost înființată S.C. F. I. S.R.L. cu sediul în A., ., ., societatea fiind administrată de inculpatul F. P. și având ca principal obiect de activitate intermedieri în comerțul cu produse alimentare, băuturi și tutun. În cursul lunii ianuarie 2013, societatea a fost supusă de către D.G.F.P. A. unei inspecții fiscale privind taxa pe valoare adăugată și impozitul pe profit aferente perioadei 01.01.2009 – 31.07.2012.
Ca urmare a inspecției fiscale efectuate a rezultat faptul că, societatea a realizat în perioada mai sus menționată venituri din prestări servicii (cusut, croit) către alte societăți comerciale de pe teritoriul național și, totodată, a achiziționat bunuri și servicii destinate realizării obiectului de activitate, de la furnizorii interni.
Din documentele puse la dispoziția organelor fiscale de către societatea verificată cât și din informațiile rezultate din baza de date, s-a stabilit faptul că în perioada semestrului I 2010 – luna martie 2012, parteneri de afaceri ai S.C. F. I. S.R.L. au declarat achiziții de la aceasta, în valoare totală de 209.783 lei, cu o TVA aferentă de 48.726 lei. De asemenea, s-a mai constatat faptul că societatea nu a mai depus declarații fiscale privind impozitele și taxele datorate bugetului de stat, începând cu data de 01.01.2010.
Astfel, în urma inspecției fiscale a rezultat faptul că în cursul anului 2010, S.C. F. I. S.R.L. a derulat relații comerciale cu S.C. Sir Tex S.R.L. constând în prestări servicii de cusut către aceasta din urmă. În desfășurarea acestei relații comerciale S.C. F. I. S.R.L. a emis către S.C. Sir Tex S.R.L. un număr de 16 facturi fiscale în valoare totală de 52.967 lei (43.374 lei reprezentând baza impozabilă, iar 9.593 lei reprezentând TVA) pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă. Cu privire la această relație comercială, în cauză a fost audiată martora L. R., contabil al S.C. Sir Tex S.R.L., care a declarat faptul că serviciile prestate de S.C. F. I. S.R.L. au fost achitate în întregime, fiind totodată înregistrate în evidența contabilă a societății beneficiare și declarate organelor fiscale. Martora a anexat declarației date fișa de cont a furnizorului S.C. F. I. S.R.L. care probează conținutul declarației date.
În cursul anului 2010, societatea verificată a prestat servicii de confecționat textile și în favoarea .., pentru care a emis un număr de 6 facturi fiscale cu o bază impozabilă de 16.646 lei și TVA în cuantum de 3.188 lei cât și către S.C. A. Industries S.R.L. pentru care a emis o factură în sumă de 699 lei plus TVA în cuantum de 168 lei . Nici aceste operațiuni nu au fost înregistrate de inculpat în evidența contabilă a S.C. F. I. S.R.L.
În anul 2011, S.C. F. I. S.R.L. a derulat relații comerciale în principal cu S.C. 3&B Textil Conf S.R.L., în favoarea căreia a prestat servicii de croitorie în baza contractului de prestări servicii nr. 1/01.11.2010. Relația cu această societate a durat până în luna ianuarie 2012. În urma serviciilor prestate în beneficiul acesteia, inculpatul a emis în numele S.C. F. I. S.R.L. un număr total de 23 de facturi fiscale, în valoare totală de 160.643 lei din care TVA este în sumă de 31.094 lei, după cum urmează: 19 facturi în valoare totală de 109.224 plus TVA în sumă de 26.215 lei, au fost emise pentru serviciile prestate în cursul anului 2011, iar un număr de 4 facturi în valoare totală de 20.325 plus TVA în sumă de 4.879 lei au fost emise în cursul lunii ianuarie 2012. Aceste operațiuni nu au fost înregistrate de inculpat în evidența contabilă a societății pe care a administrat-o. Cu privire la această relație comercială, inculpatul a arătat faptul că în cea mai mare parte aceste servicii nu au fost achitate de către S.C. 3&B Textil Conf S.R.L., aspect care rezultă și din fișa de cont depusă la dosar de către această din urmă societate. Potrivit celor consemnate în aceasta, din cuantumul total de 160.641,12 lei au fost achitate facturi în sumă totală de 41.448,75 lei.
În luna decembrie 2011, S.C. F. I. S.R.L. a mai emis o factură fiscală în favoarea .. în valoare de 2.043 lei plus TVA în sumă de 490 lei și o factură în favoarea .. în valoare de 1.904,98 lei plus TVA în sumă de 457,20 lei,operațiuni care, de asemenea nu au fost evidențiate de inculpat în contabilitatea S.C. F. I. S.R.L.
Volumul de activitate în anul 2012 a fost redus și s-a desfășurat doar în decursul primului trimestru, iar operațiunile efectuate nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății administrate de inculpat. Astfel, pe lângă serviciile prestate în favoarea S.C. 3&B Textil Conf S.R.L. menționate mai sus, S.C. F. I. S.R.L. a mai prestat servicii în beneficiul S.C. Perla Textile S.R.L., pentru care a emis un număr de 3 facturi fiscale în valoare totală de 9.050 lei plus TVA în sumă de 2.172 lei. De asemenea, au mai fost prestate servicii în beneficiul .. pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 183 din 19.01.2012 în valoare de 3.342,74 lei plus TVA în sumă de 802,26 lei cât și în favoarea .. pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 184 din 08.02.2012 în valoare de 3.174,48 lei plus TVA în sumă de 761,87 lei .
În urma inspecției fiscale efectuate s-a stabilit faptul că în perioada 2010 – 2012 S.C. F. I. S.R.L. a desfășurat activitate comercială pentru care a emis facturi în valoare totală de 209.783 lei, care nu au fost înregistrate în evidența contabilă, veniturile obținute nefiind declarate la organul fiscal teritorial. Această sumă a constituit baza impozabilă asupra căreia a fost calculat prejudiciul cauzat bugetului de stat. Astfel, s-a stabilit că societatea datorează bugetului de stat TVA în sumă de 48.726 lei și impozit pe profit în sumă de 33.566 lei.
Încadrarea juridică.
Fapta inculpatului F. P. care, în calitate de administrator al S. C. F. I. S.R.L., în perioada ianuarie 2010 – martie 2012 nu a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu a declarat la organul fiscal teritorial operațiunile desfășurate și veniturile realizate, cauzând astfel un prejudiciu în dauna bugetului de stat în cuantum de 82.292 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.
Individualizarea judiciară a pedepsei.
La individualizarea pedepsei ce urmează i-a fost aplicată inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului. În privința gradului de pericol social al faptei, instanța constată că, infracțiunea de evaziune fiscală prezintă un grad de pericol ridicat în contextul actual, instituțiile statului acționând în acest sens, combaterea fraudei și a evaziunii fiscale este importantă pentru a se asigura atât protecția veniturilor cât și încrederea cetățenilor în corectitudinea și eficacitatea sistemelor de impozitare.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio - etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Legea nr. 254/2013 – art. 3 alin.1 – potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Pornind de la aceste considerente, prima instanță a avut în vedere cu privire la persoana inculpatului F. P., lipa antecedentelor penale, vârsta acestuia – având 64 ani la data comiterii faptelor, nivelul de instruire școlară ca absolvent de studii superioare, atitudinea avută în fața organelor judiciare.
Astfel fiind, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă T. A., inculpatul F. P. și partea civilă D. Timișoara, în nume propriu și în reprezentarea ANAF.
Procurorul, în motivarea apelului a solicitat desființarea în parte a hotărârii atacate, aplicarea unei pedepse proporționale cu natura și gravitatea faptei comise de către inculpat, individualizarea corectă a pedepselor complementare, aplicarea dispozițiilor art.68 alin.1 C.p. cât și a prevederilor art.13 din Legea nr. 241/2005.
În motivarea apelului părții civile D. Timișoara, în nume propriu și în reprezentarea ANAF s-a solicitat, modificarea sentinței penale atacate, în sensul obligării inculpatului la plata întregii sume de 117.072 lei cu care s-a constituit parte civilă, sumă care să fie actualizată cu accesoriile aferente ( majorări, dobânzi, penalități, conform OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală) de la data de când au fost generate până la data plății efective, precum și instituirea sechestrului asigurător și popririi asiguratorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului și părții responsabile-civilmente până la concurența acestei sume.
Inculpatul în declarația de apel a arătat că hotărârea penală apelată este netemeinică și nelegală, contestând vinovăția sa, arătând că în speță nu poate fi vorba de un caz de evaziune fiscală, ci doar un caz de forță majoră, neplata taxelor datorate bugetului de stat, fiind independente de voința inculpatului, fiind necesar ca acesta să achite cu prioritate alte creanțe, cum ar fi salariile personalului, alte impozite și taxe datorate bugetului de stat.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelurile declarate de inculpatul F. P. și partea civilă D. Timișoara, în nume propriu și în reprezentarea ANAF sunt nefondate, iar apelul declarat de P. de pe lângă T. A. este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății ca urmare a coroborării întregului material probator administrat în cauză, respectiv aceea că inculpatul F. P., în calitate de administrator ., în perioada ianuarie 2010 – martie 2012 nu a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu a declarat la organul fiscal teritorial operațiunile desfășurate și veniturile realizate, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 82.292 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în forma prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
Faptele arătate mai sus au fost stabilite cu ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului, în fața instanței, acesta uzând de procedura recunoașterii învinuirii, prev.de art.396 lin.10 C.p.p., astfel că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu, astfel că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în speța de față.
În acest context apare ca fiind inexplicabilă poziția inculpatului, care în fața primei instanțe a recunoscut întreaga activitate infracțională, reținută în sarcina sa, în calea de atac a apelului a arătat că nu este vinovat ci întreaga situație se datorează unei situații de forță majoră, fiind nevoit să facă anumite plăți cu prioritate în locul virării sumelor reținute de către organele fiscale ca fiind neplătite, astfel că această poziție procesuală adoptată de inculpat în calea de atac nu are niciun fel de justificare, iar în acest sens apelul declarat de către acesta pare nefondat, raportat la motivele expuse.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, cuantumul prejudiciul produs bugetului de stat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, uzând de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p., cu consecința coborârii limitelor de pedeapsă cu 1/3, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale, elemente față de care pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare apare ca fiind una corect dozată, astfel că solicitarea procurorului de a înăspri pedeapsa aplicată, apare ca fiind nefondată.
Instanța de apel constată că raportat la întreaga activitate infracțională, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este la primul contact cu legea penală și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, soluția de suspendare a executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, apare ca fiind temeinică întrucât sunt întrunite condițiile impuse de art.91 C.p., T. A. apreciind în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, însă este necesară o supraveghere a conduitei sale pe o durată determinată, fiind suficient și termenul stabilit de către instanța de fond, nefiind necesară majorarea duratei acesteia.
În mod judicios instanța de fond a aplicat și pedepse accesorii, respectiv complementare, constând în interzicerea drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a,b și g C.p., constând în interdicția de a ocupa o funcție de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pedepse care întregesc paleta de măsuri pe care instanța de judecată a dispus-o în vederea reeducării inculpatului.
În legătură cu critica procurorului legată de data de la care se va calcula durata de 2 ani a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în sensul că instanța nu a arătat în mod concret acest aspect, instanța de apel apreciază că această critică este nefondată, întrucât acest aspect rezultă din textul de lege prev.de art.68 alin.1 lit.b C.p., respectiv că executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deci acest aspect acționează ope legis și nu doar în modalitatea în care instanța ar dispune, întrucât aceasta nu poate reglementa altfel o astfel de dispoziție decât în maniera descrisă în textul de lege.
Cu privire la solicitarea procurorului de a se aplica și pedeapsa complementară prev.de art.70 C.p., constând în publicarea hotărârii definitive de condamnare (într-un cotidian local sau național) apare ca fiind neîntemeiată, întrucât la luarea unei asemenea dispoziții trebuie ca instanța să țină cont de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana condamnatului, iar în raport cu aceste elemente nu se impune aplicarea acestei pedepse complementare, cu atât mai mult că publicarea unui extras din hotărâre nu va putea constitui la prevenirea săvârșirii altor asemenea infracțiuni.
Apelul declarat de P. de pe lângă T. A. este fondat pentru un singur aspect, respectiv în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a dispune prin hotărâre comunicarea Oficiului Național al Registrului Comerțului a copie dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în Registrul comerțului, conform dispozițiilor art.13 din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care instanța de apel va corija această omisiune în sensul celor solicitate de către reprezentantul parchetului.
În cea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului și a părții responsabile – civilmente la plata sumei de 82.292 lei și accesoriile aferente acestei sume, în sumă totală de 34.780 lei ( calcul efectuat până la data de 10.01.2011) urmând ca aceste sume să fie actualizate până la data plății efective, instanța de fond admițând doar în parte acțiunea civilă exercitată în cauză în raport cu probatoriul administrat în acest sens, dând eficiență principiului reparării integrale a pagubei în măsura în care acestea au fost dovedite cu mijloacele de probă concrete la dosar, solicitarea părții civile ANAF nefiind susținută, cu atât mai mult că suma de 82.291 lei reprezentând despăgubiri civile, au fost acordate iar această sumă corespunde cu suma cu care partea civilă s-a constituit parte civilă în cauză, deci suma de bază solicitată este identică, iar la această sumă se adaugă și accesoriile fiscale aferente începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Referitor la solicitarea părții civile de a se institui măsura sechestrului asigurător, cu privire la bunurile inculpatului, respectiv a părții responsabile-civilmente, instanța constată că această măsură nu mai poate fi dispusă în maniera în care s-a dispus de către procuror, întrucât s-a constatat că imobilul asupra căruia s-a instituit măsura sechestrului asigurator era a unor altor persoane, motiv pentru care instanța de fond a fost nevoită să ridice această măsură, întrucât nu putea subzista o asemenea măsură pe o proprietate care nu-i aparținea persoanei vinovate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul F. P. și partea civilă D. Timișoara, în nume propriu și în reprezentarea ANAF, împotriva sentinței penale nr. 209 din 05.07.2015 pronunțată de T. A..
În baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva sentinței penale nr. 209 din 05.07.2015 pronunțată de T. A..
Va desființa sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 va dispune comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii penale după rămânerea definitivă a acesteia.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului.
Va dispune plata sumei de 260 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul F. P. și partea civilă D. Timișoara, în nume propriu și în reprezentarea ANAF, împotriva sentinței penale nr. 209 din 05.07.2015 pronunțată de T. A..
În baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva sentinței penale nr. 209 din 05.07.2015 pronunțată de T. A..
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 dispune comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii penale după rămânerea definitivă a acesteia.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu apelul procurorului rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 260 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: GB/29.10.2015
Dact:A.B.2 exempl/28 Octombrie 2015
Prima instanță: T. A.
Jud:C. B. M.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 76/2015.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
