Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 4116/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4116/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 291/A
Ședința publică din 12 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat inculpatul B. P. împotriva sentinței penale nr. 4116 din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant B. P., în stare de arest, asistat de avocat ales L. C., lipsă fiind persoanele vătămate intimate S. I. L., S. C. și O. F..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,apărătorul ales al inculpatului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și motive de apel.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat L. C., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, aplicarea disp.art. 5 Cp, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, pe care o consideră a fi în această cauză Noul Cod Penal . Se solicită ca, avându-se în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, aplicarea disp.art. 396 al. 10 Cpp privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime și stabilirea unei pedepse orientate sub minimul special, avându-se în vedere totodată și lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că s-a împăcat cu persoana vătămată O. F.. De asemenea, se mai solicită și amânarea aplicării pedepsei. În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsie, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că în mod corect prima instanță a apreciat că este mai favorabil inculpatului codul penal anterior și totodată considerând că pedeapsa aplicată de prima instanță este temeinică și legală.
Inculpatul apelant B. P., având ultimul cuvânt, se arată de acord cu susținerile apărătorului său ales.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 17.12.2013 emis în dosarul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 24.01.2014, sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. P., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat in forma continuata prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal-art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (3 acte materiale).
În fapt, s-a reținut că, in noaptea de 29/30.11.2013, în jurul orei 03.00, inculpatul B. P. s-a deplasat pe . Timișoara, în parcarea amenajată din spatele unor blocuri de locuințe unde, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pătruns prin efracție, folosindu-se de o surubelnita pentru spargerea geamurilor portierelor dreapta-față, în trei autoturisme, apartinand partilor vatamate S. I. L., S. C. si O. F..
Inculpatul B. P., a sustras din autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe ., în spatele imobilului nr.11, autoturism ce aparține părții vătămate S. I. L. suma de 4 lei și o curea din piele culoare neagră, cu inscripția V. P..
În continuare, inculpatul B. P., folosind același mod de operare, a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Opel Tigra, cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe ., în spatele imobilului cu nr.30, autoturism ce aparține părții vătămate S. C., a pătruns în interior, iar din torpedou a sustras o borsetă de culoare neagră, ce conținea un tensiometru de braț marca M., un încărcător de telefon mobil auto, o cheie auto de contact cu inscripția Opel și o pereche de ochelari de soare, cu ramă de culoare vișinie.
Inculpatul B. P., folosind același mod de operare, a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Ford Ka, cu nr. de înmatriculare_, parcat pe ., în spatele imobilului nr.30, autoturism ce aparține părții vătămate O. F., a pătruns în interiorul acestuia, cu intenția de a sustrage bunuri, însă nu a găsit niciun obiect de valoare.
Sub aspectul laturii civile, in cursul urmaririi penale, partea vătămată S. I. L. a declarat că prejudiciul cauzat este de 500 lei, dar având în vedere că bunurile sustrase i-au fost restituite de organele de poliție, nu se mai constituie prte civilă în procesul penal.
Partea vătămată S. C. a declarat că valoarea prejudiciului cauzat este de 1000 lei, din care 200 lei reprezentând contravaloarea geamului distrus, dar având în vedere că și-a recuperat bunurile sustrase de la organele de poliție, nu se mai constituie parte civilă în procesul penal.
Partea vătămată O. F. a precizat că valoarea prejudiciului cauzat prin distrugerea geamului este de 200 lei, dar nu se constituie parte civilă în cauză.
Prin încheierea camerei de consiliu din 10.04.2014 instanța a constatat, în procedura camerei preliminare, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, precum și legalitatea actelor de urmărire penală și a urmăririi penale efectuate în cauză.
La termenul de judecata din data de 04.06.2014 partea vatamata O. F. a precizat ca nu se constituie parte civila in cauza; la termenul de judecata din data de 30.07.2014 partea vatamata S. C. a fost audiata, ocazie cu care a precizat ca nu se constituie parte civila, declaratia acesteia fiind consemnata si atasata la dosar.
În fața instanței de fond, inculpatul a precizat, la termenul de judecată din 17.09.2014, că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza art. 374 CPP, cererea acestuia fiind admisă având în vedere declarația dată în fața instanței.
Prin sentința penală nr. 4116 din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e), g) și i ) CP din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, a fost condamnat inculpatul B. P., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 81 CP din 1969 cu aplicarea art. 5 CP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani și 2 luni, în condițiile art. 82 CP din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 CPP s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 CP din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 88 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, s-a dedus durata reținerii de 24 de ore dispusă față de inculpat din data de 30.11.2013.
S-a luat act de faptul că persoanele vătămate S. I. L., S. C. și O. F. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
În temeiul art. 118 alin.1 lit.b C.p. 1969 s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv o bucată șurubelniță de 25 cm cu mâner din plastic de culoare negru cu albastru.
În temeiul art. 272 alin.2 CPP, s-a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
În temeiul art. 274 alin. 1 CPP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Timișoara a reținut aceeași stare de fapt ca și cea descrisă în rechizitoriu, constatând că situația de fapt se probează cu materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat și evaluat pentru fiecare din faptele comise de către inculpat considerand că atât faptele, cât și vinovăția acestuia sunt dovedite în totalitate.
Cu privire la legea penală aplicabilă, prima instanță a reținut că în cauză, între data săvârșirii infracțiunii și data judecării cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 alin. 1 CP, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Potrivit Codului penal din 1969, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g si i CP, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP atrăgea o pedeapsă cu închisoarea între 3 și 15 ani, instanța putând majora pedeapsa aplicată potrivit regimului sancționator al infracțiunii continuate care prevedea posibilitatea aplicării unui spor în condițiile regimului sancționator al concursului de infracțiuni. Potrivit Codului penal din 2009, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul ar atrage următoarea încadrare juridică: trei infrcatiuni de furt calificat savarsite in cocurs, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b si d CP, cu aplicarea art. 38 alin. 1 CP. Limitele de pedeapsă aplicabile pentru fiecare dintre infracțiunile de furt calificat în formă continuată ar fi închisoarea de la unu la 5 ani, urmând ca în urma contopirii celor trei pedepse să se aplice obligatoriu un spor conform regulilor ce guvernează regimul sancționator al concursului de infracțiuni. S-a mai reținut că deși dacă în concret, pedeapsa rezultantă ce ar urma să fie aplicată de instanță ar fi mai mică decât pedeapsa ce ar urma să fie aplicată de instanță dacă l-ar judeca pe inculpat potrivit legii vechi, totuși, legea penală veche apare ca fiind legea penală mai favorabilă în cauza de față în condițiile în care, chiar condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de o durată mai mare, sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei apare ca fiind mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83, respectiv art. 91 CP. În aceste condiții, prima instanță l-a judecat pe inculpat conform dispozițiilor Codului penal din 1969 care apare, în concret, ca fiind legea penală mai favorabilă.
S-a constatat că în drept, faptele inculpatului B. P. care în noaptea de 29/30.11.2013, în jurul orei 03.00, inculpatul B. P., folosindu-se de o șurubelniță pe care a introdus-o cu vârful între rama superioara și geamul portierei dreapta față, prin apăsare, a spart geamul autoturismului marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe ., în spatele imobilului nr.11, autoturism ce aparține părții vătămate S. I. L., din interiorul căruia a sustras, din torpedou, suma de 4 lei și o curea din piele culoare neagră, cu inscripția V. P.; în noaptea de 29/30.11.2013, folosind același mod de operare, a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Opel Tigra, cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe ., în spatele imobilului cu nr.30, autoturism ce aparține părții vătămate S. C., a pătruns în interior, iar din torpedou a sustras o borsetă de culoare neagră, ce conținea un tensiometru de braț marca M., un încărcător de telefon mobil auto, o cheie auto de contact cu inscripția Opel și o pereche de ochelari de soare, cu ramă de culoare vișinie; în noaptea de 29/30.11.2013, folosind același mod de operare, a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Ford Ka, cu nr. de înmatriculare_, parcat pe ., în spatele imobilului nr.30, autoturism ce aparține părții vătămate O. F., a pătruns în interiorul acestuia, cu intenția de a sustrage bunuri, însă nu a găsit niciun obiect de valoare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g si i CP din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.
Întrucât s-a reținut că toate cele trei acte materiale au fost săvârșite într-un loc public, in parcarea amenajata din spatele unor blocuri de locuinte, s-a reținut circumstanța agravantă prev. de art. 209 alin. 1 lit. e CP din 1969.
De asemenea, întrucat toate cele trei acte materiale au fost săvârșite în timpul nopții, s-a reținut agravanta prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g CP din 1969.
Totodată, deoarece toate cele trei acte materiale au fost săvârșite prin patrundere in trei autoturisme prin spargerea geamurilor portierelor, prima instanță a reținut reținut circumstanța agravantă prev. de art. 209 alin. 1 lit. i CP din 1969.
Reținânduse că inculpatul a săvârșit într-un interval scurt de timp, in noaptea de 29/30.11.2013 și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, trei acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni (furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g si i CP din 1969), judecătoria a reținut incidența art. 41 alin. 2 CP din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, prima instanță a reținut că elementul material a constat din acțiunea de luare din posesia partilor vatamate fara consimtamantul acestora a unor bunuri mobile( suma de 4 lei și o curea din piele culoare neagră, cu inscripția V. P., o borsetă de culoare neagră, ce conținea un tensiometru de braț marca M., un încărcător de telefon mobil auto, o cheie auto de contact cu inscripția Opel și o pereche de ochelari de soare, cu ramă de culoare vișinie), iar urmarea imediată a constat in pricinuirea pagubei partilor vatamate.
De asemenea, s-a reținut că legătura de cauzalitate rezultă implicit intre furt si cauzarea pagubei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, in scopul însușirii pe nedrept a bunurilor, dandu-si seama ca luand bunurile din posesia partilor vatamate fara consimtamantul acestora pune partile vatamate in imposibilitatea de a-si exercita drepturile asupra bunurilor si le cauzeaza o paguba.
Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., prima instanță a dispus condamnarea inculpatului B. P., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g si i CP din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și atitudinea sinceră a acestuia care, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, a recunoscut săvârșirea faptei. Intrucat judecata s-a desfășurat conform procedurii prevăzute în caz de recunoaștere a învinuirii, limitele pedepsei închisorii avute în vedere la individualizarea pedepsei vor fi de la 2 la 10 ani.
Prinurmare, având în vedere limitele de pedeapsă reduse conform art. 396 alin.10 C.proc.pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpatul B. P., la pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g si i CP din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta a reținut ca natura faptei savarsite, pericolul social concret al acesteia, precum si ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnitati in exercitarea dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si a dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal 1969, instanta de fond apreciind ca in cauza se impune indepartatea inculpatului de la activitatile care presupun increderea publica sau exercitiul autoritatii de stat și aplicând inculpatului pedepsele accesorii constand in interzicerea acestor drepturi, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. 1969.
La aplicarea pedepsei accesorii s-a ținut seama de asemenea de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie, respectiv cauzele Hirst contra Marii Britanii si S. si Parcalab contra Romaniei, precum si de faptul că infracțiunea săvârșită prin natura ei nu denota o nedemnitate in exercitarea dreptului de a alege.
Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, și, considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul în discuție, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 2 ani si 2 luni închisoare si inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită în cauză, dispunându-se suspendarea executării pedepsei accesorii stabilite în cauză.
Totodată, s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune și a fost dedusă durata reținerii de 24 de ore dispusă față de inculpat din data de 30.11.2013.
Sub aspectul laturii civile prima instanță a luat act de faptul că partile vătămate S. I. L., S. C. și O. F. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 4116/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul B. P., apel înregistrat la C. de A. Timișoara la data de 28.01.2015.
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și urmare a rejudecării aprecierea ca fiind mai favorabilă, raportat la limitele de pedeapsă, a legii noi și ca o consecința amânarea aplicării pedepsei, iar în subsidiar diminuarea cuantumului pedepsei aplicată de instanța de fond. Se arată că din cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, pentru una din fapte a intervenit împăcarea, astfel că pentru cele două infracțiuni de furt calificat recunoscute de inculpat, sancționarea ar trebui să intervină potrivit legii noi care îi este mai favorabilă.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin.2 C.p.p C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p raportat la art. 375 C.p.p . În fapt s-a reținut că inculpatul în noaptea de 29/30.11.2013, în jurul orei 03.00, inculpatul B. P., folosindu-se de o șurubelniță pe care a introdus-o cu vârful între rama superioara și geamul portierei dreapta față, prin apăsare, a spart geamul autoturismului marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe ., în spatele imobilului nr.11, autoturism ce aparține părții vătămate S. I. L., din interiorul căruia a sustras, din torpedou, suma de 4 lei și o curea din piele culoare neagră, cu inscripția V. P.; în noaptea de 29/30.11.2013, folosind același mod de operare, a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Opel Tigra, cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe ., în spatele imobilului cu nr.30, autoturism ce aparține părții vătămate S. C., a pătruns în interior, iar din torpedou a sustras o borsetă de culoare neagră, ce conținea un tensiometru de braț marca M., un încărcător de telefon mobil auto, o cheie auto de contact cu inscripția Opel și o pereche de ochelari de soare, cu ramă de culoare vișinie; în noaptea de 29/30.11.2013, folosind același mod de operare, a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Ford Ka, cu nr. de înmatriculare_, parcat pe ., în spatele imobilului nr.30, autoturism ce aparține părții vătămate O. F., a pătruns în interiorul acestuia, cu intenția de a sustrage bunuri, însă nu a găsit niciun obiect de valoare.
Încadrarea juridică dată faptei potrivit legii vechi, respectiv infracțiunea de furt calificat este cea prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. e,g și i C.penal anterior, reținându-se varianta agravată a infracțiunii de furt comisă în timpul nopții, în loc public și prin efracție și care este pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 de ani. Infracțiunea de furt în varianta agravată pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, are corespondent în legea nouă în prevederile art. 228, 229 alin.1 lit.b și d din Codul penal actual, care incriminează infracțiunea cu același conținut juridic în ceea ce privește forma tip, iar din variantele calificate reglementate de art. 229 cod penal actual s-a menținut – alin.1 lit. b și d- comiterea infracțiunii de furt în timpul nopții și prin efracție, limitele de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani.
Principiul mitior lex funcționează potrivit art. 5 NCp prin compararea legilor succesive și selectarea celei mai favorabile dintre ele în considerarea a trei criterii ordonate ierarhic, în funcție de instituția fundamentală a dreptului penal căreia îi corespund cu predilecție. Astfel, vor fi mai întâi luate în considerare modificările condițiilor de incriminare (fapta concret comisă menținându-și caracterul infracțional, după o evaluare in concreto), după care – dacă după acest criteriu nu se reușește identificarea uneia dintre legile succesive ca fiind mai favorabilă decât cealaltă (celelalte) – se va trece la comparația sub aspectul modificării condițiilor de tragere la răspundere penală (de urmărire și judecată), pentru ca, abia înc ele din urmă (dacă nici după al doilea criteriu nu s-a impus departajarea unei legi ca fiind mai favorabilă), să se apeleze la comparația sub aspectul regimului sancționator.
Ca regulă generală, toate aceste examinări urmează a se efectua doar în considerarea particularităților fiecărui caz concret în parte, separat de alte ipoteze de aplicare, iar niciodată după o evaluare generică, în abstract. Dacă în urma acestei întreite evaluări graduale niciuna dintre legile succesive nu se impune a fi mai favorabilă, urmează a se aplica întotdeauna (formal) legea nouă, în vigoare la data judecări cauzei, deoarece ea este identică cu legea veche, în privința respectivei spețe, fiind totodată activă (supraviețuirea legii vechi nu se poate justifica decât în mod excepțional, ca efect al ultraactivității legii mai favorabile ori a celei temporare).
Având în vedere dispozițiile art. 5 din codul penal actual referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanța de apel apreciază că inculpatului îi este mai favorabil codul penal anterior . Instanța de apel apreciază că,deși codul penal actual incriminează un regim sancționator cu limite de pedeapsă reduse pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, chiar cu aplicarea noilor reguli în privința sancționării concursului de infracțiuni, se vor aplica inculpatului dispozițiile anterioare, apreciindu-se că nu se impune amânarea aplicării pedepsei raportat la antecedența penală a inculpatului, aflat în executarea pedepsei de un an și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie - filele 18-21 dosar apel. Împrejurarea că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art.81 din codul penal anterior nu presupune prestarea unei munci în folosul comunității, cum e obligatoriu a se dispune în cazul amânării aplicării pedepsei( art.83 alin.1 lit.c din codul penal), legea anterioară este mai favorabilă inculpatului. Pe de altă parte, se impune precizarea că inculpatului nu i se poate agrava situația în propria cale de atac deoarece s-ar încălca principiul statuat de art. 418 C.pr.pen, astfel că, fiind aleasă de către instanța de fond modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei - chiar fără efect în situația inculpatului aflat în executarea unei pedepse privative de libertate - aceasta nu poate fi modificată într-un sens care s-ar fi impus dar care atrăgea îngreunarea situației juridice a inculpatului.
Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 actualul Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului.
Potrivit noului cod penal, pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia.; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea de furt aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța patrimonială, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului apelant este situată la limita minimă a pedepsei prevăzute de lege din reglementarea anterioară, cu luarea în considerare pentru fapta comisă a cauzei de reducere a pedepsei stabilită de către instanța de fond, care a reținut în sarcina inculpatului prevederile art. 396 al.10 și art.375 din C.pr.pen, atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptei și de judecare a sa pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel fiind, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. P. împotriva sentinței penale nr. 4116 din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. P. împotriva sentinței penale nr. 4116 din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N.-16.03.2015
Tehnored- .C.U.- 17.03.2015
Prima inst. jud. A. B. - Judecătoria Timișoara
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 20/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
