Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1534/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1534/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-11-2012
Dosarul nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1534/R
Ședința publică din 05 noiembrie 2012
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Gurahonț, partea civilă L. T. și inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr. 30 din 30.05.2012 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat ales V. V., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă recurentă, reprezentată de avocat ales M. L., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține recursul declarat de P. de pe lângă J. Gurahonț și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și în rejudecare, menținerea încadrării juridice dată faptei săvârșită de inculpat prin rechizitoriu și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea pentru această infracțiune, cu aplicarea disp. art. 81 Cp.
Apărătorul ales al părții civile recurente susține recursul declarat în cauză conform motivelor cuprinse în memoriul depus la dosar și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și în rejudecare, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cp raportat la art. 41 alin.1 din OUG 59/2000 privind statutul personalului silvic, admiterea în tot a acțiunii civile, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
Apărătorul ales al inculpatului recurent susține recursul formulat arătând că în mod netemeinic și nelegal s-a reținut de către instanța de fond că partea vătămată s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întrucât partea vătămată L. T. este pădurar în . 11 Valea Vacii, care se găsește la o distanță de 50 km de satul Luncșoara, locul undea a fost oprit inculpatul. De altfel, la fila 196 din dosar se află adresa Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic Oradea în care se precizează că drumul forestier Râul M. nu se afla în gestiunea pădurarului L. T.. Totodată, se arată că infracțiunii reținute îi lipsesc elementele constitutive, având în vedere că prevederile art. 41 din OUG 59/2000 impun ca personalul silvic să se afle în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce în speță este exclus, locul evenimentelor fiind în afara zonei de competență a pădurarului. De asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată, nereținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, arătând că la fila 183 dosar fond se află adresa emisă de Direcția Silvică A. în care se arată că drumul auto forestier Râul M. face parte din fondul forestiere administrat de Ocolul Silvic Gurahon, iar partea civilă avea dreptul și obligația să efectueze controlul circulației materialului lemnos. Referitor la recursul părții civile, pune concluzii de admitere întrucât motivele de recurs ale acestei părți se regăsesc în cele ale parchetului.
Apărătorul părții civile recurente pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet și respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, solicitând admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30 din 30.05.2012 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._, în baza art 180 alin 2 C.pen . cu aplicarea art 41 alin 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic a fost condamnat inculpatul C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșită în condițiile art 41 alin 1 din OUG 59/2000.
În baza art. 14 – 15 C.pr.pen., art 998-999 C civ s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile L. T. suma de 5 000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 1707, 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-au respins în rest pretențiile părții civile.
În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. nr.462/P/2011 înregistrat pe rolul Judecătoriei Gurahonț sub nr._ la data de 16 ianuarie 2012 inculpatul C. N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultaj prev. și ped. de art. 239 alin. 1 C.pen.
În motivarea rechizitoriului s-a învederat că în la data de 20 iunie 2011 în jurul orelor 18,00 – 18,30 inculpatul a agresat partea vătămată, fără ca acesta să-l fi provocat în vreun fel, inculpatul aplicându-i mai multe lovituri părții vătămate.
Pentru soluționarea cauzei s-au depus la dosar în faza de urmărire penală: rezoluție f. 1, plângere penală f. 2, adresă f. 3 – 4, 28, 40, 41, 42, 43, 52, 53, 55 – 56, 104, 109, certificat medico – legal f. 5 – 6, 7, acte medicale f. 8 – 9, fișa postului f. 10 – 12, 13 – 15, aviz de însoțire f. 16 – 17, proces – verbal f. 18, 67, 83, 84, 85, 108, 112, 113, autorizație de exploatare f. 19, act de punere în valoare f. 20, calcul f. 21 – 27, memoriu tehnic f. 29 – 39, 50, schiță f. 39, 47, 51, instalații de transport f. 44, inventarul bunurilor f. 45, descriere parcelar f. 46, fișa mijlocului fix f. 48 – 49, Legea nr. 171/2010 f. 54, declarație f. 57 58, 60 – 64, 65 – 66, 68, 69 – 70, 71 – 72, 73 – 74, 75, 76, 77, 78 – 79, 80, constituire de parte civilă f. 59, acte de identitate f. 81, fișă de cazier f. 82, mandat de aducere f. 87, 88, 89, Ordonanță f. 90, 98 – 99, 101, 107, caracterizare f. 91 – 92, referat f. 93, 94, 96 – 97, cerere f. 95, declarație de abținere f. 100, cerere de probațiune f. 105, 114, cerere de renunțare f. 106.
În faza de cercetare judecătorească s-au depus la dosar: cerere f. 124, 125, 160 – 161, schiță f. 128, 187, 191, 200, 204, adeverință f. 129, plan urbanistic f. 130, adresă f. 131, 149, 164, 165, 182, 183, 184, 193, 195, 196, 197, 206, declarație inculpat f. 132, cerere de probațiune f. 133, împuternicire avocațială f. 134, 135, fișă de cazier f. 150, declarația martorului V. T. f. 166, declarația martorului V. V. f. 167, declarația martorului B. A. f. 168, declarația martorului I. D. M. f. 169, declarația martorului M. I. f. 170, declarația martorului M. I. I. f. 171, declarația martorului L. F. G. f. 172, declarația martorului L. A. G. f. 173, instalații de transport f. 185 – 186, 198 – 199, fișa mijlocului fix f. 188 – 189, 201 – 202, memoriu tehnic f. 190, 203, inventarul bunurilor f. 192, 205, declarația martorului L. V. f. 207, memoriu f. 211 – 212, concluzii f. 213 – 214, 221 – 223, fon fiscal f. 215 – 216, chitanță f. 217, 218, borderou f. 224.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești astfel cum a fost menționat mai sus, instanța a reținut următoarele:
Din coroborarea declarațiilor date de inculpat în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, f. 132 dosar fond și declarația martorilor V. T. f. 166 dosar, I. D. f. 169 dosar, M. I. f. 170 dosar, M. I. f. 71 dosar, L. F. G. f. 172 dosar și L. A. G. f. 173 dosar a rezultat că în data de 20 iunie 2011 inculpatul l-a lovit pe partea civilă cu capul, în zona frunții și a și îmbrâncit pe partea civilă L. T., incidentul producându-se după ce partea civilă, având calitate de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Gurahonț, fiind îmbrăcată în uniformă de pădurar, l-a oprit pe inculpat pentru a îi verifica acestuia documentele de transport cu privire la materialul lemnos.
Martorul L. A. G. f. 173 dosar a mai arătat că urmare a loviturii, partea civilă a avut sânge pe frunte iar incidentul s-a desfășurat pe un drum din interiorul localității Luncșoara, iar inculpatul nu a prezentat documentele de transport părții civile, declarație care se coroborează și cu declarația martorului M. I. f. 171 dosar care a precizat că incidentul a avut loc pe drumul forestier „Râul mic” pe raza localității Luncșoara, precum și cu adresa emisă de Direcția Silvică A. f. 183 dosar din care rezultă că drumul autoforestier „Râul mic” face parte din raza de competență a Ocolului Silvic Gurahonț iar L. T. are calitate de pădurar obligat să efectueze controlul circulației materialului lemnos f. 183 – 184 dosar.
Urmare a loviturilor primite partea civilă a suferit leziuni traumatice la nivelul antebrațului, glabelei, cotului, care au necesitat 8 – 9 zile de îngrijiri medicale conform certificatului f. 5 dosar urmărire penală.
În aceste condiții, astfel cum au fost descrise mai sus, instanța a reținut că fapta inculpatului care în data de 20 iunie 2011 l-a lovit pe partea civilă L. T. producându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat 8 – 9 zile de îngrijiri medicale conform certificatului f. 5 dosar urmărire penală, în condițiile în care partea civilă s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice calității de pădurar care constau în verificarea documentelor de proveniență a materialului lemnos transportat de inculpat conform declarației f. 132 dosar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, respectiv infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită în condițiile art 41 alin 1 din OUG 59/2000, prev. de art. 180 alin 2 C.pen . cu aplicarea art 41 alin 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic.
Reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, instanța a dispus condamnarea inculpatului și a făcut în ce privește alegerea uneia din pedepsele, prevăzute în mod alternativ prev. de art. 180 alin 2 C.pen . cu aplicarea art 41 alin 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic, precum și în ce privește individualizarea pedepsei și proporționalizarea acestora, aplicarea prevederilor art. 52, art. 72 C.pen., în sensul că în alegerea uneia dintre pedepsele alternative prevăzute de art. 180 alin 2 C.pen . cu aplicarea art 41 alin 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic s-a orientat către pedeapsa amenzii, întrucât pedeapsa amenzii reprezintă o constrângere directă aplicată patrimoniului inculpatului de natură să asigure în mai mare măsură, ca aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendare, îndreptarea și corijarea acestuia, în condițiile în care locul unde s-a săvârșit infracțiunea este situat într-o zonă cu păduri dese, fiind necesară și îndeplinirea scopului de prevenție pe viitor de săvârșire a acestui gen de fapte penale împotriva personalului silvic, însă amenda a fost stabilită la cuantumul de 10.000 lei pentru a se asigura scopul pedepsei de corijare și de prevenire a săvârșirii acestui gen de fapte penale, în condițiile în care apărătorul inculpatului a solicitat condamnarea la pedeapsa amenzii, la stabilirea cuantumului amenzii instanța a reținut că fapta inculpatului are un pericol social ridicat datorită faptului că a fost săvârșită împotriva unei persoane care a acționat în calitate oficială de pădurar, precum și datorită faptului că a produs leziuni traumatice părții civile, având în vedere și că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, datorită atingerii aduse de acesta unei persoane care a acționat în calitate oficială, respectiv partea civilă.
Așadar, având în vedere și criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen., respectiv: limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de textul de lege incriminator respectiv art 180 alin 2 C.pen . cu aplicarea art 41 alin 1 din OUG 59/2000 coroborat cu art. 63 alin. 3 C.pen., având în vedere și prevederea art. 41 din OUG nr. 59/2000 care arată că limitele pedepselor prevăzute de art. 180 alin. 2 C.pen. se majorează cu jumătate din cuantumul acestora, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, faptele fiind săvârșite cu un grad de pericol social ridicat fiind săvârșite pentru a împiedica partea civilă să efectueze controlul materialului lemnos, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, sub aspectul proporționalizării pedepselor și alegerii pedepselor prevăzute în mod alternativ, în baza art 180 alin 2 C.pen . cu aplicarea art 41 alin 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic, a condamnat pe inculpatul C. N., la pedeapsa de 10 000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșită în condițiile art 41 alin 1 din OUG 59/2000.
S-a admis în parte acțiunea civilă și obligă inculpatul să plătească părții civile L. T. suma de 5 000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 1707, 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere numărul de îngrijiri medicale care au fost un număr mediu de zile de îngrijiri medicale respectiv 8 – 9 zile, față de natura și gravitatea leziunilor produse efectiv părții civile și care nu s-au situat în zone esențiale ale corpului constând mai mult în excoriații, echimoze și tumefacții, suferințele produse părții civile justificând acordarea sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, cu respingerea în rest a celorlalte pretenții, nefiind justificate de suferințele produse efectiv părții civile.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă J. Gurahonț, partea vătămată (și parte civilă) L. T. și inculpatul C. N..
Procurorul a criticat hotărârea pe latura penală, sub aspectul încadrării juridice, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 Cod penal, la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării.
Partea vătămată (și parte civilă) L. T. a criticat hotărârea pe latura penală, sub aspectul individualizării pedepsei (solicitând aplicarea pedepsei cu închisoarea pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal raportat la art.41 alin.1 din OUG 59/2000), pe latura civilă, solicitând admiterea în tot a daunelor morale (10.000 lei), precum și în privința modului de soluționare a petitului accesoriu referitor la cheltuielile de judecată efectuate în fața primei instanțe, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 3415 lei (reprezentând onorariul avocațial și cheltuieli de deplasare). Totodată a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs (reprezentând onorariul avocațial și cheltuieli de deplasare).
Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art.10 lit.d Cpp, iar în subsidiar a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicată de prima instanță.
Recursurile declarate de procuror și partea vătămată (parte civilă) sunt fondate, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul este acuzat că în data de 20.06.2011, în jurul orei 1800-1830, în timp ce se afla în zona drumului forestier Râul M., județul A., însoțind un transport cu lemne, a exercitat acte de violență (l-a lovit cu palma peste cap, l-a îmbrâncit și apoi l-a lovit cu capul în zona feței) asupra părții vătămate L. T. (pădurar în cadrul Ocolului Silvic Gurahonț), în timp ce partea vătămată se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, acte de violență care au produs leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, confirmă, în esență, situația de fapt expusă în paragraful anterior.
Martorul ocular M. I. declară (f.78-79 up, f.170 dosarul judecătoriei) că în data de 20.06.2011, după amiaza, conducea autocamionul cu care s-a transportat cantitatea de aproximativ 7 m3 de material lemnos. În autocamion se mai aflau inculpatul (beneficiarul transportului) și un pădurar angajat la Ocolul Silvic privat Luncșoara. În localitatea Luncșoara au fost opriți de un pădurar pe care martorul îl cunoștea din vedere, acesta (pădurarul) fiind îmbrăcat în uniforma de serviciu. Pădurarul era însoțit de doi oameni mai în vârstă pe care martorul declară că nu îi cunoaște. Martorul precizează că nu a coborât din camion, în schimb a coborât inculpatul care s-a deplasat spre pădurarul care i-a oprit și l-a lovit, acesta (pădurarul) dându-se în spate câțiva pași în uram loviturii, după care căzând. Din camion a coborât pădurarul care îi însoțea și care a intervenit între inculpat și pădurarul lovit. Martorul menționează că nu a observat ce s-a întâmplat în continuare deoarece persoanele implicate se mutaseră în spatele camionului. Datorită zgomotului produs de motorul autocamionului nu a auzit ce a discutat inculpatul cu pădurarul care i-a oprit. După ce conflictul a fost aplanat, el (martorul), inculpatul și pădurarul Ocolului Silvic Luncșoara s-au deplasat la domiciliul altui pădurar de la același ocol silvic, care a completat pe loc avizele de însoțire a materialului lemnos și i le-a înmânat lui C. N..
Martorul ocular L. A.G. declară (f.73-74 up, f.173 dosarul judecătoriei) că în data de 20.06.2011, după-amiaza, se afla în autocamionul care transporta material lemnos, condus de numitul M. I., în care se mai afla și inculpatul (beneficiarul transportului). Pe timpul efectuării transportului, în localitatea Luncșoara de Sus, au fost opriți de pădurarul L. T., care era însoțit de numiții L. F.G. și V. T.. Pădurarul L. T. i-a cerut șoferului documentele de transport, iar acesta i-a răspuns că lemnele sunt ale lui C. N.. Martorul L. A.G. declară că nu a știut dacă C. N. (inculpatul) deține avizele de însoțire a materialului lemnos. Inculpatul a coborât din cabina camionului și s-a îndreptat spre L. T. spunându-i că nu e treaba sa să verifice documentele, cerându-i să plece de acolo. Inculpatul l-a prins de haine pe pădurarul L. T. și l-a îmbrâncit, iar pădurarul nu a ripostat în vreun fel. Martorul s-a interpus între cei doi, însă inculpatul l-a prins pe pădurarul L. T. și i-a aplicat acestuia, cu capul, o lovitură în zona feței. După aplicarea acestei lovituri, martorul l-a luat pe inculpat și l-a îndepărtat de pădurarul L. T., căruia îi curgea sânge pe față.
Martorul ocular V. T. (f.69-70 up, f.166 dosarul judecătoriei) afirmă că, după ce autocamionul a fost oprit la semnalul pădurarului L. T., acesta din urmă a fost lovit de inculpat cu pumnul în zona feței, a fost prins de haine și îmbrâncit. Pădurarul nu a ripostat în vreun fel și nici nu se afla sub influența alcoolului.
Martorul ocular L. F.G. (f.76 up, f.172 dosarul judecătoriei) afirmă că, după ce autocamionul a fost oprit la semnalul pădurarului L. T., acesta și inculpatul s-au încăierat și au căzut amândoi. A văzut că pădurarul L. T. avea sânge pe cămașă, sânge care i-a curs din zona feței. Între cei doi a intervenit L. A.G., care i-a despărțit și i-a spus inculpatului să urce în mașină și să plece. Afirmă că în toată acea îmbrânceală nu a văzut ca pădurarul L. T. să-l fi lovit pe inculpat.
Sintetizând aceste declarații rezultă că partea vătămată, invocând calitatea de pădurar, a oprit pentru control, în data de 20.06.2011, în jurul orei 1800-1830, în localitatea Luncșoara de Sus, județul A., un autocamion ce transporta material lemnos. La ora controlului nu existau documentele de însoțire a materialului lemnos, acestea fiind întocmite în aceeași zi, însă la o oră ulterioară (ora 2130 – f.16 up). Inculpatul, care însoțea transportul, a fost iritat de solicitarea pădurarului și, fără a fi provocat în vreun fel, l-a agresat pe acesta (l-a lovit cu pumnul sau palma în cap, l-a îmbrâncit, l-a prins de haine și l-a lovit cu capul în față), încetând . numai la intervenția fermă a martorului ocular L. A.G..
Din certificatul medico-legal nr.428/A2/21.06.2011 emis de SJML A. (f.5 up) rezultă că leziunile traumatice constatate (TCC acut închis, plagă contuzie frontală, contuzie toracică, tumefacții, echimoze și excoriații la nivelul glabelei, cotului stâng și antebrațului stâng) necesită pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Din înscrisul intitulat „fișa postului” (f.10-12 up) și din adresa nr.2939/24.08.2011 emisă de Ocolul Silvic Gurahonț (f.28 up) rezultă că la data comiterii agresiunii (20.06.2011) partea vătămată avea calitatea de pădurar, fiind angajat al Ocolului Silvic Gurahonț (din cadrul Direcției Silvice A.).
Potrivit art.3 din OUG 59/2000 privind statutul personalului silvic „În exercitarea atribuțiilor pe care le are personalul silvic de toate gradele este învestit cu exercițiul autorității publice, potrivit legii”.
De asemenea, potrivit art.51 alin.3 din legea nr.46/2008 (Codul Silvic) „În exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, în constatarea contravențiilor și a faptelor ce constituie infracțiuni silvice, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiul autorității publice”.
Capitolul VII din legea nr.171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice reglementează, printre altele, controlul aplicării normelor privind circulația materialelor lemnoase, prevăzând o . contravenții în materia transportului materialului lemnos.
În completarea acestor dispoziții, art.24 din legea nr.171/2010 prevede că:
„(1) Au obligația și dreptul să efectueze controlul, să constate contravențiile silvice și să aplice sancțiunile prevăzute în prezenta lege următorii agenți constatatori:
b) personalul silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al structurilor sale teritoriale cu specific silvic - pentru contravențiile silvice săvârșite în fondul forestier pe care îl administrează/prestează servicii silvice sau pe care îl preia în vederea administrării/asigurării serviciilor silvice, precum și pentru exercitarea controlului aplicării normelor privind circulația materialelor lemnoase”
În speță, partea vătămată avea calitatea de pădurar și își exercita atribuția de serviciu referitoare la controlul circulației materialelor lemnoase, fiind fără relevanță dacă locul în care și-a exercitat atribuția era situat în fondul forestier de unde provenea materialul lemnos sau nu, întrucât ceea ce se verifica era respectarea regimului legal de transport. Mai mult, la data și ora controlului nu erau întocmite documentele legale, transportul fiind efectuat în lipsa documentației prevăzută de lege.
Prin urmare, apărarea inculpatului în sensul că partea vătămată nu se afla în raza ocolului silvic în care era angajat sau din care provenea materialul lemnos nu este pertinentă, întrucât pentru controlul aplicării normelor privind circulația materialelor lemnoase legea nr.171/2010 nu prevede nicio limitare teritorială.
În concluzie, fapta a fost comisă față de un funcționar public care îndeplinea o funcție ce implica exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, situație în care încadrarea juridică este cea prevăzută de art.239 alin.2 Cod penal (ultraj în formă agravată) și nu cea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal raportat la art.41 alin.1 din OUG 59/2000 (cum a reținut prima instanță).
În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea va stabili o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul minimului special (6 luni închisoare), a cărei executare o va suspenda condiționat în baza art.81 Cod penal. La individualizarea pedepsei și a modului de executare, sunt avute în vedere următoarele elemente: calitatea persoanei vătămate, faptul că inculpatul a acționat fără a fi provocat în vreun fel de partea vătămată iar . a încetat doar la intervenția unui martor ocular; calitatea inculpatului (viceprimar), care ar fi trebuit să fie un exemplu de comportament în comunitate; atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, caracterizarea pozitivă de la locul de muncă (f.91-92 up).
În baza art.71 alin.2 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.82 alin.1 Cod penal va stabili un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
În ce privește daunele morale solicitate de partea civilă (10.000 lei), Curtea apreciază că suma de 5000 lei acordată de prima instanță reprezintă o compensație echitabilă pentru trauma provocată părții civile (având în vedere, în principal, numărul de zile de îngrijiri medicale), astfel încât nu se impune majorarea acesteia.
În ce privește critica referitoare la neacordarea în întregime a cheltuielilor de judecată în prima instanță, Curtea apreciază că suma acordată de prima instanță cu acest titlu (1707,05 ron) acoperă cheltuielile efectiv realizate de partea civilă, iar obligarea inculpatului la plata în totalitate a sumei de 3415 lei (conform borderoului de la f.224 dosarul judecătoriei) ar fi excesivă.
Pentru aceste motive, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Gurahonț și partea civilă L. T. împotriva sentinței penale nr.30/30.05.2012 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._, sentință pe care o va casa numai sub aspectul laturii penale.
Rejudecând, în baza art.239 alin.2 Cod penal îl va condamna pe inculpatul C. N. la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.71 alin.2 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei principale, iar în baza art.82 alin.1 Cod penal va stabili un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 alin.1 Cpp va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.359 alin.2 Cpp va dispune ca inculpatul să fie informat de către instanța de executare, printr-o comunicare scrisă, asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.359 alin.3 Cpp instanța de executare va aduce la cunoștința unității unde inculpatul își desfășoară activitatea, printr-o comunicare scrisă, despre condamnarea acestuia cu suspendarea condiționată a executării.
Va menține în rest sentința atacată.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. N. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.2 Cpp va obliga inculpatul să plătească statului suma de 250 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
În baza art.193 alin.6 Cpp raportat la art.274 și urm. Cod procedură civilă va obliga inculpatul să plătească părții civile L. T. suma de 1500 (una mie cincisute) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Gurahonț și partea civilă L. T. împotriva sentinței penale nr.30/30.05.2012 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._, sentință pe care o casează numai sub aspectul laturii penale.
Rejudecând, în baza art.239 alin.2 Cod penal condamnă inculpatul C. N., fiul lui R. și M., născut la data de 17.09.1957 în localitatea Hălmagiu, județul A., domiciliat în ., nr.29, jud.A., cetățean român, studii 12 clase – liceul agricol, viceprimar al comunei Hălmăgel, jud.A., căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, județul A., posesor al C.I. . nr._ eliberată de Poliția orașului Sebiș, CNP_, la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei principale, iar în baza art.82 alin.1 Cod penal stabilește un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 alin.1 Cpp atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.359 alin.2 Cpp dispune ca inculpatul să fie informat de către instanța de executare, printr-o comunicare scrisă, asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.359 alin.3 Cpp instanța de executare va aduce la cunoștința unității unde inculpatul își desfășoară activitatea, printr-o comunicare scrisă, despre condamnarea acestuia cu suspendarea condiționată a executării.
Menține în rest sentința atacată.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. N. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.2 Cpp obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
În baza art.193 alin.6 Cpp raportat la art.274 și urm. Cod procedură civilă obligă inculpatul să plătească părții civile L. T. suma de 1500 (una mie cincisute) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.11.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. I. V. S.
Grefier,
C. I.
Red. F.I./23.11.12
Tehnored. C.I./23.11.12
PI. – L. M. – Jud. Gurahonț
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 69/2013. Curtea... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
