Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 661/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-06-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 661/A
Ședința publică de la 22 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelul declarat de inculpatul I. I. împotriva Sentinței penale nr. 61/02.04.2015 pronunțată de J. I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică pentru inculpatul I. I. lipsă se prezintă apărător ales avocat B. C., din cadrul Baroului A., carwe depune la dosar împuternicire avocațială . nr._, lipsă fiind inculpat L. M. și partea civilă E. R.-C. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, se constată că la data de 18.06.2015 au fost depuse la dosar motivele de apel de către inculpatul I. I..
Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Avocat B. C., apărător ales al inculpatului I. I. solicită admiterea apelului și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. În motivare arată că declarația martorului C. nu constituie o probă directă, iar martorul L. a arătat că se află în relații de dușmănie cu inculpatul I.. Mai arată că L. M. a devenit martor ulterior disjungerii cauzei față de acesta. În cauză nu există suficiente probe din care să rezulte că inculpatul I. a comis infracțiunea de tăinuire. Nu inculpatul a fost cel care a preluat fierul pentru vânzare, ci concubina acestuia, așa cum ea însăși a declarat. Apreciază apărătorul ales al inculpatului că legea mai favorabilă pentru inculpatul I. este vechiul Cod penal, și se impune achitarea inculpatului. Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că nu s-a dovedit cu înscrisuri achiziționarea unui nou clopot. Concluzionând, arată că testul poligraf nu constituie un mijloc de probă care să fie apt a duce la condamnarea unei persoane, și nici declarație unei singure persoane. Solicită admiterea apelului și în rejudecare, achitarea inculpatului I. în temeiul art. 16 lit. a) și lit c) C.pr. pen.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea căii de ataca declarată de inculpatul I. I. și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. În motivare arată că la dosarul de urmărire penală și la judecata în primă instanță există probe materiale, raportul de constatare tehnico-științific care relevă comportamentul simulat al inculpatului I. la întrebările esențiale cauzei.
C.
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 61 din data de 02.04.2015 pronunțată de J. I. în dosar nr._, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.270 alin.1 din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.221 alin.1 Cod penal din 1969.
În baza art.221 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului I. I., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În baza art.81 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de doi ani și șase luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
În baza art. 83 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.397 Cod procedură penală rap. la art.1357 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă, și obligat inculpatul I. I. să plătească Parohiei R. C. Pâncota suma de 8000 lei, reprezentând despăgubiri și constată solidaritatea inculpatului pentru plata sumei menționate.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. I. la data de 11.06.2014, în dosarul nr. 6/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatul I. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, în ziua de 28.12.2012, numitul C. I., Preot paroh la Biserica R. C. din Pîncota, a formulat plângere penală față de AN, f.8, reclamând sustragerea din cimitirul catolic al orașului, a unui clopot vechi de 150 de ani și care valorează 25.000 lei, f. 8-11 și 79.
La data de 30.01.2013, organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale față de AN pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. g și e din C pen, f. 15.
Investigațiile efectuate ulterior sesizării, au evidențiat participarea la comiterea faptei a inculpaților L. M. și I. I., f.28.
În data de 29.01.2014, ora 09:00, organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor L. M. și I. I. întrucât a existat bănuiala rezonabilă, că cei doi au legătură cu sustragerea clopotului din incinta cimitirului romano-catolic din orașul Pîncota.
Astfel, în sarcina suspectului L. M. s-a reținut infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al1, 209 al.1 lit. g C pen, iar în sarcina suspectului I. I. s-a reținut comiterea infracțiunii de instigare la furt calificat prev. de art. 25 C pen raportat la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. g C pen.
Deși, inițial suspectul L. M. a susținut că a participat împreună cu I. I. la sustragerea clopotului, f. 18-19, ulterior, f. 31-32, a revenit arătând că, singur a sustras clopotul în luna decembrie 2012 și că, singur a luat hotărârea infracțională, după ce l-a întrebat pe I. I., care se ocupă cu achiziția de fier vechi, dacă vrea să cumpere un clopot.
,,În luna decembrie 2012 m-am hotărât să sustrag clopotul din cimitir, fapt pentru care l-am întrebat pe vecinul meu I. I. care achiziționează fier vechi, dacă cumpără acel clopot de la mine …”, a precizat suspectul L. M. în preambulul declarației prezentate în fața organelor de poliție.
În continuare inculpatul a arătat că, după ce a demontat clopotul de pe suport, l-a așezat pe o roabă, transportându-l apoi la locuința sa; iar a doua zi l-a chemat pe I. I. care a văzut clopotul și care, i-a sugerat să-l spargă, aceasta fiind o condiție a achiziționării clopotului. La început, inculpații L. M. și I. I. au încercat prin folosirea ciocanelor, să spargă clopotul, însă nu au reușit. În situația dată, ambii s-au deplasat la domiciliul lui I. I. de unde, au luat un flex și un prelungitor. Cu ajutorul flexului inculpații au reușit să taie clopotul în mai multe bucăți, după care, inculpatul L. M. a așezat bucățile rezultate într-o plasă, și peste câteva zile le-a transportat la domiciliul inculpatului I. I., predându-le martorei I. C., soția acestuia, contra sumei de 270 lei. Conform declarației martorei I. C., în momentul predării clopotului, soțul său I. I. nu era acasă. În finalul declarației de la f. 31-32, inculpatul L. M. a arătat că, după ce martora I. C. i-a remis suma de 270 lei, l-a sunat pe I. I. comunicându-i acest lucru.
Declarațiile inculpatului L. M. se coroborează cu declarațiile concubinei sale C. C. F., f. 54-57, precum și cu concluzia din Raportul de constatare tehnico-științifică psihologică de la f. 41-43.
Inculpatul I. I. în declarația de la f. 35-36 – după ce în urma testului ,,Poligraf” a fost identificat ca având un ,,comportament simulat” – nu a recunoscut că suspectul L. M. i-a spus că a sustras clopotul din cimitir și că, i-a împrumutat acestuia flexul, care a fost ulterior folosit la tăierea în mai multe bucăți a clopotului.
În aceeași ordine de idei, inculpatul I. I. a precizat și faptul că, a discutat cu inculpatul L. M. despre faptul că i-a dat ,,materialul” rezultat din tăierea clopotului, soției sale I. C..
După . noului cod penal, faptele reținute în sarcina inculpaților au fost recalificate din infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g C pen în infracțiunea prev. de art. 228 al. 1, 229 al.1 lit. b C pen (inculpat L. M.), respectiv din infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g C pen în infracțiunea prev. de art. 47 C pen raportat la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b C pen.
Având în vedere declarațiile inculpatului L. M. din care rezultă că a luat singur hotărârea infracțională de a sustrage clopotul, precum și acțiunile ulterioare ale inculpaților, a rezultat că în sarcina inculpatului I. I. nu se poate reține infracțiunea de ,,instigare la furt calificat”, ci infracțiunea de tăinuire prev. art. 270 al.1 C pen.
Inculpatul I. I., prin acțiunile desfășurate ulterior sustragerii clopotului, a contribuit la transformarea clopotului din întreg în bucăți, înlesnind astfel valorificarea lui.
În data de 28.04.2014, f. 70 verso, potrivit dispozițiilor art. 311 al.3 C pr pen, inculpatul I. I. a fost citat la parchet, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință schimbarea încadrării juridice a faptei reținute anterior în sarcina sa.
În declarația dată în fața organelor de poliție în calitate de inculpat, f. 67-70, I. I. a precizat că nu a cunoscut nimic despre sustragerea clopotului, și nici nu i-a spus lui L. M. că are de gând să-l cumpere.
Inculpatul I. I. a negat și faptul că la câtva timp după comiterea sustragerii a fost la domiciliul lui L. M. și a văzut clopotul. Declarațiile inculpatului I. I. sunt contrazise de declarațiile coinculpatului L. M., f. 72-75, de declarațiile martorului C. C. F., f. 54-57, precum și de rezultatele testului ,,Poligraf” a celor doi inculpați, la care au fost supuși, f. 41-53.
Referitor la acest ultim aspect, din examinarea inculpatului I. I. a rezultat că acesta a prezentat un comportament simulat, f. 50.
La data de 30.04.2014, date fiind unele aspecte contradictorii din declarațiile inculpaților și ale martorilor, s-a procedat la efectuarea confruntării, după cum urmează: martor C. C. F.-inculpat I. I.; inculpat L. M.-inculpat I. I.. Cu ocazia efectuării confruntării, atât inculpatul L. M., cât și martorul C. C. F. și-au menținut declarațiile date anterior în fața organelor de poliție.
Din examinarea ansamblului material probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat că există indicii rezonabile privind comiterea de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Partea vătămată Biserica R. C. din Pîncota prin C. I., Preot paroh, s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei I., la data de 12.06.2014, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 85 din data de 29.08.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul din data de 28.01.2015, a fost disjunsă cauza privind pe inculpatul L. M., dosar nr._ .
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele
În fapt, în perioada 25-28.12.2012, inculpatul I. I., știind că bunul a fost furat, a contribuit la transformarea clopotului din întreg în bucăți înlesnind valorificarea lui, prin acțiunile desfășurate ulterior sustragerii clopotului din cimitirul greco-catolic din localitatea Pâncota de către L. M..
Pentru analizarea situație de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului, prima instanță a luat în considerare ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu probele administrate în cursul judecății: declarațiile inculpatului I. I. (filele 25-26, 35-36, 67-70), declarațiile privind partea civilă (filele 27, 77-78), declarațiile lui L. M. (filele 18-20, 31-32, 72-75), declarațiile martorei C. C. F. (filele 21-22, 54-57), declarațiile martorei I. C. (filele 23-24, 58-61), copie de pe cazierul judiciar al inculpatului I. I. (fila 33), R. de constatare tehnico-științifică (filele 41-44, 49-52), Procese-verbale de confruntare (filele 81-82, 85-86) din dosarul de urmărire penală; declarația inculpatului I. I. (filele 54-55), declarația martorei C. C. F. (filele 66-67), declarația martorei I. C. (filele 56-57), declarația martorului L. M. (filele 78-89) în cursul judecății.
În consecință, prima instanță a constatat că starea de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului a fost temeinic stabilită. Astfel, potrivit celor relatate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății de către martora C. C. F. și de către L. M., inculpatul I. I. știind că bunul a fost furat, a încercat împreună cu L. M., să spargă clopotul cu un ciocan punând pe el o haină. Ulterior, pentru a putea sparge clopotul, inculpatul I. I. i-a împrumutat lui L. M. un flex. Astfel cum rezultă din declarațiile martorelor C. C. F. și I. C. coroborate cu declarațiile inculpatului, după ce clopotul a fost tăiat în bucăți de către L. M., cu flexul împrumutat de la inculpatul I. I., L. M. a transportat, într-o plasă, bucățile de clopot de la domiciliul său la domiciliul inculpatului, unde le-a predat soției acestuia I. C., pentru suma de 270 lei. Ulterior bucățile de clopot au fost valorificate de către inculpatul I. I. ca fier vechi.
În drept, fapta inculpatului I. I., care în perioada 25-28.12.2012, știind că bunul a fost furat, a contribuit la transformarea clopotului din întreg în bucăți înlesnind valorificarea lui, prin acțiunile desfășurate ulterior sustragerii clopotului din cimitirul greco-catolic din localitatea Pâncota de către L. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prevăzută și pedepsită de art.221 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunile desfășurate de inculpatul I. I., ulterior sustragerii clopotului din cimitirul greco-catolic din localitatea Pâncota de către L. M., prin care a contribuit la transformarea clopotului din întreg în bucăți înlesnind valorificarea lui.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de pericol creată prin modificarea bunului furat, înlesnindu-se valorificarea lui, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct.1 lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, a urmărit și a acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele concrete ale faptei, precum și conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, împrejurările în care aceasta s-a produs astfel cum rezultă din materialul probator analizat, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Prima instanță, în raport cu prevederile art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, a reținut că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă este legea veche sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta, având în vedere atât limitele de pedeapsă care, în cazul pedepsei închisorii, potrivit art.221 alin.1 Cod penal din 1969, sunt de la 3 luni la 7 ani, cât și instituția suspendării condiționate prevăzută de art. 81-83 Cod Penal 1969, care este mai favorabilă decât instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de actualul Cod Penal, având în vedere condițiile de acordare.
Așadar, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.270 alin.1 din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.221 alin.1 Cod penal din 1969.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în baza art.221 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul I. I., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Prima instanță, a constatat că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind de o pedeapsă de 6 luni închisoare, și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, în baza art.81 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de doi ani și șase luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
În baza art. 83 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, existând fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția sub forma culpei inculpatului și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În situația în care pentru repararea unui prejudiciu răspund în același timp două sau mai multe persoane, art. 1382 Noul Cod Civil dispune că răspunderea lor este solidară față de victimă. În acest sens, potrivit textului de lege, cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți în solidar la reparație față de cel prejudiciat, art. 1382 Noul Cod Civil consacrând expres un caz de solidaritate pasivă legală. În cauză, partea vătămată P. R. C. Pâncota a arătat că pentru achiziționarea unui nou clopot a fost necesară suma de 8000 lei, fără a fi depuse alte înscrisuri decât note emanând de la parte cu privire la valoare clopotului.
Pentru aceste considerente, prima instanță, în baza art.397 Cod procedură penală rap. la art.1357 Cod civil a admis în parte acțiunea civilă, a obligat inculpatul I. I. să plătească Parohiei R. C. Pâncota suma de 8000 lei, reprezentând despăgubiri și, raportat la fapta lui L. M., a constatat solidaritatea inculpatului I. I., pentru plata sumei menționate.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul I. I., acesta solicitând, în esență, achitarea sa în baza art. 16 lit. a) sau c) Cod procedură penală.
Apelul este nefondat.
Analiza coroborată a materialului probator relevant confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, implicarea inculpatului I. I. în comiterea infracțiunii de tăinuire pentru care a fost trimis în judecată.
În declarația din 29.01.2014 (f. 31 – 32 dup) coinculpatul L. M. precizează că el singur a luat hotărârea să sustragă clopotul din cimitir și tot singur a pus în executare rezoluția infracțională, în sensul că într-o noapte (din luna decembrie 2012) s-a dus în cimitir, a desfăcut cu cheile clopotul din locul unde era, l-a tras la o distanță de 20 – 30 metri după care, folosind o roabă, l-a transportat la locuința sa. L. M. menționează că înainte de săvârși furtul l-a întrebat pe I. I., vecinul său care se ocupa cu achiziția de fier vechi, dacă va cumpăra de la el clopotul pe care urma să îl sustragă, iar I. I. a fost de acord.
Coinculpatul L. M. precizează că a doua zi de dimineață, după comiterea furtului, l-a chemat la locuința sa pe inculpatul – apelant I. I. care a văzut clopotul și a fost de acord să îl cumpere, cu condiția ca mai întâi clopotul să fie spart în bucăți, condiție cu care L. M. a fost de acord. Pe baza acestei înțelegeri amândoi inculpații s-au ocupat de spargerea bunului sustras, folosind în acest sens un flex pe care l-a pus la dispoziție inculpatul I. I.. Bucățile rezultate au fost puse într-o plasă de către L. M., transportate de acesta la locuința coinculpatului I. I. și predate martorei I. C. (soția lui I. I.), care i-a dat lui L. M. suma de 270 lei (prețul metalului din plasă).
Coinculpatul L. M. precizează că nu i-a spus martorei I. C. de proveniența bucăților de metal și nici ce reprezentau, însă menționează că după ce a predat bucățile de metal l-a sunat pe I. I. și i-a spus că a primit banii de la soția sa.
În declarația din 12.02.2014 (f. 56 – 57 dup) martora C. C. F., concubina coinculpatului L. M., precizează că într-o dimineață din luna decembrie 2012 a observat la locuință un clopot de culoare neagră iar în încăperea în care se afla clopotul se găsea concubinul ei și I. I.. Acesta din urmă i-a spus concubinului ei să pună haine în interiorul clopotului să nu audă gălăgie când îl sparg. Cei doi au pus haine în interiorul clopotului după care au lovit pe rând clopotul cu un ciocan. Văzând că nu pot sparge clopotul au plecat la domiciliul lui I. I. și concubinul ei a revenit cu un flex și un prelungitor cu care a tăiat singur acel clopot în mai multe bucăți. Bucățile rezultate au fost transportate la locuința lui I. I. de către concubinul ei și predate soției lui I. I.. Martora declară că a asistat personal l-a discuția purtată de concubinul ei cu I. I. înainte de comiterea furtului, ocazie cu care l-a auzit pe I. I. spunându-i concubinului ei că îi va cumpăra clopotul după ce îl va lua din cimitir.
În declarația din 11.02.2014 (f. 60 – 61 dup) martora I. C., soția inculpatului-apelant I. I., precizează că în cursul sărbătorilor din iarna anului 2012 a venit la domiciliul lor vecinul L. M. cu o plasă mare în care se aflau mai multe bucăți de culoare argintie, cum este aluminiul, spunându-i să cumpere de la el. Martora a cântărit acea cantitate (aproximativ 30 – 40 kg) și i-a plătit vecinului o anumită sumă de bani (nu mai reține exact cât). Martora precizează că L. M. nu i-a spus de unde are acele bucăți și ce reprezintă. De asemenea, martora menționează că soțul ei nu era acasă când a venit L. M.. Bucățile de fier vechi achiziționate de L. M. au fost valorificate în A.. Martora menționează că în acea perioadă ea și soțul ei achiziționau fier vechi la domiciliul lor pe care îl valorificau în A. pentru a obține banii necesari traiului zilnic.
În declarația dată la data de 27.02.2014 (f. 68 – 69 dup) inculpatul – apelant I. I. menționează că „În cursul lunii decembrie 2012 vecinul meu L. M. mi-a spus că a sustras clopotul din cimitirul orașului spunându-mi că l-a valorificat soției mele I. C. după ce l-a spart în mai multe bucăți”.
Prin urmare, inculpatul-apelant recunoaște că a avut cunoștință încă din luna decembrie 2012 de sustragerea clopotului de către L. M. precum și de valorificarea bucăților de metal prin intermediul soției sale, însă inculpatul susține că el a aflat aceste informații după ce furtul a fost comis și bunul valorificat, astfel încât el nu are nicio implicare.
Această apărare a inculpatului este contrazisă de declarația coinculpatului L. M. care se coroborează cu declarația martorei C. C. F. și cu testul poligraf al inculpatului I. I. (f. 50 – 51 dup) – din care reiese că acesta avea cunoștință că L. M. va fura clopotul din cimitir, că L. M. i-a arătat clopotul furat și că el (I. I.) i-a promis lui L. M. că îi va cumpăra clopotul cu condiția să fie spart în bucăți. În plus, credibilitatea declarației din 29.01.2014 a coinculpatului L. M. este întărită de rezultatul testării poligraf a acestuia (f. 42, 43 dup).
În concluzie, materialul probator analizat anterior confirmă implicarea și vinovăția inculpatului I. I..
Este de precizat că pretinsele aspecte de nelegalitate invocate în motivele scrise de apel (f. 11 dosar apel), referitoare la administrarea probei constând în declarațiile lui L. M., nu pot fi analizate de instanța de apel, ci fac obiectul procedurii de cameră preliminară, unde, de altfel, au și fost invocate (f. 16 dosar fond), însă au fost respinse de judecătorul de cameră preliminară (f. 25 dosar fond).
În ce privește critica referitoare la lipsa scopului special al infracțiunii de tăinuire incriminată de art. 221 din vechiul Cod penal (obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material ), este de observat că această critică pornește de la premisa greșită (infirmată de analiza anterioară a materialului probator) că inculpatul nu a știut nimic de furt și de valorificarea bucăților de metal. Or, în contextul în care instanța de apel a apreciat că situația de fapt din rechizitoriu este confirmată de materialul probator, este evident că inculpatul a urmărit pentru sine un folos material, astfel încât este nefondată și această critică a inculpatului.
În ce privește acțiunea civilă, din adresa înaintată de E. R. – catolică din Timișoara (f. 79 dup) rezultă că bunul sustras și apoi distrus este un obiect cu o vechime de 130 de ani, cu valoare artistică și istorică (fiind realizat sub semnătura unui meșter turnător renumit), fiind evaluat de partea civilă la suma de 25.000 lei. În raport de natura bunului sustras (clopot bisericesc) și de caracteristicile acestuia (enumerate în adresă) C. apreciază că suma acordată de prima instanță cu titlu de despăgubire (8000 lei, mult mai redusă decât evaluarea făcută de partea civilă) nu depășește valoarea reală a obiectului de cult.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. I. împotriva Sentinței penale nr. 61/02.04.2015 pronunțată de J. I. în dosarul nr._ .
Va menține sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga apelantul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. I. împotriva Sentinței penale nr. 61/02.04.2015 pronunțată de J. I. în dosarul nr._ .
Menține sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă apelantul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.06.2015.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. F.I./23.06.2015
Tehnored. A.S./23.06.2015/5ex
J. I.: P. I.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
