Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-08-2015

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 18/A/CC/CO

Camera de consiliu din 26 August 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător I. P.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul L. I. împotriva deciziei penale nr. 604/A/08.06.2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal se prezintă contestatorul personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu B. I. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța pune din oficiu în discuție excepția admisibilității în principiu a contestației în anulare.

Avocatul din oficiu solicită admiterea în principiu a contestației în anulare.

Procurorul pune concluzii de respingere a contestației.

Contestatorul L. I., având ultimul cuvânt, susține că a fost arestat pe baza unei singure declarații, neexistând probe întemeiate sau martori care să confirme că el ar fi dat foc la mașină, fapta nu este a lui și întrucât este recidivist i s-a pus în sarcina sa și această faptă pentru recuperarea pagubei la mașină.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 604/A/08.06.2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._, în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins apelul declarat de inculpatul L. I., împotriva sentinței penale nr. 25 din 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, ca nefondat și a fost menținută sentința atacată.

În baza art. 424 alin. 2 C.pr.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 422 C.pr.pen. s-a dedus din pedeapsa principală perioada arestării preventive a inculpatului de la data de13.02.2015 la zi.

S-a dispus virarea sumei de 200 lei din conturile MJ în contul baroului T. reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 25/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ s-a dispus, în temeiul art. 253 alin.4 din C.p., cu aplic. art. 41 alin.1 C.p. și art. 43 alin.5 din C.p., respectiv art. 396 alin.2 C.p.p., condamnarea inculpatului L. I., la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de distrugere calificată, în stare de recidivă postexecutorie, infr. prev. și ped. de art. 253 alin.4 din C.p., cu aplic. art. 41 alin.1 din C.p.;

În temeiul art. 72 al 1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și durata arestului preventiv de la data de 11.09.2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin.1 Cod de procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpatul L. I..

În temeiul art.19 și 25 C.p.p., rap. la art. 1357 C.civ și art. 397 al.1 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă T. V. și a fost obligat inculpatul L. I. la plata către partea civilă T. V., a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus prin incendiere, marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_ .

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul L. I. la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin.1, teza a II-a din C.p.p., s-a dispus plata sumei de 300 lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1124/P/2014, întocmit la data de 02.10.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. și înregistrat sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. I., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 253 alin.4 C.p., cu aplic. art. 41 alin.1 C.p..

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul L. I., în seara zilei de 08.09.2014, a incendiat autoturismul marca VW P. cu număr de înmatriculare_, aparținând părții vătămate T. V., din localitatea Cenad nr. 1131 județ T., care a ars în totalitate, creând un prejudiciu de 7500 Euro.

Prin Ordonanța nr. 1124/P/2014 din data de 11.09.2014 a Poliției Oraș Sânnicolau M. - Formațiunea Investigații Criminale, în temeiul art. 305 alin.1 și 2 C.p.p., s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de distrugere prin incendiere, fapta prev. și ped de art. 253 alin.4 C.p.

Prin Ordonanța cu același număr din data de 11.09.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M., în temeiul art. 305 alin.3 C.p.p. s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul L. losif pentru infracțiunea arătată mai sus iar prin Ordonanța nr. 11241P12014 din data de 11.09.2014, în temeiul art. 309 alin. 1 C.p.p. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul L. I..

Prin Ordonanța nr. 1124/P/2014 a Poliției Oraș Sânnicolau M. - Formațiunea Investigații Criminale din data de 11.09.2014, în temeiul art. 202 C.p.p., art. 203 alin. 1 și 4 și ari. 209 alin.1,3,10,11 C.p.p. și art. 108 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare, s-a dispus reținerea suspectului L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere faptă prev. și ped. de art. 253 alin.4 C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 C.p.

La data de 11.09.2014 P. de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. a întocmit referat, solicitând Judecătoriei Sânnicolau M. în temeiul art. 224 C.p.p., art. 223 alin.2 C.p.p. rap. la art. 202 alin 1 și 3 C.p.p., arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 11.09.2014 până la data de 10.10.2014 inclusiv.

Prin încheierea nr. 3/11.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/2014 al Judecătoriei Sânnicolau M. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. losif pe o durată de 30 de zile de la data de 11.09.2014 până la data de 10.10.2014 fiind emis mandat de arestare preventivă nr. 3/UP/11.09.2014 din data de 11.09.2014.

Prin Încheierea din data de 09.10.2014 a fost menținută starea de arest preventiv luată față de inculpatul L. I., în procedura de cameră preliminară, iar prin Încheierea dată în camera de consiliu în data de 29.10.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr._ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Prin Încheierea din data de 31.10.2014 a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul L. I., în cursul judecății și a fost menținută starea de arest preventiv, urmând ca verificarea să fie efectuată în termen de cel mult 60 de zile.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, din data de 28.11.2014, ulterior citirii în extras a actului prin care s-a dispus începerea judecății, în baza art. 374 C. proc. pen. prima instanță a întrebat inculpatul dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Inculpatul a arătat că nu recunoaște comiterea faptei, nefiind vinovat, și a solicitat administrarea probelor din cursul urmăririi penale, contestând declarațiile martorilor.

Ulterior, prin încheierile din datele de 12.12.2014 și 23.01.2015, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul L. I. în cursul judecății și a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia.

Sub aspectul laturii penale a cauzei, examinând procesul verbal de sesizare din oficiu, copia procesului verbal de intervenție ISU nr. 44/09.09.2014, procesul verbal de cercetare la fața locului, adresa nr._/2 din data de 23.09.2014 a ISU Banat T., raportul de constatare tehnico-științifică ISU din data de 23.09.2014, raportul de constatare criminalistică nr._/11.09.2014 a IPJ T. - Serviciul Criminalistic, planșa foto – filele 16-20 din dosarul de urmărire penală, declarațiile parții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile suspectului/inculpatului L. I., procesul verbal de confruntare, adresa nr._/10.09.2014 si CD a Primăriei ora Sânnicolau M., fișa de cazier judiciar, precum și celelalte acte și lucrări ale dosarului, prima instanță a constatat următoarele:

În fapt, la data de 08.09.2014 la Poliția oraș Sânnicolau M., a fost înregistrat procesul verbal de sesizare din oficiu de către organele de cercetare penală, din care rezultă că la data de mai sus, ora 23:19, a fost înregistrată sesizarea formulată de numitul Martinec D., domiciliat în localitatea Cenad, nr. 1826, jud. T., prin apelul de urgență 112, cu privire la faptul că lângă imobilul cu nr. 1131 din localitatea Cenad, jud. T. arde un autoturism. Tot din procesul verbal de sesizare din oficiu rezultă și faptul că la fața locului s-au deplasat lucrătorii din cadrul ISU Banat - Detașamentul Sânnicolau M., care au stabilit că incendiul a fost provocat în mod intenționat.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat că autoturismul în cauză, marca ,,VW Passat" combi, de culoare bleumarin, cu număr de înmatriculare_, aparține persoanei vătămate T. V., domiciliat în localitatea Cenad, nr. 1131, jud. T. și a fost parcat în seara zilei de 08.09.2014, în lateralul imobilului cu nr. 1131, imobilul fiind situat pe colț, la intersecția a două străzi. Autoturismul se afla parcat lateral, la o distanță de aproximativ un metru de gardul de sârmă a locuinței și a fost distrus prin ardere in totalitate, atât în interior cât și în exterior.

Din declarația persoanei vătămate T. V. a rezultat faptul că la data de 08.09.2014, după ora 22:20, s-a deplasat cu autovehiculul proprietate personală marca „VW Passat" cu număr de înmatriculare_ la locuința sa din localitatea Cenad, nr. 1131, jud. T. și a parcat autoturismul în lateralul imobilului, după care a intrat în casă, s-a culcat și a adormit. În jurul orelor 23:14, a fost sunat de către fratele său T. Ș., care l-a anunțat că autoturismul său arde. A deschis geamul dormitorului în care se afla și a văzut mașina în flăcări, moment în care a sunat la serviciul 112. După aproximativ 10-12 minute pompierii au sosit la fața locului, au reușit să stingă incendiul, constatându-se că autoturismul a ars în totalitate, neputând fi recuperat.

La data de 10.09.2014 a fost identificat martorul M. M. și, din depoziția acestuia, a rezultat faptul că la data de 08.09.2014, ora 19:00, după terminarea activităților gospodărești s-a deplasat la magazinul ., din localitatea Cenad, unde s-a întâlnit cu inculpatul L. I., zis „Ș.", împreună consumând două sticle de bere a câte 1/2 litru sticla. În timp ce consumau băuturi alcoolice în fața magazinului, la ei a venit un polițist care le-a spus să nu stea la locul unde se aflau, solicitându-le să se îndepărteze de magazin, pentru a nu consuma berea acolo. După ce au băut berea cumpărată inculpatul a intrat în magazin pentru a restitui sticlele de bere și a solicitat vânzătoarei să-l servească cu încă două sticle de bere. La ieșirea inculpatului din magazin, martorul a aflat că acesta s-a certat cu vânzătoarea din magazin, care a refuzat să-l servească în continuare cu băuturi alcoolice, întrucât se afla în stare de ebrietate, ocazie cu care inculpatul i-a spus că „îi va aranja pe cei din familia T.", deoarece are boală pe ei.

Cei doi au consumat berea pe care au cumpărat-o din magazinul al cărui administrator este mama persoanei vătămate, T. I..

Întrucât inculpatul nu a fost servit cu băuturi alcoolice la acest magazin, martorul a declarat că, la solicitarea inculpatului L. I., s-au deplasat la un alt bar din localitate și, ajungând acolo, inculpatul a solicitat unei persoane care se afla la bar o țigară. Fiind refuzat, s-a enervat și i-a spus martorului că se deplasează acasă pentru a lua țigările.

După aproximativ 30 minute, inculpatul a revenit la bar continuând să servească berea după care cei doi au văzut că trece o mașina de pompieri.

Cu această ocazie inculpatul i-a spus martorului că el a dat foc la mașina numitului T. V. iar mașina de pompieri se deplasează la locul incendierii autoturismului.

Martorul, împreună cu inculpatul, s-au deplasat să vadă unde merge mașina de pompieri, și, ajungând în dreptul locuinței persoanei vătămate T. V., au văzut că autoturismul acestuia arde.

În aceste împrejurări martorul și inculpatul au fost văzuți de numita T. I., mama persoanei vătămate, care a spus că cel care a dat foc la mașina este inculpatul L. I., pentru că în seara respectivă a avut un incident cu acesta în magazinul său pentru că nu l-a servit cu bere, motivând că a refuzat să-l servească întrucât se afla în stare de ebrietate.

Martorul M. M. a declarat că, în momentul în care inculpatul a auzit că este bănuit de acest fapt, L. I. i-a solicitat acestuia să se deplaseze de la locul faptei, aflând de la acesta și faptul că el a aruncat o cârpă (un material textil) în interiorul autoturismului prin geamul portierei, care a fost puțin deschis și pe care a aprins-o cu bricheta, avută asupra sa.

Cu această ocazie inculpatul i-a spus martorului să nu spună la nimeni despre acest fapt, amenințându-l cu acte de violență, chiar cu moartea în situația în care va spune că el este autorul faptei.

În cauză a fost audiat și martorul V. V., iar din depoziția acestuia rezultă faptul că în seara zilei de 08.09.2014, în jurul orelor 23:00, întorcându-se de la lucru a trecut pe lângă magazinul ., din localitatea Cenad, unde s-a oprit și a consumat o bere. După aproximativ 10 minute a plecat spre locuința sa și ajungând în dreptul imobilului persoanei vătămate a văzut cu autoturismul acestuia arde, observând flăcări mari. A trecut pe lângă autoturism și a văzut că geamul la portiera față stângă era spart și o cârpă ardea. S-a deplasat în grabă spre locuința sa pentru a da telefon la pompieri, iar la o distanță de 100-120 m, de locul faptei s-a întâlnit cu inculpatul, cu care nu a discutat. În drum spre casă s-a întâlnit și cu numitul Martinec D. căruia i-a spus că autoturismul persoanei vătămate arde și merge acasă pentru a da telefon la pompieri și pentru că acesta avea telefon asupra sa, a sunat la apelul de urgență 112.

În cauză a fost audiată numita T. I., care este mama persoanei vătămate T. V.. Din declarația acesteia rezultă faptul că în seara zilei de 08.09.2014, se afla în magazinul firmei împreună cu fiul său T. Ș., fiica sa V. A. și nora sa T. Timeea. În jurul orei 21:00, la magazin, a venit o persoană de sex masculin de etnie rromă, pe care îl cunoaște după numele de „Șoncu", care a cumpărat o sticlă de bere și a băut-o în fața magazinului. După o oră inculpatul a revenit în magazin și i-a cerut pe datorie două sticle de bere, fiind refuzat de fiul său T. Ș., care a motivat că inculpatul este în stare de ebrietate. Martora a declarat că inculpatul sa supărat și a părăsit magazinul, ca ulterior să fie anunțată, respectiv după ora 23:00 că autoturismului fiului său T. V. arde, fiind în flăcări.

Persoana vătămată T. V., locuiește în același imobil cu fratele său T. Ș., care în seara incidentului se afla la magazin și a interzis ca inculpatul să fie servit cu băuturi alcoolice, întrucât se afla în stare de ebrietate.

Din declarația martorei T. Timeea, care este soția persoanei vătămate, rezultă faptul că la data de 11.09.2014, in jurul orelor 18:00, fiind la magazinul . din localitatea Cenad, l-a auzit pe martorul M. M. cum povestea persoanelor care se aflau în fața magazinului că inculpatul L. I. i-a spus – când se aflau la I.F. Kindriș din localitatea Cenad – că el este autorul faptei, în sensul că a incendiat autoturismul persoanei vătămate, folosind o cârpă (un material textil), pe care a aprins-o cu o brichetă avută asupra sa și pe care a aruncat-o pe geamul autoturismului pe care l-a găsit deschis la portiera stângă față a autoturismului. Cele declarate de această martoră sunt confirmate și de martorii audiați în cauză, R. D., R. A. O., K. R., Grebenar T., P. M., Kolompar A..

Inculpatul L. I. nu a recunoscut fapta comisă, declarând că nu este autorul acestei fapte.

Declarația acestuia este infirmată de declarația martorului M. M., care arată că inculpatul i-a povestit modul în care a incendiat autoturismul persoanei vătămate, amenințându-l cu moartea dacă va spune la cineva despre fapta comisă. Tot din declarația acestui martor rezultă și faptul că în momentul în care inculpatul a părăsit barul I.F. Kindriș, din localitatea Cenad, pentru a se deplasa la locuința sa și pentru a aduce țigări, a luat și bricheta care se afla pe masa unde cei doi au stat.

Declarația inculpatului este infirmată și de declarația martorului S. A., care este reținut la arestul IPJ T.. Din depoziția acestui martor rezultă că în seara zilei de 11.09.2014, inculpatul L. I. a fost adus la arestul IPJ T., ocazie cu care a discutat cu acesta și i-a spus că este bănuit de incendierea unui autoturism. Totodată acesta i-a spus că a și făcut această faptă, întrucât s-a certat cu patronii magazinului care nu l-au servit cu bere și acest lucru l-a făcut trecând pe la locuința persoanei vătămate, în timp ce se deplasa spre locuința sa, pentru a lua țigări, fiind vorba de incendiu unui autoturism, marca „VW Passat" de culoare închisă.

Întrucât inculpatul nu a recunoscut fapta, acesta a fost confruntat cu martorul M. M., acesta din urmă a susținut în continuare declarația dată și modul în care inculpatul i-a recunoscut fapta comisă amenințându-l cu acte de violență în situația în care va spune despre fapta sa de incendiere a autoturismului persoanei vătămate.

În cauză a fost întocmit Raportul de Constatare Criminalistică nr._ din data de 11.09.2014 de către Inspectoratul de Poliție Județean T. - Serviciul Criminalistic din care rezultă faptul că răspunsurile inculpatului L. I., la întrebările relevante cauzei în ceea ce privește clarificarea unor aspecte legate de incendierea autoturismului persoanei vătămate T. V., din data de 08/09.09.2014, în localitatea Cenad, jud. T., au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Acesta a fost întrebat dacă la data arătată mai sus a incendiat autoturismul persoanei vătămate, dacă el este persoana care a dat foc autoturismului și dacă el a dat focul la mașina în cauză.

Din procesul verbal de intervenție nr. 44 din data de 09.09.2014, întocmit de Stația de pompieri Sânnicolau M., rezultă că la data de 08.09.2014, orele 23:18, s-a intervenit în localitatea Cenad, nr. 1131, jud. T. pentru stingerea unui incendiu care a fost produs la autoturismul marca „VW Passat" proprietatea persoanei vătămate T. V., incendiu în faza de ardere generalizată, fiind arsă tapițeria autoturismului, ornamentele din plastic din interior și exterior, anvelopele, compartimentul motor, caroseria, documentele autoturismului, documentele medicale. S-a stabilit că sursa de aprindere a fost flacăra, iar mijlocul care putea produce aprinderea a fost bricheta.

Primul material care s-a aprins a fost benzina. Ca împrejurare determinată s-a stabilit faptul că este vorba de o acțiune intenționată, respectiv folosirea intenționată a sursei de aprindere pentru a generaliza incendiu.

Din raportul de constatare tehnico – științifică întocmit de Inspectoratul pentru situații de urgență "Banat" județul T. din data de 23.09.2014, rezultă faptul că, cauza este o acțiune intenționată iar indicatorii pentru această cauză sunt următorii: interiorul autoturismului este afectat în totalitate (în cazul acțiunilor intenționate, se dorește distrugerea în totalitate a autoturismului); autoturismul era parcat în spațiu izolat de alte surse probabile, într-o parcare amenajată; autoturismul nu era cunoscut ca având probleme de natură mecanică; evenimentul s-a produs noaptea în jurul orei 23:10, acesta fiind un aspect relevant care caracterizează incendiile intenționate.

Din acest raport rezultă și faptul că a existat pericolul propagării incendiului la imobilul de locuit, în fața căruia era parcat autoturismul.

Proprietarul autoturismului, respectiv partea civilă, a declarat faptul că în momentul parcării autoturismului a lăsat geamul de la șofer întredeschis.

Întrucât bunul aparținând părții vătămate a fost distrus în totalitate, acesta s-a mai constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei, din care_ lei reprezintă prejudiciul material, iar_ lei reprezintă prejudiciul moral.

Inculpatul L. I. nu a recunoscut comiterea faptei.

În stabilirea situației de fapt arătată mai sus și susținută de rechizitoriu, prima instanță a avut în vedere nu numai probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, ci și probele administrate – în mod nemijlocit – în cursul judecății.

Astfel, s-a constatat că martorul M. M. a declarat cu multă acuratețe faptele petrecute, atât în cursul urmării penale, cât și în cursul judecății.

Nu în ultimul rând, prima instanță a constatat că același martor a fost confruntat cu inculpatul, în data de 11.09.2014, ocazie cu care și-a menținut aceeași poziție cu toate că a fost amenințat cu moartea de către inculpat.

În ceea ce privește mărturia numitului S. A., prima instanță a constatat că acesta a fost audiat în data de 11.09.2014 de către organele de poliție, confirmând faptul că inculpatul a recunoscut că el a dat foc la mașina părții civile, un Passat de culoare închisă, deoarece „ la bar s-a certat cu nevasta patronului pentru că nu i-a dat de băut.” Martorul a mai arătat că inculpatul i-a spus că „ a plecat de la bar să meargă acasă după țigări și atunci a dat foc la mașină.”

Ulterior, în data de 02.10.2014, același martor S. A., a fost audiat și la P. de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M., ocazie cu care a declarat că a discutat cu inculpatul în camera de arest, dar nu a mai confirmat că acesta ia spus că el a dat foc la mașină în condițiile arătate în prima declarație, ci doar faptul că inculpatul a evitat să răspundă dacă el a incendiat mașina, fiind mai mult preocupat de consecințele faptei sale și dacă poate fi condamnat în baza probelor administrate până la momentul reținerii.

Față de această ultimă declarație dată de martorul S. A., prima instanță a constatat că inculpatul era conștient de probele administrate, acesta fiind preocupat dacă momentul în care a plecat de la bar este suficient în a-l incrimina.

Deși în fața instanței martorul S. A. nu a mai susținut nici una din variantele declarațiilor sale din cursul urmării penale, acesta a recunoscut că a semnat-o după ce i-a fost citită de organul de cercetare penală, respectiv de procuror.

Având în vedere aspectele de mai sus privind declarația martorului S. A., prima instanță nu a înlăturat declarațiile acestuia din cursul urmăririi penale deoarece constată că acestea se coroborează cu declarația martorului M. M. și cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, care au dat detalii cu privire la prezența inculpatului în apropierea locului faptei.

Față de probele administrate, prima instanță a constatat că inculpatul L. I. a comis fapta de incendiere a autoturismului aparținând părții civile T. V. pe fondul unui impuls de moment, ca urmare a faptului că nu a fost servit cu băuturi alcoolice de membrii familiei T..

Deși, inculpatul a încercat crearea unui „alibi” prin faptul plecării sale la domiciliu după țigări, aspect care să justifice reala sa intenție – confirmată prin destăinuirea către martorul M. M. imediat după plecarea de la primul bar prin afirmația că „îi va aranja pe cei din familia T." – probele administrate au răsturnat situația prezentată de inculpat.

Astfel, deși nu există nici o probă directă împotriva inculpatului, din coroborarea tuturor probelor indirecte administrate în cauză, a rezultat – dincolo de orice dubiu rezonabil – că L. I. este autorul faptei.

În condițiile în care inculpatul neagă implicarea sa, s-a constatat că declarațiile martorilor confirmă fiecare secvență a filmului evenimentelor, de la luarea rezoluției infracționale – marcată de dorința de răzbunare ca urmare a faptului că nu a fost servit cu alcool, pe datorie – punerea în mișcare în vederea creării condițiilor necesare comiterii faptei astfel încât să nu fie văzut, motivată de plecarea după țigări – observarea inculpatului în apropierea autoturismului incendiat, confirmat de faptul că geamul portierei era întredeschis – culminând cu destăinuirea acestuia către martorul M. M..

Cu toate că inculpatul L. I., pe parcursul judecății, a adresat întrebări martorilor despre părerea lor cu privire la persoana martorului M. M., încercând să scoată în evidență faptul că acesta este mincinos, cerșetor și o persoană pe a cărui declarație nu se poate avea încredere, acesta nu a putut dovedi această situație. Din contră, martorul M. M. nu numai că și-a menținut poziția procesuală, dar a și dovedit că el a fost cel care a cumpărat berea pentru inculpat la IF Kindriș.

Cu toate că nu constituie o probă admisă de sistemul procesual penal român, prima instanță a avut în vedere că, cu ocazia testării cu tehnica poligraf, inculpatul – la întrebările: „Tu ai incendiat autoturismul lui T. V., în data de 08/09.09.2014? Tu ai dat foc autoturismului lui T. V.? Și Tu ai pus focul la mașinal ui T. V.?” inculpatul a răspuns negativ, dar răspunsurile date au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Tot în acest sens, legat de atitudinea psihică a inculpatului referitor la comiterea faptei, prima instanță a avut în vedere că acesta a fost condamnat la mai multe infracțiuni cu violență, una dintre acestea fiind de omor.

În drept, fapta inculpatului L. I., care în seara zilei de 08.09.2014 a incendiat autoturismul marca VW P. cu număr de înmatriculare_, aparținând părții vătămate T. V. din localitatea Cenad, nr. 1131 județ T., s-a constatat că realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere, faptă prev. și ped. de art. 253 alin.4 C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 C.p..

Din datele fișei de cazier judiciar, rezultă că inculpatul L. I. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prin SP nr. 172 din 10.03.2000, definitivă prin DP nr. 4809 din 20.11.2000, arestat la 08.09.1999 și eliberat condiționat la data de 17.08.2004, precum și la 4 pedepse pentru lovire sau alte violențe și o infracțiune la regimul faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, prin SP nr. 123 din 06.05.2008, definitivă prin DP 271 din 13.10.2008. Ulterior, prin SP nr. 116 din 14.01.2009, definitivă prin reapelare, Judecătoria Timișoara a modificat pedeapsa dispusă prin SP nr. 123 din 06.05.2008, dispunând ca în final inculpatul să execute 2 ani și 5 luni închisoare, fiind arestat la 01.11.2008 și eliberat condiționat la 13.07.2010, cu un rest rămas de executat de 261 zile.

Văzând condițiile prev. de art. 41 alin.1 din C.p., privind recidiva, precum și cele de la art. 166 alin.1 lit. a, privind termenul de reabilitare, coroborat cu art. 167 alin.1, privind calculul termenului de reabilitare, prima instanță a constatat că cea din urmă condamnare definitivă a inculpatului L. I. atrage starea de recidivă postexecutorie, în raport de fapta comisă.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de distrugere calificată, în cazul dat, constă în acțiunea de aducere în stare de neîntrebuințare, prin incendiere, a autoturismului aparținând părții civile T. V., rezultând pericol public, fiind îndeplinite condițiile pentru a se reține această infracțiune.

Urmarea imediata o constituie vătămarea relațiilor sociale care ocrotesc patrimoniul persoanei, respectiv chiar aducerea în stare de neîntrebuințare, prin incendiere, a autoturismului aparținând părții civile T. V..

Între fapta săvârșită de inculpat și prejudiciul material suferit de partea vătămată există o legătură directă de cauzalitate.

Inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, scopul acțiunii fiind distrugerea în totalitate a autoturismului maca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ .

Latura subiectivă constând în intenție directă, pentru că inculpatul avea discernământ în momentul săvârșirii faptei, și-a dat seama și a urmărit să distrugă bunul prin incendiere, mobilizându-și pentru acest scop energia în vederea producerii rezultatului dorit.

În stabilirea pedepsei, având în vedere că fapta comisă de inculpat este în stare de recidivă postexecutorie, prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 43 alin.5 Cod penal, conform cărora: „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.”

Cum art. 253 alin.4 Cod penal prevede că: „Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun, săvârșită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”, prima instanță a stabilit limitele speciale între care a aplicat pedeapsa pentru infracțiunea comisă între 3 și 10 ani și 6 luni.

La alegerea pedepsei, stabilirea duratei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia s-a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – faptul că pe timp de noapte inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate și a incendiat autoturismul aparținând acesteia, cu scopul distrugerii sale în totalitate;starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – constă nu numai în distrugerea în totalitate a bunului patrimonial dar și pericolul care ar fi putut fi creat prin extinderea incendiului la imobilul părții civile; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – acțiunea de incendierea a autoturismului care a produs distrugerea în totalitate a bunului, respectiv pericolul creat pentru imobilul părții vătămate și persoana acestuia, respectiv a copilului în cazul în care focul s-ar fi extins; Tocmai modul concret de comitere a infracțiunii, raportat la natura și gravitatea relațiilor sociale vătămate prin această acțiune, au condus la luarea de măsuri preventive față de inculpat, ulterior menținute; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – nevoia de satisfacere a sentimentului de răzbunare ca urmare a faptului că membrii familiei părții civile nu i-au dat inculpatului alcool pe datorie, materializat prin acțiunea josnică de a distruge, prin incendiere și în totalitate a autoturismului acesteia;

natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor:

Inculpatul L. I. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prin SP nr. 172 din 10.03.2000, definitivă prin DP nr. 4809 din 20.11.2000, arestat la 08.09.1999 și eliberat condiționat la data de 17.08.2004, precum și la 4 pedepse pentru lovire sau alte violențe și o infracțiune la regimul faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii și liniștii publice, prin SP nr. 123 din 06.05.2008, definitivă prin DP 271 din 13.10.2008. Ulterior, prin SP nr. 116 din 14.01.2009, definitivă prin reapelare, Judecătoria Timișoara a modificat pedeapsa dispusă prin SP nr. 123 din 06.05.2008, dispunând ca în final inculpatul să execute 2 ani și 5 luni închisoare, fiind arestat la 01.11.2008 și eliberat condiționat la 13.07.2010, cu un rest rămas de executat de 261 zile;

- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – pe parcursul urmării penale și a judecății inculpatul L. I. nu a recunoscut comiterea infracțiunii.

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. S-a constatat din actele depuse la dosar că inculpatul are 5 clase, astfel că acesta a fost capabil să realizeze conținutul și consecințele faptelor sale pe plan social. Inculpatul are vârsta de 45 de ani, fără o calificare profesională, fără loc de muncă și are în întreținere 2 fete, fiind într-o relație de concubinaj. Cu toate că inculpatul L. I. a susținut în acordarea ultimului cuvânt că are 2 fete în întreținere, una dintre acestea fiind tratată la Jebel pentru afecțiuni psihice, din faptul că a mai fost condamnat pentru alte infracțiuni cu violență, prima instanță a constatat că acesta nu a devenit mai responsabil. Din contră, a nesocotit, din nou, respectarea legii, comițând o infracțiune de incendiere a autoturismului unui polițist cunoscut, infracțiune cu un mare impact social negativ în comunitatea restrânsă.

Având în vedere cele de mai sus, precum și prevederile art. 75 din Codul penal, prima instanță a constatat că inculpatului nu i se pot reține circumstanțe atenuante legale sau judiciare. Totodată, inculpatul nu a contribuit în înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, acesta nerecunoscând fapta,

În consecință, în baza art. 253 alin.4 din C.p., cu aplic. art. 41 alin.1 C.p. și art. 43 alin.5 C.p., pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță a aplicat inculpatului L. I. pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă la a cărei individualizare judiciară s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din Codul penal.

Față de pedeapsa stabilită de 3 ani închisoare, prin fixarea acesteia la minimul special, în condițiile reținerii recidivei postexecutorii, s-a apreciat că aceasta este nu numai necesară, dar și suficientă în a corecta comportamentul antisocial al inculpatului, scopul legii penale fiind îndeplinit astfel.

În temeiul art. 72 al 1 C.pen. prima instamță a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și durata arestului preventiv de la data de 11.09.2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin.1 Cod de procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpatul L. I..

Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat faptul ca partea civilă T. V., s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea bunului distrus, în valoare de 33.000 lei, echivalentul a 7500 de Euro, și cu suma de_ lei, reprezentând daune morale.

Art. 1349 alin.1 C.civ. arată că: „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.”

Prejudiciul reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.

Conform art.1357 C. civ.: „ (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Potrivit art. 1381 alin.1 și 2 C.civ.. „(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație. (2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.”

În cauza de față s-a invocat un prejudiciu material, în cuantum de_ lei, constând în contravaloarea autoturismului care a fost distrus în totalitate, adică echivalentul sumei de 7500 Euro.

Prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice acțiune sau inacțiune, prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv, sau chiar interesului ce aparține altei persoane.

Față de probele administrate în cauza de față, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile care pot atrage angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv faptul că există prejudiciu, există fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu și există raportul de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciul suferit și existența vinovăției.

Analizând faptul că autoturismul distrus nu era nou, precum și faptul că partea civilă a probat cu martorul Izvineanțu D. G. că aceasta intenționa să vândă autoturismul cu suma de 7500 lei, prima instanță a apreciat că partea civilă T. V. este îndreptățită să fie despăgubită de inculpat cu suma de_ lei, reprezentând contravaloarea bunului distrus prin incendiere totală.

În ceea ce privește acordarea sumei de_ lei, cu titlu de daune morale, acestea reprezentând prejudiciul moral suferit de partea civilă, ca urmare a faptului că minorii pe care îi întreține au fost puternic afectați emoțional, prima instanță a respins-o pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de distrugere pentru care este cercetat inculpatul este în legătură cu patrimoniul părții civile, iar în aceste condiții s-a constatat că nu au fost produse și leziuni fizice ale acesteia sau membrilor familiei acesteia.

Faptul că exista pericolul ca focul să se extindă la imobilul părții civile, precum și faptul că partea civilă și membrii familiei acesteia au suferit un puternic impact psihic sunt elemente care au fost avute în vedere la aprecierea pericolului social concret al infracțiunii, respectiv la urmările acesteia.

În plus, s-a constatat că partea civilă nu a probat situația susținută cu ocazia constituirii ca parte civilă, respectiv aceea care să o îndreptățească la acordarea unor despăgubiri de ordin moral.

Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă T. V. alături de acțiunea penală.

În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, reținând că este în culpă cu privire la declanșarea procesului, prima instanță a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin.1, teza a II-a din C.p.p., s-a dispus plata sumei de 600 lei, reprezentând onorariul celor 3 avocați din oficiu desemnați în cauză, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..

Împotriva sentinței penale nr. 25/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ a formulat apel inculpatul L. I.. Apelul a fost susținut oral la termenul de judecată de către apărătorul din oficiu al inculpatului, care a solicitat desființarea hotărârii atacate, arătând că la dosar nu sunt suficiente probe pentru a stabili vinovâția inculpatului. S-a mai solicitat respingerea pretențiilor civile.

În memoriul depus la dosar, inculpatul a relatat desfășurarea evenimentelor produse ulteriot comiterii infracțiunii, evidențiind faptul că martorii audiați în cadrul urmăririi penale, în special martorul M. M. nu au declarat adevărul cu privire la fapta sa. Solicită reaudierea martorilor M. M. și V. V., în vederea aflării adevărului. Arată că a fost condamnat pe nedrept, și execută o pedeapsă pentru o faptă pe care nu a comis-o, fiind victima unor abuzuri.

În cursul judecății în apel s-a efectuat raport de constatare criminalisctică privind comportamentul martorului M. M..

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. a constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

Din probatoriul administrat rezultă că în data de 08.09.2014, după ora 22:20, partea vătămată T. V. a parcat autoturismul proprietatea sa, marca „VW Passat" cu număr de înmatriculare_ la locuința sa din localitatea Cenad, nr. 1131, jud. T., în lateralul imobilului, după care a intrat în casă, s-a culcat și a adormit.

În jurul orelor 23:14, a fost sunat de către fratele său T. Ș., care l-a anunțat că autoturismul său arde. A deschis geamul dormitorului în care se afla și a văzut mașina în flăcări, moment în care a sunat la serviciul 112. După aproximativ 10-12 minute pompierii au sosit la fața locului, au reușit să stingă incendiul, constatându-se că autoturismul a ars în totalitate, neputând fi recuperat.

În data de 10.09.2014 a fost identificat martorul M. M.. Acesta a relatat faptul că în data de 08.09.2014, ora 19:00, după terminarea activităților gospodărești s-a deplasat la magazinul ., din localitatea Cenad, unde s-a întâlnit cu inculpatul L. I., zis „Ș.", împreună consumând două sticle de bere a câte 1/2 litru sticla. După ce au băut berea cumpărată inculpatul a intrat în magazin pentru a restitui sticlele de bere și a solicitat vânzătoarei să-l servească cu încă două sticle de bere. La ieșirea inculpatului din magazin, martorul a aflat că inculpatul s-a certat cu vânzătoarea întrucât aceasta a refuzat să-l servească în continuare cu băuturi alcoolice, pentru că se afla în stare de ebrietate, ocazie cu care inculpatul i-a spus că „îi va aranja pe cei din familia T.", deoarece are boală pe ei.

Cei doi au consumat berea pe care au cumpărat-o din magazinul al cărui administrator este mama persoanei vătămate, T. I..

A mai declarat martorul că întrucât inculpatul nu a fost servit cu băuturi alcoolice la acest magazin, la solicitarea acestuia s-au deplasat la un alt bar din localitate și, ajungând acolo, inculpatul L. I. a cerut unei persoane care se afla la bar o țigară. Fiind refuzat, s-a enervat și i-a spus martorului că se deplasează acasă pentru a lua țigările.

După aproximativ 30 minute, inculpatul a revenit la bar continuând să servească berea după care cei doi au văzut că trece o mașina de pompieri.

Cu această ocazie inculpatul i-a spus martorului că el a dat foc la mașina numitului T. V. iar mașina de pompieri se deplasează la locul incendierii autoturismului.

Martorul, împreună cu inculpatul, s-au deplasat să vadă unde merge mașina de pompieri, și, ajungând în dreptul locuinței persoanei vătămate T. V., au văzut că autoturismul acestuia arde.

Martorul M. M. a declarat că, în momentul în care inculpatul a auzit că este bănuit de acest fapt, i-a solicitat martorului să plece de la locul faptei. Atunci inculpatul i-a povestit martorului că el a aruncat o cârpă (un material textil) în interiorul autoturismului prin geamul portierei, care a fost puțin deschis și pe care a aprins-o cu bricheta, avută asupra sa, amenințându-l totodată cu acte de violență și cu moartea în situația în care va spune că el este autorul faptei.

Din declarația martorului V. V. rezultă că în seara zilei de 08.09.2014, în jurul orelor 23:00, întorcându-se de la lucru a trecut pe lângă magazinul ., din localitatea Cenad, unde s-a oprit și a consumat o bere. După aproximativ 10 minute a plecat spre locuința sa și ajungând în dreptul imobilului persoanei vătămate a văzut că autoturismul acestuia arde, observând flăcări mari. A trecut pe lângă autoturism și a văzut că geamul la portiera față stângă era spart și o cârpă ardea. S-a deplasat în grabă spre locuința sa pentru a da telefon la pompieri, iar la o distanță de 100-120 m, de locul faptei s-a întâlnit cu inculpatul, cu care nu a discutat. În drum spre casă s-a întâlnit și cu numitul Martinec D. căruia i-a spus că autoturismul persoanei vătămate arde și merge acasă pentru a da telefon la pompieri și pentru că acesta avea telefon asupra sa, a sunat la apelul de urgență 112.

Din declarația martorei T. Timeea, care este soția persoanei vătămate, rezultă faptul că la data de 11.09.2014, in jurul orelor 18:00, fiind la magazinul . din localitatea Cenad, l-a auzit pe martorul M. M. cum povestea persoanelor care se aflau în fața magazinului că inculpatul L. I. i-a spus – când se aflau la I.F. Kindriș din localitatea Cenad – că el este autorul faptei, în sensul că a incendiat autoturismul persoanei vătămate, folosind o cârpă (un material textil), pe care a aprins-o cu o brichetă avută asupra sa și pe care a aruncat-o pe geamul autoturismului pe care l-a găsit deschis la portiera stângă față a autoturismului. Cele declarate de martoră sunt confirmate și de ceilalți martori audiați în cauză, respectiv R. D., R. A. O., K. R., Grebenar T., P. M., Kolompar A..

Din raportul de constatare criminalistică privind comportamentul inculpatului rezultă că la întrebările: „Tu ai incendiat autoturismul lui T. V., în data de 08/09.09.2014? Tu ai dat foc autoturismului lui T. V.? Și Tu ai pus focul la mașinal ui T. V.?” inculpatul a răspuns negativ, dar răspunsurile date au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Din raportul de constatare criminalistică privind comportamentul martorului M. M. rezultă că la întrebările relevante cauzei: „Ți-a spus L. I. că el a dat foc mașinii lui V. T.? Și Ți-a spus L. I. că a aruncat pe geam în mașina lui V. T. o cârpă cu motorină aprinsă cu brichetă? martorul a răspuns afirmativ și răspunsurile date nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

În faza de urmărire penală între inculpatul L. I. și martorul M. M. s-a efectuat o confruntare. Din procesul verbal de confruntare din data de 11.09.2014 rezultă că martorul și-a menținut aceeași poziție, susținând declarațiile anterioare, în sensul că i-a povestit inculpatul că a incendiat autoturismul persoanei vătămate, folosind o cârpă (un material textil), pe care a aprins-o cu o brichetă avută asupra sa și pe care a aruncat-o pe geamul autoturismului pe care l-a găsit deschis la portiera stângă față a autoturismului. Martorul a susținut acestea, chiar dacă a fost amenințat cu moartea de către inculpat.

Fiind audiat, inculpatul L. I. nu a recunoscut fapta comisă, declarând că nu este autorul acestei fapte. Declarațiile inculpatului sunt infirmate de toate celelalte probe administrate în cauză și analizate mai sus. Deși nu există nici o probă directă împotriva inculpatului, toate celelalte probe indirecte administrate în cauză, conduc la stabilirea pe cale indirectă a existenței faptei, urmărilor ei socialmente periculoase și a vinovăției inculpatului L. I.. Declarațiile martorilor coroborate cu procesul verbal de intervenție nr. 44 din data de 09.09.2014, raportul de constatare tehnico – științifică întocmit de Inspectoratul pentru situații de urgență "Banat" județul T. și rapoartele de constatare criminalistică privind comportamentul inculpatului și comportamentul martorului M. M., dovedesc modul și mijloacele de comitere a faptei de către inculpat, de la luarea rezoluției infracționale, marcată de dorința de răzbunare ca urmare a faptului că nu a fost servit cu alcool pe datorie, crearea condițiilor necesare comiterii faptei astfel încât să nu fie văzut, motivată de plecarea după țigări, observarea inculpatului în apropierea autoturismului incendiat, confirmat de faptul că geamul portierei era întredeschis și destăinuirea acestuia către martorul M. M..

Nu poate fi primită susținerea inculpatului că nu i-a povestit martorului M. M. că a incendiat autoturismul. Cele declarate de martorul M. M. au fost susținute constant în depozițiile date în faza de urmărire penală și în cursul judecății, cât și cu ocazia confruntării. De asemenea, C. a avut în vedere și raportul de constatare criminalistică privind comportamentul martorului M. M., de unde rezultă că la întrebările relevante cauzei martorul a răspuns afirmativ, iar răspunsurile date nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Conchizând asupra stării de fapt, C. a constatat că din probele administrate astfel cum au fost analizate mai sus, rezultă fără nici un dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, acesta, în data de 08.09.2014, în jurul orelor 23,00 – a incendiat autoturismul proprietatea părții vătămate T. V., marca „VW Passat" cu număr de înmatriculare_, ce se afla parcat la locuința acesteia din localitatea Cenad, nr. 1131, jud. T., folosind o cârpă (un material textil), pe care a aprins-o cu o brichetă avută asupra sa și pe care a aruncat-o pe geamul autoturismului pe care l-a găsit deschis la portiera stângă față a autoturismului.

Fapta săvârșită de inculpat, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere calificată prev. de art. 253 alin. 4 Cod penal.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, C. a apreciat că prima instanță a făcut o individualizare corectă, ținând cont de dispozițiile art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere caracterul grav al faptei săvârșite, relațiile sociale încălcate prin comiterea acestei fapte, atitudinea procesuală a inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, precum și antecedentele penale al acestuia, care anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fapta ce face obiectul cauzei de față fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie.

Instanța de apel a considerat că săvârșirea infracțiunii, în modalitatea reținută prin rechizitoriu și dovedită de probele administrate, sunt împrejurări care nu justifică reducerea pedepsei aplicate.

Astfel fiind, pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere calificată, cu executare în regim de detenție, este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Cu privire la acțiunea civilă, C. a constatat că și aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond, în raport de probele administrate.

Ca atare, C. de A. Timișoara a respins apelul declarat de inculpatul L. I., prin decizia penale nr. 604/A/08.06.2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare inculpatul L. I., solicitând ca în urma admiterii contestației să se ia în considerare faptul că probele administrate la momentul soluționării dosarului nr._ duceau la o soluție de achitare.

Contestatorul mai arată faptul că în cadrul dosarului nr._ s-au făcut o . abuzuri împotriva sa și au fost respinse o . cereri în probațiune, pronunțându-se o hotărâre de condamnare nedreaptă, el fiind total nevinovat.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor din contestație indicate de către petent, C. găsește cererea petentului ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente.

Contestatorul a invocat ca și temei de drept disp. art. 426 al. 1 lit. b C.p.p. și disp. art. 427 al. 2 C.p.p.

Procedând la efectuarea de verificări în cadrul admisibilității în principiu a contestației, C. constată faptul că în speță a fost invocat unul dintre motivele prevăzute de către disp. art. 426 C.p.p., iar contestația a fost formulată în termenul prevăzut de lege, precum și de către o persoană îndreptățită să o formuleze.

Cu toate acestea, C. constată faptul că disp. art. 426 al. 1 lit. b C.p.p. prevăd posibilitatea de a formula contestație „când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal”.

Dispozițiile art. 396 al. 6 C.p.p. referitoare la încetarea procesului penal arată că aceasta se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 al. 1 lit. e-j C.p.p.

Verificând dispozițiile art. 16 al. 1 lit. e-j C.p.p., C. constată faptul că nici una dintre aceste situații, expres și limitativ prevăzute de lege, nu sunt regăsite în cauză.

Din cuprinsul contestației formulate se reține faptul că inculpatul se referă la modalitatea de administrare a probelor, la faptul că s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, fără a se proceda la efectuarea unei cercetări judecătorești amănunțite, și fără a se administra probe din care să fie înlăturat orice dubiu și pentru a se stabili în mod clar vinovăția inculpatului.

Astfel cum mai sus am arătat, condamnatul și-a întemeiat contestația pe disp. art. 426 al. 1 lit. b C.p.p., deși în cuprinsul acesteia a făcut referiri la greșita sa condamnare și nu la cazuri de încetare a procesului penal.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 432 C.p.p. se va respinge contestația în anulare formulată de inculpatul L. I. împotriva deciziei penale nr. 604/A/08.06.2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat și se va dispune plata sumei de 260 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul avocați T. onorariu av. oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 432 C.p.p. respinge contestația în anulare formulată de inculpatul L. I. împotriva deciziei penale nr. 604/A/08.06.2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata sumei de 260 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul avocați T. onorariu av. oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

G. B. I. P.

GREFIER,

A. B.

Red. I.P./07.09.2015

Tehnored. A.B.

2 ex./07 Septembrie 2015

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia... →

Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA