Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 670/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-06-2015

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 670/A

Ședința publică de la 22 iunie 2015

Completul constituit din:

Președinte: D. V.

Judecător: F. I.

Grefier: A. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelul declarat de inculpatul B. V. A., împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 02.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul B. V. A., aflat în stare de libertate și asistat de apărător din oficiu avocat C. P. Amina, din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/11.06.2015; se prezintă partea civilă B. C..

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, în conformitate cu prev. art. 108 și art. 374 C.pr. pen. aduce la cunoștința inculpatului B. V. A. învinuirea, drepturile și obligațiile care le are și, în temeiul art. 420 alin. 4 C.pr. pen. se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar în filă separată.

Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile.

Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului declarat de inculpat și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală.

Partea vătămată, arată că l-a iertat pe inculpat, iar acesta a achitat deja o parte din daune, și mai are de achitat suma de 2.000 lei.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de către inculpat, motivat de faptul că acesta a beneficiat de procedura simplificată în prima instanță, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei. Mai Cu atât mai mult cu cât inculpatul a aplicat lovitura cu intenție, de sus în jos. Arată că nu se impune nici micșorarea daunelor acordate de prima instanță, acestea fiind corect cuantificate.

Inculpatul, având ultimul cuvântul arată are aceleași concluzii ca ale apărătorului său din oficiu.

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în baza art. 386, alin. 1 Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul B. V. A., prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice dată faptei, prin actul de sesizare a instanței, din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32, alin. 1 Cod penal, raportat la art. 188, alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193, alin. 2 Cod penal sau în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e Cod penal.

În baza art. 32, alin. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 188, alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului B. V. A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor în dauna persoanei vătămate B. C., la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 67, alin. 1 și 2 Cod penal, art. 66, alin. 3 Cod penal, raportat la art. 188, alin. 1 Cod penal, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, s-a aplicat inculpatului B. V. A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, n și o Cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a comunica și de a se apropia de victima B. C. și a dreptului de a se apropia de locuința și locul de muncă ale victimei B. C., pe durata de 3 (trei) ani, care se va executa în condițiile art. 68, alin. 1, lit. c Cod penal.

În baza art. 65, alin. 1 Cod penal, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, aplică inculpatului B. V. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, n și o Cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a comunica și de a se apropia de victima B. C. și a dreptului de a se apropia de locuința și locul de muncă ale victimei B. C., care se va executa în condițiile art. 65, alin. 3 Cod penal.

În baza art. 404, alin. 4, lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 112, alin. 1, lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. V. A., în favoarea statului, a cuțitului folosit la comiterea tentativei la infracțiunea de omor, bun aflat în custodia Tribunalului T., conform adresei de la fila 13 dosar instanță de fond.

În baza art. 404, alin. 4, lit. f Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către persoana vătămată B. C. a bunurilor descrise în procesul-verbal de la fila 91 dosar urmărire penală (mai puțin cuțitul tip briceag cu prăsele din ebonită de culoare cărămizie având lungimea lamei de 9 cm), bunuri ce se află în custodia Tribunalului T., conform adresei de la fila 13 dosar instanță de fond.

În baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 19, art. 23, alin. 3 și art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 și următoarele din Codul civil, s-a admis acțiunea civilă precizată exercitată de partea civilă B. C. împotriva inculpatului B. V. A. și, în consecință, a fost obligat inculpatul B. V. A. la plata către partea civilă B. C. a sumei de 2.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 19 și art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 și următoarele din cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificat prin pct. 34 din OUG nr. 72/2006, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara și, în consecință, a fost obligat inculpatul B. V. A. la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara a sumei de 2.311,47 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate B. C. în perioada 24.04 – 29.04.2014, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății efective.

În baza art. 3 și art. 7, alin. 1 din Legea nr. 76/2008, cu referire la pct. 1 din anexa aceleiași legi, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. V. A. în vederea stabilirii și stocării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare ce se va face în conformitate cu art. 5 și art. 7, alin. 2 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 5, alin. 5 din Legea 76/2008, a fost informat inculpatul B. V. A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul B. V. A. la plata către stat a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 272 Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului, avocat M. A., a fost plătită din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6749/02.10.2014, sumă ce nu este inclusă în cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul, aceasta rămânând în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitorul numărul 818/P/2014 al Ministerului Public- P. de pe lângă Tribunalul T., înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 29.09.2014 sub număr unic de dosar_, s-a solicitat trimiterea în judecată a inculpatului B. V. A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 32 alineat 1 Cod penal raportat la articolul 188 alineat 1 Cod penal.

Prima instanță a constatat că parchetul a reținut din probatoriul administrat următoarea situație de fapt:

Inculpatul B. V. A. lucrează ca boitar, la numitul Răcoțanu G., din locolatitatea Țipari nr. 114. Practic, el locuiește la o stână în câmp pe raza loc. Țipari, unde păzește oile numitului Răcoțanu G., împreună cu alți boitari (O. F., P. S. G. și alții).

In data de 22.04.2014, orele 07:30, martorul P. și inculpatul au stat de vorbă, inculpatul cerându-i să-i păzească oile în locul lui pentru că el vrea să meargă să-și cumpere haine, în localitatea Lugoj. Martorul a fost de acord cu aceasta.

Ca urmare, inculpatul a luat legătura cu Karda E., din C., jud. T., pe care o cunoștea mai demult, stabilind împreună cu aceasta să se întâlnească la ea acasă, în C.. Inculpatul a plecat pe jos de la stână și în 23.04.2014, în jurul orelor 09:00, sa prezentat la domiciliul lui E.. Cei doi au petrecut ziua împreună, s-au și plimbat prin localitate, fiind „rugă" în . întors la domiciliul lui E., unde inculpatul a băut bere. Cu ei se aflau și copii martorei, minori.

In jurul orelor 21:00, la E. acasă a sosit persoana vătămată B. C., care-l cunoștea din vedere pe inculpat. Cei doi bărbați au început să bea împreună însă B., ce se considera concubinul lui E. (unul dintre copii minori este a lui), a început să se certe cu aceasta. Inculpatul susține că B. chiar a lovit-o pe E. în acele momente și că el s-a speriat. Martora susține că doar s-a certat cu C. și că el a ridicat mâna la ea dar inculpatul i-a spus acestuia să nu lovească. Cert este că, după acest moment, inculpatul și-a scos briceagul ce-l purta asupra lui, l-a deschis și s-a repezit pe la spate la B., lovindu-l cu cuțitul în zona lombară dreaptă. Persoana vătămată nu a realizat imediat că a fost tăiat, și de nervi a ieșit din casă, plecând pe drumuri publice cu bicicleta sa cu care venise. Pe drum, i s-a făcut rău și a contactat-o telefonic pe E., spunându-i că a fost tăiat în spate de către inculpat. Totuși, s-a dus la oi (alta decât cea unde lucra inculpatul), unde lucra și el, și a stat acolo până a doua zi, până martora E. a sosit la stâna respectivă și a alertat-o pe proprietară, pe martora D. A.-A.. Aceasta a venit la stână în jurul orelor 13:00 cu mașina, dar cum nu i se explicase clar ce s-a întâmplat, a plecat să aducă de mâncare. Martora s-a întors în jurul orelor 17:30 și atunci E. i-a spus că B. a fost înjunghiat în spate cu o zi înainte de unul „Pista" și un alt blond. Martora D. a anunțat poliția și l-a dus pe B. la spital cu mașina sa personală. A doua zi, în 24.04.2014, martora a predat hainele lăsate de C. la stână, pentru că el s-a schimbat când a fost adus la spital. Cuțitul tip briceag folosit de către inculpat la faptă a fost ridicat de la acesta pe bază de dovadă.

Inițial, partea vătămată a susținut că a fost înjunghiat de „Pista" și de un necunoscut, în apropierea străzii unde se afla el, în locul numit „Cârjană" (cum i s-a spus și martorei D.) însă ulterior toți participanții la eveniment, inclusiv partea vătămată și inculpatul, au arătata că fapta s-a întâmplat între B. și B., la E. acasă. Și martorii O. și P., cunosc această variantă de la protagoniști.

E. susține că ea nu a văzut derularea faptelor exact, dar A. (inculpatul) i-a spus clar după aceea că el l-a înjunghiat pe B. (poziția martorei e delicată, între concubin și „vizitator"). Iar celorlalți li s-a spus de „Cârjană"(mai ales lui D.), pentru că B. nu voia să afle D. că el a plecat de la oi (din declarația martorei Karda E.) și că totul s-a petrecut la locuința martorei Karda E., în modul arătat mai sus.

Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. 775/25.04.2014 a IML T. reiese că partea vătămată B. C. prezintă leziuni traumatice care pot avea vechimea din 22.04.2014, s-au produs prin lovire directă cu un corp tăietor -înțepător, au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie.

Din buletinul de analiză biocriminalistică nr. 25/2014 emis de IML T. reiese că pe obiectele vestimentare ridicate de la martora D. A., purtate de victimă în momentul săvârșirii faptei, se găsește sânge uman, grupa A. Pe cuțit s-a găsit sânge uman, însă insuficient pentru stabilirea grupei de sânge. Nu este de altfel greu de imaginat că inculpatul a șters cuțitul după ce l-a agresat pe B., de vreme ce l-a ținut încă la el, predându-l doar în momentul solicitării organelor de poliție.

P. a reținut starea de fapt de mai sus din coroborarea următoarelor mijloace de probă: referat cu propunere de declinare a competenței, procesul verbal de sesizare al organelor de cercetare penală, declarații de martori, procesul verbal de ridicare a cuțitului de la inculpat, procesul verbal de predare a hainelor victimei de la martora D. A., dovezi ridicare corpuri delicte . nr._ și AT nr._, procesul verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect pt. infracțiunea prev. de art. 193 Cp, declarație suspect, fișa personală a suspectului, raport de primă expertiză medico-legală nr. 775/25.04.2014, fișa de cazier judiciar a suspectului, încheierea penală nr. 53/05.06.2014 de validare examinare fizică parte vătămată, fișa de evidență pentru partea vătămată, fișa de evidență pentru suspect, constituirea de parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență Timișoara - cu acte justificative, procesul verbal de ridicare corpuri delicte, declarații martori, declarație parte vătămată, procesul verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat, declarație inculpat, planșe foto ale mijloacelor de probă și corpului delict, buletin de analiză biocriminalistică nr. 25/2014 și procesul verbal nr. 23/2014 de înregistrare a mijloacelor materiale de probă și a corpului delict în evidențele PTT.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 818/P/2014 al Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul T..

Prin încheierea din data de 03.12.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul T. în dosar nr._, în baza art. 346, alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 818/P/2014 emis de P. de pe lângă Tribunalul T. la data de 23.09.2014, privind pe inculpatul B. V. A., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și, ca atare, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul B. V. A.. În aceste împrejurări, prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei toate probele administrate în faza de urmărire penală.

După sesizarea instanței de judecată, inculpatul B. V. A. a solicitat ca soluționarea cauzei să fie făcută pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând în acest sens că recunoaște fapta reținută în sarcina sa. Ca atare, prima instanță a procedat la audierea inculpatului, declarația dată fiind consemnată în proces-verbal separat atașat la dosar, după care, a admis cererea inculpatului privind soluționarea cauzei în acord cu procedura simplificată în cazul recunoașterii învinuirii.

Prima instanță a mai procedat și la audierea părții civile/persoanei vătămate B. C., declarația dată de acesta fiind consemnată în proces-verbal separat atașat la dosar. În declarația dată, partea civilă a arătat, printre altele, că își menține constituirea de parte civilă, în sensul că solicită obligarea inculpatului să-i plătească suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale.

Ulterior, partea civilă a arătat că își micșorează pretențiile civile la suma 2.000 lei, întrucât inculpatul i-a plătit suma de 1.000 lei.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și declarația dată de inculpat în faza de judecată, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul B. V. A. lucrează ca boitar, la numitul Răcoțanu G., din localitatea Țipari, nr. 114, jud. T., acesta locuind la o stână în câmp pe raza loc. Țipari, unde păzește oile numitului Răcoțanu G., împreună cu alți boitari (O. F., P. S. G. și alții).

În data de 22.04.2014, orele 07:30, martorul P. S. G. și inculpatul au stat de vorbă, inculpatul cerându-i să-i păzească oile în locul lui pentru că el vrea să meargă să-și cumpere haine, în localitatea Lugoj, martorul fiind de acord cu aceasta.

Ca urmare, inculpatul a luat legătura cu numita Karda E., din loc. C., jud. T., pe care o cunoștea mai demult, stabilind împreună cu aceasta să se întâlnească la ea acasă, în loc. C..

Inculpatul a plecat pe jos de la stână și în data de 23.04.2014, în jurul orelor 09:00, s-a prezentat la domiciliul lui E.. Cei doi au petrecut ziua împreună, s-au și plimbat prin localitate, fiind „rugă" în . întors la domiciliul lui E., unde inculpatul a băut bere. Cu ei se aflau și copiii martorei Karda E., aceștia fiind minori.

În jurul orelor 21:00, la Karda E. acasă a sosit persoana vătămată B. C., care-l cunoștea din vedere pe inculpat. Cei doi bărbați au început să bea împreună, însă B. C., ce se considera concubinul lui E. (unul dintre copiii minori este al lui), a început să se certe cu aceasta și să o lovească cu palma, timp în care, inculpatul a scos un briceag ce-l purta asupra lui, l-a deschis și s-a repezit pe la spate la B. C., lovindu-l cu cuțitul în zona lombară dreaptă. Aceste aspecte rezultă din declarațiile constante ale inculpatului, în care a arătat că a lovit – o pe persoana vătămată cu cuțitul deoarece s-a speriat.

Acțiunea de lovire cu cuțitul a persoanei vătămate de către inculpat rezultă și din ultimele declarațiile date de persoana vătămată și martora Karda E. în faza de urmărire penală, persoana vătămată menținându-și declarația în faza de judecată.

În ceea ce privește motivul pentru care inculpatul a aplicat o lovitură de cuțit persoanei vătămate, instanța observă că declarațiile martorei Karda E., care a susținut că doar s-a certat cu C. și că el a ridicat mâna la ea, fără să o lovească, sunt infirmate de declarațiile date în fața instanței de inculpat și persoana vătămată, care au arătat că martora Karda E. a fost lovită de persoana vătămată B. C..

După comiterea faptei de către inculpat, persoana vătămată nu a realizat imediat că a fost tăiat, și de nervi a ieșit din casă, plecând pe drumuri publice cu bicicleta sa cu care venise.

Pe drum, persoanei vătămate i s-a făcut rău și a contactat-o telefonic pe martora Karda E., spunându-i că a fost tăiat în spate de către inculpat. Totuși, s-a dus la stâna de oi (alta decât cea unde lucra inculpatul), unde lucra și el, și a stat acolo până a doua zi, când martora Karda E. a sosit la stâna respectivă și a alertat-o pe proprietară, respectiv pe martora D. A.-A..

Martora D. A. - A. a venit la stână în jurul orelor 13:00 cu mașina, dar cum nu i se explicase clar ce s-a întâmplat, a plecat să aducă de mâncare.

Martora s-a întors în jurul orelor 17:30 și atunci Karda E. i-a spus că B. C. a fost înjunghiat în spate cu o zi înainte de unul „Pista" și un alt blond.

Inițial, în faza de urmărire penală, și persoana vătămată a susținut că a fost înjunghiat de „Pista" și de un necunoscut, în apropierea străzii unde se afla el, în locul numit „Cârjană" (cum i s-a spus și martorei D. – motivul fiind acela că persoana vătămată a părăsit stâna fără acordul martorei) însă ulterior toți participanții la eveniment, inclusiv persoana vătămată și inculpatul, au recunoscut că fapta s-a întâmplat între B. și B., la Karda E. acasă. Aceste ultime declarații ale persoanei vătămate și ale inculpatului au fost menținute de aceștia în fața instanței de judecată. Mai mult decât atât, și martorii O. și P. cunosc această variantă de la participanții la eveniment.

Martora D. a anunțat poliția și l-a dus pe B. C. la spital cu mașina sa personală, unde a rămas internat până în data de 29.04.2014.

A doua zi, în 24.04.2014, martora D. a predat organelor de poliție hainele lăsate de B. C. la stână, pentru că el s-a schimbat când a fost adus la spital.

Cuțitul tip briceag folosit de către inculpat la faptă a fost ridicat de la acesta pe bază de dovadă.

Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. 775/25.04.2014 a IML T. reiese că persoana vătămată B. C. prezintă leziuni traumatice care pot avea vechimea din 22.04.2014, s-au produs prin lovire directă cu un corp tăietor - înțepător, au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie.

Din buletinul de analiză biocriminalistică nr. 25/2014 emis de IML T. reiese că pe obiectele vestimentare ridicate de la martora D. A., purtate de victimă în momentul săvârșirii faptei, se găsește sânge uman, grupa A. Pe cuțit s-a găsit sânge uman, însă insuficient pentru stabilirea grupei de sânge. Inculpatul a șters probabil cuțitul după ce l-a agresat pe B. C., de vreme ce l-a ținut încă la el, predându-l doar în momentul solicitării organelor de poliție.

Fiind audiat în faza de judecată, inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuțitul pe persoana vătămată, arătând că lovitura a fost aplicată de sus în jos și cu putere, fiind conștient că acea lovitură putea cauza decesul persoanei vătămate.

Din situația de fapt descrisă mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului B. V. A., constând în aceea că, la data de 23.04.2014, în jurul orelor 21:00, în timp ce se afla la locuița martorei Karda E., a lovit cu un cuțit persoana vătămată B. C., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 30 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32, alin. 1 Cod penal, raportat la art. 188, alin. 1 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Având în vedere modul de acțiune a inculpatului (lovirea cu cuțitul de sus în jos și cu putere a persoanei vătămate - aspect declarat de inculpat în fața instanței), zona în care a aplicat lovitura a fost una vitală (din conținutul raportului de expertiză medico-legală se reține că persoana vătămată a prezentat RD cu leziuni de valvă posterioară, pol inferior cu lamă de lichid în spațiile peri pararenale drepte și segment VI cu zonă de contuzie hepatică, cu întrerupere de parenchim și capsulă hepatică pe 2 cm, leziuni posttraumatice de pol inferior renal drept în segmentul VI cu colecție peri și pararenală și în spațiul Douglas; s-a intervenit chirurgical în data de 24.04.2014, practicându-se explorarea cavității abdominale prin laparotomie mediană; s-a constatat hemoperitoneu (maxim 200 ml.) și plagă înjunghiată ficat segment VII), obiectul folosit de inculpat la comiterea faptei a fost apt să producă decesul persoanei vătămate, fapta a pus în primejdie viața persoanei vătămate (la această concluzie au ajuns medicii legisți care au întocmit raportul de expertiză medico-legală), urmarea faptei constând într-o vătămarea corporală ce a necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile de îngrijiri medicale, instanța a reținut că inculpatul B. V. A., chiar dacă nu a urmărit să suprime viața persoanei vătămate, a acceptat producerea unei astfel de urmări, urmare care nu a mai avut loc datorită intervențiilor medicale la care a fost supusă persoana vătămată. Față de aceste împrejurări, instanța a reținut că inculpatul a comis fapta cel puțin cu intenție indirectă, aceasta fiind suficientă pentru reținerea în sarcina acestuia a tentativei la infracțiunea de omor.

Având în vedere intenția cu care a acționat inculpatul, prima instanță a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32, alin. 1 Cod penal, raportat la art. 188, alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193, alin. 2 Cod penal sau în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194, alin. 1, lit. e Cod penal, întrucât aceste din urmă infracțiuni se comit cu intenția de a cauza vătămări corporale unei persoane, ceea ce nu este cazul în situația inculpatului.

Solicitarea apărării de a se reține în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale a depășirii limitelor legitimei apărări, este nefondată, urmând a se respinge ca atare. În acest sens, s-a reținut că atacul dezlănțuit asupra martorei Karda E. de către persoana vătămată nu a fost de natură să pună în pericol persoana acestei martore – condiție necesară pentru reținerea legitimei apărări (din actele de la dosar nu rezultă că martorei i s-a cauzat cel puțin leziuni minore), ceea ce înseamnă că nu ne aflăm în prezența unei legitime apărări în sensul articolului 19 alin. 2 Cod penal și, prin urmare, nici a depășirii legitimei apărări.

De asemenea, s-a reținut că nu este incidentă nici circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, invocată de apărare, întrucât, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, persoana vătămată nu și-a îndreptat acțiunea violentă asupra inculpatului, aceasta fiind îndreptată împotriva martorei Karda E..

Față de cele expuse mai sus, prima instanță a reținut că în mod cert inculpatul a comis fapta de tentativă de omor asupra persoanei vătămate și că această faptă a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege, fiind nejustificată și imputabilă inculpatului.

Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv de împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și a celui ce s-ar fi putut produce, scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială.

Tribunalul a mai avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, solicitând judecarea cauzei în acord cu procedura recunoașterii învinuirii, cerere ce a fost admisă de instanța de judecată. În aceste împrejurări, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă între limitele speciale prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform art. 396, alin. 10 Cod procedură penală.

Prima instanță a constatat că în favoarea inculpatului nu se poate reține nicio circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 75, alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere în acest sens ansamblul circumstanțelor reale și personale ale cauzei, în special gravitatea infracțiunii comise, precum și urmările cauzate și cele ce s-ar fi putut produce dacă persoanei vătămate nu i se acordau îngrijiri medicale. Repararea în parte a prejudiciului cauzat persoanei vătămate (inculpatul a achitat persoanei vătămate suma 1.000 lei daune morale) nu reprezintă o circumstanță atenuantă, care să justifice reducerea limitelor speciale prevăzute de lege, întrucât aceasta nu se aplică în cazul infracțiunilor contra persoanei (art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal).

Cu toate acestea, prima instanță a avut în vedere la dozarea pedepsei că inculpatul este la primul contact cu legea penală și că a reparat o parte din prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

Circumstanțele reale și personale invocate de apărare în circumstanțiere, respectiv lipsa antecedentelor penale, repararea în parte a prejudiciului, vârsta inculpatului, împrejurările în care a comis fapta, au fost totuși valorificate de către instanța de fond, în sensul că pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În consecință, din analiza materialului probator existent la dosar a rezultat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, orientată spre minimul special prevăzut de lege, precum și pedepse accesorii și complementare (aplicarea acestor pedepse este obligatorie potrivit textului de lege care incriminează infracțiunea reținută în sarcina inculpatului), prima instanță apreciind că numai în acest fel se poate contribui la realizarea scopului preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de lege.

Modalitatea de executare a pedepsei principale aplicată inculpatului nu poate fi decât cu executare în regim de detenție, avându-se în vedere în acest sens toate circumstanțele reale și personale ale cauzei, în special cuantumul pedepsei ce s-a aplicat, acesta nepermițând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii (potrivit art. 91 alin. 1 lit. a Cod penal, suspendarea sub supraveghere a pedepsei poate avea loc, dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani).

Pentru toate motivele expuse în precedent, prima instanță, în baza art. 32, alin. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 188, alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul B. V. A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor în dauna persoanei vătămate B. C., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 67, alin. 1 și 2 Cod penal, art. 66, alin. 3 Cod penal, raportat la art. 188, alin. 1 Cod penal, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, a aplicat inculpatului B. V. A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, n și o Cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a comunica și de a se apropia de victima B. C. și a dreptului de a se apropia de locuința și locul de muncă ale victimei B. C., pe durata de 3 (trei) ani, care se va executa în condițiile art. 68, alin. 1, lit. c Cod penal.

În baza art. 65, alin. 1 Cod penal, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, a aplicat inculpatului B. V. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, n și o Cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a comunica și de a se apropia de victima B. C. și a dreptului de a se apropia de locuința și locul de muncă ale victimei B. C., care se va executa în condițiile art. 65, alin. 3 Cod penal.

În vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, instanța, în baza art. 404, alin. 4, lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 112, alin. 1, lit. b Cod penal, a confiscat de la inculpatul B. V. A., în favoarea statului, a cuțitului folosit la comiterea tentativei la infracțiunea de omor, bun aflat în custodia Tribunalului T., conform adresei de la fila 13 dosar instanță de fond.

În baza art. 404, alin. 4, lit. f Cod procedură penală, a dispus restituirea către persoana vătămată B. C. a bunurilor acesteia, acestea fiind descrise în procesul-verbal de la fila 91 dosar urmărire penală (mai puțin cuțitul tip briceag cu prăsele din ebonită de culoare cărămizie având lungimea lamei de 9 cm), toate aflându-se în prezent în custodia Tribunalului T., conform adresei de la fila 13 dosar instanță de fond.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că persoana vătămată B. C. s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 3.000 lei reprezentând daune morale, micșorându-și ulterior pretențiile la suma de 2.000 lei, deoarece inculpatul i-a achitat suma de 1.000 lei.

Inculpatul a arătat în fața instanței că recunoaște pretențiile părții civile și că este de acord să plătească acesteia suma solicitată cu titlu de daune morale.

Față de poziția inculpatului cu privire la pretențiile civile formulate de partea civilă B. C., s-a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 23 alin. 3 Cod procedură penală, potrivit cărora „În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașteri”.

Ca atare, prima instanță, în baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 19, art. 23, alin. 3 și art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 și următoarele din Codul civil, a admis acțiunea civilă precizată exercitată de partea civilă B. C. împotriva inculpatului B. V. A. și, în consecință, a obligat pe inculpatul B. V. A. la plata către partea civilă B. C. a sumei de 2.000 lei, reprezentând daune morale.

Cu privire la cheltuielile de spitalizare solicitate de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara, prima instanță a observat că acestea sunt dovedite cu deconturile de cheltuieli depuse la dosar, astfel că, în baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 19 și art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 și următoarele din Cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificat prin pct. 34 din OUG nr. 72/2006, a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara și, în consecință, a obligat pe inculpatul B. V. A. la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara a sumei de 2.311,47 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate B. C. în perioada 24.04 – 29.04.2014, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective.

În baza art. 3 și art. 7, alin. 1 din Legea nr. 76/2008, cu referire la pct. 1 din anexa aceleiași legi, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. V. A. în vederea stabilirii și stocării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare ce se va face în conformitate cu art. 5 și art. 7, alin. 2 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 5, alin. 5 din Legea 76/2008, a informat pe inculpatul B. V. A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul B. V. A. la plata către stat a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 272 Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului, avocat M. A., s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6749/02.10.2014, sumă ce nu este inclusă în cheltuielile judiciare la care este obligat inculpatul, aceasta rămânând în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. . 53 din data de 02.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a formulat apel inculpatul B. V. A.. Apelul nu a fost motivat în fapt și în drept, fiind susținut la termenul de judecată de apărătorul din oficiu al inculpatului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată că apelul declarat de inculpatul B. V. A. este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

C. apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, fapta a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de textele de încriminare, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa.

Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul B. V. A. lucrează ca boitar, la numitul Răcoțanu G., din localitatea Țipari, nr. 114, jud. T., acesta locuind la o stână în câmp pe raza loc. Țipari, unde păzește oile numitului Răcoțanu G., împreună cu alți boitari.

Ca urmare, inculpatul a luat legătura cu numita Karda E., din loc. C., jud. T., pe care o cunoștea mai demult, stabilind împreună cu aceasta să se întâlnească la ea acasă, în loc. C..

În jurul orelor 21:00, la Karda E. acasă a sosit persoana vătămată B. C., care-l cunoștea din vedere pe inculpat. Cei doi bărbați au început să bea împreună, însă B. C., ce se considera concubinul lui E. (unul dintre copiii minori este al lui), a început să se certe cu aceasta și să o lovească cu palma, timp în care, inculpatul a scos un briceag ce-l purta asupra lui, l-a deschis și s-a repezit pe la spate la B. C., lovindu-l cu cuțitul în zona lombară dreaptă. Aceste aspecte rezultă din declarațiile constante ale inculpatului, în care a arătat că a lovit-o pe persoana vătămată cu cuțitul deoarece s-a speriat.

După comiterea faptei de către inculpat, persoana vătămată nu a realizat imediat că a fost tăiat, și de nervi a ieșit din casă, plecând pe drumuri publice cu bicicleta sa cu care venise.

Martora D. A. - A. a venit la stână în jurul orelor 13:00 cu mașina, dar cum nu i se explicase clar ce s-a întâmplat, a plecat să aducă de mâncare.

Martora s-a întors în jurul orelor 17:30 și atunci Karda E. i-a spus că B. C. a fost înjunghiat în spate cu o zi înainte de unul „Pista" și un alt blond.

Martora D. a anunțat poliția și l-a dus pe B. C. la spital cu mașina sa personală, unde a rămas internat până în data de 29.04.2014.

Din buletinul de analiză biocriminalistică nr. 25/2014 emis de IML T. reiese că pe obiectele vestimentare ridicate de la martora D. A., purtate de victimă în momentul săvârșirii faptei, se găsește sânge uman, grupa A. Pe cuțit s-a găsit sânge uman, însă insuficient pentru stabilirea grupei de sânge. Inculpatul a șters probabil cuțitul după ce l-a agresat pe B. C., de vreme ce l-a ținut încă la el, predându-l doar în momentul solicitării organelor de poliție.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuțitul pe persoana vătămată, arătând că lovitura a fost aplicată de sus în jos și cu putere, fiind conștient că acea lovitură putea cauza decesul persoanei vătămate. În faza de judecată a solicitat ca judecata cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 375 C.pr.pen.. Recunoașterea inculpatului se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză.

Fapta inculpatului B. V. astfel cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, săvârșită față de partea vătămată B. C..

Cu privire la încadrarea juridică a faptei, în mod judicios instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, în infracțiunea loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, sau infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 196 alin. 1 lit. d Cod penal. Din probe rezultă că inculpatul a lovit victima cu cuțitul, lovitura fiind aplicată de sus în jos și cu putere, zona în care a fost aplicată lovitura este una vitală (din conținutul raportului de expertiză medico-legală rezultă că persoana vătămată a prezentat RD cu leziuni de valvă posterioară, pol inferior cu lamă de lichid în spațiile peri pararenale drepte și segment VI cu zonă de contuzie hepatică, cu întrerupere de parenchim și capsulă hepatică pe 2 cm, leziuni posttraumatice de pol inferior renal drept în segmentul VI cu colecție peri și pararenală și în spațiul Douglas; s-a intervenit chirurgical în data de 24.04.2014, practicându-se explorarea cavității abdominale prin laparotomie mediană; s-a constatat hemoperitoneu (maxim 200 ml.) și plagă înjunghiată ficat segment VII), obiectul folosit de inculpat la comiterea faptei a fost apt să producă decesul persoanei vătămate, urmarea faptei constând într-o vătămarea corporală ce a necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile de îngrijiri medicale și punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate (aspect ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală). De aici rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale – suprimarea vieții victimei - și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea unui astfel de rezultat, care însă nu s-a produs datorită intervențiilor medicale la care a fost supusă persoana vătămată, fapta fiind comisă cu intenție indirectă.

Față de aceste considerente nu se poate spune că prin acțiunea sa, inculpatul a urmărit doar să producă vătămări corporale victimei, rezultat urmărit în cazul infracțiunilor de loviri sau alte violențe sau vătămare corporală. În cazul infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, punerea în primejdie a vieții survine în mod obiectiv, ca rezultat mai grav în discordanță cu ceea ce s-a urmărit sau acceptat. Or, în situația de față inculpatul lovind victima puternic de sus în jos cu un cuțit (obiect apt să producă moarta) în zonă vitală, punându-i viața în pericol, a acționat cu intenția de a ucide, și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat a acceptat posibilitatea producerii lui, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința inculpatului.

De asemenea, în mod judicios prima instanță a respins solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări și a circumstanței atenuante a provocării. Atacul dezlănțuit asupra martorei Karda E. de către persoana vătămată nu a fost de natură să pună în pericol persoana acestei martore – condiție necesară pentru reținerea legitimei apărări, iar persoana vătămată nu și-a îndreptat acțiunea violentă asupra inculpatului, ci împotriva martorei Karda E..

Analizând modalitatea de comitere a faptei de către inculpat, acțiunile întreprinse de acesta, C. constată că în mod corect nu s-au reținut în favoarea inculpatului nici circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal.

Potrivit art. 75 alin. 2 lit. a, b Cod penal, pot constitui circumstanțe atenuante judiciare, eforturile depuse de infractor pentru a înlătura sau diminua consecințele infracțiunii, respectiv, împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Acțiunile comise de inculpat – lovirea cu cuțitul de sus în jos și cu putere a persoanei vătămate în zonă vitală, punându-i în pericol viața, iar pentru vindecare a necesitat 30 zile îngrijiri medicale - nu pot fi considerate împrejurări care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, ci dimpotrivă, față de modalitatea de comitere a faptei, reliefează un pericolul social ridicat al faptelor și al inculpatului.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, C. apreciază că prima instanță a făcut o individualizare corectă, ținând cont de dispozițiile art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere caracterul grav al faptei săvârșite, relațiile sociale încălcate prin comiterea acestei fapte, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, atitudinea procesuală a acestuia, respectiv faptul că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta pe parcursul procesului penal și a colaborat cu organele de cercetare penală, precum și că a achitat o parte din prejudiciu părții vătămate.

Pe de altă parte însă, periculozitatea faptei reținută în sarcina inculpatului este sporită, fiind suprimat cel mai important drept al persoanei care este dreptul la viață.

Instanța de apel consideră că săvârșirea infracțiunii în modalitatea reținută prin rechizitoriu și recunoscută de inculpat, constituie împrejurări care nu justifică reducerea pedepsei aplicate.

Astfel fiind, pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor, cu executare în regim de detenție, este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În ce privește pedepsele complementare și accesorii, C. constată că și acestea au fost corect individualizate de instanța de fond în raport de criteriile prev. de art. 67 Cod penal.

C. reține că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, din probele administrate rezultă că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 1357 și urm. Cod civil.

Ca atare, C., în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpatul B. V. A., împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 02.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._

ca nefundat și va menține sentința atacată.

Va dispune virarea sumei de 260 lei din conturile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga inculpatul la 360 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de inculpatul B. V. A., împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 02.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._

ca nefondat.

Menține sentința atacată.

Dispune virarea sumei de 260 lei din conturile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă inculpatul la 360 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22.06.2015.

Președinte Pentru judecător F. I.

D. V. aflat în concediul de odihnă semnează

președintele completului de judecată

Grefier

A. S.

Red. D.V./25.06.2015

Tehnored. A.S./23.06.2015/5ex

Tribunalul T.: O. D. B.

← Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 661/2015. Curtea de Apel...		Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA