Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 69/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 69/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-04-2013

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ nr. 69/A

Ședința publică din data de 03.04.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR:A. N.

GREFIER: L. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva sentinței penale nr. 15 din 21.01.2013, pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat B. V. asistat de avocat ales I. P. din cadrul Baroului T. cu împuternicire avocațială la dosar, pentru inculpatul intimat C. F. C. lipsă se prezintă avocatul desemnat din oficiu B. M. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind partea civilă intimată Direcția Generală a Finanțelor P. și partea responsabilă civilmente ..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Procurorul susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice în sensul înlăturării pedepsei complementare. Totodată critică instanței de fond se referă la modalitatea în care aceasta a înțeles să soluționeze acțiunea civilă prin prisma consecințelor ce decurg asupra laturii penale a cauzei cu trimitere la încadrarea juridică și la limitele de pedeapsă prevăzute. Arată că instanța de fond a apreciat că în cauză operează solidaritatea obligației de plată între cei doi inculpați, și în consecință a procedat la obligarea în solidar a celor doi inculpați la plata sumei de 2.011.376 lei în condițiile în care fiecare inculpat trebuia obligat la repararea prejudiciului pricinuit prin propriile fapte.

Apărătorul ales al inculpatului B. V. solicită admiterea apelului declarat de parchet în ceea ce privește latura civilă a cauzei și respingerea acestuia în ceea ce privește latura penală dacă tinde a conduce la modificarea pedepsei sau a încadrării juridice. Susține că nu se impunea obligarea inculpaților în solidar. Mai arată că există o contrarietate între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, căci în considerente instanța a reținut prejudiciul indicat în rechizitoriu, însă admițând acțiunea civilă a obligat inculpații la plata unei sumei mult mai mari, de 2.011.376 lei, conform constituirii de parte civilă a D. A.. Mai arată că au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 2.011.376 lei, în condițiile în care contribuțiile lor la producerea prejudiciului sunt cu totul distincte, iar prin expertiză s-a stabilit prejudiciul aferent fiecărei perioade în care cei doi au fost administratori. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului declarat de parchet, în sensul înlăturării răspunderii solidare a inculpaților și al reducerii cuantumului despăgubirilor acordate părții civile la sumele stabilite prin expertiză, urmând ca inculpatul B. să fie obligat la plata sumei de 713.872 lei, corespunzător perioadei în care a administrat societatea, iar inculpatul Cabau la plata sumei de 201.333 lei. În ce privește latura penală a cauzei pune concluzii de respingerea apelului declarat de parchet a nefondat în ce privește reindividualizarea pedepsei, fiind însă de acord cu înlăturarea pedepsei complementare.

Inculpatul intimat B. V. A., luând cuvântul arată că regretă fapta comisă.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 21.01.2013, pronunțată în dosar nr._, T. A. în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul B. V. A., la:

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

A aplicat inculpatului B. V. A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul C. F. C., la:

- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în regim de detenție.

A aplicat inculpatului C. F. C. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B. V. A. și în baza art. 82 Cod penal a stabilit acestuia un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatului B. V. A. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. A. în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală și obligă inculpații B. V. A. și C. F. C. în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente . Șicula jud. A. să plătească acesteia suma de 2.011.376 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la plata efectivă a prejudiciului.

A respins cererea formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. – în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților.

A obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului câte 1750 lei fiecare cheltuieli judiciare.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați A. a sumei de 300 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. A. nr. 35/P/2011 înregistrat la această instanță la data de 20 septembrie 2012 au fost trimiși în judecată inculpații B. V. A. și C. F. C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005. S-a reținut în sarcina acestora prin actul de acuzare că în calitate de administratori al . Șicula jud. A., au omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate în perioada mai 2010- octombrie 2010, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În faza de urmărire penală inculpatul B. V. A. a recunoscut comiterea faptei și a colaborat la aflarea adevărului în cauză.

Cu ocazia ascultării în fața instanței inculpatul B. V. A. a declarat în temeiul dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală că recunoaște comiterea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.

Inculpatul C. F. C. nu a putut fi audiat în cauză în faza de urmărire penală deoarece, fiind citat în repetate rânduri, nu s-a prezentat.

În fața instanței, deși legal citat, inculpatul C. F. C. nu s-a prezentat și față de răspunsul la mandatul de aducere privind pe acesta s-a procedat la citarea prin afișare la Consiliul local al localității Șicula jud. A., în conformitate cu dispozițiile art. 177 alin.4 Cod procedură penală.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză și anume – sesizare D. A., proces verbal de control, invitații la sediul D. A., fișe specimen de semnătură, extrase de cont, fișă evidență ORC ., certificat constatator al ., act constitutiv al ., contract de locațiune, notă explicativă, contracte de vânzare- cumpărare, contract de subînchiriere, copii facturi, jurnal cumpărări, facturi, planșe foto, declarațiile martorilor C. L., R. S. P., H. E. G., C. D., raport de expertiză fiscală, declarațiile inculpatului B. V. A., instanța a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 6 mai 2010 inculpatul B. V. A. a înființat, în calitate de asociat unic și administrator, . cu sediul în localitatea Șicula, având ca principal obiect de activitate comerțul cu ridicata al cerealelor. Începând cu data de 18 august 2010 a fost cooptat în societate inculpatul C. F. C., acesta devenind asociat și administrator.

Această societate - . a făcut obiectul unui control efectuat de către Garda Financiară A., care a fost finalizat prin două procese verbale de constatare nr. 10.057 din 30 septembrie 2010 și nr. 10.069 din 5 noiembrie 2010. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că în perioada mai 2010 - octombrie 2010 societatea a efectuat mai multe operațiuni comerciale cu cereale care nu au fost înregistrate în evidența financiar-contabilă. De asemenea, nu au fost depuse la organul fiscal teritorial declarațiile lunare și trimestriale obligatorii prevăzute de dispozițiile legale și asumate prin vectorul fiscal declarat.

Organele de control ale Gărzii Financiare A. au constatat că în perioada sus amintită societatea a vândut cereale în valoare totală de 5.200.238 lei către cinci societăți comerciale (., . SRL, ., . și .). Plățile au fost efectuate, așa cum rezultă din extrasele de cont, prin virament bancar în contul firmei deschis la Raiffeisen Bank, iar banii au fost retrași în numerar de către cei doi administratori.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale în vederea stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat de către fiecare administrator, în parte, prin neînregistrarea și nedeclararea veniturilor aferente livrărilor de mărfuri efectuate clienților.

Astfel, în perioada 6 mai 2010 – 17 august 2010, în care societatea era administrată de către inculpatul B. V. A., s-a produs un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă totală de 713.872 lei, din care 161.500 lei reprezentând impozit pe profit iar 552.372 lei reprezentând TVA.

În perioada 17 august 2010 – 1 octombrie 2010, în care în care societatea a fost administrată de către inculpatul C. F. C., s-a produs un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă totală de 201.333 lei, din care 74.360 lei reprezentând impozit pe profit iar 126.973 lei reprezentând TVA.

Fapta inculpaților B. V. A. și C. F. C. care, în calitate de administratori ai . loc. Șicula jud. A., au omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate în perioada mai 2010 - octombrie 2010, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. l lit.b din Legea 241/2005.

La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum și persoanele inculpaților.

În privința inculpatului B. V. A. s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 28 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire școlară ca absolvent de 8 clase, împrejurarea că are un loc de muncă și a avut o bună conduită judiciară, recunoscând săvârșirea faptelor și manifestând regret pentru cele comise.

De asemenea, s-a remarcat prezența inculpatului la judecată, prezență care dovedește interesul pe care acesta îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni.

Totodată, prezența inculpatului la judecată denotă, intenția acestuia de a colabora cu autoritățile judiciare și dovedește o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora. Această capacitate corespunzătoare de integrare socială permite exprimarea concluziei că inculpatul a realizat gravitatea faptei comise, impunându-se aplicarea unui tratament mai puțin represiv.

În limitele legale ale pedepselor instanța în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul B. V. A. la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului B. V. A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

Referitor la inculpatul C. F. C. s-a reținut lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 27 ani la data comiterii faptei, dar și împrejurarea că nu s-a prezentat în fața instanței.

Așa fiind, în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 tribunalul a condamnat pe inculpatul C. F. C., la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului C. F. C. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

Ca o consecință a condamnării, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege. T. în temeiul art. 3 din Protocolul nr.1 – „Dreptul de a vota” – Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie - Hotărârea din 30.03.2004 – Hirst c/a Marea Britanie – nu a interzis inculpaților dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impunea interzicerea acestui drept, inculpaților fiindu-le interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

De asemenea s-au interzis inculpaților și drepturile prevăzute de art.64 lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a exercita activități de natură comercială.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancționator și educativ, poate fi realizat și în lipsa executării ei efective.

Conduita bună în familie și societate ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârșită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul B. V. A. să se abată de la conduita sa obișnuită.

Văzând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat și faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de conviețuire socială, tribunalul a considerat că prezenta infracțiune reprezintă o excepție de la comportamentul său obișnuit și că acesta nu prezintă pericol pentru societate și a apreciat că scopul preventiv, coercitiv și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind suficient pentru corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni un avertisment social cu posibilitatea executării unei altfel de pedepse.

Așa fiind, tribunalul în baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B. V. A. și în baza art. 82 Cod penal a stabilit acestuia un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului B. V. A. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în timpul termenului de încercare fixat.

În privința inculpatului C. F. C. instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei va putea fi atins prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate.

În cadrul procesului penal, în condițiile prevăzute de art. 15 Cod procedură penală Direcția Generală a Finanțelor P. A. în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.011.376 lei formată din 603.478 lei – impozit pe profit, 766.011 lei TVA și 641.887 lei accesorii aferente. S-a solicitat obligarea inculpaților B. V. A. și C. F. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . loc. Șicula jud. A., la plata acestei sume.

Reținând vinovăția inculpaților B. V. A. și C. F. C. pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin.3 lit. b Cod procedură penală și OG.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. A. în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală și a obligat inculpații B. V. A. și C. F. C. în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente . Șicula jud. A. să plătească acesteia suma de 2.011.376 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la plata efectivă a prejudiciului.

Având în vedere că în cauză nu au fost identificate bunuri aparținând inculpaților, instanța în baza art. 163 Cod procedură penală a respins cererea formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. – în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților.

Deoarece în cauză inculpații B. V. A. și C. F. C. au fost condamnați, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea urmăririi penale și a judecății, precum și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală a obligat pe aceștia în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului câte 1750 lei fiecare cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 Cod procedură penală a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați A. a sumei de 300 lei reprezentând onorar avocat din oficiu conform delegației nr. 2793 din 28 septembrie 2012 – avocat Lanevschi V..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă T. A..

În memoriul cuprinzând motivele de apel, procurorul arată că în mod greșit au fost obligați inculpații în solidar la repararea prejudiciului întrucât societatea a fost administrată succesiv de către cei doi inculpați, respectiv în perioada 06.05.2010 – 17.08.2010 de către inculpatul B. V., iar în perioada 17.08.2010 – 01.10.2010 de către inculpatul C. F., aspect ce rezultă din hotărârea 1/17.08.2010 înregistrată la ORC A.. Aceste perioade au fost avute în vedere și de raportul de expertiză fiscală care arată prejudiciul produs de fiecare inculpat în parte, respectiv 713.872 de către inculpatul B. și 201.333 de către inculpatul C.. Se mai arată că raportat la dispozițiile art. 72 C.pen., pedepsele ar trebui reindividualizate, în caz contrar urmând a se dispune înlăturarea pedepsei complementare.

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate precum si in limitele art. 371 alin. și art. 372 alin. 2 C.pr.pen., Curtea reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată ( cu privire la inculpatul C.).

Astfel în cursul lunii mai 2010 inculpatul B. V. A. a înființat S.C. S. Cereals S.R.L. cu sediul în localitatea Șicula, având ca obiect comerțul cu cereale, fiind administratorul acestei societăți până în data de 17 august 2010. când în societate a intrat în calitate de asociat inculpatul C. F. C., totodată acesta devenind cu aceeași dată administratorul societății.

În această perioadă societatea administrată succesiv de către cei doi inculpați a intrat în relații comerciale cu cinci societăți comerciale cărora le-a vândut cereale, operațiuni care nu au fost înregistrate în evidențele contabile, iar sumele de bani încasate au fost ridicate în numerar de către cei doi inculpați.

Din raportul de expertiză fiscală întocmit în faza de urmărire penală rezultă că în perioada cât a fost administrator, prin faptele sale, inculpatul B. V. A. a prejudiciat bugetul statului, prin neînregistrarea în contabilitate a vânzărilor de cereale efectuate, cu suma de 713.872 lei, din care 161.500 lei impozit pe profit și 552.372 lei TVA (pct A și B din expertiză fila 332-333 dos up) iar inculpatul C. F. C., cu suma de 201.333 lei din care 74.360 lei impozit pe profit și 126.973 lei TVA (pct. C,D și E din expertiză fila 332-333 dos up)

În ceea ce privește încadrarea juridică, aceasta este cea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.

În ce privește cuantumul pedepselor principale și modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 3201 C.pr.pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul B. V. A. fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, întrucât inculpatul au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, așa cum cer disp. art. 320¹ C.pr.pen.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Infracțiunea de evaziune fiscală aduce atingere relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă și exactă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor precum și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor.

În speță, pedepsele de 1 an și 6 luni ani și respectiv de 2 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului B. și respectiv inculpatului C. sunt în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neimpunându-se reducerea acestor pedepse, iar în cazul inculpatului B. pedepsele au fost aplicate spre minimul special redus cu o treime.

De asemenea, se reține că nu există elemente care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante, atitudinea de recunoaștere conducând la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul inculpatului B., iar inculpatul C. s-a sustras de la judecarea cauzei.

Față de prevederile art. 65 C.pen., potrivit cu care :”Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani …Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie” și, întrucât instanța de apel a menținut pedeapsa stabilită de prima instanță în sarcina inculpatului B. V. A., se impune înlăturarea pedepsei complementare, aceasta fiind nelegală, neputând fi aplicată decât în cazul în care pedeapsa stabilită era de minimum 2 ani.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se reține că astfel cum rezultă din raportul de expertiză amintit mai sus amintit prejudiciul produs bugetului de stat de cei doi inculpați urmează se impune a fi reparat de către fiecare în raport de perioada în care au fost administratori ai societății întrucât în această calitate le revine responsabilitatea înregistrărilor în evidențele contabile a operațiunilor comerciale efectuate.

Astfel din documentele de înființare a societății și Hotărârea 1/17.08.2010, rezultă că în perioada 06.05.2010 – 16.08.2010 administratorul societății a fost inculpatul B. V. Adria, prejudiciul produs bugetului de stat în această perioadă fiind de 713.872 lei, din care 161.500 lei impozit pe profit și 552.372 lei TVA (pct A și B din expertiză fila 332-333 dos up), astfel încât se impune în temeiul art. 14, 346 C.pr.pen ca acest inculpat să fie obligat la repararea acestui prejudiciu produs doar în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S. Cereals S.R.L.

De asemenea inculpatul C. F. C. a fost administratorul societății în perioada 17.08.2010 – 01.10.2010 prejudiciul produs bugetului de stat în această perioadă fiind de de 201.333 lei din care 74.360 lei impozit pe profit și 126.973 lei TVA (pct. C,D și E din expertiză fila 332-333 dos up) astfel încât se impune în temeiul art. 14, 346 C.pr.pen ca acest inculpat să fie obligat la repararea acestui prejudiciu produs doar în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S. Cereals S.R.L

De asemenea, instanța de apel va avea în vedere la stabilirea prejudiciului și dispozițiile art. 119 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală potrivit cu care: „Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere”, inculpații urmând a fi obligația și la plata acestor accesorii.

Pentru considerentele expuse apelul procurorului cu privire la latura civilă și înlăturarea pedepsei complementare în cazul inculpatului B. V. A. apare ca fiind fondat urmând a fi admis.

Văzând și prevederile art. 192 alin. 3 C.pr.pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva sentinței penale nr. 15 din 21.01.2013, pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

Desființează sentința penală apelată și, rejudecând:

Înlătură pedeapsa complementară aplicată inculpatului B. V. A..

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen., admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. A., sens în care obligă inculpatul B. V. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S. C. S.R.L. Șicula la plata către partea civilă a sumei de 713.872 lei, din care 161.500 lei impozit pe profit și 552.372 lei TVA la care se adaugă accesorii constând în majorări și penalități de întârziere conform art. 119 C.pr.fiscală, iar inculpatul C. F. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S. C. S.R.L. Șicula la plata sumei de 201.333 lei din care 74.360 lei impozit pe profit și 126.973 lei TVA la care se adaugă accesorii constând în majorări și penalități de întârziere conform art. 119 C.pr.fiscală.

Respinge cererea privind obligarea inculpaților în solidar.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpatul B. V. A. și de la comunicare cu inculpatul C. F. C., partea civilă și partea responsabilă civilmente.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.

Președinte Judecător

F. P. A. N.

GREFIER,

L. P.

Red.: F. P./24.04.2013

Tehnored.L.P. 2ex/; 15.04.2013

Prima inst. C. B. M.- Trib. A.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ Operator 2711

MINUTA DECIZIEI PENALE NR.69 /A

Ședința publică din data de 03.04.2013

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva sentinței penale nr. 15 din 21.01.2013, pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

Desființează sentința penală apelată și, rejudecând:

Înlătură pedeapsa complementară aplicată inculpatului B. V. A..

Respinge cererea privind obligarea inculpaților în solidar.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpatul B. V. A. și de la comunicare cu inculpatul C. F. C., partea civilă și partea responsabilă civilmente.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.

Președinte Judecător

F. P. A. N.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ Operator 2711

COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR.69 /A

Ședința publică din data de 03.04.2013

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva sentinței penale nr. 15 din 21.01.2013, pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

Desființează sentința penală apelată și, rejudecând:

Înlătură pedeapsa complementară aplicată inculpatului B. V. A..

Respinge cererea privind obligarea inculpaților în solidar.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpatul B. V. A. și de la comunicare cu inculpatul C. F. C., partea civilă și partea responsabilă civilmente.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.

Președinte Judecător

Ss/ indescifrabil ss/ indescifrabil

Prezenta este conformă cu originalul

GREFIER,

L. P.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 199/2012. Curtea de...		Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1534/2012. Curtea de Apel... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 69/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 69/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA