Infracţiuni privind frontiera de stat a României. O.U.G nr. 105/2001. Decizia nr. 95/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 95/A
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr.2595 din 12.11.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales R. B..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar concluzii scrise și împuternicire avocațială și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecând, în principal înlăturarea sporului de 6 luni aplicat, iar în subsidiar reducerea cuantumului acestuia, precum și deducerea perioadei de 2 ani și 2 zile, perioadă executată de inculpat. Arată că instanța de fond deși a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este Codul penal din 1969, cu toate acestea a aplicat un spor de pedeapsă de 6 luni, reprezentând chiar pedeapsa cea mai mare la care inculpatul a fost condamnat. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta și a avut șu în penitenciar comportament ireproșabil, participând la toate activitățile desfășurate, fără să aibă vreun raport. Solicită de asemenea a se constata că prima instanță a omis să deducă perioada pe care inculpatul a executat-o în baza mandatului de executare nr. 1670/2013, emis în dosarul în care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
Procurorul solicită admiterea în parte a apelului inculpatului, doar în ceea ce privește deducerea perioadei executate. În rest solicită menținerea hotărârii primei instanțe, care la aplicarea pedepsei rezultante a ținut seama de starea de recidivă postcondamnatorie și perseverența infracțională a inculpatului.
Inculpatul apelant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, reducerea sporului și deducerea perioadei executate, arătând că este unicul întreținător al familiei și are doi copii minori.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2595/12.11.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._, în baza art. 20 Cod Penal 1969 raportat la art. 70 alineat 2 din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 37 litera a) Cod Penal 1969, art. 5 Cod Penal și art. 396 alineat 10 Cod Procedură Penală s-a dispus condamnarea inculpatului C. V., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse cu închisoarea.
În baza art. 39 alineat 1 Cod Penal 1969 s-a contopit această pedeapsă de 6 luni închisoare cu pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sp. 823/2010 a Tribunalului București, definitivă prin dp. Nr. 2598/2013 a ÎCCJ, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 26 Cod Penal 1969 raportat la art. 288 alineat 1 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 37 litera a) Cod Penal 1969, art. 5 Cod Penal și art. 396 alineat 10 Cod Procedură Penală, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 39 alineat 1 Cod Penal 1969 această pedeapsă de 4 luni închisoare a fost contopită cu pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sp. 823/2010 a Tribunalului București, definitivă prin dp. Nr. 2598/2013 a ÎCCJ, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 293 alineat 1 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 37 litera a) Cod Penal 1969, art. 5 Cod Penal și art. 396 alineat 10 Cod Procedură Penală același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 39 alineat 1 Cod Penal 1969 s-a contopit această pedeapsă de 4 luni închisoare cu pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sp. 823/2010 a Tribunalului București, definitivă prin dp. Nr. 2598/2013 a ÎCCJ, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 Cod Penal 1969 au fost contopite aceste trei pedepse rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul C. V. urmând a executa pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a anulat mandatul de executare nr. 1670/2013 emis de către Tribunalul București în dosar nr._/3/2007.
S-a dispus deducerea perioadei executate în baza MEP nr. 1670/2013 a Tribunalului București, respectiv de la data de 04.10.2013 la zi.
În baza art. 71 Cod Penal 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a) și b) Cod Penal.
S-a aplicat inculpatului C. V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 literele a) și b) Cod Penal 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dispus desființarea cărții de identitate . nr._ ( fila 25 dosar UP).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A., emis la data de 21.08.2014 în dosar nr.6693/P/2013 și înregistrat la data de 29.08.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. V.(arestat in alta cauza în P. A.), pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 20 Cod Penal 1969 rap. la art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001 cu aplicarea art.37 lit. a) Cod Penal 1969, art.5 Cod Penal, art.26 Cod Penal 1969 rap. la art. 288 alin. 1 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod Penal 1969, art.5 Cod Penal, art.293 alin. 1 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod Penal 1969, art.5 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a) Cod Penal 1969 rap. la art.5 Cod Penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că la data de 03.10.2013, inculpatul s-a prezentat pentru ieșirea din țară la P.T.F. Nădlac, călătorind ca pasager într-un autocar al firmei Eurolines care efectua o cursă de linie în Germania. Cu ocazia controlului de frontieră, inculpatul s-a legitimat cu o carte de identitate românească . numărul_, emisă de SPCEP S4 biroul nr. 2, la data de 04.12.2009, valabilă până la data de 24.06.2019, pe numele de V. A., declinându-și totodată identitatea înscrisă în aceasta. La controlul de frontieră polițistul a constatat faptul că documentul prezentat la control nu îndeplinește condițiile de formă ale unuia autentic, motiv pentru care inculpatului i-a fost întreruptă călătoria și a fost condus la sediul P.T.F. Nădlac unde aceasta și-a declinat identitatea.În urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că inculpatul figura în consemn cu mențiunea „nu se permite ieșirea din țară" și că pe numele său a fost emis de către Tribunalul București mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1670/05.09.2013, fiind condamnat la 5 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, in baza sentinței penale nr. 823 din 01.11.2010 a Tribunalului București. Cartea de identitate . numărul_ a fost reținută pe bază de dovadă și predată la S.T.P.F. A. împreună cu inculpatul, pentru continuarea cercetărilor. Din raportul de expertiză tehnico-științifică nr._, din 12.11.2013, întocmit de către compartimentul expertiză a documentelor de călătorie și criminalistică al S.T.P.F. A., care a efectuat expertiza cărții de identitate, a rezultat că documentul de identitate românesc în cauză este fals total.Referitor la modul de obținere a cărții de identitate pe numele de V. A., inculpatul a declarat că, deoarece intenționa să ajungă la Frankfurt-Germania și cunoștea și faptul că pe numele său este emis un mandat de executare a pedepsei închisorii, în cursul lunii septembrie, în municipiul Sibiu, a intrat in legătură cu o persoană a cărei identitate nu o cunoaște, persoană care i-a făcut o fotografie cu telefonul mobil și după trei zile, în același loc, i-a înmânat cartea de identitate falsă pe numele de V. A., carte pe care era aplicată fotografia sa. Folosind această carte de identitate și-a cumpărat un bilet de autocar până la Frankfurt, iar în data de 03.10.2013 a plecat din București cu autocarul, la iesirea din tară în PTF Nădlac a fost depistat și reținut de către polițiștii români.
Inculpatul prezent în fața instanței a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu solicită probe noi și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de el a dispozițiilor prev. de art.396 al.10 Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției(f.14).
Văzând probele administrate în cauză, instanța a reținut aceiași stare de fapt din rechizitoriu.
Declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu toate mijloacele de probă administrate și analizate mai sus.
Faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat prev. și ped. de art. 20 Cod Penal 1969 rap. la art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001 cu aplicarea art.37 lit. a) Cod Penal 1969, art.5 Cod Penal, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 Cod Penal 1969 rap. la art. 288 alin. 1 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod Penal 1969, art.5 Cod Penal, și fals privind identitatea prevăzută de art.293 alin. 1 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod Penal 1969, art.5 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a) Cod Penal 1969 rap. la art.5 Cod Penal.
Instanța a făcut aplicarea articolului 5 Cod Penal, având în vedere că faptele inculpatului au fost comise anterior datei de 01 februarie 2014, și a apreciat că, prin compararea globală a celor două legi, legea penală mai favorabilă este legea penală veche având în vedere faptul că sistemul de sancționare a concursului real combinat cu sistemul sancționator al recidivei postcondamnatorii în vechea lege este mai favorabil.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. 1969.
În concret, instanța a reținut că inculpatul are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie în sensul art. 37 litera a) Cod Penal 1968 iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva sentinței penale nr. 2595/12.11.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. V., criticând-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul sporului de 6 luni aplicat cu ocazia contopirii pedepselor și a omisiunii de a deduce perioada cuprinsă între 15.02.2007 – 16.02.2007 și 10.06.2008 – 09.06.2010, perioadă executată în baza mandatului de executare nr. 1670/2013 emis în dosarul nr._/3/2007.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că sporul de 6 luni închisoare este mare în raport cu pedeapsa pe care o are de executat din dosarul nr._/3/2007; că pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei; a avut un comportament ireproșabil în cadrul penitenciarului; este unicul întreținător al familiei și are doi copii minori. Totodată, s-a învederat că în raport cu Codul penal din 1969, apreciat ca lege penală mai favorabilă, instanța nu avea obligativitatea de a aplica un spor, și mai mult, acesta ar fi mai mare decât cel aplicat conform noului Cod penal.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat numai în ceea ce privește omisiunea deducerii perioadei executate de inculpat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, se constată că în speță inculpat a criticat doar modul de contopire a pedepselor și perioada dedusă din pedeapsa rezultantă.
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpatul a uzat de procedura recunoașterii prevăzută de art. 375 C.p.p.
Încadrarea juridică dată faptelor este temeinică și legală, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de infracțiunilor de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat prev. și ped. de art. 20 C.p. din 1969 rap. la art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.p. din 1969, art.5 C.p., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C.p. din 1969 rap. la art. 288 alin. 1 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.p. din 1969, art. 5 C.p. și fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.p. din 1969, art. 5 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p. din 1969 rap. la art. 5 C.p. având în vedere că în data de 03.10.2013, s-a prezentat pentru ieșirea din țară la P.T.F. Nădlac, iar cu ocazia controlului de frontieră, s-a legitimat cu o carte de identitate românească . numărul_, emisă de SPCEP S4 biroul nr. 2, la data de 04.12.2009, pe numele de V. A., declinându-și această identitate, deși figura în consemn cu mențiunea „nu se permite ieșirea din țară" întrucât pe numele său fusese emis de către Tribunalul București mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1670/05.09.2013, privind condamnarea de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
Prima instanță a identificat în mod corect Codul penal din 1969 ca lege penală mai favorabilă având în vedere tratamentul mai blând al pluralității de infracțiuni, atât în cazul concursului, cât și al recidivei.
În ce privește cuantumul pedepselor, instanța de apel apreciază că J. A. a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.p. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedepsele fiind într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de legiuitor.
În ce privește sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatului de către J. A., instanța de apel constată că acesta a fost corect și judicios individualizat. Astfel, potrivit dispozițiunilor art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni pentru care s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Din conținutul textului rezultă cu claritate că în privința stabilirii pedepsei finale în cazul concursului de infracțiuni când s-au aplicat numai pedepse cu închisoare, aplicarea unui spor este facultativă. Necesitatea aplicării unui spor, cât și consistența acestuia, trebuie să se întemeieze pe sporul de gravitate și periculozitate socială concretă rezultat strict din pluralitatea de infracțiuni. Criteriile cristalizate în această materie, în practică privesc multitudinea infracțiunilor aflate în concurs, stăruința în același gen de infracțiuni care atribuie repetării un caracter de sistem, frecvența în timp a infracțiunilor aflate în concurs, împrejurarea că una dintre infracțiuni a fost comisă chiar după ce împotriva inculpatului se pronunțase o condamnare. În speță, întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpat denotă o perseverență deosebită în săvârșirea de fapte ilicite, astfel cum rezultă din fișa de cazier a acestuia. Mai mult, nu se poate omite nici împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză în încercarea de a se exonera de executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare; iar în operațiunea de contopire au fost incluse trei pedepse cu acest cuantum ca urmare a incidenței simultane și a dispozițiilor art. 39 C.p. din 1969, ceea ce face și ca sporul să fie mai mic decât cel care s-ar fi aplicat în cazul normelor din noul Cod penal. Ca atare, aceste împrejurări impun și justifică aplicarea sporului de 6 luni închisoare pe lângă pedeapsa cea mai grea, sporul aplicat reflectând numărul infracțiunilor concurente, pedepsele ce au intrat în concurs.
În ceea ce privește perioada de arest/detenție ce se impune a fi dedusă, instanța de apel constată că în mandatul de executare a pedepsei nr. 1670/05.09.2013 emis de Tribunalul București – Secția I penală s-a dispus deducerea reținerii din 15.02.2007 la 16.02.2007, precum și detenția de la data de 10.06.2008 la 09.06.2010. Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 C.p. din 1969: „Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente”; iar potrivit art. 39 alin. 2 C.p. din 1969: „Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior”. Având în vedere că din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare cu care s-a efectuat contopirea conform art. 39 C.p. din 1969 o parte este considerată executată urmare a dispoziției de deducere din mandatul sus menționat, se impune ca și din pedeapsa rezultantă obținută în prezenta cauză să se fie deduse perioadele din 15.02.2007 la 16.02.2007, și de la data de 10.06.2008 la 09.06.2010.
Astfel fiind, în temeiul art. 421 alin. 2 lit.a C.pr.pen va admite apelul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr.2595 din 12.11.2014 pronunțată de J. A., care va fi desființată și rejudecând, va dispune deducerea perioadei executate în baza mandatului de executare a pedepsei nr.1670 din 5.09.2013 emis de Tribunalul București Secția 1 Penală de la data de 15.02.2007 la 16.02.2007, de la 10.06.2008 la 9.06.2010 și de la 4.10.2013 la zi.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin. 2 lit.a C.pr.pen admite apelul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr.2595 din 12.11.2014 pronunțată de J. A. pe care o desființează și rejudecând:
Dispune deducerea perioadei executate în baza mandatului de executare a pedepsei nr.1670 din 5.09.2013 emis de Tribunalul București Secția 1 Penală de la data de 15.02.2007 la 16.02.2007, de la 10.06.2008 la 9.06.2010 și de la 4.10.2013 la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/30.01.2015
Tehnored A.J. /2 ex/4.02.2015
Prima instanță: Judec.A.- R. E. M.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 86/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 76/2015.... → |
|---|
